The Demon's Paradise [yaoi]

[Yaoi Queen]

Capitolul 6: Marturisiri…

Razele puternice ale soarelui patrund in camera mea, reusind sa-mi deranjeze somnul, iar eu imi deschid cu greu pleopele, incercand sa ma trezesc... Ma ridic din pat, imi trec mana dreapta peste ochi apoi imi privesc ceasul care indica ora noua si jumatate. "Ce ora imposibila" gandesc eu oftand, apoi ridicandu-ma din pat si indreptandu-ma spre baie cu gandul sa fac un dus.
Dupa ce-mi revigorez trupul, ies din baie, cu un prosop prins in jurul taliei si-mi sterg parul saten cu un prosop pe care apoi mi-l las pe umeri. Au trecut trei zile de la defilarea lui Mark si inca tot nu-i pot uita expresia din momentul in care a aflat ca l-am mintit. O modalitate destul de prosteasca pentru a saruta pe cineva, dar pot spune ca merita, desi nu agreez persoanele de genul lui. Problema e ca vreau sa-i demonstrez ca imi poate cadea in cursa cand vreau eu, iar el musca foarte repede momeala. Imi iau o camasa alba pe mine, pe care o las deschisa si o pereche de pantaloni de aceeasi culoare, avand de gand sa ies prin oras sa vad ce mai invart oamenii... oricum saptamana asta nu am nicio afacere de incheiat, deci sunt liber ca o pasare. Ies din casa, aprinzandu-mi o tigare inainte sa pasesc afara din curte, si ma indrept spre centrul orasului, surprinzator, dar merg pe jos si nu cu masina, iar eu nu obisnuiesc sa fac asta foarte des. E foarte cald, ceea ce explica si imbracamintea mea, desi lumea ce trece pe langa mine ma priveste putin ciudat, de parca as fi singurul care umbla asa pe strada. Nu dureaza mai mult de cinci minute pana ajung in locul propus, unde imi inchei cativa nasturi la camasa pentru a nu iesi prea mult in evidenta, pentru ca nu e necesar. Privirea mi-a fost atrasa de un afis foarte mare ce era pus pe unul din blocurile cu zece etaje, in care e Mark impreuna cu inca un tip care are parul lung cu o culoare de brunet-albastrui, are bratul in jurul gatului lui Mark si priveste in partea sa dreapta. Tipul e imbracat cu o camasa neagra si pantaloni de aceeasi culoare, iar Mark este in contrast cu el, purtand numai alb, si privind spre partea stanga. Stiu ca baiatul asta inca e suparat pe mine, dar de ce sa nu-l enervez si mai mult? Pe buze imi apare un zambet siret in timp ce scot telefonul din buzunar si ma indrept spre locuinta lui.
Merg timp de cincisprezece minute si abia acum am ajuns in fata blocului locului in care locuieste. Urc cele doua etaje, apoi apas pe butonul soneriei, asteptand un raspuns care nu intarzie sa apara. Se pare ca nervosul vorbeste la telefon cu cineva, si imi deschide usa larg privindu-ma enervat insa se pare ca nu constientizeaza cine ii in prag, pentru ca a ramas blocat pentru cateva secunde, apoi cand se "trezeste", continua sa vorbeasca cu persoana de la telefon.
-Anna, te sun eu mai tarziu... se pare ca am sobolani in pragul usii, spune el, incheind conversatia, apoi incercand sa-mi tranteasca unsa in nas, insa eu sunt mai rapid, asa ca intru in apartament, anticipand lucrul pe care el voia sa-l faca.
Ma priveste pentru cateva momente apoi incepe calm:
-Stii ce? Inteleg ca ma urasti... imi spune el, ca apoi sa inceapa sa urle. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa fi un nenorocit si mai mare decat esti deja! Cine Dumnezeu iti da dreptul sa dai ordin ca afisele cu mine sa fie date jos? Daca esti sponsorul nostru ai dreptul asta? Eu unul nu prea cred! Esti doar un idiot care nu are ce face cu banii!
Desigur, cat timp el isi bate gurita degeaba, eu ma uit pe peretii camerei, apoi cand vad ca o lasa mai moale cu tipatul, intervin rapid peste vorbele sale, facandu-l instantaneu sa taca:
-Te plac! Spun eu sigur pe mine, tinandu-mi mainile in san si privindu-l insistent pe baiatul din fata mea, care se uita la mine de parca as fi o masina straina. Clipeste des fapt ce arata ca e surprins, apoi deschide gura pentru a spune ceva, dar se blocheaza si isi uita cuvintele.
-Ce?! Tu chiar ai venit aici sa iti bati joc de mine?! striga el pana la urma incruntandu-se si mai tare decat inainte. Mi-a fost deajuns unul ca Alex! Nu mai am nevoie de inca unul! Nu fi cretin sa ai impresia ca iti voi cade in plasa! continua el tipand si indepartandu-se de mine, deoarece eu ma apropiu tot mai mult de el.
