05-07-2010, 06:13 PM
thx A`svear ca ai mai trecut pe aici:) chiar as vrea ca si ceilalti care citesc sa imi spuna ce parere au despre aceasta poveste.
Capitolul XVII
Consecinte
Nu pot sa spun ca nu ma asteptam la o vizita din partea lui Floris, cel putin, nu dupa ce m-a vazut Christine omorind-o pe Ruslana. Cumva stiam ca ea ii va da raportul rusului si acesta cu prima ocazie pe care o va prinde, o sa vina sa ma vada, sa ceara socoteala. Atunci, in ziua cu pricina nu a facut nimic probabil din cauza ca inca nu constientizase ce simtea, ce a aflat, ce i s-a spus, dar cum s-a calmat a venit sa ma vada. Tocmai din aceasta cauza nu ma mir atunci cand dupa cinci zile de la victoria noastra, apare la mine in birou.
Biroul meu este o camera plina cu carti in diferite limbi, mobilata doar cu un birou din lemn de brad si un scaun tapitat cu catifea visinie, in spatele biroului aflandu-se o fereastra inalta pana la tavan cu doua draperii din matase groasa, visinie. Acum acestea sunt trase, acoperind total fereastra, nelasand nici cea mai mica raza din apusul de soare sa patrunda in incapere. Imi place sa petrec timpul aici, sa citesc si sa invat lucruri ce atunci cand traiam erau considerate o pierdere de timp din cauza efemeritatii vietii, dar acum cand nu am altceva decat timp, nu stiu cum sa mi-l ocup; dar sa revin la cel care sta in fata mea si se uita cu o expresie goala direct in ochii mei.
-Te pot ajuta cu ceva, Domnul meu? Il intreb eu, lasand la o parte toata acea discutie despre nimicuri pe care eticheta o cere dar care nu ar fi facut decat sa amane problema.
-Da, poti, spune el simplu, gol, rece ca si cand o statuie din vremuri antice s-ar fi trezit la viata si ar fi vorbit.
Nu sunt destul de batran pentru a fi posesorul unei asemenea voci care parca vine dintr-un alt timp, care este singurul lucru ce dezvaluie varsta cuiva, dar Floris este pe drumul cel bun la a detine o asemenea voce, deoarece are in jur de sase sute cinci zeci de ani. Chiar daca a folosit acel ton, vocea lui este controlata cu grija la fel ca si fiecare miscare pe care o face, se vede ca nu doreste sa imi dea impresia ca vrea sa ma atace, insa eu stiu mai bine. vad cum fiecare fibra a corpului sau este incordata la maxim asteptand clipa in care se va dezlantui, iar cand asta se va intampla eu voi fi gata. Ii fac semn sa continuie, deoarece se oprise asteptand reactia mea.
-Stii de ce am venit aici.
-Ruslana.
Cand am pronuntat acest nume o sclipire aparu pentru o secunda in ochii sai albastri-verzui.
-de ce ai omorit-o? Intreba el printre dintii inclestati.
-Era o tradatoare, Floris. Stii mult prea bine acest fapt. Trebuia sa moara, zic eu lasandu-mi ochii in jos.
Imi pare rau pentru el, insa nu pot sa ii ofer nici o alinare, nu sunt eu in masura sa il consolez pe el. Imi este simpatic si sunt sigur ca am fi devenit prieteni buni cu trecerea timpului, dar Vladimir imi ordonase sa o omor pe Ruslana, iar eu nu puteam sa ignor acel ordin si astfel i-am ucis partenera, fiinta pe care o alesese pentru a-si petrece restul eterenitatii. Oare eu cum ma voi simti daca cineva ar omori-o pe Angelique? Cum o sa ma comport? Nu stiu si nici nu imi doresc sa aflu vreodata. Cred ca a trecut o ora de cand nici eu, nici el nu am rostit un singur cuvant. Sunt mai mult ca sigur ca soarele a apus de mult. De ce m-am gandit la asta? Cred ca din cauza ca nu pot sa plec de aici decat dupa ce Floris este multumit, iar momentan el cantareste... ceva, dar ce? Nu am de unde sa cunosc raspunsul la aceasta intrebare, deoarece nu citesc minti, desi in aceasta clipa mi-as fi dorit sa posed aceasta minunata, cateodata blestemata abilitate. Nu mai suport aceasta liniste de mormant, nici macar animalele d-afara nu le mai aud – s-au adapostit de vanatori in aceasta noapte – nimic nu intrerupe atmosfera de cripa din incapere.
