multumesc mult pentru ca cititi si ma bucur ca va place. o sa incerc sa nu mai neglijez aceasta poveste Dark Blue;)
Lanna, angelique a trebuit sa moara pentru ca asta ii era soarta de cand a intra in viata lui wolf. a fost personajul feminin principal la inceput, dar a cazut din acest statut in momentul in care a decis sa ii salveze viata lui wolf. pentru ca i-a dat acel sange al lui Fabrizio sperand ca acesta sa apara si sa il oblige pe Wolf sa renunte la lupta. stia ca nu vor castiga:)
anyway, uitati si continuarea capitolului pe care l-am taiat in doua.
Deodata aud un marait amenintator care vine din spatele meu. Cand ma intorc observ trei lycani cum stau pe labele din spate pregatiti sa atace. Am fost attat de fascinat de faptura ce contempla luna incat mi-am lasat garda jos, neauzind fapturile ce se strecurasera sa ma atace. Cat de prost pot fi! Prima lectie: nu lasa niciodata garda jos; dar acea fata... intr-un mod sucit, nebunesc, absurd imi aminteste de Angelique.
-Ce cauti aici, tantarule? Intreaba masculul alfa care facuse un pas in fata celorlalti doi, continuand sa maraie amenintator.
De abia inteleg ce spune, cuvintele sunt atat de pocite.
-De cand imi este interzis sa ma plimb? Il intreb eu non-salant stiind ca nu fac altceva decat sa il provoc.
Ma intreb curios de ce nu ataca, ce mai asteapta de pierd timpul cu vorbe inutile. Nu este tipic lycanilor sa vorbeasca, ei ataca si apoi pun intrebari, din cate stiam eu. Deci ce ii face pe acestia diferiti de ceilalti? Au si un alt miros, adevarat, seamana cu mirosul de javra pe care toti il poseda, dar acestia miros si a altceva... altceva care ii face apetisanti. Ceea ce nu este deloc bine. Sangele lycanilor este otrava pentru vampiri.
Observ ca cei trei nu se mai uita la mine ci undeva in spatele meu si au incetat sa mai maraie, dar continuau sa stea pe pozitie de atac. Parca asteptand pe cineva sa dea ordinul ca sa atace. Imi intorc putin capul sa vad la ce se uita, nu ii scap din vedere pe cei trei pentru ca asta ar insemna sa imi semnez condamnarea la moarte. Raman uimit cand o vad pe acea domnisoara uitandu-se cu interes la mine, langa ea un pas mai in spate stand o zana care zambea calduros. Are parul de un albastru-verzui, iar ochii ii sunt de un galben intens, aproape auriu. Nasul ei este putin c-am mare si drept, avand varful indreptat in sus, in timp ce buzele sunt fabuloase, pline de acel sange atat de dulce. Si atunci ma izbeste.
O camera intunecata, o masa rotunda de stejar stand in centrul iar la aceasta aflandu-se diverse creaturi. O lumina a aparut si o data cu aceasta diverse creaturi si-au facut aparitia. Miryam. Numele acesta imi apare in minte scris cu slove de foc.
-Myriam... soptesc eu uitandu-ma direct in ochii ei aurii.
Aceasta pare ca ma vede pentru prima data si dispare din spatele domnisoarei aparand langa mine.
-Puteti pleca, le ordona ea lycanilor care pleaca vadit nemultumiti, apoi se intoarce cu fata la mine cantarindu-ma de sus pana jos.
Acum am aflat cine ii controleaza pe acestia.
Ma innebuneste mirosul ei, narile mele ma distrug arzand din cauza acestuia. Doi pasi si sangele ei ar fi in gura mea, bucurandu-ma de gustul lui.
-Nu as face asta daca as fi in locul tau. Imi amintesc de tine, Wolf. Vampirul nou-nascut care a devenit liderul familiei du Solei. Dare sti schimbat... ai aerul unui prim. Cum se poate asa ceva? Intreba ea neasteptandu-se la nici un raspuns.
-Chiar nu vad motivul pentru care ti-as zice asa ceva, Miryam. Nu mai fac parte din lumea patetica a lui Vladimir. Deci nu imi pasa de pacturile incheiate de el, afirm lasand-o sa imi vada coltii lungi care iesisera la iveala.