-Tu sa stai departe de mine! A fost perfect cand nu erai tu sau celalalt idiot prin preajma! Nu inteleg de ce trebuie sa...
Nu l-am lasat sa continue si l-am prins de mana, tragandu-l in bratele mele.
-Termina Daemon! Alex... nenorocitul ala obisnuia sa-mi faca asta ca sa nu mai tip, imi spune el, privind intr-o parte, amintindu-si de acele momente
-Nu stiu ce iti facea el, dar cu siguranta nu si asta...
Rostind acele cuvinte, inaintez, facandu-l pe el sa mearga cu spatele pana cand nu mai avem posibilitatea de a continua din cauza peretelui, unde imi asez bratele de-o parte si de alta a capului sau, ceea ce il socheaza putin pe bietul Mark.
-Si pun pariu ca nici asta nu-ti facea... ii soptesc eu la ureche, lipindu-mi trupul de al lui si acoperindu-i buzele cu ale mele, lucru ce-i indeamna corpul sa vibreze usor si sa inghita in sec, dar fiind incapatanat, nu-mi da voie sa continui cu un sarut in adevaratul sens al cuvantului, asa ca imi cobor mana dreapta pe pieptul sau si il pisc de undeva din zona sfarcului, facandu-l sa deschida gura pentru a scoate un scancet de durere, iar eu profit de ocazie, strecurandu-mi limba printre buzele sale. Il prind de barbie, ridicandu-i putin capul, si continuand sa-i cercetez fiecare coltisor al gurii, chiar daca incearca sa mi se opuna si sa spuna ceva, insa tot ce se poate auzi sunt niste sunete infundate.
Reuseste sa-si desparta buzele de ale mele si isi aseaza mainile pe pieptul meu, incercand sa ma indeparteze, dar nu ne putem compara puterile, pentru ca e evident cine va castiga.
-Daemon... inceteaza! Spune el, luand o gura de aer intre cuvinte, incercand sa respire cat mai normal.
Chipul sau prinde o culoare rozalie, ceea ce ma indeamna sa continui cu ce am inceput. Ma aplec asupra lui, indreptandu-ma spre gat, unde ii vorbesc incet, aproape soptindu-i:
-Anunta-ma daca gresesc, dar daca nu ti-ar fi placut sa te sarut, m-ai fi muscat exact cum ia-i facut lui Alex si cu siguranta mi-ai fi facut un scandal monstru. Vad ca exista totusi o diferenta in capusorul tau intre mine si el... Am dreptate?
Fara a mai astepta un raspuns din partea lui, ii sarut pielea sesibila a gatului, apoi urc din nou spre buzele sale intredeschise. Le parcurg cu limba, si le sarut scurt, simtind dulceata lor deosebita, care ma tenteaza tot mai mult.
-Vrei sa stii adevaratul motiv pentru care am pus sa fie date afisele jos?... Simt cum imi fierbe sangele in vene cand te vad alaturi de altcineva. La inceput, cand te-a sarutat Alex simteam un mic strop de gelozie, dar pe care nu l-am bagat in seama atunci...
-Opreste-te! De ce imi spui lucrurile astea? ma intreaba el pe un ton tremurat, inghitind in sec si evitand cu orice pret privirea mea.
-"De ce" ? Pentru ca asta e adevarul. Dorinta mea pentru tine creste pe zi ce trece, si asta se intampla inca de cand m-ai invitat tu aici la cafea. Deci practic e vina ta.
Pun din nou stapanire pe buzele sale, savurandu-le in intreaga lor splendoare, fara ca Mark sa mi se opuna. Imi strecor mana dreapta pe sub tricoul lui, atingandu-i cu blandete pielea si urcand pana la piept, pentru a-i simti bataile accelerate ale inimii. Mana stanga intra pe la spatele pantalonilor sai, ceea ce il face pe brunet sa tresara speriat. Imi desprind buzele de ale lui si ma indrept spre gat, muscandu-l usor fara a-i lasa urme, apoi imi trec limba peste acele locuri, in timp ce imi cobor mana dreapta spre talia lui, inconjurand-o. Scap de materialul ce-i acopera trupul, iar buzele imi coboara spre pieptul sau, sarutandu-i mugurii deja intariti.
-Nu...Daemon! Te rog opreste-te! Imi spune el, impingandu-ma speriat. Nu pot sa continui asa ceva...Si imi e frica, rosteste el, ingitind in sec si gafaind.
Trupul sau inca tremura, iar ochii i s-au umezit, confirmandu-mi faptul ca e speriat, iar eu ii ridic tricoul de jos, inmanandu-il cu un zambet cald pe buze...
-Imi cer scuze... M-a luat valul. Iarta-ma ca te-am speriat, ii spun eu atingandu-i usor obrazul apoi apropiindu-mi chipul de al sau cu gandul de a-l saruta, insa am renuntat la idee, vazandu-l cum isi strange tricoul la piept si tine ochii inchisi de parca as vrea sa-i fac vre-un rau. Il sarut simplu pe frunte, apoi ma intorc si ies din apartamentul sau...