-Deci... zic eu atragandu-i astfel atentia brunetului.
Acesta isi ridica privirea si vad ca nici macar nu este aici cu mine, se gandeste la un alt timp, o alta intamplare, sunt sigur. Ochii lui albastri-verzui sunt goi, fara de viata la fel de nepenetrat ca si piatra de aceasi culoare. Si apoi cu aceasi privire si expresie de om pierdut, ii vad buzele miscandu-se si aud vocea lui plina de amaraciune, tristete care parca si ea vine din acelasi tim necunoscut mie, un timp atat de indepartat incat s-a pierdut pe drumul efemer al vietii.
-Stii, de fapt Ruslana nu a fost prima mea alegere, dar cu toate acestea am ajuns sa... - si aici facu o scurta pauza in cautarea unui cuvant – tin la ea, desi sunt sigur ca ea nu m-a iubit si nici nu a tinut la mine niciodata. Aceste legaturi intre vampiri nu sunt deloc dese si nici nu sunt privite cu ochi buni de catre ceilalti. Vezi tu, in aceasta lumea a noastra plina de puteri psihice si fizice, in care rautatea domneste nu poti avea incredere in nimeni si a-i oferi cuiva putere asupra ta pentru restul eternitati este dovada unei slabiciuni, de aceea multi copii isi omoara creatori cu prima ocazie pe care o primesc, nu exista multi creatori care sa aibe o relatie buna cu copii lor. Daca un vampir iubeste un om si alege sa ii dea acelei persoane darul eternitatii si blestemul singuratatii, atunci este normal ca ei doi sa fie iubiti, insa pentru doi vampiri care nu impartasesc acelasi sange, sa se lege unul de altul este o raritate si nimic bun nu poate sa iasa de aici. Tocmai de aceea Vladimir nu m-a lasat sa il provoc pe Louis si sa il omor, astfel cucerind-o pe Angelique. O placeam – inca o mai plac – si vroiam sa o fac a mea, numai ca Louis imi statea in cale – un detaliu minor, din punctul meu de vedere - insa Vladimir nu vroia sa il supere pe creatorul lui Louis, Cedric, asa ca mi-a ordonat sa ma tin departe de el si a chemat-o pe Ruslana, „sora luiâ€, la curte. A decis ca ea este o mult mai buna companie decat roscata cu ochii verzi ca de pisica ce aparuse de nicaieri la curte. Louis o adusese pentru a anunta uniunea lor, pentru a face totul legal dupa traditiile si legile noastre. Stiu ca trebuie sa cer razbunare, ca acum am o ocazie foarte buna de a te face bucatele si a te lasa undeva, pe campul din apropiere, pana cand soarele va rasari si te va transforma in cenusa. Este drepul meu, insa nu mi se pare corect. Ti s-a ordonat sa o omori, ce drept as avea eu sa imi fac dreptate in aceasta situatie?
Dupa privirea lui, inca pierduta in eternitate, imi dau seama ca nu eu sunt cel caruia i-a adresat acea intrebare ci s-a intrebat singur de justetea actiunilor sale. Ma uimeste, chiar ma lasa fara de cuvinte; eu il consideram un copil rasfatat, dar la fel ca cei cu care traieste, acea atitudine este doar o masca pentru a-i pacali pe cei din jurul sau, iar eu m-am lasat pacalit de acea mascarada. Prostul de mine! Trebuia sa imi dau seama mai de mult de aceasta faza.
-Daca vrei un duel, sa stii ca eu nu o sa refuz, spun eu privindu direct in acea mare verzuie.
