29-01-2009, 09:59 PM
Dupa ceva ceva timp am aparut si eu cu noul capitol. Acum vad si eu cat de bleaga sunt si cate greseli am. Imi pare rau pentru eventualele gresi de ortografie si scuzati intarzierea.
Capitolul III: Persoana potrivita este...
…am auzit sunetul enervant al sonerie care ne anunta ca trebuie sa ajungem in clase inaintea profesorilor daca nu vrem sa fim trimise in biroul directorului. Eu si Kana am inceput sa fugim ca nebunele pe coridoare in clasa.La cat de grabite eram ne mai loveam de elevi si uneori de profesori.Insa acestia nu ne bagau in seama. Ne considerau niste copii care nu am primit cei sapte ani de educatie.Cand am ajuns in fata usii incaperii unde invatam am intrat vijelios atragand toate privirile asupra noastra si,cun noroc chior pe care numai eu il pot avea am constatat ca profesoara era deja in acolo. Dupa ce am primit o predica pentru ca am intarziat am fost trimise in banca pentru ca deja intrerupsesem lectia. Cred ca era mai bine sa raman in Germania. Acolo nimeni nu ma deranja, nu faceam nimic si nu eram pedepsita. Insa daca as fi ramas in tara mea natala nu l-as fi cunoscut niciodata pe Yu si poate nu m-as fi indragostit de el. Nu imi vine sa cred ca pot sa am astfel de sentimente fata de un baiat. Mie niciodata nu mi s-a intamplat asa ceva. Inafara faptului ca imi placea orice vedeta care apare intr-o revista niciodata nu simtisem asa ceva pentru un oarecare baiat. Chiar daca eu il iubesc el cu siguranta ma uraste si cu ajutorul caracterului meu o sa il fac sa nu mai vorbeasca cu mine niciodata. Cat de desteapta sunt de nici nu pot face un baiat sa ma placa. De cand ma stiu m-au placut cativa baieti dar apoi fugeau de mancau pamantul si atunci chiar nu aratasem cat de enervanta pot fi. In comparatie cu el, eu sunt un nimic. Cand ma uit la el parca vad perfectiunea. Ochii, parul si chipul lui de demon ar putea face orice fata sa se indragosteasca de el. Pana si prietenul lui, piticul nu e mai prejos decat Yu. Cand am cunoscut-o pe Kana am observat ca ea nu isi ia privirea de pe Takuya. El e cam prost asa din fire asa ca nu ma mira faptul ca nu o observa pe Kana. In una din zile am sa ii incui in clasa chiar daca mi-ar fi frica sa nu pateasca nimic colega mea de banca. De Takuya nu ma intereseaza. Poate sa il loveasca si trenul ca nu au sansa sa ma vada pe mine plangand.
Revenind in lumea reala, profesoara incepea sa ne spune despre ceva. Nu prea intelegeam despre ce asa ca am hotarat sa fiu ochi si urechi la ceea ce ne spunea baba. Din cate am inteles va fi un concurs intre elevii din liceu. Daca prostia era o proba olimpica eu luam cu siguranta premiul intai cu felicitari. Dupa ce a plecat profesoara am iesit din clasa ca sa ma pot duce la baie. Chestia cu concursul mi se parea o porcarie si chiar nu aveam de gand sa ma inscriu, insa cand am vazut-o pe fata care participa la concurs impreuna cu Yu simteam cum sangele imi urca pana la cap. La prima vedere pare un inger, insa sunt sigura ca este o fata care se da la toti baietii. Adevarul este ca arata bine. Parul ei de culoarea spicului, pielea ei alba ca spuma laptelui si ochii ei caprui ii dadeau un aer de vedeta.Pana acum nu o observasem pe acea fata si nu aveam nimic cu ea, dar acum suntem dusmance de moarte si asta numai din cauza lui Yu. Din cate am retinut de la Kana pe acea fata o cheama Aimi si este un