[I hate maths.]

Cred ca sunt batuta in cap, pentru ca nu am priceput: pana la urma Daemon il iubeste pe Mark sau vrea doar sa se culce cu el?:-?

Chiar o fii gelos daca a ordonat sa fie luate jos afisele...sau poate a vrut doar sa il enerveze....si cred ca a reusit:))
"Stii ce? Inteleg ca ma urasti... imi spune el, ca apoi sa inceapa sa urle. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa fi un nenorocit si mai mare decat esti deja! Cine Dumnezeu iti da dreptul sa dai ordin ca afisele cu mine sa fie date jos? Daca esti sponsorul nostru ai dreptul asta? Eu unul nu prea cred! Esti doar un idiot care nu are ce face cu banii!"=>Auch!Asta a durut la inimioara:))Cred.
So, de Alex, pardon, de jegu de Alex ce se mai aude?A intrat in concediu?Face greva?A murit?Sper ca nu l-ai scos definitiv din peisaj, vreau sa vad cum ar reactiona Mark daca si-ar cere scuze:))

Cam atat.Sper sa vii repede cu nextu.Mult noroc in continuare.Ja-ne!:bye:

[Hetalia]

Mamaaaa, ce de saruturi acolo, mi-a placut la nebunie :X:X:X:X asa te vreau :d. Daemon asta mi se pare ca (,) chiar se indragosteste de Mark pe zi ce trece. Dar cum a spus si Mousy, si eu am o dilema. In fine, ne vom convinge de adevar in urmatoarele capitole. Povestea devine din ce in ce mai interesanta. Serios, de cate ori citesc povestea ta am impresia ca vad un anime. Spun asta in sensul bun, deci chir imi pot imagina ceva "material" cu personajele tale.
Abia astept sa pui continuarea si sper sa vii cat de repede potzi cu ea.
Bye and kisu :*:*:*:-h

[Kayura]

Wow,wow..cata dragoste pe astia doi..Ma intreb daca Daemon e chiar indragostit de Mark,dar dupa toate astea cred ca da ^^
Mi'a placut mult capitolul,l'am citit cu drag,iar greseli nu am vazut,sau nu le'am bagat in seama.
Mi'a placut mult faza cu afisul acela pe bloc.Ma intreb daca Mark si tipul ala aveau vreo legatura,sau erau doar colegi?!Oricum,cred ca asta aflam imediat ^^
Sper ca urmatoarele capitole sa apara mai repede decat celelalte,fiindca asteptam prea mult,nu crezi?
Ma bucur mult ca Daemon nu l'a violat,cred ca are incredere acum in el ca nu vrea sa'i faca rau.De Alex nu mai stim nimic,dar sper sa stea cuminte si tipul ala,nu ca pana acum.


Etto..ce sa mai zic?Astept nextul ^^
Kissu :*:*:*

[Aiumy]

stiu ca nu am mai postat de ceva vreme, dar asta nu inseamna ca nu am asteptat si citit fiecare capitol cu sufletul la gura
eu sunt foarte curioasa care sunt adevaratele sentimente ale lui Daemon, iar daca incearca doar sa-i faca rau lui Mark, atunci va fi pe lista mea de persoane care trebuiesc omorate
nu m-am prea uitat la greselile de tastare, nu ma intereseaza, in rest mi s-a parut ok si descrierea si actiunea si dialogul
bineinteles ca astept cu nerabdare urmatorul capitol, mi-ar placea sa vad si un act mai hot, dar momentan inca sper
so kiss yaa kana-chan ast next-ul :*:*:*

[Yaoi Queen]

Capitolul 7: Adevar sau minciuna?

Raman in acelasi loc in care m-a lasat Daemon, sprijinit de perete si cu tricoul in mana, privind usa pe care acesta a plecat. Nu pot sa inteleg daca saruturile lui sunt cele care m-au marcat pe ziua de azi sau faptul ca m-am speriat de atingerile lui... Desi acum nu este aici, inca ii simt caldura corpului, buzele lui presandu-le pe ale mele si sarutandu-le la fel de tandru precum ma atingea...
-Am inebunit! La ce ma gandesc?! spun eu cu voce tare, afundandu-mi chipul in tricou si lasandu-ma in jos pe perete. Simt parfumul ametitor a lui Daemon, care a ramas intiparit atat pe materialul ce-l strang puternic in maini cat si in mintea mea...
Ma ridic in picioare si imi pun tricoul pe mine, vrand sa ma indrept spre camera mea, insa aud ca cineva bate in usa. Crezand ca Daemon s-a intors, nu inteleg de ce, insa m-am grabit sa deschid. Dar, spre nefericirea mea, cel care se afla in prag este chiar Alex care intra repede in apartament, de cum am deschis usa.
-Ce dracu’ cauti aici? Il intreb eu direct, trantind usa pe urma.
-Pai cum? Nici un "Salut Alex, ce mai faci?" nu ai de gand sa-mi spui? intreaba el ironic, asezandu-se nepasator pe canapea..
-Ce nepoliticos sunt! Da-mi voie sa reformulez... Salut Alex, ce mai faci? Ce dracu’ cauti aici?! il intreb eu la fel de ironic si rautacios, incercand sa scap de prezenta lui cat mai repede.
Se ridica de pe suprafata moale si se indreapta rapid spre mine, prinzandu-ma de mana si tragandu-ma pana la canapea, intinzandu-ma apoi de-a lungul ei.
-Jigodie! Da-te jos de pe mine! Strig eu catre Alex, incepand sa ma zbat in incercarea de a scapa.
-Nu asa se vorbeste cand esti pe cale de a fi violat pentru a doua oara, imi spune el, reusind sa ma sperie ingrozitor si sa-mi faca trupul sa tremure din cauza fricii care pune stapanire pe mine...
-De ce nu ma lasi in pace?! Ai reusit trei luni! Poti si restul vietii, ii zic eu, incercand sa prind cat mai mult curaj... Insa cand mana lui incepe sa imi desfaca pantalonii, deja imi revin in minte acele momente groaznice si dureroase... Din ochii mei incep sa isi faca aparita lacrimi, insa pe care nu vreau sa le las sa mi se prelinga pe obraji.
Strig cu toata puterea sa-mi dea pace, fiind inspaimantat si incercand sa-l indepartez cu toata forta, care din pacate nu imi este de niciun folos.
-Parfumul asta seamana cu a lui...
Insa inainte ca Alex sa termine ce avea de zis, se intoarce brusc cu capul spre usa, din cauza unui zgomot, care a sunat ca atunci cand o persoana isi drege vocea.
-Daemon... rostesc eu usurat din cauza faptului ca il vad.
-Scuza-ma. Se pare ca am uitat ceva... pe tipul asta! Spune el, luandu-l pe Alex de la spatele gulerului camasii, tragandu-l dupa el afara din apartament, in timp ce imi face discret cu ochiul, dandu-mi de inteles ca totul va fi in ordine.
Idiotul de Alex habar nu are ce se intampla, si asta se vede pe fata lui, dupa cum a ramas perplex, fiind tarat afara de catre seful sau, fara alte explicatii.
Imi revin in fire si ma duc sa incui usa in urma lor, indreptandu-ma apoi spre camera, trantindu-ma in patul cel mare, oftand...