Pentru o clipa chiar am crezut ca nu ma vede si ca nu m-a auzit, dar apoi privirea i s-a limpezit si acel albastru-verzui opac a devenit din nou culoarea vie pe care o vazusem atunci cand a dat buzna peste mine si Angelique.
-Nu, spune hotarit. Ruslana si-a primit pedeapsa, nu o pot lasa sa castige omorindu-te pe tine. Nu merita sa fie razbunata.
In mod normal m-ar fi enervat la culme aceasta afirmatie, dar acum dupa ce am facut cunostinta cu ceilalti vampiri imi dau seama ca nu este vorba de lauda ci de un simplu fapt. Daca Ruslana nu ar fi fost ranita eu nu as fi avut nici o sansa de a o invinge.
-Tu inca esti nou. O sa vezi ca din cauza ca avem sentimente mult mai puternice decat oameni incercam sa ne detasam, sa devenim blocuri de gheata si reusim; unii mai usor, altii mai greu, dar intr-un final devenim acele fiinte care aprovizioneaza cosmarurile oamenilor. Suntem capabili de multe lucruri atat oribile cat si extraordinar de bune, dar asta numai pentru cei care merita, zice el inainte sa dispara lasandu-ma singur cu gandurile mele.
Deci sa inteleg ca eu merit, de aceea m-a lasat in viata? Sau poate este un ordin de la Petru... greu de spus, desi nu cred ca Petru ar fi riscat sa dea un asemenea ordin. Nu vroia ca nimeni in afara lui Floris sa stie ca Vladimir mi-a ordonat sa o asasinez pe Ruslana, nici chiar lui Angelique nu i-am spus ce am facut in acea noapte. Cum as putea sa ii zic? Stiu ca ar intelege, chiar m-ar mira sa nu inteleaga, doar ca nu vreau sub nici o forma sa aduc mania lui Petru asupra mea si a familiei mele, mai ales ca acum Vladimir este mort. M-am tot gandit la moartea sa si singurul lucru care imi vine in minte este ca el a decis sa moara si cu asasinarea lui Ruslana nu rezulta decat un singur lucru, si anume: Vladmir vroia sa il lase pe Floris sa conduca si astfel l-a scapat de cei care puteau sa il controleze sau sa il influenteze.
M-am asezat din nou pe scanul de la birou dupa cateva minute de gandire, dandu-mi seama ca m-am ridicat candva atunci cand vorbeam cu Floris, dar nu imi amintesc cand sau cum. Oricum ma simt obosit atat fizic cat si psihic, aceasta intrevedere mi-a stors puterile cu intensitatea ei; din pacate ziua nu este nici pe aproape de a se fi terminat iar eu am o presimtire care imi zice ca ea de abia a inceput.
-Nici nu stiam cat de multa dreptate aveam in acel moment, le spun eu celor ce stau in jurul meu ascultandu-ma.
Christine apare pe la ora doua dimineata cand eu purtam o discutie destul de interesanta cu doi elfi din clanul Kha`ri. Ma aflu tot in biroul meu, este locul meu preferat, de altfel, din tot acest castel, este o incapere care imi apartine numai mie, mie si numai mie, nimeni altcineva nu are vreo pretentie la aceasta, dar sa revin la Christine. Desi aceasta apare cu un zambet pe chip, aduce cu ea o atmosfera care promite probleme. Elfi simt acest fapt si isi cer politicos scuze pentru ca trebuie sa se retraga atat de neasteptat. Nu pot spune ca ma deranjeaza foarte mult plecare lor, mai mult ma afecteaza prezenta lui Christine. Imi aduc aminte ziua in care a baut putin din sangele meu; pana in ziua cu lupta nu mi-am dat seama, dar acum stiu ce auzeam in mintea mea ca un bazait de insecte mic si neinsemnat, pe care de multe ori il ignoram sau uitam de existenta sa complet. Poate ar fi trebuit sa fiu mai atent la acest gen de detali si poate i-as fi acordat mai multa atentie daca nu aveam aceasta legatura de sange cu Angelique care imi oferea mie posibilitatea de a stii unde este in permanenta si cum se simte. Este ca si cum o parte din viata ei este in mine constant, asigurandu-ma de bunastarea acesteia. Deja am cazut pe ganduri si m-am afundat foarte mult in lumea mea, insa asta nu inseamna ca nu sunt constient de ceea ce face Christine. Asa ca atunci cand aceasta se apropie de mine, eu o apuc de maini si o tin la o departare considerabila.
