Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Nopti de vara

#11
Hey!
Am ajuns pe aici si indraznesc sa las si eu un comentariu
Ficul mie imi place extrem de mult, iar ideea e foarte buna dupa parerea mea :)
Despre capitolul asta ce pot sa spun...a, da pot sa spun ca imi place mult:bv:

Mi-a placut cum a reactionat Sakura:X, sunt curioasa ce va fi in continuare:D
Spor la scris si inspiratie din plin;)
Bye Bye :-h
:bye:
KyuMin.

#12
Hmm... la inceput mi s-a parut cam rasuflata ideea, dar totusi am continuat sa citesc pentru ca mi-au placut descrierile si nu pot sa spun ca am regretat....
Totusi, mi se pare ca Sasuke a convins-o prea repede pe Sakura. Adica, am inteles ca e indragostita fata dar de`, dupa cat a suferit e imposibil sa mai cada asa de usor in bratele celui care a ranit-o... Teoretic vorbind, asta se cam numeste actiune grabita....
In rest nu pot sa spun ca nu mi-a placut, e unul dintre ficurile pe care le apreciez cu Naruto!
Succes in continuare! ^^
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#13
Multumesc pentru comentarii.

Revelatia

O noua zi isi facea aparitia. De data aceasta norii albi ca laptele au fost inlocuiti de altii suri data sa isi verse lacrimile pe pamantul uscat de caldura apriga din zilele anterioare. Pasarile se ascundeau printre ramurile copacilor, iar tunetele incepeau sa isi faca aparitia. Trandafirii rosii ca sangele din gradina lui Tsunade dansau pe muzica tunetelor si a picaturilor de apa care se loveau de tot ce le venea in cale.
In camera unde dormeam noi patru era liniste. Ochii mei s-au deschis incet. Chiar daca afara temperatura era sub cincisprezece grade imi era foarte cald. Cand am incercat sa ma misc am vazut ca brunetul inca ma tinea in brate. Am zambit usor iar apoi m-am intors catre el. L-am privit cam cinci minute pana cand ochii ca un abis intunecat.
-Cum ai dormit, Sasuke?
-Bine. Avand in vedere ca ai fost langa mine…
-Eu ma duc sa pregatesc ceva de mancare. am spus eu in timp ce ma ridicam din pat. Cand i-am vazut pe Hinata si pe Naruto cum stateau imbratisati am zambit continuandu-mi drumul. Am iesit in holul de la etaj urmarind covorul verde de pe jos. Mergeam incet privind tablourile de pe pereti. Pozele cu Tsunade, cu mine si cu Hinata se incadrau perfect in ramele din lemn de cires. Cand am ajuns in capat am coborat scarile si am intrat in bucatarie. Mobila din lemn de stejar se incadra perfect pe peretele alb din partea dreapta.
M-am indreptat spre frigider si am scos de acolo ingredientele necesare pentru niste ramen pe gustul lui Naruto. Am inceput sa prepar mancarea pana cand in bucatarie a aparut Hinata.
-Neata, Sakura-chan! mi-a spus ea putin adormita.
-Uita cine s-a trezit. Ai dormit bine in bratele lui Naruto? am spus eu putin rautacioasa. In acel moment fata Hinatei s-a facut mai rosie decat o lalea care acum si-a deschis bobocul.
-B..b..bine. Dute si citeste ceva continui eu aici.
Am ascultat-o si m-am dus in sufragerie. Am deschis dulapul de langa usa si am luat un pergament. M-am asezat pe canapeaua din mijlocul sufrageriei si am inceput sa citesc. Pergamentul continea mai multe jutsu-uri medicale. Mi-am concentrat chakra in palma si o cantitate de chakra verde s-a aratat exact cum scria acolo. Am urcat sus in camera unde erau cei doi baieti. Cand am intrat in camera o liniste apasatoare m-a intaminat cu bratele deschise. M-am dus prima data la Naruto si i-am dat jos bandajul. I-am atins rana iar aceasta a disparut imediat. Se pare a noul jutsu l-a facut pe blond sa isi recapete energia de odinioara. Al doilea a fost Sasuke. Acesta s-a uitat la mine incontinu. La fel am facut si cu el si se pare ca era exact la fel ca si prietenul lui. Am zambit usor in timp ce imi multumeau.
-Baieti, cred ca ar trebui sa coborati, Hinata va pregateste ceva de mancare. Cred ca se va bucura sa va vada mai bine. am zis zambind.
