06-03-2010, 02:04 PM
Cum scumpul meu internet merge în reluare şi nu prea ştiu cum să rezolvez această problemă , nu am putut posta până acum .
Teh : Mulţumesc încă o dată pentru că citeşti şi mă bucur enorm că îţi şi place .
Capitolul 9
,, Iubirea nu există , doar două perechi de buze ce se caută reciproc . Pasiune , dorinţă ... totul se adună în tine până când le dai drumului . Te minÅ£i când spui că iubeÅŸti .ViaÅ£a se ghidează după un singur sens : fiecare pe cont propriu. â€
Ne-am privit câteva minute şi nu ştiam exact când ne-am oprit . Mi-a zâmbit , arcuindu-şi uşor buzele , i-am răspuns şi eu . Aşa a trecut timpul , făcând schimb de surâsuri ascunse în întuneric şi nesiguri de reacţia ceilulalt . Mă comportam ciudat , ademenită de persoana lui , am început să ne jucăm . Nu mai simţeam durerea , ea dispăruse în momentul în care el îşi făcuse apariţia . Nu ştiam ce mă atragea la el , poate acei ochi negri , seducători , poate totul . Se aşezase pe pat lângă mine , prea aproape , aranjându-mi părul împrăştiat pe pernă . M-am ridicat uşor în genunchi pentru a îl urmări cu mai multă atenţie . Nu am realizat când ne-am sărutat sau cum . Doar am simţit buzele lui prinzându-se ca nişte ventuze de ale mele . Am rămas uimită şi încremenită , aşteptând să termine . De ce naiba făcuse asta ? Parca gestul lui m-a scos din stare de visare. Mă dezgusta să îl simt lipit de mine şi în acelaşi timp a apărut dorinţa nebună de a –l respinge . Să mă lase în pace şi să sper că mă voi descurca singura . Aveam , însă nevoie de el şi de orice ajutor posibil .
Nu am găsit puterea de a-i da o palmă , oricum mi s-ar fi părut prea penibil şi smuls dintr-un film de dragoste . Chris s-a ridicat de pe pat , apropindu-se ameninţător de uşă .
- Supravieţuiesc ! Am vrut întâi să îi răspund la întrebare . De ce ?
Căutam un motiv , orice care să îi justifice comportamentul . Întrebarea mea nu se referea la sărut , chiar nu mă interesa asta . Realizasem că el pătrunsese în camera mea seara trecută . Trebuia să cunosc cauza comportamentului său şi ce se ascundea dincolo de acel zâmbet ademenitor .
- ÃŽmi trebuie un motiv?
- Da ! Trebuie să ai unul , nimeni nu face ceva din compasiune .
- Şi cine a spus că fac totul pe gratis?
Discuţia noastră s-a sfârşit mult prea repede , rămânând mai nedumerită decât la început . A plecat , închizând uşa după el , fără a-mi oferi explicaţia după care tânjeam . Am auzit cheia învârtindu-se în broască , scoţând un sunet deranjant . Mă derutase , reuşise să facă asta prin comportamentul lui ciudat . Îmi oferise ajutorul , cel puţin aşa am intrepretat întrebare pe care mi-o pusese cu o seară înainte . Acum venea şi mă săruta , un lucru neaşteptat . Dacă îl pusese Matt să mă facă să mă îndrăgostesc de el ?
Brunetul se înşelase enorm , era imposibil să reuşească , oricâte încercări ar face . Am râs atât de puternic ,chiar reuşise să mă amuze . A trebuit să mă îmi suprim bucuria , durerea de stomac avertizându-mă că exagerasem . Să ajung să ţin la Chris ar fi fost destul de greu , oricât de mult m-aş fi străduit . În interiorul meu nu se năşteau sentimente la comandă , ele trebuie cultivate mult timp . În mintea mea , domnea doar el , acel el căruia îi împărţăsisem întreaga mea fiinţa . Îmi cunoştea fiecare gest , dorinţă , îmi simţea fiecare gând . Nimeni nu m-ar mai putea înţelege la fel de mult ...Chris era doar Chris , un nume ce reprezenta o persoană nesemnificativă . Fizic arăta bine , asta era tot . În rest , nu exista şi nu o va face niciodată , din simpul fapt că era prieten cu Matt şi Roy sau cel puţin cu primul .