-Ce cauti aici? O intreb eu amenintator, aratandu-i ca sunt serios prin colti care ies putin in afara.
-Am venit sa vorbim.
-Noi doi nu avem despre ce sa vorbim, nu stiu care a fost mai exact intentia ta atunci cand i-am spus lui Floris ce am facut, aici a vrut sa ma intrerupa si sa nege ceea ce spuneam, dar nu am lasat-o. Nu nega! Tip eu furios. I-ai spus ce am facut si mai ai tupeul sa vi la mine sa vorbesti cu mine? Ar fi trebuit sa il las pe Jeoffrey sa te omoare.
-Ce ai de gand sa faci? Ma intreaba ea lasandu-si ochi in jos. Ai de gand sa ma ... alungi? Intreba ea de abia reusind sa rosteasca acel cuvant.
-Nu o sa te alung, dar te avertizez: daca mai calci o singura data stramb te voi omori cu mana mea, ii spun eu aratandu-i coltii si dandu-i drumul la incheieturile mainilor.
Ea se intoarce sa plece insa se opreste cand ma aude pe mine oprind-o.
-Stai asa. Te sfatuiesc ca daca viitoare cand planuiesti sa ma omori acel plan sa reuseasca pentru ca daca eu voi fi inca in picioare, iti promit ca vei regreta amarnic.
Iese fara sa mai spuna un cuvant si uite asa eu ma asez din nou pe scaun, cazand pe ganduri. De acum incolo va trebui sa imi apar spatele pentru ca sunt sigur ca Christine nu va irosi oportunitatea de a ma omori. Desigur, as putea sa o omor acum si sa termin foarte usor cu aceasta amenintare, dar unde mai este distractia in aceasta actiune?
Capitolul XVII
Consecinte
Nu pot sa spun ca nu ma asteptam la o vizita din partea lui Floris, cel putin, nu dupa ce m-a vazut Christine omorind-o pe Ruslana. Cumva stiam ca ea ii va da raportul rusului si acesta cu prima ocazie pe care o va prinde, o sa vina sa ma vada, sa ceara socoteala. Atunci, in ziua cu pricina nu a facut nimic probabil din cauza ca inca nu constientizase ce simtea, ce a aflat, ce i s-a spus, dar cum s-a calmat a venit sa ma vada. Tocmai din aceasta cauza nu ma mir atunci cand dupa cinci zile de la victoria noastra, apare la mine in birou.
Biroul meu este o camera plina cu carti in diferite limbi, mobilata doar cu un birou din lemn de brad si un scaun tapitat cu catifea visinie, in spatele biroului aflandu-se o fereastra inalta pana la tavan cu doua draperii din matase groasa, visinie. Acum acestea sunt trase, acoperind total fereastra, nelasand nici cea mai mica raza din apusul de soare sa patrunda in incapere. Imi place sa petrec timpul aici, sa citesc si sa invat lucruri ce atunci cand traiam erau considerate o pierdere de timp din cauza efemeritatii vietii, dar acum cand nu am altceva decat timp, nu stiu cum sa mi-l ocup; dar sa revin la cel care sta in fata mea si se uita cu o expresie goala direct in ochii mei.
-Te pot ajuta cu ceva, Domnul meu? Il intreb eu, lasand la o parte toata acea discutie despre nimicuri pe care eticheta o cere dar care nu ar fi facut decat sa amane problema.
-Da, poti, spune el simplu, gol, rece ca si cand o statuie din vremuri antice s-ar fi trezit la viata si ar fi vorbit.