copil talentat, pe scurt copilul perfect si pe deasupra este si fata directorului. Mare chestie! Si eu sunt talentata. Mai talentata decat un caine turbat, dar totusi talentata. Aimi a fost cea care a castigat concursul in fiecare an, dar de aceasta data va fi diferit pentru ca eu am de gand sa castig. Nu stiam ce melodie trebuia sa cant deoarece trebuia sa fie una originala asa ca am hotarat ca Kana trebuie sa ma ajute neaparat cu melodia. O conving eu sa vina la mine dupa ore ca sa ma ajute. Culmea esta ca nici macar nu stiu daca am voce. In Germania chiuleam mereu de la ora de muzica pentru ca ma punea sa cant tot felul de melodii traditionala si mie mi se parea ca traiesc un film horror. Imediat ce Yu si Aimi au plecat m-am furisat pana la cancelarie ca sa pot vorbi cu profesoara. Am asteptat trei minute in fata usii dar in cele din urma a meritat sa astept. Usa cancelariei s-a deschis si si-a facut aparitia o doamna in jur de 50 de ani imbracata cu o fusta gri care trecea de genunchi si cu o camasa alba. Parul ei saten prins intr-un coc si fata ei zbarcita o dadeau de gol in privinta anilor…nu ca hainele nu ar face acelasi lucru. Am hotarat ca trebuia sa vorbesc politicos daca vreau sa ma pot inscrie la concurs.
- Buna ziua doamna profesoara! Ma scuzati ca va deranjez dar as vrea sa ma inscriu la concurs si daca nu va suparati as vrea sa mai aflu cate ceva despre el. se pare ca atunci cand vreau pot sa vorbesc vrumos fara sa tip. Sper ca am convins-o pe baba.
- Ma bucur ca mai exista tineri pe care ii intereseaza si altceva inafara de televizor si calculator. Pai concursul este in seara de Craciun la ora 20:00, dar concurentii trebuie sa ajunga cu o ora inainte. Fiica directorului, Aimi, a castigat concursul in fiecare an deoarece nimeni nu se inscria la concurs. Dar acum ca ai venit tu poate o sa reusesti sa o invingi…
- Sunt convinsa ca fiica directorului este o fata cu un orgoliu cat scoala de mare, dar eu am venit aici sa castig si nu sa ajung pe locul doi dupa ea. Insa nu vreau sa stie cineva ca eu particip. Vreau ca totul sa ramana un secret. Sa se stie ca mai e un concurent dar sa nu stie nimeni cine e acela.
- Sar putea sa fie cam greu sa fac asta, insa am sa te ajut. Sincer chiar ma saturasem sa o tot ascult pe Aimi cum tot se lauda si in realitate e o adevarata proasta…dar sa nu mai spui nimanui asta.
- Va promit ca nu am sa scot un cuvant despre asta. Si multumesc. Nu stiu ce m-as fi facut fara dumneavoastra.
Aceasta mi-a zambit si m-a trimis in clasa spunandu-mi ca va avea grija sa nu stie nimeni ca eu o sa fiu adversara fiicei directorului.
Cu un zambet victorios m-am indreptat spre clasa unde era o galagie de nedescris. Cand am intrat am trantit usa pentru a ma face auzita. Exact in acel moment cand s-a auzit usa toti si-au intors privirea spre mine. In clasa era liniste…nu se auze nici musca. La un momentdat, putin cam enervat de situatie, dar in acelasi timp ca l-am deranjat din giugiuleleile lui cu Aimi, Yu a inceput sa tipe la mine.
- Unde te crezi? In jungla?
- Defapt tu te crezi in jungla pentru ca te vad agatat de o liana. Si n-ai nici un drept sa tipi la mine ca un nebun. Si ca sa stiti si voi…va auziti de la cancelarie. Nu mar mira daca ar veni directorul la noi. Am spus eu cu o voce destul de serioasa. Nimeni nu mai vorbea insa s-a gasit Takuya destept sa ma contrazica.
