Suflet pustiu....

[Inevitable Obsession]

Hi ! ^^ Nu credeam ca o sa va placa atat de mult, si ah, Marina, mi-ai ghicit gandurile, acest capitol va fi din perspectiva lui Sasuke pentru ca vreau sa mai aflati cateva lucruri despre el . :]
Multumesc pentru comentari si uite za next ^.^

Chapter four

Numim ceea ce faceam in trecut o joaca de copil . Dar ce facem acum ?

Sasuke POV

Opresc masina in fata sediului, apoi cobor cu pasi hotorati . Intru in cladirea imensa, in care sute de oameni lucrau de zor la diferite cazuri . Acesta era sediul FBI-ului , iar eu eu eram la Crime si Investigatii . Am privit cu raceala pe toata lumea inainte sa intru in lift, si dupa ce am urcat, mi-am rezemat corpul de un perete . Am inchis ochii, oftand . De ce ma purtam atat de nepasator cu toti cand de fapt ma interesa ? Nu, nu trebuie sa ma gandesc la lucruri atat de banale cand sunt la servici, nu trebuie...
Clatin din cap , fiind trezit din visare de un sunet asurzitor . Ma incrunt, iesind din lift . Imi sunase nenorocitul de telefon . Raspund, murmurand un "Alo" . O voce calma, rigida se aude , spunandu-mi sa termin dracului mai repede cu prostiile . Incep sa ma rastesc la persoana din telefon, acesta fiind de fapt, seful meu . Cat tupeu pe mine, nu ?

Intru in biroul meu, inchizand brusc telefonul si aruncand cu el pe unde nimeresc . Ma trantesc pe scaunul mare si negru din spatele pupitrului, rezemnadu-mi coatele de masa . Scap o injuratura dura sa-mi scape, ranjind . Inchid ochii pentru cateva clipe, incercand sa ma calmez . Pana la urma nu rezolvam nimic cu nervi .

Deschid ochii, lasandu-ma pe spatarul scaunului . Privesc tabloul de pe perete in care se afla fosta mea logodnica . Privesc atent poza inramata, inghitind in sec . Parul blond ii cadea elegant pe umeri, iar ochii aceia albastri, superbi, sclipeau de fericire . Buzele ei fine, delicate si pielea alba ca de nea....Ah, decat timp nu mai o sarutasem, se cand nu mai imi pregatise cafeaua, de cand...De doi ani nenorociti ! Lovesc cu pumnul in birou , pixurile care se aflau pe el, cazand pe jos . Le privesc absent, murmurand ceva ce nici eu nu imi dau seama. Din nou puneau stapanire sentimentele astea pe mine si nu era bine deloc .

Biata de ea, murise, fusese ucisa cu sange rece de dobitocul de Sai . Da, fost coleg al meu, si cel de care ma ocupam acum . Trebuia inchis de atunci , dar din nefericire nu avusesem dovezi foarte clare care sa arate ca el o ucisese pe Clara . Asa o chema, Clara...Ce nume de inger, nu ?
Dar nu mai conteaza asta, trecutul e deja mort . Ingropat undeva in adancurile sufletului meu .
Acest nenorocit inca mai ucide, inca mai face alte vieti nevinovate sa sufere pentru prostia lui ! Si acum. aceasta Sakura Haruno, fusese si ea o victima, intr-un fel . Din cate intelesesem se daduse drept mine, folosindu-mi numele si o facuse pe aceasta femeie sa se indragosteasca de el . Normal ca planul ii esuase, vroia sase casatoreasca cu ea, dar cine stie ce se aflase despre el ? Numai ea, numai Sakura Haruno !
Tipa asta cu parul mai roz decat florile ciresului, si ochii aceia ca apa marii, si corpul ala dupa care tanjea orice barbat era puternica, si puteai sa vezi asta . Tipa, lovea si ce palma avea ! Din fericire pentru ea eram rabdator si nu ma rasteam la ea , sau altceva, dar puteam sa ma comport si asa .

Aud cateva batai la usa si tresar dintr-o data .Murmur un intra, si secretara mea, Danielle, o frantuzoiaca plinuta, cu ochii care ii radiua mereu de buna stare, imi spune ca ar trebui sa plec . Trecusera ore ore, programul meu normal . Cum adica trecusera patru ore ? Adica eu statusem pierdut in ganduri, si ce ganduri...timp de patru ore ?! Ii spun ca plec imediat, iar tanara iese din incapere . Ma ridic de pe scaun si imi privesc telefonul, douasprezece apeluri pierdute, dintre care sapte de la sefiul meu . Ce aveam sa patesc maine....Ies din birou, inchid calm usa, apoi plec si din sediu . Un vant rece batea usor, facandu-mi suvitele intunecate de par sa staea mai dezordonate . Pornesc masina in viteza, ducandu-ma catre casa ...