Trandafirul Mortii

[angeliqueVampire]

De ce timpul trece pe langa noi nepasator? De ce destinul nu il poti schimba? Mii de intrebari la care nu am raspuns. Mii de raspunsuri care sunt cautate si nu sunt gasite. Stiti cum e atunci cand iubesti si suferi? Daca nu, inseamna ca nu ati iubit cu adevarat. Eu am iubit si mai iubesc. Eu inca sufar si plang. (de ce începe ficul ăsta aşa telenovelistic? mamă dragă, înţeleg că tu vrei să dai o notă de dramatism sentimentelor, da nici chiar aşa!)
Va aduceti aminte locul primului sarut, prime-I(primei) imbratisari, primului zambet si prime-I(primei) priviri? Eu imi aduc aminte totul, nu pot uita acele clipe in care inima mea batea aproape iesind din piept. E adevarat ca primul sarut nu l-am avut si poate nu o sa-l am, dar sper , visez si imi doresc sa vina ziua aceea.(,) Ziua in care il voi revedea, in care ii voi rosti numele fara sa ma gandesc ca totul e iluzie. Ochi negri(i), plini de razbunare si suferinta, in care te pierzi, parul ca abanosul, pielea albicoasa si zambetul ascuns sunt unice.(descriere tipică şi scurtă. Hai şi tu cu ceva mai original) Sunt ale lui, ale lui Sasuke. Brunetul care nu a fost nici-o-data(niciodată) al meu, brunetul nepasator si rece (repetiţie cu "brunetul"). “Prima iubire nu se uita nici-o-data(niciodată).” Cred in zicala asta. Doar ca la mine prima iubire e si ultima. Parul scurt si roz, ochi verzi ca iarba de dimineata picurata cu roua si pielea rozalie. Zambetul mereu sincer, lacrimile mereu dureroase si privirea mereu cufundata in amintiri. Asta sunt eu! Sakura Haruno, o fata bleaga ce spera ca intr-o zi isi va revedea demonul. (abia aşteptam fraza în care vei spune că te cheamă Sakura. Geez, mai original!)

Dormeam afundata (cufundată eventual) in abisul intunecat al viselor cand, de odata, aud zgomotul galagios al ceasului. Imi trec mana peste buze si simt ca sunt crapate. Ma ridic in picioare si caut cu privirea in camera luminoasa papuci. Plec spre baie dand la o parte totul din calea mea, carti, caiete, chiar si ursuleti de plusi. Ma uit in oglinda si imi vad chipul. Buzele era(u) crapate, cearcanele immense(imense), rimelul care il avusesem seara trecuta pe gene acum era intins din cauza lacrimilor pe obraji rosiatici. Parul imi era ravasit de parca trecuse furtuna. Imi i-au(iau...) lenjeria intima si ma bag sub dusul calduros. Picarurile apei cadeau pe pielea mea fina . Dupa un sfert de ora ies de sub dus si imi usuc parul. Ma imbrac intr-un trening roz si ma intorc in camera mea. Arata de parca trecuse uraganul. Totul era ravasit, uitat de lume, pot spune. Singurul lucru care era la locul lui era poza lui Sasuke , cu mine si Naruto intr-un parc imbratisati. Zambesc la vederea pozei si ma apuc sa fac ordine in dormitor. Dupa o ora camera arata ca noua. Cobor scarile si ajung in bucatarie. Imi prepar micul de-jun si ma asez pe canapeua de culoarea norisorilor. Aud cum cineva suna la soneria casei mele asa ca ma duc sa deschid. Cine putea fi la ora 10:34?

Hmm... să vedem...
Ideea poate o fi originală, da expresiile folosite clar nu sunt! Ştii, deja te şi zgârie pe creier când auzi aceleaşti comparaţii şi epitete învechite. Încearcă ceva nou!
Urmează greşelile de tastare, destul de multe după părerea mea. Citeşte-ţi de vreo 2 ori capitolul înainte să-l postezi.
Începutul este incredibil de telenovelistic, iar pe mine nu mă face să-mi pară rău de Sakura, ba chiar mă face să râd. N-am nicio problemă cu descrierea sentimentelor în introducerea ficului, chiar susţin asta, dar descrierea nu fie aşa de melodramatică, pentru că asta duce la o a doua greşeală. Bine că ea era tristă după despărţire, da cum vine Hinata la ea, se apucă de râs.
Cu descrierea, încerci tu ceva, iar dacă mai lucrezi puţin poate o să-ţi şi iasă, dar nu te mai încăpăţâna să o faci pe Sakura aşa de emo, că atunci trebuie să faci tot ficul emo.
Şi te roog, renunţă la penibilul "mă numesc Sakura Haruno". Există zeci de alte moduri prin care te poţi autodescrie altfel.

Spor la scris,
~Angelique~