-Poate... dar nu imi vei face nimic. Nici mie, nici protejatei mele. Vezi tu, nu mai sunt o simpla zana de mult timp, sunt un inger in adevaratul sens al cuvantului, iar ea este protejata mea, spuse aratand spre fata ce statea la cativa pasi departare. Crede-ma nu vrei sa te pui cu mine.
Este serioasa. O vad in ochii ei determinarea de a scapa lumea de mine. Are o aura in jurul capului albastruie care nu era acolo cu cateva minute in urma. Ceva imi spune ca este timpul sa imi iau talpasita, asta daca doresc sa traiesc. Tocmai asta vreau sa fac atunci cand simt o mana calda atingandu-ma pe umar. Seara aceasta se dovedeste a fi plina de surprize placute cat si neplacute. Unde este plictiseala care punea stapanire pe mine cu numai cateva minute in urma? Nu trebuie sa ma intorc pentru a vedea cine este, deoarece stiu deja.
-Este frumos, Miryam. De ce trebuie sa fi atat de dura cu el? Intreaba inocenta.
Ma uit la aceasta de parca ar fi de pe alta planeta. Cum poate sa afirme asa ceva? Nu stie ce sunt? Nici nu imi pot imagina cum cineva atat de inocent ca ea si-o pastreaza in aceasta lume a monstrilor in care traieste. Ma uit la Miryam, care intotdeauna imi citeste gandurile intr-un mod necunoscut inca pentru mine si isi ridica umerii intr-un gest care imi da de inteles ca nici macar ea nu o intelege pe frumoasa cu parul albastru ca marea.
-Amaltheea, draga mea, el este un vampir. Stii ca am mai vorbit despre creaturile noptii, nu? Iti aduci aminte de ceea ce ti-am spus despre ele? Ar trebui sa te feresti de aceste creaturi pentru ca traiesc hranindu-se cu vietile oamenilor, ii explica Miryam din nou.
Amaltheea, ce nume neobisnuit are, cu siguranta nu este o simpla muritoare.
Aceasta se uita la mine de parca ar stii ca ma gandesc la ea si imi ofera un zambet. Diferenta de inaltime dintre noi este evidenta, eu fiind cu cel putin cinsprezece centimeri mai inalt decat aceasta si trebuie sa ma uit in jos pentru a putea sa ii intalnesc privirea.
-Nu se poate sa fie atat de periculos. Are ochii frumosi si blanzi, uite vezi? Spuse punand mana pe barbia mea si intorcandu-mi capul pentru a o privi pe Miryam.
Miryam isi da o palma peste fata vazand-o pe fata cum se comporta, cu cata usurinta se arunca in gura lupului.
-Doamne, in ce m-am bagat cand am acceptat sa ii fiu inger protector? Sopteste usor zana, crezand poate ca nu o pot auzi.
Nici nu stiu cum sa reactionez. As ataca-o pentru ca simt cum incet, incet bestia pune stapanire pe simturile mele, dorind sa fac baie in sangele celord doua insa ceva ma obliga sa ma controlez. Ce, nici eu nu stiu dar o parte din mine este bucuroasa ca nu ma dau batut in fata acelui monstru interior.
-Amaltheea, nu il trata ca pe o jucarie. Este periculos! Este uun vampir pentru numele lui Dumnezeu! Zise Miryam exasperata lasand zambetul sa ii dispara de pe chip.
Ingerul, zana sau ce o fi ea o apuca de mana si o trage spre ea intrerupand contactul pielii ei fine cu a mea si imediat ce acest contact se intrerupe sunt coplesit de foamea ce isi cere dreptul. Nu stiu ce mi-a facut acea fata de a facut sa dispara sentimentul de foame total din corpul meu, dar in prima secunda cand nu m-a mai atins, ea a aparut chinuindu-ma de o mie de ori mai rau decat ma chinuia in mod obisnuit. Incep sa marai si sa imi arat coltii pregatindu-ma sa le atac, cand un lycan care aparut de nicaieri ma tranteste la pamant. Nu imi dau seama ce se intampla, de abia mai pot intelege cate ceva atat de repede se petrec lucrurile, insa asta este si din cauza bestiei pentru ca atunci cand incepe sa ma controleze toate abilitatile mele scad semnificativ. Ma lupt cu un lycan in timp ce sunt atent la un altul care se apropie prin spatele meu. Il simt cum incearca sa se strecoare.
