Pure Blood [Mistery, Romance]

[wonderCaT]

Partea a VIII –a

Norii grei se impletira deasupra micului oras si o rafala de vant porni de nicaieri. Amyra privea pe fereastra, la picaturile marunte de apa, care se imprastiau pe pamant. Ploua. Statea ghemuita, cu privirea indreptata spre geam si cu o tristete sfasietoare in suflet. Nu intelegea de ce a trebuit sa se intample astfel, de ce este nevoita sa ramana in aceasta lume, a muritorilor. I se parea mult prea ciudat si ii era dor de prietenii si lumea, de care apartinea. “ Nu o voi ierta niciodata ca mi-a facut una ca asta” . Se gandi la profesoara ei, Rosie, care a luat aceasta decizie stupida. In timp ce numeroase intrebari ii invadau gandirea, usa camerei in care se afla se deschise, scartaind. Prietena de-o viata a lui Rosie, i-a oferit aceasta odaie, unde urma sa-si petreaca marea parte a zilelor. Camera era situata in mansarda, fiind destul de spatioasa. Era construita cu lambriuri din lemn de brad, avand un singur geam. Mobila era compusa dintr-un pat francez, cu scheletul facut din fier, un dulap mare, o biblioteca, care era pe jumatate goala, un televizor si un birou pe care se afla un calculator invechit. In lumina slaba a becului, se ivi chipul lui Katie, care pasi inauntru. O privi pe Amyra, care nici nu baga de seama ca nu mai era singura.
- Ti-am adus o gustare, poate iti e foame. O privi duios.
Vocea acesteia o facu pe fata sa isi intoarca privirea.
- Nu, multumesc. Ii raspunse sec.
Femeia nu se lasa intimidata si se apropie tot mai mult, pana ajunse langa Amyra. O mana calda ii atinse pielea inghetata.
- Stiu cum te simti, copila. Ii spuse cu o voce blanda.
- Nu aveti cum sa stiti. Nu ati fost niciodata pusa intr-o situatie ca asta. Un sir de lacrimi au pornit din ochii mari ai acesteia.
- Draga mea, la viata mea, am trecut si eu prin multe incercari. Ii sterse cateva lacrimi. Nu am fost mereu ceea ce sunt acum.
- Ce vreti sa spuneti cu asta?
Femeia incepu sa-i povesteasca despre viata sa.
- M-am nascut la fel ca si tine, cu sange rece. Am trait in Keenaria, alaturi de parintii mei, pana la varsta de douazeci de ani, cand viata mea a luat o intorsatura neasteptata. Fata Amyrei se luminase, devenind serioasa. M-am indragostit de un muritor si atunci am inceput sa inteleg ceea ce imi doream cu adevarat. Katie se uita fix la Amyra, pe buze aparandu-i un zambet.
- Ei bine… ce va doreati? Era nerabdatoare sa afle continuarea.
- Imi doream sa am o familie obisnuita, un copil de care sa ma bucur, impreuna cu care sa ma pot plimba sub razele soarelui linistita, fara sa ma orbeasca ori sa obosesc. Nu mai vroiam sa simt niciodata gustul dezgustator al sangelui, ma saturasem.
- Dorinta vi s-a implinit! Dar cum e posibil? Amyra facu ochii mari.
- Aceasta este partea cea mai interesanta, dar am sa iti povestesc totul maine dimineata, caci acum e tarziu. Katie chicoti si o mangaie pe parul ei negru si drept.
- In regula. Dar sa stiti ca nu ve-ti scapa de gura mea pana nu o sa-mi spuneti totul. Se ivi un zambet pe chipul ei.
- Iti promit! Katie ii trase cu ochiul si iesi din camera.

