15-03-2010, 10:04 PM
Bun, am adus continuare. I hope you like it!
Nimeni, niciodata nu ne va mai desparti
Cand am vrut sa o sarut pe rozalie, pe micul ecran de langa masa aparu imaginea lui Tsunade. Se pare ca, avea un anunt important de facut asa ca si eu si fata am ascultat.
,,Catre toti ninja si oamenii de rand. Mostenitoarea clanului Star Rose a disparut. Credem ca este impreuna cu Sasuke Uchiha asa ca, orice informatie utila la adrese celor doi ne va fi de folos. Va rugam daca ii vedeti sau stiti unde se ascund sa contactati cat mai repede conducerea satului dumneavoastra. Multumim!'' Apoi se stinse la loc. Asa deci, ne cauta. Insa, daca toti ninja sunt pe urmele noastre, o sa caute si in padure si asta inseamna ca probabil o sa ne gaseasca. Asta nu e bine. Trebuia sa plecam si de aici insa unde? Hai Sasuke, gandeste! M-am uitat la rozalie si aceasta deja tremura. Avea privirea plecata in jos. Am luat-o in brate si am strans-o tare incercand sa o calmez. Nu voi permite nimanui sa ma desparta din nou de ea. Nimanui! Am luat din dulap doua pelerini negre si i-am dat una ei. Isi lasa parul lung sub material si isi pune gluga pe cap la fel ca si mine. Am iesit din cabana si, spre norocul nostru era deja amurgul. Cerul avea culori tipatoare de rosu, galben si mov, rareori vedeai cate o pata albastra. Am inceput sa mergem prin padure, in speranta ca nu ne vom intalni cu nimeni care sa ne recunoasca si sa ne dea de gol.
Pe la miezul noptii am ajuns la o manastire. Zidurile vechi din piatra aveau o intrare mica de lemn iar dincolo era biserica. Am batut la usa si in prag aparu un batran. Purta haine preotesti mai mult ca si un calugar. In mana avea o lumanare aprinsa. I-am cerut sa ne gazduiasca in casa domnului pentru putin timp si cum avea sufletul milos ne-a lasat sa ne adapostim. Afara, luna nu se vedea din cauza norilor negri care isi varsau lacrimile asupra pamantului inghetat. Ne pofti in curtea biserici. Pe jos, era iarba moale iar alocuri mici floricele albastre care dansau sub picaturile de apa.
-I-a spuneti fii mei, ce s-a intamplat cu voi pe aici intr-o asemenea noapte? ne intreba imediat ce ne-am asezat la caldura intr-o incapere unde erau o masa si cateva scaune pe langa ea. Am inceput sa ii povestesc ce s-e intamplase pana acum in timp ce o tineam de mana pe Sakura.
-Nimeni nu va poate obliga sa faceti asa ceva. Insa eu nu pot sa fac nimic inafara de... mai spuse si am sarit amandoi pe el sa ne spuna ce. Nimic inafara de a va uni destinele. Atunci nimeni si nimic nu va va mai desparti vreodata. ne spuse si am privito pe rozalie. Aceasca se uita la mine cu ochii sai de smarald si aproba din cap.
-Atunci fao! i-am spus si acesta se uita mirat la mine insa accepta.
