Intre doua paralele

[Ymequa]

Intre doua paralele
Capitolul I

Iata-ma, m-am intors de unde am plecat. Chiar si atunci cand aveam impresia ca totul o sa fie bine si ca macar de aceasta data lucrurile o sa fie diferit, nu a fost asa. Ma uit in jurul meu si nu imi vine sa cred ca am ajuns iar in locul acesta care imi trezeste atat de multe amintiri. Cand m-am hotarat sa plec de aici mi-am promis mie ca nu voi mai veni inapoi niciodata. Usa, peretii, draperiile, patul, toate imi aduc aminte de cea mai neplacuta parte din viata mea. Nu ar trebui sa mint, nu a fost atat de neplacuta daca stau sa ma gandesc mai bine, dar ultima parte din ea a fost ingrozitoare. Credeam ca o sa mor singura, ingropata printre asternuturi imbibate cu lacrimi amare.
- Mami, imi este foame!
Ma uit in stanga mea si il vad. E acolo, langa mine. Mereu a fost. Daca nu l-as fi avut pe el cred ca as fi murit de mult, sau intr-o varianta mai buna as fi ajuns intr-un sanatoriu, inchisa intr-o camera alba, purtand tot timpul o camasa de forta pentru a nu putea sa imi fac rau. De cate ori ii vedeam fetisoara rotunda, ochii mari, negri si nasucul carn ma rascoleau toate amintirile.
Il iau de mana si intram in bucatarie. Totul e exact asa cum era si acum patru ani. Singura diferenta e ca totul este plin de praf, aerul este foarte inchis iar frigiderul este gol. Deschid geamul si simt cum aerul caldut si proaspat intra in incapere.
- Stai aici, ii spun in timp ce il ajut sa se aseze pe scaunul de langa fereastra.
Incet si putin nesigura ma indrept spre usa ca sa iau bagajele din hol. In timp ce mergeam spre dormitor tot felul de ganduri si secvente imi vineau in minte. Deschid usa. Imping geamantanele si apoi intru si eu. Ma rezem de usa pentru a o inchide. Ma prabusesc si incep sa plang.



Orice sfat/critica este bine venit(a).