- Si care e problema ta. Daca vine directorul la noi o sa ne salveze Aimi. Si nu te mai da tu mare ca nu esti sefa clasei.
- Aimi nu o sa va salveze pentru ca e prea ocupata sa se ia de mana cu Yu si sa faca dansul ploii. Asa ca nu va mai bazati pe ea. Si din cate stiu eu inca nu a fost ales seful clasei asa ca ar putea fi oricine…chiar si eu.
Fara sa mai spun ceva m-am indreptat spre banca mea unde ma astepta Kana nerabdatoare sa afle ce am facut eu de am fost la cancelarie. Bineinteles ca nu i-am ascuns nimic. I-am spus despre concurs si ea mi-a zis ca o sa ma ajute cum poate. Nu ma auzise nimeni din clasa cand am vorbit despre concurs asa ca nu avea cum sa stie ca eu o sa fiu cea de-a doua concurenta. Am mai discutat putin iar apoi a venit dirigintele nostru spunandu-ne ca o sa alegem seful clasei. Ne-a invatat cum sa votam: pe o foaie de hartie scriam numele persoanei care voiam sa castige, impachetam biletul si il punem pe catedra, iar profesorul o sa scrie pe tabla cate voturi au candidati. Nu stiam pe cine sa aleg asa ca m-am uitat prin clasa in cautarea celei mai responsabile persoane. Nu prea era nimeni capabil sa infrunte atatea probleme. Takuya era prea distrat si pre prost, Yu nu incapea in discutie iar Aimi era prea nebuna ca sa conduca o clasa intreaga. Nimeni nu era potrivit pentru aceasta functie…dar pana la urma am gasit persoana cea mai potrivita. O persoana draguta, responsabila si care poate asigura linistea. In sfarsit gasisem soarele stralucitor cautat atata timp orbeste intr-un intuneric de nedescris. Kana era cea mai potrivita pentru acea functie.
Aimi: http://blogs.hoycinema.com/myfiles/princ...5B1%5D.jpg
Sper ca nu am foarte multe greseli si inca odata mii de scuze pentru ca am lipsit atata timp.
Capitolul III: Persoana potrivita este...
…am auzit sunetul enervant al sonerie care ne anunta ca trebuie sa ajungem in clase inaintea profesorilor daca nu vrem sa fim trimise in biroul directorului. Eu si Kana am inceput sa fugim ca nebunele pe coridoare in clasa.La cat de grabite eram ne mai loveam de elevi si uneori de profesori.Insa acestia nu ne bagau in seama. Ne considerau niste copii care nu am primit cei sapte ani de educatie.Cand am ajuns in fata usii incaperii unde invatam am intrat vijelios atragand toate privirile asupra noastra si,cun noroc chior pe care numai eu il pot avea am constatat ca profesoara era deja in acolo. Dupa ce am primit o predica pentru ca am intarziat am fost trimise in banca pentru ca deja intrerupsesem lectia. Cred ca era mai bine sa raman in Germania. Acolo nimeni nu ma deranja, nu faceam nimic si nu eram pedepsita. Insa daca as fi ramas in tara mea natala nu l-as fi cunoscut niciodata pe Yu si poate nu m-as fi indragostit de el. Nu imi vine sa cred ca pot sa am astfel de sentimente fata de un baiat. Mie niciodata nu mi s-a intamplat asa ceva. Inafara faptului ca imi placea orice vedeta care apare intr-o revista niciodata nu simtisem asa ceva pentru un oarecare baiat. Chiar daca eu il iubesc el cu siguranta ma uraste si cu ajutorul caracterului meu o sa il fac sa nu mai vorbeasca cu mine niciodata. Cat de desteapta sunt de nici nu pot face un baiat sa ma placa. De cand ma stiu m-au placut cativa baieti dar apoi fugeau de mancau pamantul si atunci chiar nu aratasem cat de enervanta pot fi. In comparatie cu el, eu sunt un nimic. Cand ma uit la el parca vad perfectiunea. Ochii, parul si chipul lui de demon ar putea face orice fata sa se indragosteasca de el. Pana si prietenul lui, piticul nu e mai prejos decat Yu. Cand am cunoscut-o pe Kana am observat ca ea nu isi ia privirea de pe Takuya. El e cam prost asa din fire asa ca nu ma mira faptul ca nu o observa pe Kana. In una din zile am sa ii incui in clasa chiar daca mi-ar fi frica sa nu pateasca nimic colega mea de banca. De Takuya nu ma intereseaza. Poate sa il loveasca si trenul ca nu au sansa sa ma vada pe mine plangand.