Ies din apartamentul lui Mark, tragandu-l pe Alex dupa mine, fara a-i adresa vre-un cuvant. Cred ca baiatul ala chiar are noroc cu mine... daca nu l-as fi vazut pe Alex intrand in bloc, cine stie ce i-ar mai fi facut.
-Auzi... cred ca ar trebui sa-l mai lasi in pace pe saracu' baiat, spun eu, dandu-i drumul camasii albe a angajatului meu. Oricum cred ca a ramas cu sechele de atunci, asa ca presupun ca nu mai are nevoie de alte lectii, continui eu, aprinzandu-mi o tigare.
-Bine sefu' dar aveam chef sa ma joc putin, imi spune el nepasator, continuand apoi. Dar totusi ce faceati la el acasa?
-Da-mi telefonul tau putin! rostesc eu schimband subiectul discutiei si asteptand sa primesc ceea ce am cerut. Alex imi da micul aparat in mana, iar eu umblu pentru cateva secunde pe el si i-l inapoiez, facandu-i apoi semn sa ma urmeze spre casa.
Desi ma priveste putin ciudat pentru ca nu-i raspund la intrebare, nu il bag in seama, si continui sa merg, fumandu-mi linistit tigarea...



Stau intins pe patul meu cel moale privind peretii albi ai camerei si punandu-mi diferite intrebari precum "De ce s-a intors Daemon? Putea sa plece si sa nu-i pese de mine... sau poate a planuit asta impreuna cu Alex doar ca sa iasa el bine in fata mea ca sa-i cad in plasa" sau "Daca Daemon chiar vorbeste serios?" si alte lucruri din astea care doar ma fac sa fierb pe dinauntru. Privesc ceasul digital de pe noptiera, care arata ca este ora unu, ceea ce inseamna ca a trecut mai bine de o ora de cand Daemon a plecat. Afara, soarele straluceste cu o putere deosebit de mare, la fel cum e caldura pe care acesta o emana, facandu-mi trupul sa-mi transpire usor. Deoarece obijnuiesc sa las geamul cel mare de langa pat deschis, razele puternice imi cad exact pe corp, incalzindu-ma treptat...
Melodia telefonului meu incepe sa se auda din ce in ce mai tare, ceea ce inseamna ca cineva ma suna. Intind mana spre noptiera, iau micul aparat si fara sa privesc numarul, raspund, crezand ca ma suna Anna, insa nu pot sa-mi dau seama cat de mult gresesc decat dupa ce aud acea voce joasa, dar placuta:
"- Ce face Scufita Rosie?" intreaba el, chicotind apoi. Am tacut, ramanand surprins ca tocmai Daemon ma suna, apoi continua sa vorbeasca:" Alex face pe lupul cel rau, iar eu sunt vanatorul care te salveaza... Ironia sortii face ca eu sa nu pot sa las pe cineva sa te raneasca, desi am omorat cu sange rece atatia oameni."
-D... Daemon! De unde ai numarul meu? De ce ma suni?...
"-Am o memorie foarte buna, crede-ma. A fost de-ajuns sa iti citesc numarul de doua ori din telefonul lui Alex si l-am retinut. Oricum ai un numar foarte usor de tinut minte. De ce te-am sunat? Hmmm... Pai as putea spune ca doar vreau sa-ti aud vocea... E ceva rau in asta?"
-Dar nu pot sa te inteleg... adica, de ce? intreb eu, asezandu-mi capul pe o perna si luand alta in mana stanga, aducand-o la piept.
"-Mark", rosteste el cu vocea lui joasa, facandu-mi inima sa tresara brusc, auzindu-l pronuntandu-mi numele. "Nu vreau sa crezi ca tot ce ti-am spus astazi e o prostie, pentru ca nu e. Vreau sa fi al meu... Doar al meu! intelegi?"
-Nu... Nu inteleg de ce imi spui astea! Tu chiar iti bati joc de mine...
"-De ce nu ma lasi sa-ti demonstrez ca te plac si ca vreau sa fi al meu din toate punctele de vedere? As putea... doar daca tu mi-ai permite", imi spune el, asteptand apoi ca eu sa spun ceva, insa pur si simplu, vocea mea nu vrea sa se faca auzita. Din nou, imi rosteste numele, indemnandu-ma sa-i ascult cuvintele fara ca macar sa respir..." Te voi face al meu cu orice pret. Si apoi tu o sa ceri caldura corpului meu, asta iti garantez."
Aproape ca ma enerveaza tupeul si increderea lui, insa tot nu reusesc sa-mi gasesc cuvintele pentru a-i ma adresa fara ca el sa-si dea seama cat de agitat devin. Doar auzindu-i vocea ma cuprind fiorii, iar felul in care acum imi vorbeste, ma face sa simt cum chipul mi se incalzeste treptat. Trag aer in piept si ma ridic in capul oaselor, ghemuindu-ma pe pat...
"-Te plac Mark! crede-ma. Sau poate ca "a place" e prea putin spus. Gandeste-te la asta si alege tu daca spun adevarul sau nu... Maine voi trece pe la tine. Nu stiu cand, dar sper ca te voi gasi. Pe maine Mark..."
Spunand astea incheie conversatia, fara a-mi mai da dreptul sa spun ceva, chiar daca probabil nu as fi fost in stare sa-i vorbesc. Ma holbez pentru cateva secunde la telefon apoi il las pe pat si ma ridic de pe suprafata cea moale, incepand sa-mi caut haine in dulap. Imi iau un tricou rosu, mulat pe corp care are inscriptii negre in italiana, care, sincer sa fiu habar nu am ce inseamna, insa imi place cum suna:" L'amore è una parola proibita nel mio mondo". Pe langa tricoul asta imi mai iau o pereche de blugi inchisi la culoare, si o pereche de ochelari, dupa care ies pe usa fara o destinatie anume, intrebandu-ma incontinuu daca Daemon chiar vorbea serios sau doar ii place sa isi bata joc de mine...