-Bine. Dar tu nu vi sa mananci cu noi ? a intrebat blondul.
-Nu prea am chef de mancare, poate mai tarziu. Acum mergeti!
Cei doi au plecat. Eu am facut paturile dupa care m-am dus in una din camerele secrete pe care Tsunade ni le-a facut. Scopul lor era sa avem putina liniste cand vroiam sa fim singure. De camera mea stiam doar eu si Tsunade. Am mers pe hol pana langa camera lui Tsunade. Inainte de usa, la doua palme la dreapta in dreptul clantei era un buton secret. Am apasat pe el si s-a deschis o usa in perete. Am coborat trei scari iar usa s-a inchis dupa mine. In capatul treptelor se putea vedea o lumina. Am urmat-o in pana cand ea se apropia tot mai mult.Cand am ajuns in capat am pasit spre lumina. Am intrat in incaperea vopsita in roz. Pe jos era un covor pufos de culoarea rozmarinului, o canapea si doua fotolii de culoarea roz bombon, un tablou cu mine, unul cu mine si cu Hinata iar altul cu mine si cu Tsunade-sama. Pe perete era un raft de sticla pe care se aflau doua poze. Una cu vechea echipa sapte formata din Kakashi, Naruto, eu si Sasuke si una cu noua echipa sapte care ii avea ca membri pe Kakashi, Naruto, pe mine si pe Sai.
M-am asezat pe canapea si am inchis ochii. In fata mi se derulau amintirile cele mai dureroase. Cum Sasuke ma ignora complet, cand a plecat din sat fara sa ii pese de mine, cum parintii mei au fost omorati, cum Sasori s-a alaturat ralui si mai ales toate acele antrenamente pana la durere pe care chiar eu i le-am cerut lui Tsunade. Toate aceste lucruri m-au facut mai puternica, mai sigura pe mine si mult mai curajoasa. Nu stiu cum dar in minte mi-a aparut imaginea brunetului cum ma privea in timp ce il refaceam pe Naruto. Atunci am vazut cum in ochii lui se arata nepasarea, neincrederea si teama de a esua. Atunci mi-am dat seama ca l-am iertat prea repede, ca m-am aruncat in bratele lui demonstrandu-i ca nu m-am schimbat deloc, ca am ramas aceeasi fata care acum cativa ani a plans fara rost dupa el. M-am incruntat si am deschis ochii. Eram mai hotarata ca niciodata sa nu ma las prada frumusetii si dulcegariilor lui. M-am intins pe canapea privind neincetat tavanul. Tunetele de afara care inca speriau lumea se mai auzeau dar camera fiind la subsol nu avea geamuri. M-am ridicat incet si am luat poza cu mine si cu Sasori ce se afla pe masa, am pus-o intr-o rama si am asezat-o langa vaza cu flori de pe raft. Am strans din pumni si am lovit cu putere peretele. Nu m-am ingrijorat nici un moment ca m-ar putea auzi cineva deoarece stiam ca camera era antifonata. La incheieturi si-au facut aparitia niste firisoare rosii de sangele. Atunci mi-am amintit spusele lui Sasori si m-am gandit la el. In urmatoarea secunda in spatele meu a aparut roscatul.
-Ce s-a intamplat, surioara? m-a intrebat calm. Nu am mai rezistat. Am dat drumul lacrimilor si am inceput sa ii povestesc ce se putea citi cu usurinta in ochii de onix. Pe masura ce ii spuneam fratele meu devenea din ce in ce mai nervos. Se putea observa asta prin faptul ca strangea destul de tare din pumni.
-Stai linistita, surioara! Nu esti asa cum crede el. Demonstreaza-i ca esti diferita! avea dreptate. Puteam sa ii demonstrez cu usurinta ca m-am schimbat.
-Multumesc, fratioare. Multumesc ca esti aici, ca m-ai ascultat si ca m-ai facut sa primesc incredere! am spus dupa care l-am sarutat pe obraz si mi-am luat la revedere. Sasori a plecat si eu m-am aruncat pe canapea. Am zambit pana cand i-am auzit pe cei trei prieteni ai mei au inceput sa ma strige. Desi camera era antifonata, eu ii puteau auzi pe cei de afara. Nu i-am bagat in seama. Desi stiam ca probabil isi fac griji car nu imi pasa. In fond, Tsunade trebuia sa spuna daca se incep cautarile mele si ea stia unde sunt. Am inchis ochii si am ignorat strigarile numelui meu. Afara se auzeau tunetele si picaturile cristaline de apa care se loveau de acoperisurile caselor. Am adormit intr-un sfarsit fara sa stiu cat este ora.