Presupunând că era nevinovat şi că nu acţiona la îndemnul brunetului . În acest caz , de ce mă ajuta ? Asta nu puteam să aflu , dar trebuia să profit de această oportunitate , o să mă gândesc mai târziu cum să scap de Christian . Evadam din această casă şi apoi brunetul avea să dispără . Un alt lucru care mă avantaja era dispută dintre blond şi salvatorul meu . Nu cunoşteam cauzele , mă interesa altceva : cum să folosesc asta în folosul meu . Trebuia să fiu raţională , să fac fiecare mişcare după lungi cugetări . După bătăia primită nu îmi mai permiteam nicio greşeală . În ce moment devenisem atât de rece ? Realizasem că tot ce făcusem până acum , nu mă ajutase deloc . Eram în aceeaşi situaţia ca la început , poate chiar mai rău . Asta însemna că era necesar să mă schimb şi să încerc orice . Oricum trebuia să înţeleg că purtată de curent , nu voi ajunge nicăieri . O să lupt şi Roy va regreta fiecare lovitură pe care mi-a dat-o , totuşi blondului îi puteam găsi multe scuze , mai mult sau mai putin adevărate . Credeam că era şantajat cu ceva , nu părea convins să mă lovească . Însă o făcusem şi îl uram pentru asta , motivele lui nu contau . Mă preocupau rănile mele , nu ale altuia .
Obosisem , doream să mă afund încet în pernă şi să dorm . Asta am făcut , dar timpul s-a scurs mult prea repede . Am închis ochii , realizând greutatea pleopelor apăsându-mi retina . Am auzit nişte zgomote în timpul somnului , le-am ignorat , atrasă de propriile vise . Ce frumoase erau iluziile în comparaţie cu realitatea . Aş fi rămas multă vreme într-o lume falsă , departe de mine . Aveam un zâmbet întipărit pe chip şi o mână o strângea cu putere pe a mea . Nu ştiam cum am reuşit să mă trezesc sau măcar câte ore trecuseră de întâlnirea cu Chris. Aşa mi-a petrecut următoarele două zile , închisă între cei patru pereţi ce mă strangulau şi îmi absorbeau aerul . Majoritatea timpului l-am petrecut în pat , privindu-mă rănile şi sperând să dispară cât mai curând de pe pielea mea . Desigur mai rămânea cicatrice întipărită pe orgoliu şi mă temeam că aceasta nu va fi ştearsă de timp . Va rămâne , amintinându-mi slăbiciunile şi arzându-mă în interior . Planuri , multe planuri de evadare fuseseră puse la cale şi o neglijenţă mi-ar fi oferit o şansă . Trebuia doar să o pândesc din umbră şi să mă năpustesc asupra ei la momentul potrivit .
Chris nu m-a mai vizitat de atunci , de fapt nimeni ÅŸi nimic nu s-a mai avântat în apropierea ,, celulei mele â€. LiniÅŸte , doar atât se putea auzi . O tăcere deplină de care mă bucuram în fiecare clipă . După câteva zile , paÅŸii mei răscolind fiecare colÅ£iÅŸor au putut fi simÅ£iÅ£i . Rănile nu mă mai dureau aÅŸa tare ÅŸi am considerat că repausul fusese suficient .
Într-o zi , şederea mea liniştită a fost întreruptă , prezenţa unor zgomote de dincolo de uşa , a anunţat apariţia cuiva . Roy era persoana care se ocupa cu transportul meu , dar nu ştiam cum aveam să reacţionez la vederea lui . Aş fi avut lucruri să îi spun şi multe jigniri să i le adresez .
Uşa s-a deschis şi l-am văzut pe brunet , afişându-şi zâmbetul caracteristic .
- Matt m-a trimis să te aduc , probabil ca să nu te afecteze prezenţa lui Roy .
