si uite asa dupa aproape 2 ani de cand am inceput aceasta poveste ajung intr-un sfarsit la prolog>:), la prezent.
Multumesc celor care au citit si mi-au spus ce cred. Sper sa imi spune-ti si acum ce credeti de acest capitol.
Capitolul XXV
Si uite asa totul incepe
Scot medalionul de sub bluza cu maneci scurte, neagra pe care am ales sa o port in acesta seara si ma uit la el. De cand l-am recuperat, acum douazeci de ani, am facut o obisnuinta din a ma uita la el din cand in cand. Nu stiu de ce il mai tin, am incetat sa o mai iubesc cu mult timp in urma dar ma tot intorc inapoi in trecut cateodata gandindu-ma la cat de diferite erau lucrurile in acea perioada.
Acum masini si avioane si trenuri circula pe peste tot prin lume, si televizoare si calculatoare acapareaza timpul si atentia muritorilor. Filme si carti despre creaturi fantastice aduc putina aventura vietii lor monotone. Au uitat sa se teama de necunoscut si de intuneric pentru ca mintile lor inguste refuza sa creada in fantastic. Din cand in cand mai dau peste cate un suflet unic care lupta impotriva lanturilor ratiunii refuzand sa creada in inexistenta creaturilor fantastice. Acele suflete primesc din partea mea darul vietii sau poate ar trebui sa rectific si sa spun blestemul eternitatii. Acum depinde de fiecare in parte cum vrea sa ii spuna, cum vrea sa traiasca. Pentru unii poate fi un dar deoarece se acomodeaza foarte usor, in timp ce pentru ceilalti este un adevarat blestem si ajung sa se sinucida.
Este o noapte obisnuita aproape plictisitoare. Nu am mai avut o comanda de mai mult de o luna si deja simt cum plictiseala pune stapanire pe mine, fortandu-ma sa ma amuz singur. Urasc sa ma amuz singur.
Este timpul sa ies afara, sa imi astampar setea ce ma chinuie de cateva zile. Nu este o sete obisnuita, este una ce imi arde fiecare vena, artera din corp, otravindu-ma cu veninul ei. Nemurirea iti cere in acest mod crud sacrificiul iar eu, in acest moment, sunt doar o alta marioneta care o sa ii ofere ceea ce doreste. Amintiri cu victimele mele imi asalteaza mintea, obligandu-ma sa imi aduc aminte de lucrurile groaznice pe care le-am facut si sa simt putin regret. Le imping inapoi in cutia lor pentru a le uita din nou pana cand o alta seara ca aceasta va veni, cand setea ma va chinui si ele vor iesi inca o data cerand regretului si vinovatiei sa ma prinda in ghearele lor. Ceea ce acele suflete condamnate nu stiu este ca eu nu ma supun nimanui asa ca nimic nu ma poate afecta. Eu nu regret nimic. Inima mea am ingropat-o de mult, am distrus-o singur intr-o frumoasa seara din 1895. Nu imi mai pasa de nimeni de atunci, nici de acele suflete nevinovate care au murit pe altarul nemuririi mele, nici macar de mine. De aceea am si ales sa devin asasin, in aceasta slujba periculoasa orice se poate intampla si daca cineva va fi mai puternic decat mine, desi este putin probabil, atunci voi muri impacat stiind ca am facut absolut tot ceea ce am putut. Este o jungla afara, iar legea junglei este:" Ucide sau cu siguranta vei fi ucis.", indiferent de ceea ce vor sa se minta oameni. De aceea eu am ucis si voi continua sa ucid pana in ziua cand eu, pradatorul, voi deveni o prada, cazand din rolul meu de absolut vanator.
Gata cu palavrageala, intunericul a inghitit de tot soarele si lumina lui deranjanta a disparut din aceasta lume, dandu-mi cale libera sa vanez.
Mai arunc o singura privire peste orasul ce incet se linisteste si sar de pe turnul care m-a sustinut, aterizand fara nici o problema pe asfalt. Nici un fir de par nu este deranjat de aceasta manevra, dar din pur obicei imi trec mana stanga prin parul lung, negru ca pana corbului. Apoi incep sa colind strazile pusti ale acestui oras in cautare de o masa apetisanta. Puteam sa ma duc intr-un club de noapte si sa gasesc o prada mai mult decat binevoitoare acolo dar in aceasta noapte doresc sa vanez, sa ii simt mirosul in vant atragandu-ma. Sa imi caut prada ascuns de mantia intunericului si sa lovesc atunci cand ea se asteapta cel mai putin.