Spor la comentat.

#14
Eu voi comenta mai dur, cum imi e si stilul




-Nu se poate…doar atat am putut sa spun. Mintea mea era inuntada de amintirile trecutului. O persoana pe care nu am mai vazuto demult statea chiar in fata mea. Fara sa mai stau pe ganduri am sarit in bratele acelei persoane lasand lacrimile sa iasa la iveala. Acel personaj mi-a raspuns imbratisarii.

Sinonime stii ? Ai repetat acelasi cchestii de ma durea capu, mai pune si tu sinonime, alea alea.

In afara de faptul ca nu stiu la ce timp scrii, descrierea nu este deloc prezenta. A descrie: inseamna a spune mai pe scurt sau mai lung, caracteristicile fizice si morale ale unui personaj. Fiind o poveste, ar trebui s ate bazezi pe sentimentele personajului, desi nu o faci deloc. Tot ce faci tu este sa descrii mecanic o chestie, care pare a fi descriere, dar de fpat este ca un citat scos de undeva. Descrierea e atunci cand imbini caracteristicile fizice cu cele morale, astfel dand nastere la ceva frumos. Tu nu descrii nimic, descrierea la tine tine de haine, iar daca descrii ceva, nu este prezenta mai tot timpul ci pe alocuri. Daca descrii, descrii mecanic, parca ar spune-o un robot. Aceasta nu se imbina prea mult cu naratiunea, deoarece cum am zis descirerea est epe alocuri si nu se paote imbina mai deloc cu naratiunea care este destul de fortata. Narezi destul de bine, dar cateodata mai se imbina cu descriere. Dar cum am zis tu nu ai deloc descriere, asa ca nu te obosi sa spui culoarea ochilor sakurei, ca aia nu e deloc descriere, in primul rand a trebui sa stii ce e sa descrii si sa inveti sa descrii, fiindca pur si simplu nu te descurci deloc. Dialogul... destul de bunicel as spune, insa la un moment dat parca ar vorbi robotii, nu personajele. Deci te-am aburit probabil cu redactarea ta, care ar trebui total imbunatatita, fiindca pur si simplu nu ai descriere, ceea ce e vital intr-un fic, aceasta nu se imbina cu naratiunea iar dialogul nu ca este sec, ci este mai mult spus de nsite roboti, intr-un stil mecanic as putea spune. In cpaitole, observ ca ai repetitii, muuulte repetitii. Nu ai un vocabular decl bun, ceea ce narezi tu in fraze, se paote vedea ca esti slab pregatita in ale literaturii si nu poti sa te largesti in a adauga sinonime in fic, pentru a evita repetitiile. Trebuie sa citeati mult, ca deh` toata lumea se da pare ca are un fic, dar nu multi isi dau seama ce chestii spun acolo si daca e bine sau nu. Revenim la vocabular, mai ai mult de invatat, nu folosesti un limbaj tocmai adecvat. Cert este ca nu te incadrezi in decorurile actiunii cu limbajul tau.
Actiunea se deruleaza preeeeaaa de tot. Adica, faza e ca tu vrei sa ajungi la un anumit punct, undeva si neglijezi total adevaratele faze ale actiunii, nu le descrii si ficul arata praf. Ai mult de invatat, nu e chestia ca scrii si ca alti te apreciaza ca scrii bine si ca lor le place, poate le place, insa daca le palce asta nu inseamna ca scrii perfect. Poate nu scrii asa, iar lor le place.
Inca o data, revenim la descriere, descrii superficial. Aia nu e descriere, tu nici macar nu descrii, descrierea ta este una mimata. E superficiala.
De idee nu ma leg. Aia e totala. Sunt de acord in totalitate cu Lolli Pop
Citat: ideea este extrem de fumata, dialogul mai sec decat ce am mai citit pana acum, naratiunea grabita, si descrierea lipsa. tu chiar nu stii sa descrii sentimente? nu ma refer la ceva de genu': "pe Sakura o durea inima, si era ranita". este sec!!
Regret sa-ti zic, dar Lolli a avut dreptate in ceea ce priveste descrierea ta. Inceputurile, iar sa spun, sunt destul de banale. Per total nu stii cum sa incepi, nu ai o idee fixa anume, scrii doar ce-ti rasare. Inceputurile mereu sunt seci. Si naratiunea e superificala, pe deasupra.
Citat:-Uau, surioara... spunemi si mie de ce esti ...
Sa-ti mai spun de faptul ca ai o gramatica de nota 1 ? Pei tu daca scrii asa, eu nici nu ma mai bag la alte chestii, cum ar fi tehnoredactarea si redactarea. Gramatica e vitala, daca nu stii sa scrii, pei atunci de ce mai scrii ? Ca se vede ca nici sa scrii corect nu stii. Se scrie spune-mi.
Cum am zis si aici vreau sa ma abtin sa mai adaug comentarii, dar ti-as face un roman de greseli, fiindca gramatica asta, face ficul varza.
Bafta, o sa ai nevoie.
-