[myuu]

Tocmai ce ma apucasem sa citesc ultimul capitol postat de tine si m-am gandit sa recitesc tot ficul si sa-ti las un comm pentru toate capitolele..si sper ca de acum inainte sa nu mai intervina lenea asta si sa comentez la timp;)).
Ce vreau eu sa-ti spun..in primul rand imi place ficul, da impresia de un fic yaoi obisnuit care totusi are acel "ceva" care-l face unic si care creaza suspansul. Imi place ideea de cuplu format din Mark si Daemon, vreau sa spun ca relatia dintre ei e cu adevarat interesanta, cei doi au niste personalitati total diferite si totusi le sta atat de bine impreuna. " Te voi face al meu cu orice pret. Si apoi tu o sa ceri caldura corpului meu, asta iti garantez." -oo abia astept sa-mi dovedeasca, defapt nu ma indoiesc ca poate face asta, dar mor de nerabdare sa citesc:)). M-am razgandit, nu-mi mai plac continuarile triste asa ca sa nu te prind ca-i faci ceva lui Daemon [-X ca nu stiu ce-ti fac. A..si inca ceva..trebuia sa scri si tu o nota pentru ca nici eu nu stiu ce inseamna " L'amore è una parola proibita nel mio mondo" - cred ca e ceva legat de dragoste dar mai mult nu stiu:)).
Am vazut niste greseli care mi-au atras atentia si as vrea sa ti le spun pentru ca un comentariu in care spun "vai esti cea mai buna din lume, tine-o tot asa" nu vad cu ce te ajuta:|.
Am observat in unele locuri ca repti pronumele posesiv "meu"/ "mea" unul dintre exemple este "Imi sterg fiecare lacrima vrand sa le opresc din a-si face aparitia pe chipul meu, insa imaginile din capul meu nu inceteaza sa ma chinuie..." -crede-ma, cand citesti, chiar te agaseaza repetitia asta, deci incearca s-o eviti;)
"Capitolul 5: Reantalnire"- "reîntâlnire" - se scrie defapt cu "î" din "i" pentru ca defapt cuvantul este format si verbul "a se întâlni" şi prefixul "re"..acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul cuvintelor "reîmprospătare" "reîntoarcere" "reîmbinare" sau în cazul lui "ne" - "neîmbinare" si aşa mai departe
"vre-un rau", "vre-un cuvant" - "vreun" se scrie intr-un cuvant, fara nicio cratima
Cam atat am avut de spus/ criticat..astept next-ul cat mai repede si gambatte :3:

[Kayura]

Heya! New hap :X
Wow,asta a fost interesant,mi'a placut enorm faza cu Alex,cu toate ca'l urasc din ce in ce mai mult pe tipul asta,noroc cu Daemon.Zici ca a fost un semi-episod din Tom & Jerry la faza aia :))
Ah,cat poate sa ma enerveze tipul ala,Alex. :70:

Atunci cand cei doi au vorbit la telefon,m'a surprins foarte mult faptul cum ai descris actiunea atunci,ma simteam chiar in locul lui Mark :perv: si saracul ramasese fara cuvinte,cum am ramas eu acum cand am citit capitolul asta.
A fost minunat si astept cu nerabdare si urmatorul capitol,ma chiar gandesc daca Daemon chiar il place pe Mark,sau e doar un simplu plan malefic de al lui ?! :-?

Oricum,pe data viitoare! ;) :pls:

[Claribel]

Pana acum nu am comentat, insa am citit fiecare capitol.
Este o ideie originala si foarte interesanta.
Greselile de scriere au fost mentionate deja.
Imi place ca nu grabesti lucrurile dintre cei doi.
Saracul Mark este asa de debusolat. Mi-ar parea foarte rau daca Deamon doar s-ar juca cu el.
" L'amore è una parola proibita nel mio mondo", inseamna "Dragostea este un cuvant interzis in lumea mea". Imi place foarte mult cum suna.
Aceste cuvinte parca ii descriu starea lui Mark. Faptul ca l-a iubit atat de mult pe Alex si dansul l-a tradat, l-a facut pe Mark sa nu mai creada in dragoste.

Dupa cum am zis imi place foarte mult ficul tau. Voi incerca sa iti las de fiecare data un coment.

Mult succes in continuare si astept nextu cat mai repede!

[Yaoi Queen]

Capitolul 8:"Vreau sa fi tu acela care ma va ajuta."