In timp ce colind strazile, gandurile oamenilor din jurul meu ma izbesc cu trairile lor. Din prima clipa cand aceasta abilitate si-a facut cunoscuta aparitia, am detestat-o, nu am considerat-o si niciodata nu o sa o consider drept un avantaj deoarece mi se pare mai mult decat injositor sa o folosesc intr-o lupta. Dar nu pot sa neg ca nu imi este folositoare, mai ales atunci cand vanez. Imi dadea dureri de cap ingrozitoare la inceput, pana sa ma obisnuiesc cu ea si sa reusesc sa creez un scut mental care sa ma protejeze de gandurile celor din jur. Acum mi-am lasat scutul pentru a gasi o persoana pe gustul meu.
La un moment dat am intrat pe o alee pustie si o liniste morbida mi-a invadat mintea. Primul lucru care imi vine in minte este: "Asta nu este bine.". Pot sa imi aud gandurile la cat este de liniste. Nimeni nu este in apropierea mea, trebuie sa ies din acest gang parasit in care am intrat. Eu trebuie sa imi gasesc urmatoarea victima in sangele careia sa fac o baie, nu sa ma plimb aiurea pe stradute parasite. Tocmai vreau sa parasesc gangul cand vantul aduce cu el un miros ce imi lasa apa in gura si il urmaresc gandindu-ma la creatura ce poate poseda o asemenea aroma. Imaginea lui Amalthea apare in fata ochilor mei insa o imping inapoi de unde a venit refuzand sa accept posibilitatea ca mirosul ce l-am simtit este la fel cu mirosul ei. Adulmec aerul urmarind acea aroma din ce in ce mai infometat. Bestia din mine de abia asteapta sa isi infiga dintii in gatul acelei persoane nestiutoare si inocente. Raman nemiscat cand vad victima ce se apropie de mine cu atata incredere si nestiinta. Intrigat, ma concentrez asupra fetei in rochia rosie ce dupa cate observ nu si-a dat seama de prezenta mea. Stupefiat constientizez ca nu ii pot citi gandurile. Asta da prada interesanta.
Ma asez exact in calea ei si ma concentrez incercand sa patrund in mintea ei, dar nimic. Ma lovesc de o bariera mult mai puternica decat a mea ceea ce este ciudat. Nici un muritor nu ar trebui sa fie capabil de un asemenea lucru. Nu am constientizat momentul in care s-a apropiat si a intrat in mine cu atata putere incat a cazut jos lovindu-se cu fundul de asfalt, o actiune foarte neapropiata pentru o domnisoara, dar dupa cate putea sa vada nu prea arata ca una. A cazut exact in lumina oferita de stalpul de iluminat, desi eu pot sa ii vad trasaturile si fara aceasta lumina falsa dar asezarea noastre pare intentionata, nu o simpla intamplare. De parca cineva de sus incerca sa ii atraga atentia asupra pericolul pe care el il reprezenta. Eu, o creatura a noptii, stau ascuns in mantia abisului in timp ce ea, o creatura de origine necunoscuta dar cu siguranta nu malefica, a ajuns sub protectia luminii. Ma uit la chipul ei si imi dau seama dupa expresia ei ca se asteapta ca eu sa o ajut sa se ridice. Un zambet isi face aparitia pe chipul meu pe care ea, normal, nu il poate vedea. Se ridica mandra atunci cand intelege ca nu am deloc intentia sa o ajut si vrea sa plece. O, dar nu o pot lasa sa dispara in noapte. Din pacate pentru aceasta fetita nestiutoare a dat peste moartea in aceasta seara. Imi pun mana in dreptul ei, oprind-o apoi o fortez sa stea in fata mea, cu spatele ei lipit de pieptul meu. Nu cred ca are mai mult de cincisprezece ani si daca este asa atunci cu siguranta nu a cunoscut atingerea unui barbat pana acum. Nu vreau sa o omor fara sa simta placerea oferita de un iubit. Desigur, sunt un necunoscut dar sub mainile mele cu siguranta se va simti mult mai bine decat sub atingerile stangace ale iubitului ei. Imi apropii chipul de gatul ei si inhalez, bucurandu-ma de aroma pielii sale. Este in aceasta si un pic de excitare, ceea ce inseamna ca ii place situatia in care se gaseste. Poate nu este atat de inocenta pe cat cred. De altfel, am c-am pierdut abilitatea de a ghici varsta oamenilor, asa ca nu neg posibilitatea ca ea sa aiba mai mult de saisprezece ani.