#15
Buna!
Am citit si eu noul capitol.
Greselile referitoare la gramatica ti-au fost deja enumerate, sau ma rog, exemplificate.
Descrierea - nu a fost ampla, dar tot e ceva ca incerci sa o dezvolti, mai ales la partea cu sentimentele personajelor.
Naratiunea - nu am ce comenta la ea, e buna.
Dialogul - e folosit cu masura si nu este sec deloc.
Actiunea a fost intr-adevar grabita, mai ales partea cu impacarea celor doi. Sakura ori nu si-a schimbat caracterul ori il iubeste prea mult pe Sasuke, chiar si asa, ma bucur ca are mici sclipiri de moment. Poate o sa se schimbe cu adevarat de-acum inainte.
In rest nu am ce comenta! Astept next-ul! :-)

#16
Hey sysu, am terminat de citit toate capitolele si cum Akasuna ti-a zis cam totul, intradevar ai cateva greseli de gramatica,dar cu mai multa atentie poti sa scapi de ele. Am observat ca intr-un capitol nu ai pus virgula inainte de ''iar'', mare greseala.Descrierea inca mai trebuie lucrat la ea,naratiunea grabesti putin actiunea,dar asta doar pentru ca nu descrii sentimentele,dialogul nu e sec, dar ai putea sa-l mai transformi in vorbire indirecta.Cam asta am vazut eu ca sunt gresite, as vrea sa ii descrii pe Sasuke si pe Naruto, sa spui ca au ramas la fel sau daca s-au schimbat poti spune asta.Imi placea ideea ca Sasori este fratele Sakurei, este originala.Deci bafta in continuare si eu voi mai trece pe aici sa vad,daca au tinut cont de sfaturi. Astept nextu si sper ca nu te-a suparat comm-ul meu, daca da da-mi un PM si-l sterg.Chu and Gambatte :*!
[Imagine: 2wf00ud.jpg]

I love momy:Hitman, my aunts4evika,Kiduu,mada_sasuke,sysurile mele: Mistic Girl,***candy bar**,Sakurika bombonik and CutMyLifeWIthThisScrissors. [Imagine: chibi_2722.gif]
, chibi-ul lui Amelia

#17
Ok. Multumesc autoarelor care mi-au lasat comentarii si le multumesc celor care citesc ficul dar care nu lasa comentarii din diferite motive: lene, lipsa de timp etc. Am incercat sa tin cont de sfaturile voastre dar nu prea pot sa le ascult. Si nu e vina mea ca sunt intr-o zodie autoritara care nu asculta de nimeni (leu):)). Deci acum am adus continaurea.