Nu sunt destul de batran pentru a fi posesorul unei asemenea voci care parca vine dintr-un alt timp, care este singurul lucru ce dezvaluie varsta cuiva, dar Floris este pe drumul cel bun la a detine o asemenea voce, deoarece are in jur de sase sute cinci zeci de ani. Chiar daca a folosit acel ton, vocea lui este controlata cu grija la fel ca si fiecare miscare pe care o face, se vede ca nu doreste sa imi dea impresia ca vrea sa ma atace, insa eu stiu mai bine. vad cum fiecare fibra a corpului sau este incordata la maxim asteptand clipa in care se va dezlantui, iar cand asta se va intampla eu voi fi gata. Ii fac semn sa continuie, deoarece se oprise asteptand reactia mea.
-Stii de ce am venit aici.
-Ruslana.
Cand am pronuntat acest nume o sclipire aparu pentru o secunda in ochii sai albastri-verzui.
-de ce ai omorit-o? Intreba el printre dintii inclestati.
-Era o tradatoare, Floris. Stii mult prea bine acest fapt. Trebuia sa moara, zic eu lasandu-mi ochii in jos.
Imi pare rau pentru el, insa nu pot sa ii ofer nici o alinare, nu sunt eu in masura sa il consolez pe el. Imi este simpatic si sunt sigur ca am fi devenit prieteni buni cu trecerea timpului, dar Vladimir imi ordonase sa o omor pe Ruslana, iar eu nu puteam sa ignor acel ordin si astfel i-am ucis partenera, fiinta pe care o alesese pentru a-si petrece restul eterenitatii. Oare eu cum ma voi simti daca cineva ar omori-o pe Angelique? Cum o sa ma comport? Nu stiu si nici nu imi doresc sa aflu vreodata. Cred ca a trecut o ora de cand nici eu, nici el nu am rostit un singur cuvant. Sunt mai mult ca sigur ca soarele a apus de mult. De ce m-am gandit la asta? Cred ca din cauza ca nu pot sa plec de aici decat dupa ce Floris este multumit, iar momentan el cantareste... ceva, dar ce? Nu am de unde sa cunosc raspunsul la aceasta intrebare, deoarece nu citesc minti, desi in aceasta clipa mi-as fi dorit sa posed aceasta minunata, cateodata blestemata abilitate. Nu mai suport aceasta liniste de mormant, nici macar animalele d-afara nu le mai aud – s-au adapostit de vanatori in aceasta noapte – nimic nu intrerupe atmosfera de cripa din incapere.
-Deci... zic eu atragandu-i astfel atentia brunetului.
Acesta isi ridica privirea si vad ca nici macar nu este aici cu mine, se gandeste la un alt timp, o alta intamplare, sunt sigur. Ochii lui albastri-verzui sunt goi, fara de viata la fel de nepenetrat ca si piatra de aceasi culoare. Si apoi cu aceasi privire si expresie de om pierdut, ii vad buzele miscandu-se si aud vocea lui plina de amaraciune, tristete care parca si ea vine din acelasi tim necunoscut mie, un timp atat de indepartat incat s-a pierdut pe drumul efemer al vietii.