Nu stiu cum reusesc sa scpa, dar o fac. Plec din acel conac confuz, dar bucuros ca inca traiesc. Plin de sangele meu, amestecat cu cel al lycanului cu care m-am luptat umblu pe strazile pustii ale Londrei in cautare de o prada usoara cu care sa ma hranesc. Am nevoie de sange proaspat altfel o sa mor din cauza ca sangele meu s-a amestecat cu cel al javrelor si voi muri incet daca nu gasesc pe cineva cu care sa ma hranesc. Nu este cel mai efectiv mod de a ucide un vampir, dar nu conteaza. Mai ales daca esti pe un camp de lupta si pierzi mult sange, esti mor mai mult ca sigur daca mai esti si infectat cu sange de lycan.
In drumul meu apare un cuplu, un tanar cu parul saten beat sustinut de o dama de companie nu prea scumpa dupa cum arata. Nu sunt tocmai genul meu, insa nu am timp sa fac mofturi. Apar intre cei doi speriindu-i, insa ii apuc de gat pe amandoi si ii imobilizez. Ar tipa, dar sunt atat de intoxicati cu bautura incat nu constientizeaza ceea ce li se intampla. Ma hranesc intai cu copila care in secunda in care imi simte coltii penetrandu-i pielea incepe sa tipe disperata dupa ajutor. Tipatul se stinge dupa vreo doua minute pentru ca ea cade in inconstienta, urmata de o moarte sigura din cauza pierderii de sange. Nu se va mai trezi. Tanarul baiat a cazut in fund si se uita fara sa ii vina sa creada ce se intampla in fata lui. Ma intorc cu fata spre acesta si apucandu-l de parul scurt il ridic in sus. Imi stramb nasul atunci cand simt mirosul fecalelor lui, dar imi dau la o parte dezgustul si imi infig coltii in gatul lui simtind putoarea alcoolului care imi inunda narile. Ii beau sangele in timp ce el sopteste pana in ultima clipa ca asa ceva nu se poate, ca eu nu exist. Zambesc atunci cand imi dezlipesc buzele de gatul lui. Este ciudat cum inexistenta mea il distruge, il omoara, ii curma existenta lui. Unii oameni nu sunt capabili sa constientizeze anumite adevaruri crude si mor in aceasi ignoranta in care au trait. Ii las pe cei doi acolo, pe strada goala si pustie sa ii gaseasca un trecator ghinionist a doua zi de dimineata.
Lanna, angelique a trebuit sa moara pentru ca asta ii era soarta de cand a intra in viata lui wolf. a fost personajul feminin principal la inceput, dar a cazut din acest statut in momentul in care a decis sa ii salveze viata lui wolf. pentru ca i-a dat acel sange al lui Fabrizio sperand ca acesta sa apara si sa il oblige pe Wolf sa renunte la lupta. stia ca nu vor castiga:)
anyway, uitati si continuarea capitolului pe care l-am taiat in doua.
Deodata aud un marait amenintator care vine din spatele meu. Cand ma intorc observ trei lycani cum stau pe labele din spate pregatiti sa atace. Am fost attat de fascinat de faptura ce contempla luna incat mi-am lasat garda jos, neauzind fapturile ce se strecurasera sa ma atace. Cat de prost pot fi! Prima lectie: nu lasa niciodata garda jos; dar acea fata... intr-un mod sucit, nebunesc, absurd imi aminteste de Angelique.
-Ce cauti aici, tantarule? Intreaba masculul alfa care facuse un pas in fata celorlalti doi, continuand sa maraie amenintator.
De abia inteleg ce spune, cuvintele sunt atat de pocite.
-De cand imi este interzis sa ma plimb? Il intreb eu non-salant stiind ca nu fac altceva decat sa il provoc.
Ma intreb curios de ce nu ataca, ce mai asteapta de pierd timpul cu vorbe inutile. Nu este tipic lycanilor sa vorbeasca, ei ataca si apoi pun intrebari, din cate stiam eu. Deci ce ii face pe acestia diferiti de ceilalti? Au si un alt miros, adevarat, seamana cu mirosul de javra pe care toti il poseda, dar acestia miros si a altceva... altceva care ii face apetisanti. Ceea ce nu este deloc bine. Sangele lycanilor este otrava pentru vampiri.