- Daca vrei o mica partida, nu trebuie decat sa ceri, zice fara pic de teama in glas ceea ce ma intriga si ma atrage si mai mult.
Rosteste cuvintele de parca face asta in fiecare seara, insa trupul ei imi spune cu totul altceva. O strang mai tare cu mana stanga pentru a nu o lasa sa scape in timp ce cu cea dreapta ii mangai parul matasos de culoarea mierii. Culoarea lui imi aminteste de soare si ma face sa ma intreb cum ar arata sub razele calde ale acestuia, dar stiu ca nu o sa il pot vedea deoarece isi va pierde stralucirea imediat ce ea va muri. Ii dau parul la o parte si raman surprins atunci cand descopar cerceii in forma de luna. Un marait se naste in gatul meu insa il sting imediat. Nu cred in coincidente, meseria mea depinde de faptul ca eu nu cred in coincidente si de faptul ca observ detalii pe care altii le ignora. O creatura ca ea, orice ar fi, cu semnul astrilor este clar protejata de lycani, dar cum se face ca nu sunt cu ea acum? Instantaneu ma in sus sa caut ceva foarte important si vad ca este o noapte fara de luna. De aceea nu este escortata, lycanii nu se pot transforma in asemenea noptii, un dezavantaj al recuperarii inteligentei si umanitatii. Eh, cu atat mai bine daca pot sa impusc doi iepuri cu o singura lovitura.
Ii ling urechea, muscand-o usor, lasandu-mi caninii sa iasa. Apoi cobor spre gatul ei, avand grija sa tin bestia in frau deoarece vreau sa ii ofer placere inainte de a omora. Ii dau drumul pentru a ma juca cu sanii ei, chinuindu-i usor sfarcurile care imediat se intaresc.
- Daca tipi sau incerci sa fugi, esti moarte, spun eu privind=o direct in ochi.
- B... bine, raspunde fata balbaindu-se.
Vocea ei ii tradeaza slabiciunea, inferioritatea in fata mea, unei creaturi a noptii, insa simt cum de la acea stare trece la furie si apoi incepe sa se panicheze. Ma intriga faptul ca nu ii pot citi gandurile in aceste momente. Nu imi pot da seama ce trece prin mintea ei in aceste momente. Sunt sigur ca daca ar fi constientizat cu adevarat pericolul in care se afla atunci ar fi tipat, s-ar fi zbatut deci nu a constientizat si arunci de ce se panicheaza? Altceva ii ocupa mintea in aceste clipe iar eu nu pot permite sa se intample asa ceva. Eu trebuie sa ii ocup mintea in aceste clipe, nu altceva. Asa ca o lipesc cu spatele de peretele din fata mea si ii ridic piciorul drept, sustinandu-l cu mana mea stanga. Ii rup chilotii cu mana dreapta ceea ce ii atrage atentia inapoi la ceea ce i se intampla si se uita la mine cu o curiozitate amestecata cu nerabdare cum o penetrez cu degetele. Vreau sa fie ceva incet dar bestia pune stapanire pe mine si o face pe fata sa se salte in sus din cauza fortei cu care o penetrez dar ma uimeste atunci cand o aud gemand de placere. Nu pot sa imi opresc zambetul diabolic ce imi apare pe chip in timp ce ma opresc pentru a-i elibera sanii din cusca lor nemiloasa. Imi trec limba peste buze la vederea sanilor perfecti pentru a fi muscati. Incep din nou sa ma joc cu degetele in timp ce cu dintii ma joc cu sfarcurile ei inrosindu-i. O bucurie nespusa pune stapanire pe mine cand o aud gemand din ce in ce mai tare, semn ca s-a abandonat cu totul in mana mea. Ii simt muschii incordandu-se si stiind ceea ce urmeaza sa se intample ma opresc. Se uita la mine furioasa cerandu-mi ca o adevarata regina o explicatie. Privirea ei ma captiveaza pentru o secunda. Cum poate cineva ca ea sa imi arate o