Rapirea

M-am trezit. Incet, incet m-am ridicat de pe canapea. Strigatele disperate ale Hinatei m-au facut sa urc rapid scarile unde se aflau prietenii mei. Am iesit in graba, fara sa ma vada nimeni pentru a nu imi descoperii locul secret. Cand s-a intors, bruneta m-a luat in brate strangandu-ma cat de tare putea.
-Unde ai fost ? Am crezut ca ai patit ceva. mi-a spus aceasta printre lacrimi.
-E-n regula. Nu am patit nimic. Acum, da-mi putin drumul ca nu mai pot respira
Hinata mi-a dat drumul cu greu incercand sa isi stapaneasca emotiile. I-am aruncat o privire fulgeratoare brunetului si m-am indreptat spre curtea din spate. Am iesit pe usa casei care ducea la gradina din spate. M-am asezat pe banca din mijlocul curtii privind spre dealul ce se inalta spre cer. Trandafirii rosii ca sangele si albi ca neaua erau despartiti de poalele dealului de un gard de lemn de un metro inaltime. In jurul casei erau tufisuri de arbusti, care la vremea aceea din an, erau impodobite cu flori frumoase galbene; iarba era de un verde luxuriat ca toata iarba din imprejurimile Konohai. Nici chiar in mijlocul iernii, cand gerul nu se lasa imblanzit zile intregi, nu se ofilea iarba; iar vara, ii dadea doar o nuanta mai vie, de un verde puternic si stralucitor. Ploile cadeau bland, fara sa strice nimic din dulceata tandra a naturii; nu exista zapada si soarele stralucea numai cat sa dea putere, sa inveseleasca, dar niciodata nu vlaguia nimic. Dar toata acea frumusete nu era observata de sateni, deoarece pe atunci nu aveai timp sa stai si sa urmaresti frumusetile vietii. Era prima data cand stateam si admiram cu adevarat iarba verde ca smaraldul ce acoperea dealul. M-am ridicat incet de pe banca si am mers in casa de unde am luat o carte numita ’’Pasarea spin’’. M-am intors repede cu acel volum in mana. Am deschis poarta ce dadea spre deal si am urcat pana la jumatatea lui. M-am asezat obosita pe iarba si am deschis cartea. La prima pagina, era o legenda pe care probabil nu o voi uita nici o data.

Exista o legenda despre o pasare care canta o singura data in viata, mai dulce decat orice alta vietate de pe fata pamantului. Din momentul in care-si paraseste cuibul, cauta un copac cu spini si nu isi gaseste odihna pana nu-l afla. Apoi, cantand printre ramurile salbatice, ea se arunca singura in spinul cel mai lung si mai ascutit.
Si, in extazul mortii, ea se inalta deasupra propriei agonii, scotand un tril mai dulce decat al privighetorii sau al ciocarliei. Un cantec al carui pret suprem este insusi existenta . Intreaga lume inmarmureste ascultandu-l si Dumnezeu in paradisul sau zambeste. Pentru ca ceea ce este mai bun in viata noastra se obtine numai cu pretul unei dureri existantiale... Ori cel putin asa spune legenda.


Cand am terminat de citit am ramas inmarmurita. Cuvintele acelea exprimau un adevar pur. Acea legenda era adevarata. Am inchis cartea si mi-am indreptat privirea spre cer. Acel albastru infinit, derutat de pete albe de culoare, se intamdea pana dupa dealuri, multi si vai, pana la linia orizontului si chiar mai incolo. M-am intins pe iarba, lasand firele verzi sa imi atinga chipul. Norii care acopereau cerul in dimineata acelei zile au fost inlocuiti de soare. Acesta ma incalzea cu fiecare secunda. Din apropierea locului unde stateam, mai exact dintr-un tufis, a sarit un iepuras micut si alb. Ochii lui albastri ce marea exprimau teama. L-am privit in ochi iar acesta s-a indreptat spre mine. L-am mangaiat usor, iar cand mana mea i-a atins blana a luat-o la fuga cat il tineau picioarele. M-am mirat deoarece stia ca nu vreau sa ii fac nici un rau. Am oftat si m-am intors si atunci l-am vazut. In fata mea statea cel mai rau dusman al satului, unul dintre cei trei sanini, Orocimaru. Il uram nespus deoarece atacase de mai multe ori satul si il ademenise pe Sasuke la el. M-am ridicat in picioare rapid luand pozitia de aparare. Parul lui lung si negru ii acoperea fata alba iar ochii lui verzi asemeni celor de sarpe exprimau ca intotdeauna rautate pura.
-Mai, mai mai... uite pe cine avem noi aici. E chiar eleva lui Tsunade. Ce faci aici singura, papusica? m-a intrebat Kankuro care a aparut in spatele meu si mi-a pus un cutit la bat.
-Ce vreti ? Lasatima in pace ! am pus eu aproape strigand sperand ca cineva ma va auzi.
-Stai calma. Nu iti vom face nimic. Inca. Tu, vi cu noi. Si nu incerca sa fugi ca va fi mai rau pentru tine. Ai inteles ? spuse Orocimaru. Am dat aprobator din cap. Stiam ce mi se poate intampla asa ca am hotarat sa il ascult si sa vad ce vrea sa faca. A disparut intr-un nor de fum iar apoi Kankaro m-a luat cu el. Cand m-am trezit eram intr-o grota intunecata unde lumina nu putea sa ajunga. Doar indepartare se putea zari un cerc de lumina. Orocimaru se uita la mine facanduma sa incep sa tremur. Nu ma puteam stapani. M-a legat bine si iar la ura mi-a pus un fel de banda. Cand s-a asigurat ca nu pot sa scap a plecat. O liniste apasatoare a cuprins tot locul. Incercam sa ma eliberez dar in zadar. Funiile erau legate prea strans. Tot ce puteam sa fac era sa astept sa vad daca cienva va veni sa ma salveze.
Intre timp, in Konoha, prietenii mei ma cautau din nou. Hinata ma cauta in pod, Naruto in camere iar Sasuke a iesit afata. Brunetul se indrepta spre deal. Cand a juns in dreptul locului unde am stat, a vazut cartea si o panglica mov.
-Orocimaru…