Acum Sakura era a mea in fata lui Dumnezeu. Eram sot si sotie iar asta nu voi permite nicicui sa o schimbe. Preotul ne deschise o usa si ne spuse ca putem sa dormim acolo cat a mai ramas din noapte. I-am multumit amandoi si am intrat in incapere, inchizand usa in urma noastra. Camera nu era nu stiu ce insa la prima vedere era confortabila. Continea un geam acoperit cu o perdea alba, un pat de doua persoane cu asternuturi albe ca omatul iar singura sursa de lumina era lumanarea aprinsa de pe noptiera. Rozalia ma privea zambind. Cred ca si ea era la fel de bucuroasa ca si mine. Am luat-o in brate, unindu-mi buzele cu ale sale intr-un sarut dulce si delicios. Am intins-o pe suprafata moale si eu peste ea, dandu-i jos hainele pe care le purta, ea facand acelasi lucru pentru mine. Am inceput sa ii sarut gatul putin rece, lasand ca amprenta o muscatura. Cand dintii mei eu intrat in pielea sa, gemu de durere si mici picaturi de sange se scursesera pe el in jos. Am coborat in jos spre sani, luandu-i un sfarc in gura si sugand lacom din el, fata gemand de placere. M-am uitat la ea si aceasta ma privi, iar cu subanteles dadu afirmativ din cap semn ca era gata. O patrund usor, in timp ce buzele mele erau pe ale ei, incercand sa diminueze strigatul de durere de la prima patrundere. Mici picaturi de sange se scurgeau pe coapsa fetei, imprimandu-se pe cearsaful alb de sub noi. Doua lacrimi cristaline s-au prelins pe obrajii sai. Am prins-o de sold tinand-o pe loc in timp ce eu ma miscam in interiorul ei. Barbatia mea intra in interiorul sau, mangaind-o si provocandu-i placere. Aceasta placere pentru amandoi se termina dupa o ora cand am incetat caci se vedea pe fata ca, inca o durea destul de tare.
Stateam asezat langa ea, intins pe spate, cu capul Sakurei pe pieptul meu si cu mana sa mangaindu-ma usor pe abdomen. Mana mea se misca incet pe spatele ei. Veni si mai spre mine si ma stranse in brate, scotand in oftat. Sani sai erau presati de pieptul meu caci acum eram intors catre ea.
-Sasuke, daca ne vor gasi? ma intreaba uitandu-se in ochii mei de carbune.
-Nu ne vor desparti. Esti sotia mea in fata lui Dumnezeu, iubirea mea si asta - ii arat pata de sange de pe cearsaf- arata ca esti femeia mea. Nimeni nu o sa ne mai desparta niciodata iar daca cineva va incerca sa te ia de langa mine cu forta o sa ma ocup personal de el fie ca e Tsunade, tatal tau sau oricine altcineva de pe lumea asta.
Imi zambi si se aseza cum era inainte, adormind. Acum era a mea si nu aveam de gand sa o impart cu nimeni...
Astept comentarii si pun nextu repede daca am[cred] oricum incerc sa il pun daca am timp.
Nimeni, niciodata nu ne va mai desparti
Cand am vrut sa o sarut pe rozalie, pe micul ecran de langa masa aparu imaginea lui Tsunade. Se pare ca, avea un anunt important de facut asa ca si eu si fata am ascultat.
,,Catre toti ninja si oamenii de rand. Mostenitoarea clanului Star Rose a disparut. Credem ca este impreuna cu Sasuke Uchiha asa ca, orice informatie utila la adrese celor doi ne va fi de folos. Va rugam daca ii vedeti sau stiti unde se ascund sa contactati cat mai repede conducerea satului dumneavoastra. Multumim!'' Apoi se stinse la loc. Asa deci, ne cauta. Insa, daca toti ninja sunt pe urmele noastre, o sa caute si in padure si asta inseamna ca probabil o sa ne gaseasca. Asta nu e bine. Trebuia sa plecam si de aici insa unde? Hai Sasuke, gandeste! M-am uitat la rozalie si aceasta deja tremura. Avea privirea plecata in jos. Am luat-o in brate si am strans-o tare incercand sa o calmez. Nu voi permite nimanui sa ma desparta din nou de ea. Nimanui! Am luat din dulap doua pelerini negre si i-am dat una ei. Isi lasa parul lung sub material si isi pune gluga pe cap la fel ca si mine. Am iesit din cabana si, spre norocul nostru era deja amurgul. Cerul avea culori tipatoare de rosu, galben si mov, rareori vedeai cate o pata albastra. Am inceput sa mergem prin padure, in speranta ca nu ne vom intalni cu nimeni care sa ne recunoasca si sa ne dea de gol.
Pe la miezul noptii am ajuns la o manastire. Zidurile vechi din piatra aveau o intrare mica de lemn iar dincolo era biserica. Am batut la usa si in prag aparu un batran. Purta haine preotesti mai mult ca si un calugar. In mana avea o lumanare aprinsa. I-am cerut sa ne gazduiasca in casa domnului pentru putin timp si cum avea sufletul milos ne-a lasat sa ne adapostim. Afara, luna nu se vedea din cauza norilor negri care isi varsau lacrimile asupra pamantului inghetat. Ne pofti in curtea biserici. Pe jos, era iarba moale iar alocuri mici floricele albastre care dansau sub picaturile de apa.