Revenind in lumea reala, profesoara incepea sa ne spune despre ceva. Nu prea intelegeam despre ce asa ca am hotarat sa fiu ochi si urechi la ceea ce ne spunea baba. Din cate am inteles va fi un concurs intre elevii din liceu. Daca prostia era o proba olimpica eu luam cu siguranta premiul intai cu felicitari. Dupa ce a plecat profesoara am iesit din clasa ca sa ma pot duce la baie. Chestia cu concursul mi se parea o porcarie si chiar nu aveam de gand sa ma inscriu, insa cand am vazut-o pe fata care participa la concurs impreuna cu Yu simteam cum sangele imi urca pana la cap. La prima vedere pare un inger, insa sunt sigura ca este o fata care se da la toti baietii. Adevarul este ca arata bine. Parul ei de culoarea spicului, pielea ei alba ca spuma laptelui si ochii ei caprui ii dadeau un aer de vedeta.Pana acum nu o observasem pe acea fata si nu aveam nimic cu ea, dar acum suntem dusmance de moarte si asta numai din cauza lui Yu. Din cate am retinut de la Kana pe acea fata o cheama Aimi si este un copil talentat, pe scurt copilul perfect si pe deasupra este si fata directorului. Mare chestie! Si eu sunt talentata. Mai talentata decat un caine turbat, dar totusi talentata. Aimi a fost cea care a castigat concursul in fiecare an, dar de aceasta data va fi diferit pentru ca eu am de gand sa castig. Nu stiam ce melodie trebuia sa cant deoarece trebuia sa fie una originala asa ca am hotarat ca Kana trebuie sa ma ajute neaparat cu melodia. O conving eu sa vina la mine dupa ore ca sa ma ajute. Culmea esta ca nici macar nu stiu daca am voce. In Germania chiuleam mereu de la ora de muzica pentru ca ma punea sa cant tot felul de melodii traditionala si mie mi se parea ca traiesc un film horror. Imediat ce Yu si Aimi au plecat m-am furisat pana la cancelarie ca sa pot vorbi cu profesoara. Am asteptat trei minute in fata usii dar in cele din urma a meritat sa astept. Usa cancelariei s-a deschis si si-a facut aparitia o doamna in jur de 50 de ani imbracata cu o fusta gri care trecea de genunchi si cu o camasa alba. Parul ei saten prins intr-un coc si fata ei zbarcita o dadeau de gol in privinta anilor…nu ca hainele nu ar face acelasi lucru. Am hotarat ca trebuia sa vorbesc politicos daca vreau sa ma pot inscrie la concurs.
- Buna ziua doamna profesoara! Ma scuzati ca va deranjez dar as vrea sa ma inscriu la concurs si daca nu va suparati as vrea sa mai aflu cate ceva despre el. se pare ca atunci cand vreau pot sa vorbesc vrumos fara sa tip. Sper ca am convins-o pe baba.
- Ma bucur ca mai exista tineri pe care ii intereseaza si altceva inafara de televizor si calculator. Pai concursul este in seara de Craciun la ora 20:00, dar concurentii trebuie sa ajunga cu o ora inainte. Fiica directorului, Aimi, a castigat concursul in fiecare an deoarece nimeni nu se inscria la concurs. Dar acum ca ai venit tu poate o sa reusesti sa o invingi…
- Sunt convinsa ca fiica directorului este o fata cu un orgoliu cat scoala de mare, dar eu am venit aici sa castig si nu sa ajung pe locul doi dupa ea. Insa nu vreau sa stie cineva ca eu particip. Vreau ca totul sa ramana un secret. Sa se stie ca mai e un concurent dar sa nu stie nimeni cine e acela.
