We will still be friends forever despite difficulties

[Hakusor.]

We will still be frinds forever despite difficulties

Capitolul 13.

Sakura:

~Intre timp~

- Voi va bateti joc de mine? Cum puteti sa-mi faceti asta? Cu ce gresesc de mereu ajung sa fiu luata in batjocora. Ieri erai mort si azi vii si-mi zici ca au incurcat mortu’? Cat de stupid! Tu stii cate lacrimi am varsat eu pentru tine, si tu iti bati joc de mine! Ce ai facut pana acum? A trecut aproape o luna de cand ai asa zis ‘murit’, sa nu-mi zici ca pana acum erai in sicriu, dar azi te-a transit o idée, si ti-ai dat seama ca nu tu erai mortu’? Ha? Zi-mi! Si tu, mai nou baietas, am vazut ca te droghezi, cum vine asta? Parca imi ziceai totul, nu aveai secrete fata de mine, Sakura’n jos, Sakura’n jus, si cu fraze in genu’ “ Stii ca eu tin la tine!”, da Deidara, imi dau seama cat de mult tii la mine, eu plangeam ca disperata pe la mormantu’ lu’ asta, care cica nu mai este mort, si tu astateai pe la petreceri cu cine stie ce fufe, deci practic iti bateai joc de mine! De ce eu a trebuit sa fiu mereu alaturi de tine, si cand mi-a fost greu acum, nu ma bagai in seama… Si nu poti nega faprul ca te droghezi, ca stai pe la nustiu ce petreceri de’ale lui Ten’, pentru ca te-am vazut, si pe tine, si pe nemernicul ala de Sasori. Si haideti sa va dau o veste, dar de fapt cred ca stiti. Are un baietel! Si eu nu am stiut! Cum credeti ca ma simt eu, serios acum, v-ati batut joc de mine in cel mai josnic mod! Toti sunteti la fel, nu aveti pic de sentiment in voi! Va urasc pentru cea ce sunteti, pentru ceea ce ati devenit mai bine zis!