A vorbit şi apoi a izbucnit în râs , motivul nu l-am înţeles , dar măcar cineva era fericit . Parcă nu îmi păsa de nimic , detaşându-mă încetul cu încetul de tot ce mă înconjura şi de orice sentiment . Pe fundal se putea auzi vocea lui Chris . Cât îmi lipsea viaţa pe care înainte o destam , am încercat zadarnic să nu mă mai gândesc la trecut .Voiam să îl ascund după întâmplările din ultimele zile şi ipotezele mele de evadare . Viaţa cotidiană mă înnebunise , toată acea monotonie . Totuşi cred că avusem parte de prea multă acţiune , m-aş fi întors în camera mea , unde pe perete trona fotografia sa. El nu a mai apărut în visele mele , l-am alungat , departe, pe fereastra de deasupra patului . Ce ar fi făcut dacă m-ar fi văzut în starea asta ? Ar fi râs şi apoi şi-ar fi cerut scuze , ruşinat că mă supărase.
- Şi uite aşa am devenit curier ... De parcă nu putea trimite pe altcineva să te aducă , doar are atâţia oameni .
Vocea nemulţumită m-a trezit din clipa de reculegere . Ultimele lui cuvinte mi-a atras atenţia , dar unde era acei oameni ?
- Trebuie să mergem , dar ai grijă să nu menţionezi despre ultimele mele vizite . Mi se adresase ca şi cum mi-ar fi dat un ordin .
Am scăpat un ,, Mă rog†încet pentru mine , sperând să nu mă fi auzit . Nu m-a luat de braţ , aşa cum obişnuia blondul , dar m-a împins înaintea lui . Matt mă aştepta , pierdut dincolo de fereastră , făcându-i semn lui Chris să plece .
- Văd că te-ai recuperat .
- Ai perfectă dreptate , dar nu datorită îngrijirilor pe care mi le-ai oferit .
- Nu sunt mama ta . Poate nu ai observat , dar sunt bărbat . Tu , singură , ai fost vinovată pentru rănile tale .
- Dacă aÅŸ fi zis ,, Nu â€, ce ai fi făcut ?
Încă din momentul în care acceptasem , această întrebare stăruise în minte mea , îi căutam un răspuns . Poate că brunetul va elucida misterul .
- Ai fi murit ! Ar trebui să îmi mulţumeşti pentru şansa dată , dar bunele maniere îţi lipsesc .
Şi lui îi lipseau multe , dar nu mă plângeam de absenţa calităţilor sale . Totuşi fusese sincer , avea nevoie de un motiv să mă omoare . Dar până la urmă ce răspuns dorea să îi dau ? Ambele erau împotriva mea , oricum am ales varianta mai grea , cu cea mai marea umilinţă . Mă dureau prea mult acele lovituri , tot orgoliul meu călcat în picioare sub privirea mulţumită a lui Matt . Dar trecuse , trebuia să uit şi să trec mai departe . Un singur lucru era clar : îmi doream cu disperare ca cei doi să plătească pentru tot ce mi-a făcut . Suna atât de prostesc , câteodată sentimentul de răzbunare devenea mai puternic decât crezi , chiar decât mine .
- Ce ne ţine în viaţă ? Te rog , nu spune speranţa , ar fi prea penibil , chiar şi pentru tine . Ură . Da , ai auzit bine . Doar acest sentiment îţi dă puterea necesară pentru a supravieţui . E ca un val prea puternic , care ajunge să te stăpânească . Îţi oferă iluzii , te hrăneşte şi îţi da un motiv să trăieşti . Tot el te ucide , te otrăveşti pe dinăuntru , te doare , dar te face puternic . Te controlează , te absoarbe în jocul ei ameţitor . Apoi cedezi , nu poţi rezista ... Ură e singurul sentiment important , restul se pierde în natura umană . Iubirea e uzată , falsă . Inventată de oameni pentru a ajustifica dorinţa fizică . Aveau nevoie de scuze pentru a face sex .
A lăsat un zâmbet să i se instaleze pe buze şi mă privea intens . Pentru prima dată i-am remarcat ochii negri , prea întunecaţi , scufundaţi în orbite . O privire nebună , înecată în negru .
- Ai ucide pentru a supravieţui ?