asemenea privire? Nici macar reginele pe care le-am cunoscut nu au fost in stare de o asemenea privire autoritara care practic imi poruncea sa imi explic actiunile, numai ca ea este o copila desi este capabil de asa ceva eu nu sunt cineva care sa fie pus la punct de asa ceva atat de simplu. Ii ofer, in schimb, un mic zambet pe care nu il vede in timp ce ma deschei la pantaloni si o patrund adanc si rapid. Raman uimit din nou de cat de perfect ma simt inauntru ei. Imaginea lui Amalthea apare dinaintea ochilor mei ceea ce ma face sa marai. Nu. Nu este deloc ca ea aceasta fata. Nu ma intereseaza soarta ei, nu ma va condamna deloc moartea ei provocata de mine, este doar o victima atat si nimic mai mult. Continui in ritmul in care am inceput pana cand ea din nou se pierde in valurile de placere si apoi o apuc de par pentru a-i da capul intr-o parte, oferind acces la gatul ei superb. Imi trec limba peste vena principala si imi inchid ochii lasand mirosul ei sa imi inunde narile, sa imi copleseasca simturile. Ma bucur de gustul ei ca un adevarat degustator in fata unui vin excelent si apoi imi infig dintii in pielea ei fina si incep sa ii beau sangele fara sa intrerup o secunda acea miscare ritmica a soldurilor mele care ii semneaza condamnarea la moarte. In cateva minute aproape tot sangele i s-a scurs din trup. O aud razand nebuneste ceea ce ma face sa ma opresc, sa ii dau drumul si sa ma uit la ea. Pana si stand intr-o balta formata din propriul ei sange arata atragatoare si aproape sfidatoare. Da, privirea aceea a ei este ca si cum incearca sa ma sfideze, sa imi demonstreze ca nu ii pasa, ca nu am afectat-o deloc. Ce persoana interesanta, pacat ca trebuie sa se sfarseasca aici.
- Oare ce se intampla in capul ala al tau, frumoaso? Ma aud soptind.
M-am gandit la acea intrebare insa nu am dorit sa o rostesc, dar dau din umerii considerand ca nu conteaza. Un alt ras nebunesc este eliberat de corzile ei vocale. Dau din cap, disparand din acel loc, intelegand ca fata isi pierduse sanatatea mintala atunci cand a inteles ce i se intampla. Pacat ca nu pot sa ii aud gandurile nici macar acum in clipa mortii ei, ar fi fost interesant sa observ ceea ce se petrece in capul ei, cum mintea ei, ratiunea incearca sa recupereze cu disperare terenul pe care l-a pierdut pentru a gasi o modalitate de a se salva sau poate ca a inteles ca nu mai exista nici o scapare si ratiunea a fugit lasand teritoriul nebuniei? Nu conteaza, nu mai conteaza.
Imi continui drumul spre camera de hotel pe care o inchiriasem mai devreme. Sunt hotarat sa plec maine din acest oras care a avut parte de petru victime care au murit in mod straniu in ultimele cateva saptamani. Patru sunt deja prea multe pentru un orasel ca acesta. Din fericire atunci cand ajung in camera gasesc pe perna patului un bilet ce contine urmatoarea mea misiune. Poate daca eram in alta stare decat aceea in care ma aflam in acea secunda m-as fi intrebat cum a putut cineva sa intre in camera pe care o securizasem, dar mintea mea este ocupata cu imaginea acelei fete stand in propriul sange si razand nebuneste. Imi scutur capul alungand imaginea la o parte si citesc scrisoarea. O misiune care pune un zambet pe chipul meu alungand gandurile despre ultima mea victima. Trecutul nu vrea deloc sa ma lase in pace in aceasta zi, se pare. Mai intai imaginea lui Amalthea m-a chinuit si acum o intalnire cu EL in New York.
