[ Twilight ] - Un trandafir albastru

[robsten]

Dupa dans mersera in gradina asezindu-se pe o bancuta,sub un cais,luna era mare si plina de farmec.
-De ce atiti caisi?
-Nu stiu i s-a parut lui tata ca sunt mai perfecti,e cam obsedat de perfectiune.Spuse Max, dar fara pic de sentimente nu mai vazu-se pe nimeni tinindu-si atit de puternic sentimentele.
-Nu le tin?
-Ce sa tii?
-Sentimentele.Ea se uita cu semne de intrebare,
-Pot citi gindurile dar doar in legatura cu mine.De ce sa am sentimente in momentul asta?
-Nu ca doar in momentul asta dar mi se pare ca e mereu.
-Ti se pare doar. Pe de alta parte Em e perfect la asta, niciodata nu vei sti ce simte cu adevarat, el e ca un bolovan fara suflet.
-Stii ce nu inteleg eu,ce e cu acest secret,de ce nu imi spuneti de ce am venit?
-Daca iti vom spune s-ar putea sa nu fii de acord, si nici o data nu vei putea face asta sub presiune si la comanda.
-Dar nu fac nimic.
-Cu timpul, toate se intimpla incet, se intimpla chiar si acum.
-Nu inteleg?
-Toate cu timpul.
-Ok.Imbracata doar cu o rochita, vintul isi facea treaba, mingiindu-i pielea, care se raci din ce in ce mai mult.Ea isi freca bratele incercind sa se incalzeasca,Max ii dadu sacoul sau si o ruga sa mearga la o plimbare cu el.Ea accepta.
-Em mi-a spus ca nu ai fost niciodata in gradina.
-Cum nu am fost? Sunt acum.
-Nu,adica sa o vizitezi sa te plimbi prin ea,el inconjurato de foarte multe ori tu ?
-Sa spunemi ca nu sunt chiar genul de persoana romantica.
-Nu e chiar nevoie sa fii romantic,eu nnu sunt romantica,Em nu este absolut,doar ca te calmeaza sa vezi atita frumusete.Incerca o data si vei vedea.
-Bine, daca spui tu.Au urmat multe discutii,despre tot,la un moment se intoarsera.Max o condu-se pina la camera ei.Ea ii inapoie sacoul.
-Multumesc.A fost o searaminunata.
-Ma bucur ca simti si tu ce simt si eu.