Imi deschid ochii cu greu, realizand ca ma aflu pe patul din camera mea, amintindu-mi de ziua de ieri care a fost una din cele mai plictisitoare din toata viata mea. Am fost la Anna acasa si acolo am stat toata ziua plictisindu-ma de moarte, vorbind despre melodii clasice si alte chestii, care nu ma intereseaza deloc, apoi cand mi s-a facut somn am venit acasa si m-am aruncat in patutul meu calduros adormind in doar cateva clipe. Nu credeam ca voi avea vreodata asa o zi...
Brusc in minte imi revin cuvintele lui Daemon, in care spunea ca astazi va trece pe la mine... nu inteleg de ce, dar nici nu ma intereseaza daca vine sau nu. Oricum, poate voi avea treaba...
De cum ma ridic sa ma indrept spre baie, soneria telefonului meu incepe sa se auda, iar eu ma grabesc sa raspund, de parca astept telefonul asta de mult timp.
-Alo! Raspund eu rapid, insa cand aflu ca e Anna, parca sunt putin dezamagit, si asta se poate observa si in vocea mea. Ah... Tu erai, spun eu, scazand tonul. Nu! scuze, nu sunt suparat pe tine si nici nu asteptam un telefon important... Nu am nimic, crede-ma, incerc eu s-o conving desi tot sustine ca am patit ceva. Pana la urma lasa subiectul acela la o parte si ma invita in oras la o cafea, iar eu in loc sa accept, ezit si ii spun ca am alta treaba, desi este o minciuna. Inchei conversatia si imi arunc telefonul pe pat si imi dau singur o palma.
-De ce dracu n-am acceptat? Ce idiot...
Desi stiu ca as putea sa o sun inapoi si sa-i spun ca pot veni, nu o fac. Poate chiar am o problema...
Ma indrept spre baie, cu gandul de a face un dus cald, asa ca ma descotorosesc de daine de indata si intru la rasfat. Las picaturile calde sa-mi mangaie trupul usor incordat iat mirosul gelului de dus sa-mi incante simturile...
Dupa aproape o ora, ies din baia invaluita in aburi calzi doar cu un prosop pe cap, cu care sa imi sterg parul, deoarece din moment ce locuiesc singur nu am de cine sa ma ascund. Imi las parul ud si incep sa-mi caut haine prin dulap, insa din nou imi suna telefonul, si desigur, eu ca un prost ma grabesc sa raspund. Constat ca persoana care m-a sunat este Raoul, tipul cu care eu apar in afisele pe care Daemon a pus sa fie date jos si care a invita la "un pahar de vorba" precum ii place lui sa spuna, zicandu-mi ca nu ne-am mai intalnit de ceva vreme.
-Da! Vin! Spun eu rapid incercand sa nu refuz din nou o invitatie ca sa raman acasa, insa ma razgandesc doar dupa cateva secunde si incep sa vorbesc: Adica eu nu pot...
Insa inainte sa termin ce aveam de zis, imi spune ca ne vom intalni pe centru, langa restaurantul "Gallery" si inchide repede fara a-mi da voie sa-l refuz.
Imi iau o pereche de boxeri albi, un tricou exact ca acela de ieri numai ca e negru, iar inscriptiile sunt argintii, o pereche de pantaloni inchisi la culoare, imi pun ochelarii de soare si vreau sa ies din apartament, pentru a ma indre-ta pre Raoul, daca tot nu am putut sa-l refuz politicos.
Privesc ceasul din hol care indica ora doi si jumatate, apoi decshid usa apartamentului, insa marele meu soc este atunci cand il vad pe Daemon in fata ochilor...
-Plecai undeva?Ma intreaba zambind discret. Mai tii minte ce ti-am spus ieri, nu? continua el, luandu-mi ochelarii si impingandu-ma inapoi in apartament, inchizand usa in urma lui.
-Nu credeam ca vi... replic eu inghitind in sec si rosindu-ma usor in obraji. Imi observa parul ud si isi trece degetele prin el.
-Nu ar trebui sa iesi asa afara. La umbra e destul de racoare si te poti raci, imi spune el, coborandu-si apoi privirea spre tricoul meu, citind acele cuvinte arginti cu voce tare: "L'amore è una parola proibita nel mio mondo". Ma surprinde faptul ca de cum a inceput sa le citeasca, accentul i s-a schimbat total. Chicoteste si isi intoarce privirea spre mine.
-Ma l'amore è un sentimento molto speciale*, spune el cu acelasi accent italienesc, apropiindu-se tot mai mult de chipul meu pana ce buzele noastre se unesc si ma indeamna sa le intredeschid, muscandu-ma de buza inferioara. Isi trecoara limba printre ele, incepe sa o caute pe a mea si sa se joace, inspectand fiecare coltisor al gurii mele.
Un val de caldura si-a facut simtita prezenta in trupul meu, deindata ce buzele noastre s-au intalnit, iar culoarea sangerie din obrajii mei nu intarzie sa se faca vazuta, incalzindu-mi intregul chip. Mana lui dreapta se strecoara pe sub tricoul meu, facandu-ma sa tresar si sa scap un scancet odata ce ii simt raceala.
-Stai... esti rece... Daemon! rostesc eu, fara a reusi sa-mi desprind buzele de ale lui si respirand cu greu.
Isi aseaza si cealalta mana sub tricoul meu, indemnandu-mi trupul sa tremure usor, si rupe sarutul, indreptandu-se spre urechea mea, spunandu-mi soptit:
-Atunci incalzeste-le... cu propriul tau corp.
Inainteaza obligandu-ma pe mine sa merg cu spatele si fara sa imi dau seama, ajungem in foarte scurt timp in camera mea, iar in pieptul meu incepe sa se zbata acea "ceatura" nestapanita, dar motivul pentru care se intampla asta, este cu siguranta din cauza fricii, care ma cuprinde de indata ce imi dau seama ce se intampla. Incerc sa il opresc, speriat, insa de cum vreau sa spun ceva, el ma intrerupe, vorbindu-mi din nou soptit.
-Lasa-ma sa iti demonstrez ca nu ai de ce sa te temi... Nu am de gand sa te tradez. Doar vreau sa ai incredere in mine... Bine?
Imi las privirea inspre podea, nestiind ce sa ii raspund si incerc sa-mi opresc trupul din tremurat, insa mi se pare absolut imposibil in situatia de fata...
-Imi e foarte greu sa mai am incredere in cineva, dupa ce m-a tradat Al...
Insa nu imi da voie sa-i pronunt numele si isi aseaza degetul aratator pe buzele mele.
-Nu e vorba de el aici. Raspunde-mi... poti sa ai incredere in mine? ma intreaba el din nou apropiindu-se si asezandu-si palma pe obrazul meu. Am impresia ca picioarele mele vor ceda foarte curand, doar auzindu-i vocea si stiindu-l atat de aproape.