- Baiete, oare ce vant te aduce pe aceste meleaguri indepartate? Ma intreb distrugand bucata de hartie.
Multumesc celor care au citit si mi-au spus ce cred. Sper sa imi spune-ti si acum ce credeti de acest capitol.
Capitolul XXV
Si uite asa totul incepe
Scot medalionul de sub bluza cu maneci scurte, neagra pe care am ales sa o port in acesta seara si ma uit la el. De cand l-am recuperat, acum douazeci de ani, am facut o obisnuinta din a ma uita la el din cand in cand. Nu stiu de ce il mai tin, am incetat sa o mai iubesc cu mult timp in urma dar ma tot intorc inapoi in trecut cateodata gandindu-ma la cat de diferite erau lucrurile in acea perioada.
Acum masini si avioane si trenuri circula pe peste tot prin lume, si televizoare si calculatoare acapareaza timpul si atentia muritorilor. Filme si carti despre creaturi fantastice aduc putina aventura vietii lor monotone. Au uitat sa se teama de necunoscut si de intuneric pentru ca mintile lor inguste refuza sa creada in fantastic. Din cand in cand mai dau peste cate un suflet unic care lupta impotriva lanturilor ratiunii refuzand sa creada in inexistenta creaturilor fantastice. Acele suflete primesc din partea mea darul vietii sau poate ar trebui sa rectific si sa spun blestemul eternitatii. Acum depinde de fiecare in parte cum vrea sa ii spuna, cum vrea sa traiasca. Pentru unii poate fi un dar deoarece se acomodeaza foarte usor, in timp ce pentru ceilalti este un adevarat blestem si ajung sa se sinucida.
Este o noapte obisnuita aproape plictisitoare. Nu am mai avut o comanda de mai mult de o luna si deja simt cum plictiseala pune stapanire pe mine, fortandu-ma sa ma amuz singur. Urasc sa ma amuz singur.
Este timpul sa ies afara, sa imi astampar setea ce ma chinuie de cateva zile. Nu este o sete obisnuita, este una ce imi arde fiecare vena, artera din corp, otravindu-ma cu veninul ei. Nemurirea iti cere in acest mod crud sacrificiul iar eu, in acest moment, sunt doar o alta marioneta care o sa ii ofere ceea ce doreste. Amintiri cu victimele mele imi asalteaza mintea, obligandu-ma sa imi aduc aminte de lucrurile groaznice pe care le-am facut si sa simt putin regret. Le imping inapoi in cutia lor pentru a le uita din nou pana cand o alta seara ca aceasta va veni, cand setea ma va chinui si ele vor iesi inca o data cerand regretului si vinovatiei sa ma prinda in ghearele lor. Ceea ce acele suflete condamnate nu stiu este ca eu nu ma supun nimanui asa ca nimic nu ma poate afecta. Eu nu regret nimic. Inima mea am ingropat-o de mult, am distrus-o singur intr-o frumoasa seara din 1895. Nu imi mai pasa de nimeni de atunci, nici de acele suflete nevinovate care au murit pe altarul nemuririi mele, nici macar de mine. De aceea am si ales sa devin asasin, in aceasta slujba periculoasa orice se poate intampla si daca cineva va fi mai puternic decat mine, desi este putin probabil, atunci voi muri impacat stiind ca am facut absolut tot ceea ce am putut. Este o jungla afara, iar legea junglei este:" Ucide sau cu siguranta vei fi ucis.", indiferent de ceea ce vor sa se minta oameni. De aceea eu am ucis si voi continua sa ucid pana in ziua cand eu, pradatorul, voi deveni o prada, cazand din rolul meu de absolut vanator.
Gata cu palavrageala, intunericul a inghitit de tot soarele si lumina lui deranjanta a disparut din aceasta lume, dandu-mi cale libera sa vanez.
Mai arunc o singura privire peste orasul ce incet se linisteste si sar de pe turnul care m-a sustinut, aterizand fara nici o problema pe asfalt. Nici un fir de par nu este deranjat de aceasta manevra, dar din pur obicei imi trec mana stanga prin parul lung, negru ca pana corbului. Apoi incep sa colind strazile pusti ale acestui oras in cautare de o masa apetisanta. Puteam sa ma duc intr-un club de noapte si sa gasesc o prada mai mult decat binevoitoare acolo dar in aceasta noapte doresc sa vanez, sa ii simt mirosul in vant atragandu-ma. Sa imi caut prada ascuns de mantia intunericului si sa lovesc atunci cand ea se asteapta cel mai putin.