I-am auzit întrebare , dar nu am vrut să o fac .
Teh : Mulţumesc încă o dată pentru că citeşti şi mă bucur enorm că îţi şi place .
Capitolul 9
,, Iubirea nu există , doar două perechi de buze ce se caută reciproc . Pasiune , dorinţă ... totul se adună în tine până când le dai drumului . Te minÅ£i când spui că iubeÅŸti .ViaÅ£a se ghidează după un singur sens : fiecare pe cont propriu. â€
Ne-am privit câteva minute şi nu ştiam exact când ne-am oprit . Mi-a zâmbit , arcuindu-şi uşor buzele , i-am răspuns şi eu . Aşa a trecut timpul , făcând schimb de surâsuri ascunse în întuneric şi nesiguri de reacţia ceilulalt . Mă comportam ciudat , ademenită de persoana lui , am început să ne jucăm . Nu mai simţeam durerea , ea dispăruse în momentul în care el îşi făcuse apariţia . Nu ştiam ce mă atragea la el , poate acei ochi negri , seducători , poate totul . Se aşezase pe pat lângă mine , prea aproape , aranjându-mi părul împrăştiat pe pernă . M-am ridicat uşor în genunchi pentru a îl urmări cu mai multă atenţie . Nu am realizat când ne-am sărutat sau cum . Doar am simţit buzele lui prinzându-se ca nişte ventuze de ale mele . Am rămas uimită şi încremenită , aşteptând să termine . De ce naiba făcuse asta ? Parca gestul lui m-a scos din stare de visare. Mă dezgusta să îl simt lipit de mine şi în acelaşi timp a apărut dorinţa nebună de a –l respinge . Să mă lase în pace şi să sper că mă voi descurca singura . Aveam , însă nevoie de el şi de orice ajutor posibil .
Nu am găsit puterea de a-i da o palmă , oricum mi s-ar fi părut prea penibil şi smuls dintr-un film de dragoste . Chris s-a ridicat de pe pat , apropindu-se ameninţător de uşă .
- Supravieţuiesc ! Am vrut întâi să îi răspund la întrebare . De ce ?
Căutam un motiv , orice care să îi justifice comportamentul . Întrebarea mea nu se referea la sărut , chiar nu mă interesa asta . Realizasem că el pătrunsese în camera mea seara trecută . Trebuia să cunosc cauza comportamentului său şi ce se ascundea dincolo de acel zâmbet ademenitor .
- ÃŽmi trebuie un motiv?
- Da ! Trebuie să ai unul , nimeni nu face ceva din compasiune .
- Şi cine a spus că fac totul pe gratis?
Discuţia noastră s-a sfârşit mult prea repede , rămânând mai nedumerită decât la început . A plecat , închizând uşa după el , fără a-mi oferi explicaţia după care tânjeam . Am auzit cheia învârtindu-se în broască , scoţând un sunet deranjant . Mă derutase , reuşise să facă asta prin comportamentul lui ciudat . Îmi oferise ajutorul , cel puţin aşa am intrepretat întrebare pe care mi-o pusese cu o seară înainte . Acum venea şi mă săruta , un lucru neaşteptat . Dacă îl pusese Matt să mă facă să mă îndrăgostesc de el ?
Brunetul se înşelase enorm , era imposibil să reuşească , oricâte încercări ar face . Am râs atât de puternic ,chiar reuşise să mă amuze . A trebuit să mă îmi suprim bucuria , durerea de stomac avertizându-mă că exagerasem . Să ajung să ţin la Chris ar fi fost destul de greu , oricât de mult m-aş fi străduit . În interiorul meu nu se năşteau sentimente la comandă , ele trebuie cultivate mult timp . În mintea mea , domnea doar el , acel el căruia îi împărţăsisem întreaga mea fiinţa . Îmi cunoştea fiecare gest , dorinţă , îmi simţea fiecare gând . Nimeni nu m-ar mai putea înţelege la fel de mult ...Chris era doar Chris , un nume ce reprezenta o persoană nesemnificativă . Fizic arăta bine , asta era tot . În rest , nu exista şi nu o va face niciodată , din simpul fapt că era prieten cu Matt şi Roy sau cel puţin cu primul .