Astept un raspuns din partea lui Mark, care inca tremura speriat, iar dupa ce ezita si priveste in stanga si in dreapta agitat, da usor din cap in semn afirmativ si se agata de camasa mea, strangand-o puternic in pumni.
-Imi e teama... rosteste el cu vocea tremurata, tinandu-si privirea coborata spre podea.
Ii prind barbia intre degete si ii ridic capul pentru a-l privi cateva secunde in ochi, apoi imi unesc buzele cu ale lui, de data aceasta alaturandu-se si el sarutului, spre surprinderea mea. Imi pun bratele in jurul taliei lui, lipindu-i trupul de al meu si continuand sarutul pentru inca o scurta perioada, apoi il asez atent pe pat.
Trupul sau vibreaza constant in bratele mele, foarte probabil din cauza fricii, insa voi avea eu grija sa transform acel sentiment de teama in altul mult mai placut. Imi desprind buzele d ale lui si cobor spre gat, sarutand cu grija fiecare particica sensibila a pielii sale. Pot sa ii aud respiratia care e si ea tremurata, iar geamatul pe care il scapa cand imi strecor din nou mainile reci pe sub tricoul lui imi face inima sa tresara si sa-si accelereze ritmul.
Scot materialul ce ii acopera partea de sus a trupului si incep a-i saruta pieptul, trecandu-mi limba peste sfarcurile intarite si atingandu-i pielea cu blandete, incercand sa nu il speriu. Cobor cu buzele spre abdomenul lui, sarutand centimetru cu centimetru, iar in acelasi timp ii desfac fermoarul pantalonilor, scapand de ei, impreuna cu boxerii cei albi, pe care ii arunc neglijent undeva prin camera.
Urc inapoi spre chipul lui, sarutandu-i scurt buzele, apoi ma ridic, desfacandu-mi nasturii camasii, si o las sa-mi alunece pe brate, fara sa-mi pese pe unde ajunge. In scurt timp scap si de celelalte obiecte vestimentare, asezandu-mi trupul deasupra lui Mark. Imi cobor mana dreapta pana intre picioarele lui, masand acea zona sensibila, fapt care il face sa scape un alt geamat care imi incanta auzul...
Continui sa ii ating organul intarit, parcurgandu-l de cateva ori cu doua degete, apoi imi asez mana pe piciorul sau si strang usor de el. Ii capturez din nou buzele intr-un sarut tandru si lung, in timp ce mana stanga o urc spre pieptul lui, jucandu-ma cu unul din mugurii intariti. Scoate un geamat infundat si se prinde cu ambele maini de bratele mele, care urca mai apoi spre umeri si ma strange puternic, ceea ce imi da de inteles ca inca ii este teama.
-Mark, rostesc eu, rupand sarutul. Daca iti e frica, doar uite-te la mine... si da-ti seama ca nu sunt una si aceeasi persoana cu el. Daca nici asa nu merge, atunci pronunta-mi numele. Poti sa-mi spui sa ma opresc si o voi face, dar spune-mi acum pana mai poti, pentru ca mai tarziu nu voi mai fi in stare sa tin cont de asta...
Isi deschide ochii, pe care inainte ii tinea strans inchisi, privindu-ma cu o oarecare teama in ochi. Nu stiu daca as accepta un refuz, insa nici nu as putea continua stiind ca ii fac rau.
-Nu... continua. Vreau... sa trec peste Alex si ceea ce m-a marcat, probabil pe viata. Si vreau sa fi tu acela care ma va ajuta.
Raman blocat pentru cateva secunde, la auzul cuvintelor lui, insa de cum imi revin, afizes un zambet cald, apoi ii sarut bland buzele.
-As fi bucuros sa te ajut, replic eu, asezandu-mi fruntea pe a lui. Dar trebuie sa te pregatesti pentru ce va urma, continui apoi, trecandu-mi degetul aratator peste buzele lui apetisante, pare parca implora sa fie sarutate.
Imi cobor mana spre partea de jos a coprului sau, indreptandu-ma spre acel loc stramt pe care il patrund cu un singur deget, indemnandu-l pe Mark sa scape un scancet.
-Incearca sa te relaxezi, ii soptesc eu, sarutandu-i apoi buzele si incepand sa imi misc lent mana.
-E usor sa o spui, dar... chiar daca... momentan nu doare... tot nu pot sa ma relaxez, spune el printre gafaieli.
Mai adaug un deget, facandu-l sa scape un alt scancet si de data aceasta sa simta putina durere, care il indeamna sa isi inchida ochii.
-Inca tot sunt de parere ca ar trebui sa te relaxezi, replic eu, ferindu-i parul de pe frunte, insa el da negativ din cap in semn ca nu e in stare sa faca ce i-am indicat. Atunci sper ca o sa-mi permiti sa-mi cer iertare dupa asta, rostesc eu neputand sa mai rezist tentatiei de a-l avea. Prin corpul meu trec valuri de fiori calzi, in acelasi placuti care imi fac trupul sa transpire, si inima sa o ia la galop, iar eu sa nu mai pot face fata acestei dorinte...
I-am asezat piciorul drept pe antebratul meu, apoi cu ajutorul celeilalte maini, il penetrez lent, insa cu greu. Scapa un scancet lung si ma strange cu putere de brate, lasand libera o lacrima care i se prelinge pe obraz si dispare odata ce buzele mele trec peste ea, sarutand picatura sarata.