-Stii, de fapt Ruslana nu a fost prima mea alegere, dar cu toate acestea am ajuns sa... - si aici facu o scurta pauza in cautarea unui cuvant – tin la ea, desi sunt sigur ca ea nu m-a iubit si nici nu a tinut la mine niciodata. Aceste legaturi intre vampiri nu sunt deloc dese si nici nu sunt privite cu ochi buni de catre ceilalti. Vezi tu, in aceasta lumea a noastra plina de puteri psihice si fizice, in care rautatea domneste nu poti avea incredere in nimeni si a-i oferi cuiva putere asupra ta pentru restul eternitati este dovada unei slabiciuni, de aceea multi copii isi omoara creatori cu prima ocazie pe care o primesc, nu exista multi creatori care sa aibe o relatie buna cu copii lor. Daca un vampir iubeste un om si alege sa ii dea acelei persoane darul eternitatii si blestemul singuratatii, atunci este normal ca ei doi sa fie iubiti, insa pentru doi vampiri care nu impartasesc acelasi sange, sa se lege unul de altul este o raritate si nimic bun nu poate sa iasa de aici. Tocmai de aceea Vladimir nu m-a lasat sa il provoc pe Louis si sa il omor, astfel cucerind-o pe Angelique. O placeam – inca o mai plac – si vroiam sa o fac a mea, numai ca Louis imi statea in cale – un detaliu minor, din punctul meu de vedere - insa Vladimir nu vroia sa il supere pe creatorul lui Louis, Cedric, asa ca mi-a ordonat sa ma tin departe de el si a chemat-o pe Ruslana, „sora luiâ€, la curte. A decis ca ea este o mult mai buna companie decat roscata cu ochii verzi ca de pisica ce aparuse de nicaieri la curte. Louis o adusese pentru a anunta uniunea lor, pentru a face totul legal dupa traditiile si legile noastre. Stiu ca trebuie sa cer razbunare, ca acum am o ocazie foarte buna de a te face bucatele si a te lasa undeva, pe campul din apropiere, pana cand soarele va rasari si te va transforma in cenusa. Este drepul meu, insa nu mi se pare corect. Ti s-a ordonat sa o omori, ce drept as avea eu sa imi fac dreptate in aceasta situatie?
Dupa privirea lui, inca pierduta in eternitate, imi dau seama ca nu eu sunt cel caruia i-a adresat acea intrebare ci s-a intrebat singur de justetea actiunilor sale. Ma uimeste, chiar ma lasa fara de cuvinte; eu il consideram un copil rasfatat, dar la fel ca cei cu care traieste, acea atitudine este doar o masca pentru a-i pacali pe cei din jurul sau, iar eu m-am lasat pacalit de acea mascarada. Prostul de mine! Trebuia sa imi dau seama mai de mult de aceasta faza.
-Daca vrei un duel, sa stii ca eu nu o sa refuz, spun eu privindu direct in acea mare verzuie.
Pentru o clipa chiar am crezut ca nu ma vede si ca nu m-a auzit, dar apoi privirea i s-a limpezit si acel albastru-verzui opac a devenit din nou culoarea vie pe care o vazusem atunci cand a dat buzna peste mine si Angelique.
-Nu, spune hotarit. Ruslana si-a primit pedeapsa, nu o pot lasa sa castige omorindu-te pe tine. Nu merita sa fie razbunata.
In mod normal m-ar fi enervat la culme aceasta afirmatie, dar acum dupa ce am facut cunostinta cu ceilalti vampiri imi dau seama ca nu este vorba de lauda ci de un simplu fapt. Daca Ruslana nu ar fi fost ranita eu nu as fi avut nici o sansa de a o invinge.
-Tu inca esti nou. O sa vezi ca din cauza ca avem sentimente mult mai puternice decat oameni incercam sa ne detasam, sa devenim blocuri de gheata si reusim; unii mai usor, altii mai greu, dar intr-un final devenim acele fiinte care aprovizioneaza cosmarurile oamenilor. Suntem capabili de multe lucruri atat oribile cat si extraordinar de bune, dar asta numai pentru cei care merita, zice el inainte sa dispara lasandu-ma singur cu gandurile mele.
Deci sa inteleg ca eu merit, de aceea m-a lasat in viata? Sau poate este un ordin de la Petru... greu de spus, desi nu cred ca Petru ar fi riscat sa dea un asemenea ordin. Nu vroia ca nimeni in afara lui Floris sa stie ca Vladimir mi-a ordonat sa o asasinez pe Ruslana, nici chiar lui Angelique nu i-am spus ce am facut in acea noapte. Cum as putea sa ii zic? Stiu ca ar intelege, chiar m-ar mira sa nu inteleaga, doar ca nu vreau sub nici o forma sa aduc mania lui Petru asupra mea si a familiei mele, mai ales ca acum Vladimir este mort. M-am tot gandit la moartea sa si singurul lucru care imi vine in minte este ca el a decis sa moara si cu asasinarea lui Ruslana nu rezulta decat un singur lucru, si anume: Vladmir vroia sa il lase pe Floris sa conduca si astfel l-a scapat de cei care puteau sa il controleze sau sa il influenteze.