Scuze ca e asa scurt. Spor la comentat.

#18
Buna am trecut si eu pe aici! Sa incepem cu greselile de tastare:
metro=metru
intamdea=intindea
ce=ca
Orocimaru=Orochimaru
Lasatima=lasati-ma
facanduma=facandu-ma
Tu, vii cu noi.
Astea au fost greselile de tastare!
Ai avut si o repetitie:
I-am aruncat o privire fulgeratoare brunetului si m-am indreptat spre curtea din spate. Am iesit pe usa casei care ducea la gradina din spate. Suna mai bn asa-> I-am aruncat o privire fulgeratoare brunetului si m-am indreptat spre curtea din spate. Am iesit pe usa casei care ducea spre gradina.
Aici nu am inteles:
-Mai, mai mai... uite pe cine avem noi aici. E chiar eleva lui Tsunade. Ce faci aici singura, papusica? m-a intrebat Kankuro care a aparut in spatele meu si mi-a pus un cutit la bat. -> La bat? Chiar nu am inteles ce vroiai sa zici. Si nu cred ca pe ala de era cu Orochimaru il chema Kankuro, pt ca Kankuro e fratele lui Gaara.

Naratiunea mi-a placut.
Descrierea a fost mai buna ca data trecuta, se vede ca te-ai mai inbunatatit la acest capitol
Cam atat am avut de spus! Astept continuarea! Bye!
Psihologu' mi'a zis ca's nebuna, da' vocile din cap imi spun ca nu e adevarat
Nu te deranja...sa ma deranjezi...!
[Imagine: chibi_2903.gif]
, chibi-ul lui Tasha

Imi trebuie bombonele ca sa cresc... Imi dai si tu una?888



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Yaoi] Uraste ca iarna, iubeste ca vara. hiimera 42 18.165 29-03-2013, 05:52 PM
Ultimul răspuns: FuNnY bUnNy
  [Yaoi] Nopti uitate Lexxu 4 2.808 17-06-2012, 08:39 PM
Ultimul răspuns: Beba.
  O vara plina de iubire si schimbari *|Dea|* 4 2.238 05-04-2012, 07:17 PM
Ultimul răspuns: Me_Samy
  O iubire de-o vară? Ayu.Lore 5 1.710 01-09-2011, 08:23 PM
Ultimul răspuns: Ayu.Lore
  Ploi scurte de vară chrissta 8 2.922 11-12-2010, 01:10 PM
Ultimul răspuns: chrissta
  O vara de vis lary-chan_sakura 4 2.768 15-08-2010, 06:50 PM
Ultimul răspuns: Yun.
  Obsesia unei nopti sau mai mult [+18] aly_lady_kiss 2 2.485 03-08-2010, 01:51 PM
Ultimul răspuns: Paradox
  Suspinuri în culori de vară [yaoi] Claribel 5 3.923 28-07-2010, 10:27 PM
Ultimul răspuns: SAYA_ANGEL


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)


This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.