Nu-mi poti lua si ultima suflare [SF & Mystery]

[IceCat]

Ayame, ma bucur ca iti place povestea si ti-ai luat din propriul timp ca sa comentezi[inseamna foarte mult pentru mine]. Numele cainelui mi-a venit instantaneu. Nu stiam ce nume sa ii dau asa ca am spus si eu primul nume care mi-a venit in minte. Pentru mine e ceva obisnuit sa dau nume din astea ciudate personajelor, in special animalelor. Sper sa urmaresti povestea in continuare si sa-ti placa cel putin la fel de mult ca pana acum.

Acum punem next... is still Eve's P.O.V.



Eve's P.O.V.
Dar câinele se încăpăţâna şi mai tare, continuând să latre. Ciudat! Nu se mai comportase aşa până acum. De obicei era foarte ascultător.
-Hai, du-te de aici, i-am repetat calm, n-am chef acum să mă joc cu tine.

Dar nemişcarea mea mai mult îl întărâtă.
-Vrei acasă?

Începu să se învârtă în jurul cozii.
-Of!

M-am ridicat de jos, iar pentru un moment câinele a tăcut, ciulind urechile. Îl urmaream atentă ca să vad ce vrea să-mi spună. M-am pornit să fac doi paşi spre casă, însă câinele începu să latre, lăsând să îi scape şi câte un scheunat, prelungit într-un urlet scurt la final. Acel sunet sfâşietor, trezi în mine un sentiment alarmant. În acel moment Scrabble o porni la fuga în direcţia opusă. Am scos un oftat şi am început să urmăresc câinele în josul râului.

Dupa un timp, începusem să îmi pierd răbdarea şi voiam să mă întorc acasă. Câinele ăsta avea chef de joacă! Când apucase să ajungă aşa de departe? Am să fiu mai atentă data viitoare. Am ajuns într-un loc în care râul facea o cotitură şi era puţin mai liniştită apa. Când eram pe punctul de a apuca câinele de zgardă, ca să mă întorc acasă, am văzut o schimbare în comportamentul lui. Am asteptat să văd ce face şi el o lua înainte. În faţă noastră era o salcie destul de mare. Patrupedul făcu câtiva paşi, lătrând puternic, ca şi cum mi-ar fi spus „hai, nu vii odata?!”. M-am apropiat puţin de el, privind piezis printre ramurile salciei.
-Ce e baiete? am spus mângâindu-l pe cap. Ce ai găsit?

La prima privire nu am vazut nimic şi am vrut să mă întorc, dar văzând câinele stăruind m-am uitat mai atent în direcţia în care se uita. Privind cu luare aminte printre ramurile salciei, mi s-a părut că văd ceva. Sângele îmi îngheţă în vene! Să fug a fost primul lucru care mi-a venit în minte, însă am reuşit să mă stăpânesc. Am dat ocol salciei şi atunci am înteles ce voise să-mi arate Scrabble. O mână, apoi i-am observat capul acoperit de niste plete roşcate împreună cu restul corpului. Era un om, probabil adus de ape. Am lăsat să-mi scape un strigăt, crezând ca e mort. Ţipatul meu se pierdu în văzduh, căci nu era nimeni prin apropiere care să-l poata auzi. Inima îmi bătea cu putere şi nu ştiam ce să fac. Primul impuls a fost acela să îmi caut telefonul, pe care, desigur, îl uitasem acasă. Câinele, în schimb, se apropie de om.
-Treci de acolo! am ordonat animalului care însă nu mă asculta.

Scrabble împinse uşurel capul celui întins la pământ. M-am apropiat de potaie, chiar dacă îmi tremurau picioarele de emoţie şi spaimă. Omul nu era mort, dar în mod sigur nu dormea. Acum mă puteam uita mai bine la el şi adunându-mi tot curajul, l-am întors cu faţa în sus pentru că stătea pe o parte.
-Ce tot fac? Trebuie să mă port ca o profesionistă, am zis eu încercând să mă îmbărbătez.

Deşi lucrasem numai pe animale, trebuia măcăr să mă port conform celor douăzeci de ani ai mei. I-am luat pulsul care părea normal, la fel şi respiraţia. Am încercat să îl trezesc cu puţină apă rece de la râu, însă nu avu nici un efect. Începuse să mă îngrijoreze starea lui. Nu il puteam lăsa aici, deci trebuia să îl duc cumva acasă. Am pus braţul lui după gâtul meu şi am început să îl duc încet, încet până acasă. În ciuda aparentelor sunt destul de puternică. Ca să poţi îngriji şi animalele mari la zoo cum sunt leii, elefantii si alte animale din astea ai nevoi de ceva forţă, nu glumă. Aţi văzut vreodată ce lasă în urma un elefant? Vai, ai nevoie de o roabă, să nu mai vorbim de miros, ptiu!

Pentru nu ştiu ce motiv nu voiam să fiu văzută. Încercam să merg pe ocolite. Însă nu trebuia să îmi fac prea multe griji, căci majoritatea oamenilor erau plecaţi la munca. Nu întâlnisem pe nimeni pe drum, cea ce era bine. Un drum mai cotit mă aduse exact la usa din spatele casei. Încă mai ştiam drumurile pe aici. Am decis să îl pun pe „noul venit”, sau mai bine spus „noul cărăt”, în dormitorul mic de la etaj. Era singura încăpere liberă. Câinele m-a urmat în camera şi s-a aşezat în mijlocul ei, dându-mi de înteles ca avea să îl păzească pe cel ce stătea în pat, anuntându-mă dacă făcea vreo miscare. Am luat un lighean, pe care l-am umplut cu apă căldută, împreună cu nişte bandaje.

M-am înapoiat în cameră cu cele trebuincioase. Am tras lângă pat un scaun de lemn fără spătar şi am înmuiat câteva bandajele în apă. Având în vedere că stătuse atâta timp în namol, am început să curaţ murdăria de pe el cu mişcări lente şi precise. Nu avea decât pantalonii pe el, lăsând restul corpului vizibil. Deşi se putea vedea conturul muşchilor lui, era destul de slab şi supt de viaţă. Faţa albă îi părea sălbatică, încadrată de părul roşu, lung şi neîngrijit, cu barba crescută, iar sub ochii închişi se puteau vedea slab cearcănele. La o privire mai atentă însă, îi puteai observa liniile fine ale chipului obosit, pielea netedă şi moale, care cu siguranţă te lăsau perplex. Corpul, deşi slab, era bine proporţionat, având un aspect tineresc... cu siguranţă era cam de o vârstă cu mine.

***

Hope you like it...Astept parerile voastre
See ya