More than passion! More than agony! It's love! [shouen-ai / yaoi]

[bastard_in_love]

O scanteie de viata.


-Nu te voi lasa sa mori!ingana roscatul printre suspine. I-ar fi fost greu sa creada ca face toate astea pentru un strain, insa in acel moment nu mai gandea lucid.
-Nu stiu cine o sa ma omoare prima, boala sau tu!
-AXEL!izbucni roscatul fericit. �Cum ai�?
-Chiar ma stresa aparatul acela pentru tensiune, de unde era sa stiu ca tu o sa crezi ca am dat coltu�?
-Si de ce nu ai zis ceva pana acum?Esti atat de imposibil�
-Sunt, dar mi-a placut sa cred ca macar cineva ar regreta daca eu as muri.

�Cineva�? Ai mii de fani ciudatule, si-mi zici mie ca numai eu as regreta. Totusi, avand in vedere ca deja jumatate din continent stie ca el e in spital, cum de parintii lui nu au venit?!�
Axel era albicios, insa intr-un fel chiar parea fericit. Brusc, telefonul incepe sa sune. Roscatul ridica receptorul, iar din celalalt capat al firului, o voce glaciala I se adreseaza:
-A supravietuit?
-Mda, cine sunteti si ce vreti?!a intrebat roscatul intrigat de lipsa de politete cu care i-a raspuns femeia.
-Sunt mama pacientului, asistenta mi-a spus ca trebuie sa sun aici! Cum s simte fiul meu?!
Desi parea suparata, era mai multi furioasa. �Telefon? Ce spui de �ma urc in masina si vin acolo�, adica e fiul tau cucoana!�
-Da, se simte mai bine, insa sunt sigur ca�
-Bine, la revedere!

�Probabil ca tocmai a suferit cea mai mare dezamagire a vietii ei, deabia astepta sa scape de mine!�

-Noi suntem o familie saraca! Nu avem cum sa-ti platim tie studiile! Esti obligat sa ramai aici si sa muncesti cu sapa in mana, asa cum au procedat si stramosii tai!

�Dupa ce am plecat, nu a mai auzit nimic de mine, doar de la televizor. Acum suna aici�ciudat.�

Argintiul era obosit, insa nu dorea sa doarma. A preferat sa priveasca acei doi ochi pretiosi. Era ciudat, niciodata nu a mai facut asa ceva pentru nimeni, intotdeauna dorea sa fie singur, insa acum�era diferit.

-Nu vrei sa stii cine a sunat?
-Stiu cine a fost la telefon, si sunt bucuros daca nu aflu nimic legat de femeia aceea!
-Dar e mama ta si�
-Ea nu-mi este mama! O mama nu face ce a facut ea! O mama nu da viata ca sa aiba un rob in plus in gospodarie!

Ar fi vrut sa ceara detalii, dar era intelept sa taca in acele momente. Se priveau, parca lumea si timpul se oprisera in loc. Straniu� Durere, tristete, fericire, lacrimi zambete si suspine, toate erau nesemnificative. Parea un vis, unul nesfarsit. Un sunet straniu i-a trezit pe cei doi din visare. Era stomacul roscatului, care nu mai mancase nimic de ceva vreme.
-Du-te la bufet si mananca ceva!i-a ordonat bolnavul.
-Nu vreau!Vreau sa stau cu tine!a replicat acesta ferm.
-Daca nu mananci o sa ajungi mai rau ca mine!
-Ma pot inbolnavi de orice daca nu mananc, numa� de pneumonie nu! Oricum�poate ma duc sa-mi iau ceva de mancare!Vin acum, sa nu te misti!

�Unde as putea sa ma duc?�se intreba cantaretul zambind. Se simtea mai bine.

Deodata, usa camerei s-a deschis, si un tanar inalt, blond, care il privea intr-un mod bizar pe Axel si-a facut apartia zambind, sau mai bine zis, ranjind. Argintiul a tresarit, iar starea lui s-a schimbat radical, agitatia instalandu-se in mod clar.
-Ti-a fost dor de mine?!a intrebat acesta, trantind si incuind usa.