*

Amyra se trezi cu greu, privind adormita spre fereastra. Era dimineata, ploaia se opri si soarele isi facea din nou aparitia. S-a dat jos din pat, intinzandu-se si cascand cu putere. Isi aminti de seara trecuta si promisiunea facuta de Katie. Se imbraca repede cu un tricou verde inchis, isi trase pe ea o pereche de blugi si se incalta cu niste tenisi ponositi. Isi duse mana la gat, aranjandu-si medalionul. Cobora grabita scarile si ajunse in bucatarie. Era atata lumina, de abia isi putea tine ochii deschisi. Se aseza la masa din sticla, privind-o pe Katie, care pregatea micul dejun. Aceasta o intampina cu un zambet cald, cum proceda mereu.
- Buna dimineata, dragut-o!
- Buna dimineata… desi preferam sa fie seara. Isi inchise ochii pentru cateva secunde. Unde este domnul Bannet?
- A plecat deja la munca, zilele astea o sa lipseasca mai mult deoarece au un proiect de incheiat.
- Inteleg. Privi la farfuria care tocmai i se puse in fata. Continea doua ochiuri, trei feli de sunca prajita si cateva feli de paine. Pe masa mai era si un pahar mare, plin cu sange, care ii sari in ochi Amyrei. Incepu sa manance. Katie se aseza si ea, sorbind dintr-un pahar cu suc de portocale. Pentru cateva minute fu tacere. Amyra era nerabdatoare, dorind continuarea istorisirii cat mai repede.
- Deci… Se juca cu furculita in farfurie.
- Nu am uitat. Se ridica sa isi duca farfuria la chiuveta, rasuci robinetul si apa incepu sa curga. Cine nu cunoaste adevarul, ar zice ca vampirii sunt cu totii la fel, ca prin ei curge acelasi sange. Dar asta este total gresit. Inca din antichitate, au existat cativa, cu totul si cu totul speciali, chiar daca acestia erau foarte putini. Aveau ceva care ii facea diferiti, de o importanta deosebita. Ei au avut darul de a schimba destinele celor care se detestau pentru ceea ce erau. Acestia sunt vampirii prin venele carora curge un sange pur. Orice vampir care dorea sa renunte la tot ceea ce i-a fost dat si sa devina om, trebuia doar sa guste din acel sange pur. Atunci incepea magia, el devenind pentru totdeauna un muritor.
- Vorbiti serios? Dar asta este extraordinar! Deci dumneavoastra ati fost una dintre cei care au incercat asta. Acum inteleg cum ati procedat. Se simti fericita, se bucura pentru femeia aceasta, care si-a ales acest drum minunat.
- Da… chiar este extraordinar. Desi cuvintele ei trebuiau sa exprime fericirea, aceasta isi pleca privirea. Stia ca trebuie sa ii spuna toata povestea, trebuia sa stie ca din acel sange pur nu a mai ramas decat foarte putin, acela apartinandu-i unei fiinte inocente, care se afla acum in fata ei.
- S-a intamplat ceva? Intreba ea mirata.
- Nu, doar ca…
Sunetul produs de sonerie le facu pe cele doua sa tresara. Katie se ridica si merse sa deschida usa. Se auzira cativa pasi, dupa care o voce care o striga.
- Amyra! A venit noul tau professor, care iti va fi tutore pe timpul sederii tale aici.
Amyra merse in graba sa cunoasca persoana, care probabil ca ii va face noua ei viata un cosmar. “ De ce trebuie sa studiez chiar si aici? “ . Cand ajunse la usa de la intrare, bataile inimii i se accelerasera, fiind gata sa-i sparga pieptul. Nu ii venea sa creada. Ceea ce vedea era real? Alaturi de Katie statea Karl, care vazand-o, ii adresa un zambet dulce. Parea mult mai schimbat decat in acea noapte, acum fiind imbracat ca un tanar obisnuit. Amyra simti cum o lasa picioarele. “ Cum poate fi el tutorele meu? Nu poate avea cu mult peste douazeci de ani. Asta nu e de bine. Si pun pariu ca o sa aiba pretentia sa ma si concentrez. “ . Katie il pofti inauntru si ii explica unde o sa stea sa ii predea Amyrei. Sufrageria era locul potrivit.