- Sar putea sa fie cam greu sa fac asta, insa am sa te ajut. Sincer chiar ma saturasem sa o tot ascult pe Aimi cum tot se lauda si in realitate e o adevarata proasta…dar sa nu mai spui nimanui asta.
- Va promit ca nu am sa scot un cuvant despre asta. Si multumesc. Nu stiu ce m-as fi facut fara dumneavoastra.
Aceasta mi-a zambit si m-a trimis in clasa spunandu-mi ca va avea grija sa nu stie nimeni ca eu o sa fiu adversara fiicei directorului.
Cu un zambet victorios m-am indreptat spre clasa unde era o galagie de nedescris. Cand am intrat am trantit usa pentru a ma face auzita. Exact in acel moment cand s-a auzit usa toti si-au intors privirea spre mine. In clasa era liniste…nu se auze nici musca. La un momentdat, putin cam enervat de situatie, dar in acelasi timp ca l-am deranjat din giugiuleleile lui cu Aimi, Yu a inceput sa tipe la mine.
- Unde te crezi? In jungla?
- Defapt tu te crezi in jungla pentru ca te vad agatat de o liana. Si n-ai nici un drept sa tipi la mine ca un nebun. Si ca sa stiti si voi…va auziti de la cancelarie. Nu mar mira daca ar veni directorul la noi. Am spus eu cu o voce destul de serioasa. Nimeni nu mai vorbea insa s-a gasit Takuya destept sa ma contrazica.
- Si care e problema ta. Daca vine directorul la noi o sa ne salveze Aimi. Si nu te mai da tu mare ca nu esti sefa clasei.
- Aimi nu o sa va salveze pentru ca e prea ocupata sa se ia de mana cu Yu si sa faca dansul ploii. Asa ca nu va mai bazati pe ea. Si din cate stiu eu inca nu a fost ales seful clasei asa ca ar putea fi oricine…chiar si eu.
Fara sa mai spun ceva m-am indreptat spre banca mea unde ma astepta Kana nerabdatoare sa afle ce am facut eu de am fost la cancelarie. Bineinteles ca nu i-am ascuns nimic. I-am spus despre concurs si ea mi-a zis ca o sa ma ajute cum poate. Nu ma auzise nimeni din clasa cand am vorbit despre concurs asa ca nu avea cum sa stie ca eu o sa fiu cea de-a doua concurenta. Am mai discutat putin iar apoi a venit dirigintele nostru spunandu-ne ca o sa alegem seful clasei. Ne-a invatat cum sa votam: pe o foaie de hartie scriam numele persoanei care voiam sa castige, impachetam biletul si il punem pe catedra, iar profesorul o sa scrie pe tabla cate voturi au candidati. Nu stiam pe cine sa aleg asa ca m-am uitat prin clasa in cautarea celei mai responsabile persoane. Nu prea era nimeni capabil sa infrunte atatea probleme. Takuya era prea distrat si pre prost, Yu nu incapea in discutie iar Aimi era prea nebuna ca sa conduca o clasa intreaga. Nimeni nu era potrivit pentru aceasta functie…dar pana la urma am gasit persoana cea mai potrivita. O persoana draguta, responsabila si care poate asigura linistea. In sfarsit gasisem soarele stralucitor cautat atata timp orbeste intr-un intuneric de nedescris. Kana era cea mai potrivita pentru acea functie.
Aimi: http://blogs.hoycinema.com/myfiles/princ...5B1%5D.jpg
Sper ca nu am foarte multe greseli si inca odata mii de scuze pentru ca am lipsit atata timp.