In timp ce colind strazile, gandurile oamenilor din jurul meu ma izbesc cu trairile lor. Din prima clipa cand aceasta abilitate si-a facut cunoscuta aparitia, am detestat-o, nu am considerat-o si niciodata nu o sa o consider drept un avantaj deoarece mi se pare mai mult decat injositor sa o folosesc intr-o lupta. Dar nu pot sa neg ca nu imi este folositoare, mai ales atunci cand vanez. Imi dadea dureri de cap ingrozitoare la inceput, pana sa ma obisnuiesc cu ea si sa reusesc sa creez un scut mental care sa ma protejeze de gandurile celor din jur. Acum mi-am lasat scutul pentru a gasi o persoana pe gustul meu.
La un moment dat am intrat pe o alee pustie si o liniste morbida mi-a invadat mintea. Primul lucru care imi vine in minte este: "Asta nu este bine.". Pot sa imi aud gandurile la cat este de liniste. Nimeni nu este in apropierea mea, trebuie sa ies din acest gang parasit in care am intrat. Eu trebuie sa imi gasesc urmatoarea victima in sangele careia sa fac o baie, nu sa ma plimb aiurea pe stradute parasite. Tocmai vreau sa parasesc gangul cand vantul aduce cu el un miros ce imi lasa apa in gura si il urmaresc gandindu-ma la creatura ce poate poseda o asemenea aroma. Imaginea lui Amalthea apare in fata ochilor mei insa o imping inapoi de unde a venit refuzand sa accept posibilitatea ca mirosul ce l-am simtit este la fel cu mirosul ei. Adulmec aerul urmarind acea aroma din ce in ce mai infometat. Bestia din mine de abia asteapta sa isi infiga dintii in gatul acelei persoane nestiutoare si inocente. Raman nemiscat cand vad victima ce se apropie de mine cu atata incredere si nestiinta. Intrigat, ma concentrez asupra fetei in rochia rosie ce dupa cate observ nu si-a dat seama de prezenta mea. Stupefiat constientizez ca nu ii pot citi gandurile. Asta da prada interesanta.
Ma asez exact in calea ei si ma concentrez incercand sa patrund in mintea ei, dar nimic. Ma lovesc de o bariera mult mai puternica decat a mea ceea ce este ciudat. Nici un muritor nu ar trebui sa fie capabil de un asemenea lucru. Nu am constientizat momentul in care s-a apropiat si a intrat in mine cu atata putere incat a cazut jos lovindu-se cu fundul de asfalt, o actiune foarte neapropiata pentru o domnisoara, dar dupa cate putea sa vada nu prea arata ca una. A cazut exact in lumina oferita de stalpul de iluminat, desi eu pot sa ii vad trasaturile si fara aceasta lumina falsa dar asezarea noastre pare intentionata, nu o simpla intamplare. De parca cineva de sus incerca sa ii atraga atentia asupra pericolul pe care el il reprezenta. Eu, o creatura a noptii, stau ascuns in mantia abisului in timp ce ea, o creatura de origine necunoscuta dar cu siguranta nu malefica, a ajuns sub protectia luminii. Ma uit la chipul ei si imi dau seama dupa expresia ei ca se asteapta ca eu sa o ajut sa se ridice. Un zambet isi face aparitia pe chipul meu pe care ea, normal, nu il poate vedea. Se ridica mandra atunci cand intelege ca nu am deloc intentia sa o ajut si vrea sa plece. O, dar nu o pot lasa sa dispara in noapte. Din pacate pentru aceasta fetita nestiutoare a dat peste moartea in aceasta seara. Imi pun mana in dreptul ei, oprind-o apoi o fortez sa stea in fata mea, cu spatele ei lipit de pieptul meu. Nu cred ca are mai mult de cincisprezece ani si daca este asa atunci cu siguranta nu a cunoscut atingerea unui barbat pana acum. Nu vreau sa o omor fara sa simta placerea oferita de un iubit. Desigur, sunt un necunoscut dar sub mainile mele cu siguranta se va simti mult mai bine decat sub atingerile stangace ale iubitului ei. Imi apropii chipul de gatul ei si inhalez, bucurandu-ma de aroma pielii sale. Este in aceasta si un pic de excitare, ceea ce inseamna ca ii place situatia in care se gaseste. Poate nu este atat de inocenta pe cat cred. De altfel, am c-am pierdut abilitatea de a ghici varsta oamenilor, asa ca nu neg posibilitatea ca ea sa aiba mai mult de saisprezece ani.