Presupunând că era nevinovat şi că nu acţiona la îndemnul brunetului . În acest caz , de ce mă ajuta ? Asta nu puteam să aflu , dar trebuia să profit de această oportunitate , o să mă gândesc mai târziu cum să scap de Christian . Evadam din această casă şi apoi brunetul avea să dispără . Un alt lucru care mă avantaja era dispută dintre blond şi salvatorul meu . Nu cunoşteam cauzele , mă interesa altceva : cum să folosesc asta în folosul meu . Trebuia să fiu raţională , să fac fiecare mişcare după lungi cugetări . După bătăia primită nu îmi mai permiteam nicio greşeală . În ce moment devenisem atât de rece ? Realizasem că tot ce făcusem până acum , nu mă ajutase deloc . Eram în aceeaşi situaţia ca la început , poate chiar mai rău . Asta însemna că era necesar să mă schimb şi să încerc orice . Oricum trebuia să înţeleg că purtată de curent , nu voi ajunge nicăieri . O să lupt şi Roy va regreta fiecare lovitură pe care mi-a dat-o , totuşi blondului îi puteam găsi multe scuze , mai mult sau mai putin adevărate . Credeam că era şantajat cu ceva , nu părea convins să mă lovească . Însă o făcusem şi îl uram pentru asta , motivele lui nu contau . Mă preocupau rănile mele , nu ale altuia .
Obosisem , doream să mă afund încet în pernă şi să dorm . Asta am făcut , dar timpul s-a scurs mult prea repede . Am închis ochii , realizând greutatea pleopelor apăsându-mi retina . Am auzit nişte zgomote în timpul somnului , le-am ignorat , atrasă de propriile vise . Ce frumoase erau iluziile în comparaţie cu realitatea . Aş fi rămas multă vreme într-o lume falsă , departe de mine . Aveam un zâmbet întipărit pe chip şi o mână o strângea cu putere pe a mea . Nu ştiam cum am reuşit să mă trezesc sau măcar câte ore trecuseră de întâlnirea cu Chris. Aşa mi-a petrecut următoarele două zile , închisă între cei patru pereţi ce mă strangulau şi îmi absorbeau aerul . Majoritatea timpului l-am petrecut în pat , privindu-mă rănile şi sperând să dispară cât mai curând de pe pielea mea . Desigur mai rămânea cicatrice întipărită pe orgoliu şi mă temeam că aceasta nu va fi ştearsă de timp . Va rămâne , amintinându-mi slăbiciunile şi arzându-mă în interior . Planuri , multe planuri de evadare fuseseră puse la cale şi o neglijenţă mi-ar fi oferit o şansă . Trebuia doar să o pândesc din umbră şi să mă năpustesc asupra ei la momentul potrivit .
Chris nu m-a mai vizitat de atunci , de fapt nimeni ÅŸi nimic nu s-a mai avântat în apropierea ,, celulei mele â€. LiniÅŸte , doar atât se putea auzi . O tăcere deplină de care mă bucuram în fiecare clipă . După câteva zile , paÅŸii mei răscolind fiecare colÅ£iÅŸor au putut fi simÅ£iÅ£i . Rănile nu mă mai dureau aÅŸa tare ÅŸi am considerat că repausul fusese suficient .
Într-o zi , şederea mea liniştită a fost întreruptă , prezenţa unor zgomote de dincolo de uşa , a anunţat apariţia cuiva . Roy era persoana care se ocupa cu transportul meu , dar nu ştiam cum aveam să reacţionez la vederea lui . Aş fi avut lucruri să îi spun şi multe jigniri să i le adresez .
Uşa s-a deschis şi l-am văzut pe brunet , afişându-şi zâmbetul caracteristic .
- Matt m-a trimis să te aduc , probabil ca să nu te afecteze prezenţa lui Roy .