Parasesc casa asazisului meu ‘prieten’, indreptandu-ma spre a mea.In momentul asta simt ca pot face crima de om! Si vorbesc serios, cum au putut sa ma minta toti, toti cei la care tin! Noroc ca nu stau prea departe, pentru ca ma lovesc ca o minge de ping-pong de fecare zid in parte, de fiecare copac. Totul in fata ochilor este negru, sincera sa fiu nu sunt sigura daca este zi sau noapte, nici nu-mi mai pasa! Ma izbesc de fiecare om care imi iese in cale, se pare ca totusi este zi, si fiecare cu discursul lui, identic ca al celorlanti`” Sunteti bine, domnisoara Haruno?”. Ha, dar ce, vi se pare cumva ca nu ma simt bine, oh, daca nu, va inselati, ma simt perfect, ca noua! Doamne, parca am luat joint-uri, srios.
Nu dupa mult timp ajuns si acasa, unde sunt intampinata de Sebah, majordomul nostru, un barbat in varsta de patruzeci si doi de ani, destul de inalt si bine facut, cu parul argintiu si ochii albastri. Poarta un costum negru, care ii scoate destul de bine in evidenta muschii, doh’, eu nu as suporta sa stau in costum in fiecare zi, prea cmplex. Eh, dar ar trebui sa se multumeasca, doar i’am facut si lui o casuta in curtea casei noastre, care tin sa zic ca este chiar uriasa. Ma saluta politicos, dar nu-l bag in seama, simt nevoia sa fiu singura. Intru in casa si vad ca in livingul decorat modern, sedea tata cu o carte in mana, tipic lui, omul acela cult. Il salut fugitiv si ma indrept spre bucatarie. Acolo se aflau bunica si bunicu, mai précis Maharu si Otaku Haruno, bunicii parentali, care i-au nascut pe Myoku Haruno, unchiul meu si pe tatal meu, Myasaki Haruno. Vad ca bunica pregatea clatite, ajutata de bunicul. Erau doi oameni calmi, pe care ii iubeam nespus de mult. Bunica, o persoana potrivita de statura, cu ochii albastrii si parul ciocolatiu, in tinerete fusese avocat, iar acum sta si ne dadaceste pe noi acasa, iar bunicul, un om inalt, bine facut, cu parul negru aidoma unei noprti intunecate, si ochii verzi, identici cu ai tatei, si in cele sin urma, cu ai mei. Bunica vede ca sunt putin deprimata, iar eu ii zic ca vreau sa fiu putin singura, sa nu ma deranjeze. Ei ma inteleg chiar mai bine decat prietenii sau tata, mereu am baza in ei, pur si simplu ii ador. Ies din incapere si urc pana la etajul doi al casei, unde sedea camera mea. Va imaginati ca este o camera roz cu cateva paiete si beculete, ah, va inselati amarnic. Par eu un ingeras dar la scoala si cu prietenii adevarati nu sunt asa. Ma pot mandri cu faprul ca sunt o rockerita inrainta, imi place extremul si sa simt adrenaline in sange, de aceea imi place sa ma intrec cu moror bike-ul, si ma mai mandresc si cu multe cupe luate la intrecerile cu micuta mea “Sophie”, adica motorul. Pe pereti se afla o multime de postere cu trupe rock, cum ar fi Skillet, trupa pe care o ador, The Rasmus si multi altii, dar si poze cu mine si cu pritenii, si multe diplome si trofee. Imi I’au leptopul de pe biroul negru, o culoare pe care o prefer nespus de mult, si ma trantesc in pat. Ce poate face o fata de varsta mea cand este deprimata, normal, da muzica la maxim, eu de ce nu as face la fel? Imi caut in My Docs folderul cu muzica, si pun melodia Skillet - Whispers in the dark.. Pur si simplu o ador. Skillet sunt absolut geniali, versurile, coregrafia, tot! Si daca tot stau cu leptopul in brate, cred ca am sa ma loghez si pe mess. Zis si facut. Doh’, cate persoane online, maniaci care stau de dimineata pana seara pe mess, alta treaba n-au. Oh, vad ca indrazneste cine sa ma deranjeze din ‘meditatie’. La ignore cu tine ‘nenea`.
Nici bine nu am intrat pe mess ca prietenul meu Naruto a insistat sa iesim in oras. In ciuda starii proaste pe care o aveam, am acceptat propunerea si m-am dus sa ma pregatesc pentru iesire.
Da, pai presupun ca v-ar interesa cu cine am vorbit,nu? Pai, cu singurul prieten la fel de apropiat ca si Deidara, Naruto. Un tip care zici ca este tras la indigo dupa Deidara, numai ca are parul tuns scurt, in scari. Este un tip de treaba, iar parintii nostril sunt parteeri de afaceri, si noi ne vedem in fiecare zi, mai ales ca suntem in acelasi liceu. Iar Laura este cea mai buna pritena a mea, o rockerita inraita, inalta, binedezvoltata, cu parul ciocolatiu pana in jurul taliei si cu ochii caprui, vorba ceea’, fura inima orcui, si se vede ca i-a furat-o pe a lui Naruto, nu gluma, tipul e in limba dupa ea.
Ma imbrac cu o pereche de jeansi negri, un tricou alb cu inscriptia “Skillet”, si o vesta din stofa, neagra, foarte cute.In picioare imi i-au o pereche de sk8 gri, destul de draguti, apoi vine partea cea mai grea, machiatul. Ma asez in fata masutei si imi aleg din borseta un ruj de culoare crem[nu stiu axact cum sa’i zic], un tus negru, creion mermatograf, un rimel si fondul de ten, care trebuia sa ascunda ciarcanele datorita noprilor nedormite. Ma piptan putin, ondulandu-mi parul cu peria, care acum imi cadea usor pe umeri, prins cu o agrafa alba. Nu dupa mult timp aud telefonul cum suna, pe fundal fiind melodia The Rasmus-Lucifer’s angel. Imi i-au telefonul ,ma uit la ecran si vad ca ma suna Laura pentru a ma informa ca au ajuns.
Nici nu am mai apucat sa raspund ca mi-a si inchis. Imi i-au de pe pat o gentuta intr-o parte gri si sunt gata de asa zisa ‘plimbare’. Cobor scarile si imi i-au la revedere de la familie, spunandu-le ca nu intarzii mult. In fata casei ma astepta o decapotabila neagra, inauntru fiind cei doi prieteni. Ii salut si ma urc alaturi de ei in masina. Naruto goanea ca nebunul pe strazi, lucru care imi placea la maxim, eu ador viteaza. Ii intreb unde au de gand sa mergem, iar acesta ma intreaba daca nu cumva am uitat ca ma intrec cu Ass` cu motor bike-ul.
-Oh nu! Am uitat, nu sunt pregatita, nu am echipamentul si nici pe Sophie!
-Nu te mai plange soro’, eram sigur ca ai uitat, de aceea ne’a ocupat noi de tot. Imi zambi Laura si imi spuse sa ma calmez, eh, trecem noi si peste asta, nu?