- Daca vrei o mica partida, nu trebuie decat sa ceri, zice fara pic de teama in glas ceea ce ma intriga si ma atrage si mai mult.
Rosteste cuvintele de parca face asta in fiecare seara, insa trupul ei imi spune cu totul altceva. O strang mai tare cu mana stanga pentru a nu o lasa sa scape in timp ce cu cea dreapta ii mangai parul matasos de culoarea mierii. Culoarea lui imi aminteste de soare si ma face sa ma intreb cum ar arata sub razele calde ale acestuia, dar stiu ca nu o sa il pot vedea deoarece isi va pierde stralucirea imediat ce ea va muri. Ii dau parul la o parte si raman surprins atunci cand descopar cerceii in forma de luna. Un marait se naste in gatul meu insa il sting imediat. Nu cred in coincidente, meseria mea depinde de faptul ca eu nu cred in coincidente si de faptul ca observ detalii pe care altii le ignora. O creatura ca ea, orice ar fi, cu semnul astrilor este clar protejata de lycani, dar cum se face ca nu sunt cu ea acum? Instantaneu ma in sus sa caut ceva foarte important si vad ca este o noapte fara de luna. De aceea nu este escortata, lycanii nu se pot transforma in asemenea noptii, un dezavantaj al recuperarii inteligentei si umanitatii. Eh, cu atat mai bine daca pot sa impusc doi iepuri cu o singura lovitura.
Ii ling urechea, muscand-o usor, lasandu-mi caninii sa iasa. Apoi cobor spre gatul ei, avand grija sa tin bestia in frau deoarece vreau sa ii ofer placere inainte de a omora. Ii dau drumul pentru a ma juca cu sanii ei, chinuindu-i usor sfarcurile care imediat se intaresc.
- Daca tipi sau incerci sa fugi, esti moarte, spun eu privind=o direct in ochi.
- B... bine, raspunde fata balbaindu-se.
Vocea ei ii tradeaza slabiciunea, inferioritatea in fata mea, unei creaturi a noptii, insa simt cum de la acea stare trece la furie si apoi incepe sa se panicheze. Ma intriga faptul ca nu ii pot citi gandurile in aceste momente. Nu imi pot da seama ce trece prin mintea ei in aceste momente. Sunt sigur ca daca ar fi constientizat cu adevarat pericolul in care se afla atunci ar fi tipat, s-ar fi zbatut deci nu a constientizat si arunci de ce se panicheaza? Altceva ii ocupa mintea in aceste clipe iar eu nu pot permite sa se intample asa ceva. Eu trebuie sa ii ocup mintea in aceste clipe, nu altceva. Asa ca o lipesc cu spatele de peretele din fata mea si ii ridic piciorul drept, sustinandu-l cu mana mea stanga. Ii rup chilotii cu mana dreapta ceea ce ii atrage atentia inapoi la ceea ce i se intampla si se uita la mine cu o curiozitate amestecata cu nerabdare cum o penetrez cu degetele. Vreau sa fie ceva incet dar bestia pune stapanire pe mine si o face pe fata sa se salte in sus din cauza fortei cu care o penetrez dar ma uimeste atunci cand o aud gemand de placere. Nu pot sa imi opresc zambetul diabolic ce imi apare pe chip in timp ce ma opresc pentru a-i elibera sanii din cusca lor nemiloasa. Imi trec limba peste buze la vederea sanilor perfecti pentru a fi muscati. Incep din nou sa ma joc cu degetele in timp ce cu dintii ma joc cu sfarcurile ei inrosindu-i. O bucurie nespusa pune stapanire pe mine cand o aud gemand din ce in ce mai tare, semn ca s-a abandonat cu totul in mana mea. Ii simt muschii incordandu-se si stiind ceea ce urmeaza sa se intample ma opresc. Se uita la mine furioasa cerandu-mi ca o adevarata regina o explicatie. Privirea ei ma captiveaza pentru o secunda. Cum poate cineva ca ea sa imi arate o asemenea privire? Nici macar reginele pe care le-am cunoscut nu au fost in stare