A vorbit şi apoi a izbucnit în râs , motivul nu l-am înţeles , dar măcar cineva era fericit . Parcă nu îmi păsa de nimic , detaşându-mă încetul cu încetul de tot ce mă înconjura şi de orice sentiment . Pe fundal se putea auzi vocea lui Chris . Cât îmi lipsea viaţa pe care înainte o destam , am încercat zadarnic să nu mă mai gândesc la trecut .Voiam să îl ascund după întâmplările din ultimele zile şi ipotezele mele de evadare . Viaţa cotidiană mă înnebunise , toată acea monotonie . Totuşi cred că avusem parte de prea multă acţiune , m-aş fi întors în camera mea , unde pe perete trona fotografia sa. El nu a mai apărut în visele mele , l-am alungat , departe, pe fereastra de deasupra patului . Ce ar fi făcut dacă m-ar fi văzut în starea asta ? Ar fi râs şi apoi şi-ar fi cerut scuze , ruşinat că mă supărase.
- Şi uite aşa am devenit curier ... De parcă nu putea trimite pe altcineva să te aducă , doar are atâţia oameni .
Vocea nemulţumită m-a trezit din clipa de reculegere . Ultimele lui cuvinte mi-a atras atenţia , dar unde era acei oameni ?
- Trebuie să mergem , dar ai grijă să nu menţionezi despre ultimele mele vizite . Mi se adresase ca şi cum mi-ar fi dat un ordin .
Am scăpat un ,, Mă rog†încet pentru mine , sperând să nu mă fi auzit . Nu m-a luat de braţ , aşa cum obişnuia blondul , dar m-a împins înaintea lui . Matt mă aştepta , pierdut dincolo de fereastră , făcându-i semn lui Chris să plece .
- Văd că te-ai recuperat .
- Ai perfectă dreptate , dar nu datorită îngrijirilor pe care mi le-ai oferit .
- Nu sunt mama ta . Poate nu ai observat , dar sunt bărbat . Tu , singură , ai fost vinovată pentru rănile tale .
- Dacă aÅŸ fi zis ,, Nu â€, ce ai fi făcut ?
Încă din momentul în care acceptasem , această întrebare stăruise în minte mea , îi căutam un răspuns . Poate că brunetul va elucida misterul .
- Ai fi murit ! Ar trebui să îmi mulţumeşti pentru şansa dată , dar bunele maniere îţi lipsesc .
Şi lui îi lipseau multe , dar nu mă plângeam de absenţa calităţilor sale . Totuşi fusese sincer , avea nevoie de un motiv să mă omoare . Dar până la urmă ce răspuns dorea să îi dau ? Ambele erau împotriva mea , oricum am ales varianta mai grea , cu cea mai marea umilinţă . Mă dureau prea mult acele lovituri , tot orgoliul meu călcat în picioare sub privirea mulţumită a lui Matt . Dar trecuse , trebuia să uit şi să trec mai departe . Un singur lucru era clar : îmi doream cu disperare ca cei doi să plătească pentru tot ce mi-a făcut . Suna atât de prostesc , câteodată sentimentul de răzbunare devenea mai puternic decât crezi , chiar decât mine .
- Ce ne ţine în viaţă ? Te rog , nu spune speranţa , ar fi prea penibil , chiar şi pentru tine . Ură . Da , ai auzit bine . Doar acest sentiment îţi dă puterea necesară pentru a supravieţui . E ca un val prea puternic , care ajunge să te stăpânească . Îţi oferă iluzii , te hrăneşte şi îţi da un motiv să trăieşti . Tot el te ucide , te otrăveşti pe dinăuntru , te doare , dar te face puternic . Te controlează , te absoarbe în jocul ei ameţitor . Apoi cedezi , nu poţi rezista ... Ură e singurul sentiment important , restul se pierde în natura umană . Iubirea e uzată , falsă . Inventată de oameni pentru a ajustifica dorinţa fizică . Aveau nevoie de scuze pentru a face sex .
A lăsat un zâmbet să i se instaleze pe buze şi mă privea intens . Pentru prima dată i-am remarcat ochii negri , prea întunecaţi , scufundaţi în orbite . O privire nebună , înecată în negru .
- Ai ucide pentru a supravieţui ?
I-am auzit întrebare , dar nu am vrut să o fac .