M-am asezat din nou pe scanul de la birou dupa cateva minute de gandire, dandu-mi seama ca m-am ridicat candva atunci cand vorbeam cu Floris, dar nu imi amintesc cand sau cum. Oricum ma simt obosit atat fizic cat si psihic, aceasta intrevedere mi-a stors puterile cu intensitatea ei; din pacate ziua nu este nici pe aproape de a se fi terminat iar eu am o presimtire care imi zice ca ea de abia a inceput.
-Nici nu stiam cat de multa dreptate aveam in acel moment, le spun eu celor ce stau in jurul meu ascultandu-ma.
Christine apare pe la ora doua dimineata cand eu purtam o discutie destul de interesanta cu doi elfi din clanul Kha`ri. Ma aflu tot in biroul meu, este locul meu preferat, de altfel, din tot acest castel, este o incapere care imi apartine numai mie, mie si numai mie, nimeni altcineva nu are vreo pretentie la aceasta, dar sa revin la Christine. Desi aceasta apare cu un zambet pe chip, aduce cu ea o atmosfera care promite probleme. Elfi simt acest fapt si isi cer politicos scuze pentru ca trebuie sa se retraga atat de neasteptat. Nu pot spune ca ma deranjeaza foarte mult plecare lor, mai mult ma afecteaza prezenta lui Christine. Imi aduc aminte ziua in care a baut putin din sangele meu; pana in ziua cu lupta nu mi-am dat seama, dar acum stiu ce auzeam in mintea mea ca un bazait de insecte mic si neinsemnat, pe care de multe ori il ignoram sau uitam de existenta sa complet. Poate ar fi trebuit sa fiu mai atent la acest gen de detali si poate i-as fi acordat mai multa atentie daca nu aveam aceasta legatura de sange cu Angelique care imi oferea mie posibilitatea de a stii unde este in permanenta si cum se simte. Este ca si cum o parte din viata ei este in mine constant, asigurandu-ma de bunastarea acesteia. Deja am cazut pe ganduri si m-am afundat foarte mult in lumea mea, insa asta nu inseamna ca nu sunt constient de ceea ce face Christine. Asa ca atunci cand aceasta se apropie de mine, eu o apuc de maini si o tin la o departare considerabila.
-Ce cauti aici? O intreb eu amenintator, aratandu-i ca sunt serios prin colti care ies putin in afara.
-Am venit sa vorbim.
-Noi doi nu avem despre ce sa vorbim, nu stiu care a fost mai exact intentia ta atunci cand i-am spus lui Floris ce am facut, aici a vrut sa ma intrerupa si sa nege ceea ce spuneam, dar nu am lasat-o. Nu nega! Tip eu furios. I-ai spus ce am facut si mai ai tupeul sa vi la mine sa vorbesti cu mine? Ar fi trebuit sa il las pe Jeoffrey sa te omoare.
-Ce ai de gand sa faci? Ma intreaba ea lasandu-si ochi in jos. Ai de gand sa ma ... alungi? Intreba ea de abia reusind sa rosteasca acel cuvant.
-Nu o sa te alung, dar te avertizez: daca mai calci o singura data stramb te voi omori cu mana mea, ii spun eu aratandu-i coltii si dandu-i drumul la incheieturile mainilor.
Ea se intoarce sa plece insa se opreste cand ma aude pe mine oprind-o.
-Stai asa. Te sfatuiesc ca daca viitoare cand planuiesti sa ma omori acel plan sa reuseasca pentru ca daca eu voi fi inca in picioare, iti promit ca vei regreta amarnic.
Iese fara sa mai spuna un cuvant si uite asa eu ma asez din nou pe scaun, cazand pe ganduri. De acum incolo va trebui sa imi apar spatele pentru ca sunt sigur ca Christine nu va irosi oportunitatea de a ma omori. Desigur, as putea sa o omor acum si sa termin foarte usor cu aceasta amenintare, dar unde mai este distractia in aceasta actiune?
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)