Nu-mi poti lua si ultima suflare [SF & Mystery]

[Me†al.]

Trec ÅŸi eu pe aici.
Mi-a plăcut titlul foarte mult şi mi se pare extrem de expresiv, dar asta rămâne de văzut pentru că nu ştiu care este ideea poveştii.
Ai o problemuţă cu virgulele. În primul capitol, n-ai pus virgulă înaintea lui 'dar', iar asta este o regulă. În fine, după ce scrii capitolul, citeşte-l şi aşa ai să descoperi toate greşelile avute.
Repetiţiile se găsesc destul de des în capitolele tale. Am să-ţi dau un mic exemplu din ultimul capitol:

Am lasat sa-mi scape un tipat, crezand ca e mort caci nu misca. Tipatul meu se pierdu in vazduh, deoarece ca nu era nimeni prin apropiere care sa-l poata auzi.

Sună cam deranjant. Puteai să înlocuieşi al doilea cuvând subliniat cu 'urletul' şi aşa nu te zgâria pe ureche. Ai grijă cu repetiţiile căci sunt deranjante.
Acţiunea decurge lin şi frumos. Nu o grăbeşti, ceeace este un lucru bun.
Dialogul este foarte bun. Nici prea mult , nici prea puţin.
Descrierea e bunicică, dar puteai să spui mai multe despre ce a simţit fata când l-a văzut pe tip acolo.
Cam atât am de spus.
Succes în continuare!
Edit: Aproape că uitasem, nu se scrie 'vroiam', ci 'voiam'. Nu este corect 'vroiam'.