-I-a spuneti fii mei, ce s-a intamplat cu voi pe aici intr-o asemenea noapte? ne intreba imediat ce ne-am asezat la caldura intr-o incapere unde erau o masa si cateva scaune pe langa ea. Am inceput sa ii povestesc ce s-e intamplase pana acum in timp ce o tineam de mana pe Sakura.
-Nimeni nu va poate obliga sa faceti asa ceva. Insa eu nu pot sa fac nimic inafara de... mai spuse si am sarit amandoi pe el sa ne spuna ce. Nimic inafara de a va uni destinele. Atunci nimeni si nimic nu va va mai desparti vreodata. ne spuse si am privito pe rozalie. Aceasca se uita la mine cu ochii sai de smarald si aproba din cap.
-Atunci fao! i-am spus si acesta se uita mirat la mine insa accepta.
Acum Sakura era a mea in fata lui Dumnezeu. Eram sot si sotie iar asta nu voi permite nicicui sa o schimbe. Preotul ne deschise o usa si ne spuse ca putem sa dormim acolo cat a mai ramas din noapte. I-am multumit amandoi si am intrat in incapere, inchizand usa in urma noastra. Camera nu era nu stiu ce insa la prima vedere era confortabila. Continea un geam acoperit cu o perdea alba, un pat de doua persoane cu asternuturi albe ca omatul iar singura sursa de lumina era lumanarea aprinsa de pe noptiera. Rozalia ma privea zambind. Cred ca si ea era la fel de bucuroasa ca si mine. Am luat-o in brate, unindu-mi buzele cu ale sale intr-un sarut dulce si delicios. Am intins-o pe suprafata moale si eu peste ea, dandu-i jos hainele pe care le purta, ea facand acelasi lucru pentru mine. Am inceput sa ii sarut gatul putin rece, lasand ca amprenta o muscatura. Cand dintii mei eu intrat in pielea sa, gemu de durere si mici picaturi de sange se scursesera pe el in jos. Am coborat in jos spre sani, luandu-i un sfarc in gura si sugand lacom din el, fata gemand de placere. M-am uitat la ea si aceasta ma privi, iar cu subanteles dadu afirmativ din cap semn ca era gata. O patrund usor, in timp ce buzele mele erau pe ale ei, incercand sa diminueze strigatul de durere de la prima patrundere. Mici picaturi de sange se scurgeau pe coapsa fetei, imprimandu-se pe cearsaful alb de sub noi. Doua lacrimi cristaline s-au prelins pe obrajii sai. Am prins-o de sold tinand-o pe loc in timp ce eu ma miscam in interiorul ei. Barbatia mea intra in interiorul sau, mangaind-o si provocandu-i placere. Aceasta placere pentru amandoi se termina dupa o ora cand am incetat caci se vedea pe fata ca, inca o durea destul de tare.
Stateam asezat langa ea, intins pe spate, cu capul Sakurei pe pieptul meu si cu mana sa mangaindu-ma usor pe abdomen. Mana mea se misca incet pe spatele ei. Veni si mai spre mine si ma stranse in brate, scotand in oftat. Sani sai erau presati de pieptul meu caci acum eram intors catre ea.
-Sasuke, daca ne vor gasi? ma intreaba uitandu-se in ochii mei de carbune.
-Nu ne vor desparti. Esti sotia mea in fata lui Dumnezeu, iubirea mea si asta - ii arat pata de sange de pe cearsaf- arata ca esti femeia mea. Nimeni nu o sa ne mai desparta niciodata iar daca cineva va incerca sa te ia de langa mine cu forta o sa ma ocup personal de el fie ca e Tsunade, tatal tau sau oricine altcineva de pe lumea asta.
Imi zambi si se aseza cum era inainte, adormind. Acum era a mea si nu aveam de gand sa o impart cu nimeni...
Astept comentarii si pun nextu repede daca am[cred] oricum incerc sa il pun daca am timp.