-Deschide ochii, Mark si priveste-ma... spun eu, privindu-i lacrimile ce au izvorat din ochii sai inchisi. Isi ridica pleoapele, privindu-ma cu teama, incercand sa nu para atat de speriat pe cat este, insa privirea lui nu poate sa ma insele.
Inaintez lent inauntrul lui, pana cand simt ca nu mai pot continua, si ma opresc, dandu-i putin timp pentru a se obisnui cu mine.
-Daemon... Nu ma simt foarte bine... Doare si nu e foarte usor pentru mine, spune el, rasufland cu greu.
-Imi pare rau... dar e prea tarziu ca sa opresti un tren care deraiaza, rostesc eu incercand sa adaug totusi o nota amuzanta, care il face pe Mark sa zambeasca.
In cel mai nepotrivit moment al zilei, telefonul lui mobil de pe noptiera incepe sa sune, si chiar daca ii spun sa il ignore, incapatanat fiind, raspunde.
-Salut Raoul... imi pare rau, dar nu mai pot veni. Ma confunt cu o problema, spune el incercand sa para cat mai normal, ceea ce ma amuza, avand in vedere situatia in care se afla. Pe urma adauga: Una mare si dureroasa!
Ma abtin sa nu rad desi e dificil din punctul meu de vedere, dar incep sa imi misc soldurile incet, ceea ce il face pe Mark sa scape un scancet.
"-Ce s-a intamplat?"
I-am auzit vocea tipului care pare ingrijorat pentru brunet... si desigur, nu imi convine!
-Uhh... Nimic! Dar se agraveaza situatia, ii spune Mark, luandu-si apoi la revedere repede si dintr-o singura suflare, deoarece i-am luat telefonul din mana. Imi pare rau, dar nu mai pot vorbi! Trebuie sa inchid! Pa!
Desi am apasat pe buton inainte sa termine el de vorbit, nu cred ca si-a dat seama. Dupa ce pun telefonul inapoi pe noptiera, observ ca vrea sa-mi spuna ceva, insa nu-i dau voie nici macar sa inceapa, deoarece ii acopar buzele cu ale mele, continuand cu miscarile lente de du-te vino, care il fac sa scape cateva sunete infundate si sa stranga din nou cu putere de bratele mele.
Trupul lui nu se opreste din vibrat nici macar o secunda, insa pentru un moment, am crezut ca totul va fi in ordine, vazandu-l zambind, dar se pare ca m-am inselat, deoarece cand incep cu miscarile mai rapide, se sperie si cu ochii inchisi imi pronunta numele, aproape strigand.
-Sunt aici, Mark... ii soptesc eu, aproape de buzele lui, asezandu-mi mana pe obrazul stang si incetinindu-mi miscarile. Doar deschide ochii... nu trebuie sa-ti fie frica.
Aproba din cap si inghite in sec in timp ce isi descopera cele doua perle albastre ce i se ascund sub pleoape, privindu-ma fix. Incep din nou sa ma misc, din ce in ce mai repede, ceea ce stiu ca este destul de inconfortabil pentru Mark, nu numai din cauza durerii ci si a acelor amintiri... Incearca sa isi tina lacrimile si scancetele in frau, insa nu reuseste pentru mult timp, deoarece cateva lacrimi sarate isi fac prezenta in ochii lui, prelingandu-se apoi pe obrajii de culoare sangerie. Mainile mele sunt putin cam ocupate pentru a-l face sa se simta mai bine, deoarece i-am asezat ambele picioare pe antebratele mele, si ma folosesc astfel de buze pentru a-i simti savoarea trupului...Cobor spre gatul sau, sarutand tandru fiecare centimetru, apoi il parcurg cu limba, trasand o linie umeda de pe gat pana la barbie. Ii cuprind buzele intre ale mele, dand startului unui joc pe cat posibil de bland in care se implica si limbile noastre, pentru a indulci situatia, iar scancetele sale devin din ce in ce mai dese, inteţindu-se odata cu miscarile mele.
Doar mai mult de o jumatate de ora, trupurile noastre fierbinti sunt acoperite de un strat subtire de sudoare, iar buzele noastre ajung sa nu se mai intalneasca, lasand doar limbile sa le continue jocul. Desi inca durerea lui Mark persista atata timp cat ma misc, simt ca ating punctul maxim asa ca nu pot sa ma stapanesc si imi maresc viteza cu care il patrund, eliberandu-ma in interiorul sau de lichidul albicios in timp ce il musc de umar, ceea ce il indeamna sa scoata un tipat scurt...
As mai continua, dar avand in vedere situatia lui, prefer sa ma opresc aici asa ca imi intind trupul langa al sau, tragandu-l in batele mele si sarutandu-i buzele calde.
-Ai rezistat mai mult decat ma asteptam, chiar daca ai depasit recordul scancetelor pe minut, spun eu afisand un zambet jucaus. Inchide ochii si dormi, rostesc apoi, trecandu-mi mana prin bretonul lui ud. Imi ia mana si o aseaza pe obrazul lui, zambind usor.
-Acum ai mainile calde, spune el inchizand ochii, continuand sa gafaie si cuibarindu-se in bratele mele.
In scurt timp, adormim amandoi, lasandu-ne purtati de valurile ce ne conduc in lumea viselor...

_____________________
~~Ma l'amore è un sentimento molto speciale= Dar dragostea este un sentiment foarte special~~