Observ ca cei trei nu se mai uita la mine ci undeva in spatele meu si au incetat sa mai maraie, dar continuau sa stea pe pozitie de atac. Parca asteptand pe cineva sa dea ordinul ca sa atace. Imi intorc putin capul sa vad la ce se uita, nu ii scap din vedere pe cei trei pentru ca asta ar insemna sa imi semnez condamnarea la moarte. Raman uimit cand o vad pe acea domnisoara uitandu-se cu interes la mine, langa ea un pas mai in spate stand o zana care zambea calduros. Are parul de un albastru-verzui, iar ochii ii sunt de un galben intens, aproape auriu. Nasul ei este putin c-am mare si drept, avand varful indreptat in sus, in timp ce buzele sunt fabuloase, pline de acel sange atat de dulce. Si atunci ma izbeste.
O camera intunecata, o masa rotunda de stejar stand in centrul iar la aceasta aflandu-se diverse creaturi. O lumina a aparut si o data cu aceasta diverse creaturi si-au facut aparitia. Miryam. Numele acesta imi apare in minte scris cu slove de foc.
-Myriam... soptesc eu uitandu-ma direct in ochii ei aurii.
Aceasta pare ca ma vede pentru prima data si dispare din spatele domnisoarei aparand langa mine.
-Puteti pleca, le ordona ea lycanilor care pleaca vadit nemultumiti, apoi se intoarce cu fata la mine cantarindu-ma de sus pana jos.
Acum am aflat cine ii controleaza pe acestia.
Ma innebuneste mirosul ei, narile mele ma distrug arzand din cauza acestuia. Doi pasi si sangele ei ar fi in gura mea, bucurandu-ma de gustul lui.
-Nu as face asta daca as fi in locul tau. Imi amintesc de tine, Wolf. Vampirul nou-nascut care a devenit liderul familiei du Solei. Dare sti schimbat... ai aerul unui prim. Cum se poate asa ceva? Intreba ea neasteptandu-se la nici un raspuns.
-Chiar nu vad motivul pentru care ti-as zice asa ceva, Miryam. Nu mai fac parte din lumea patetica a lui Vladimir. Deci nu imi pasa de pacturile incheiate de el, afirm lasand-o sa imi vada coltii lungi care iesisera la iveala.
-Poate... dar nu imi vei face nimic. Nici mie, nici protejatei mele. Vezi tu, nu mai sunt o simpla zana de mult timp, sunt un inger in adevaratul sens al cuvantului, iar ea este protejata mea, spuse aratand spre fata ce statea la cativa pasi departare. Crede-ma nu vrei sa te pui cu mine.
Este serioasa. O vad in ochii ei determinarea de a scapa lumea de mine. Are o aura in jurul capului albastruie care nu era acolo cu cateva minute in urma. Ceva imi spune ca este timpul sa imi iau talpasita, asta daca doresc sa traiesc. Tocmai asta vreau sa fac atunci cand simt o mana calda atingandu-ma pe umar. Seara aceasta se dovedeste a fi plina de surprize placute cat si neplacute. Unde este plictiseala care punea stapanire pe mine cu numai cateva minute in urma? Nu trebuie sa ma intorc pentru a vedea cine este, deoarece stiu deja.
-Este frumos, Miryam. De ce trebuie sa fi atat de dura cu el? Intreaba inocenta.
Ma uit la aceasta de parca ar fi de pe alta planeta. Cum poate sa afirme asa ceva? Nu stie ce sunt? Nici nu imi pot imagina cum cineva atat de inocent ca ea si-o pastreaza in aceasta lume a monstrilor in care traieste. Ma uit la Miryam, care intotdeauna imi citeste gandurile intr-un mod necunoscut inca pentru mine si isi ridica umerii intr-un gest care imi da de inteles ca nici macar ea nu o intelege pe frumoasa cu parul albastru ca marea.
-Amaltheea, draga mea, el este un vampir. Stii ca am mai vorbit despre creaturile noptii, nu? Iti aduci aminte de ceea ce ti-am spus despre ele? Ar trebui sa te feresti de aceste creaturi pentru ca traiesc hranindu-se cu vietile oamenilor, ii explica Miryam din nou.
Amaltheea, ce nume neobisnuit are, cu siguranta nu este o simpla muritoare.
Aceasta se uita la mine de parca ar stii ca ma gandesc la ea si imi ofera un zambet. Diferenta de inaltime dintre noi este evidenta, eu fiind cu cel putin cinsprezece centimeri mai inalt decat aceasta si trebuie sa ma uit in jos pentru a putea sa ii intalnesc privirea.