de o asemenea privire autoritara care practic imi poruncea sa imi explic actiunile, numai ca ea este o copila desi este capabil de asa ceva eu nu sunt cineva care sa fie pus la punct de asa ceva atat de simplu. Ii ofer, in schimb, un mic zambet pe care nu il vede in timp ce ma deschei la pantaloni si o patrund adanc si rapid. Raman uimit din nou de cat de perfect ma simt inauntru ei. Imaginea lui Amalthea apare dinaintea ochilor mei ceea ce ma face sa marai. Nu. Nu este deloc ca ea aceasta fata. Nu ma intereseaza soarta ei, nu ma va condamna deloc moartea ei provocata de mine, este doar o victima atat si nimic mai mult. Continui in ritmul in care am inceput pana cand ea din nou se pierde in valurile de placere si apoi o apuc de par pentru a-i da capul intr-o parte, oferind acces la gatul ei superb. Imi trec limba peste vena principala si imi inchid ochii lasand mirosul ei sa imi inunde narile, sa imi copleseasca simturile. Ma bucur de gustul ei ca un adevarat degustator in fata unui vin excelent si apoi imi infig dintii in pielea ei fina si incep sa ii beau sangele fara sa intrerup o secunda acea miscare ritmica a soldurilor mele care ii semneaza condamnarea la moarte. In cateva minute aproape tot sangele i s-a scurs din trup. O aud razand nebuneste ceea ce ma face sa ma opresc, sa ii dau drumul si sa ma uit la ea. Pana si stand intr-o balta formata din propriul ei sange arata atragatoare si aproape sfidatoare. Da, privirea aceea a ei este ca si cum incearca sa ma sfideze, sa imi demonstreze ca nu ii pasa, ca nu am afectat-o deloc. Ce persoana interesanta, pacat ca trebuie sa se sfarseasca aici.
- Oare ce se intampla in capul ala al tau, frumoaso? Ma aud soptind.
M-am gandit la acea intrebare insa nu am dorit sa o rostesc, dar dau din umerii considerand ca nu conteaza. Un alt ras nebunesc este eliberat de corzile ei vocale. Dau din cap, disparand din acel loc, intelegand ca fata isi pierduse sanatatea mintala atunci cand a inteles ce i se intampla. Pacat ca nu pot sa ii aud gandurile nici macar acum in clipa mortii ei, ar fi fost interesant sa observ ceea ce se petrece in capul ei, cum mintea ei, ratiunea incearca sa recupereze cu disperare terenul pe care l-a pierdut pentru a gasi o modalitate de a se salva sau poate ca a inteles ca nu mai exista nici o scapare si ratiunea a fugit lasand teritoriul nebuniei? Nu conteaza, nu mai conteaza.
Imi continui drumul spre camera de hotel pe care o inchiriasem mai devreme. Sunt hotarat sa plec maine din acest oras care a avut parte de petru victime care au murit in mod straniu in ultimele cateva saptamani. Patru sunt deja prea multe pentru un orasel ca acesta. Din fericire atunci cand ajung in camera gasesc pe perna patului un bilet ce contine urmatoarea mea misiune. Poate daca eram in alta stare decat aceea in care ma aflam in acea secunda m-as fi intrebat cum a putut cineva sa intre in camera pe care o securizasem, dar mintea mea este ocupata cu imaginea acelei fete stand in propriul sange si razand nebuneste. Imi scutur capul alungand imaginea la o parte si citesc scrisoarea. O misiune care pune un zambet pe chipul meu alungand gandurile despre ultima mea victima. Trecutul nu vrea deloc sa ma lase in pace in aceasta zi, se pare. Mai intai imaginea lui Amalthea m-a chinuit si acum o intalnire cu EL in New York.
- Baiete, oare ce vant te aduce pe aceste meleaguri indepartate? Ma intreb distrugand bucata de hartie.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)