-Nu se poate sa fie atat de periculos. Are ochii frumosi si blanzi, uite vezi? Spuse punand mana pe barbia mea si intorcandu-mi capul pentru a o privi pe Miryam.
Miryam isi da o palma peste fata vazand-o pe fata cum se comporta, cu cata usurinta se arunca in gura lupului.
-Doamne, in ce m-am bagat cand am acceptat sa ii fiu inger protector? Sopteste usor zana, crezand poate ca nu o pot auzi.
Nici nu stiu cum sa reactionez. As ataca-o pentru ca simt cum incet, incet bestia pune stapanire pe simturile mele, dorind sa fac baie in sangele celord doua insa ceva ma obliga sa ma controlez. Ce, nici eu nu stiu dar o parte din mine este bucuroasa ca nu ma dau batut in fata acelui monstru interior.
-Amaltheea, nu il trata ca pe o jucarie. Este periculos! Este uun vampir pentru numele lui Dumnezeu! Zise Miryam exasperata lasand zambetul sa ii dispara de pe chip.
Ingerul, zana sau ce o fi ea o apuca de mana si o trage spre ea intrerupand contactul pielii ei fine cu a mea si imediat ce acest contact se intrerupe sunt coplesit de foamea ce isi cere dreptul. Nu stiu ce mi-a facut acea fata de a facut sa dispara sentimentul de foame total din corpul meu, dar in prima secunda cand nu m-a mai atins, ea a aparut chinuindu-ma de o mie de ori mai rau decat ma chinuia in mod obisnuit. Incep sa marai si sa imi arat coltii pregatindu-ma sa le atac, cand un lycan care aparut de nicaieri ma tranteste la pamant. Nu imi dau seama ce se intampla, de abia mai pot intelege cate ceva atat de repede se petrec lucrurile, insa asta este si din cauza bestiei pentru ca atunci cand incepe sa ma controleze toate abilitatile mele scad semnificativ. Ma lupt cu un lycan in timp ce sunt atent la un altul care se apropie prin spatele meu. Il simt cum incearca sa se strecoare.
Nu stiu cum reusesc sa scpa, dar o fac. Plec din acel conac confuz, dar bucuros ca inca traiesc. Plin de sangele meu, amestecat cu cel al lycanului cu care m-am luptat umblu pe strazile pustii ale Londrei in cautare de o prada usoara cu care sa ma hranesc. Am nevoie de sange proaspat altfel o sa mor din cauza ca sangele meu s-a amestecat cu cel al javrelor si voi muri incet daca nu gasesc pe cineva cu care sa ma hranesc. Nu este cel mai efectiv mod de a ucide un vampir, dar nu conteaza. Mai ales daca esti pe un camp de lupta si pierzi mult sange, esti mor mai mult ca sigur daca mai esti si infectat cu sange de lycan.
In drumul meu apare un cuplu, un tanar cu parul saten beat sustinut de o dama de companie nu prea scumpa dupa cum arata. Nu sunt tocmai genul meu, insa nu am timp sa fac mofturi. Apar intre cei doi speriindu-i, insa ii apuc de gat pe amandoi si ii imobilizez. Ar tipa, dar sunt atat de intoxicati cu bautura incat nu constientizeaza ceea ce li se intampla. Ma hranesc intai cu copila care in secunda in care imi simte coltii penetrandu-i pielea incepe sa tipe disperata dupa ajutor. Tipatul se stinge dupa vreo doua minute pentru ca ea cade in inconstienta, urmata de o moarte sigura din cauza pierderii de sange. Nu se va mai trezi. Tanarul baiat a cazut in fund si se uita fara sa ii vina sa creada ce se intampla in fata lui. Ma intorc cu fata spre acesta si apucandu-l de parul scurt il ridic in sus. Imi stramb nasul atunci cand simt mirosul fecalelor lui, dar imi dau la o parte dezgustul si imi infig coltii in gatul lui simtind putoarea alcoolului care imi inunda narile. Ii beau sangele in timp ce el sopteste pana in ultima clipa ca asa ceva nu se poate, ca eu nu exist. Zambesc atunci cand imi dezlipesc buzele de gatul lui. Este ciudat cum inexistenta mea il distruge, il omoara, ii curma existenta lui. Unii oameni nu sunt capabili sa constientizeze anumite adevaruri crude si mor in aceasi ignoranta in care au trait. Ii las pe cei doi acolo, pe strada goala si pustie sa ii gaseasca un trecator ghinionist a doua zi de dimineata.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)