Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Iubire cumparata [shounen-ai / yaoi]

#1
Acesta e un fic yaoi facut de mine si sis-ul meu Mitsukai Yoru.Sper sa va placa,ne vom da toata silinta sa facem capitolele cat mai frumoase,interesante si vom incerca pe cat posibil sa scriem corect,fara greseli.As zice ca ar merge o avertizare +16 ani.Sper sa va placa:-".Voi pune un capitol eu,unul Mitsuka.
Lectura placuta!


Capitolul 1: O lectie de buna purtare

Prima zi de liceu. Ca de obicei, elevii se inghesuie la portile acestuia. Este o zi insorita. Peste centrul orasului Tokio, caldura incepe sa imprastie razele soarelui. Totul pare sa mearga perfect, insa acestea sunt doar aparente. Liceul este unul mare. Culoarea sa verde in combinatie cu stralucirea luminii, il fac sa para un adevarat palat. Scarile parca te conduc spre o noua lume, o lume unde profesorii sunt stapanii si elevii sclavii lor. Insa oare chiar asa e?
Pe portile liceului intra un grup de patru baieti. La vederea lor, toata lumea s-a oprit din orice alta activitate. Il privesc pe baiatul din mijlocul grupului. Este foarte frumos. Parul sau castaniu, in lumina brianta ce deseneaza pe fata sa mici umbre, devine un albastru intunecat, ca o mare involburata. Ochii sai sunt foarte patrunzatori. Frumusetea lor poate fii admirata de oricine, indiferent cat de bogata sau cat de saraca este persoana aceea. Tanarul are un suras minunat. Te vrajeste doar privindu-te, te ameteste doar zambindu-ti si te innebuneste daca te atinge chiar si cu un fir de par. Este imbracat intr-o pereche de pantaloni albastrii cu buzunare, ce-i pun in evidenta musculatura picioarelor. Un maieu alb cu dungi albastre ii arata pectoralii sai superbi. Manecile nu fac parte din bluza, ci sunt desprinse. Niste manusi negre acopera doar doua dintre degete si la gat are un medalion cu un cristal foarte frumos, iar in picioare o pereche de tenesi albi .
Tot ce tine de el este nepretutit, mai ales ca este cel mai celebu baiat din liceu. Tatal sau este chiar directorul si actionarul principal al acestei institutii si a multor altora. Faptul ca are bani, putere, il face pe elev sa creada ca el merita tot si el ar trebui sa detina tot.
Acesta pasi prin multimea ce s-a dat de o parte de alta , ca si cum el este o vedeta si ceilalti sclavii lui. Asa se si crede. Mergand spre intrarea principala, observa un baiat rezemat de usa. Nu i-a aratat respect si acest lucru nu il face deloc fericit. Fata sa capata o expresie aspra, ochii sai devin infricosatori. Scrasneste din dinti, lasand sa iasa la iveala furia ce o are pe strainul ce nu vrea sa se dea la o parte.
Insa nervozitatea sa este curmata de un zambet sarcastic. Ajuns in fata usii, se opreste si-l analiza pe cel din fata lui. Nu arata deloc rau, de fapt chiar il impresioneaza infatisarea acestuia. Parul de culoare mov inchis ii da un aer de rebel. Cateva suvite se pot distinge atarnand pe chipul sau angelic. Ochii verzi par un ocean plin de smaralde ce-si oglindesc frumustea nemuritoare in pustietatea intunecata, pana in adancul obscur. Are o jacheta neagra pe el, si o bluza alba ce-i arata trupul bine lucrat. Pantalonii negrii, sunt stransi cu o curea imprimata cu mici desene . La gat are un colt de rechin din argint, prins intr-o ata neagra, iar in picioare poarta o pereche de adidasi.
Privirile celor doi se intalnesc. O senaztie foarte ciudata le strabate corpurile. Fara sa mai stea pe ganduri, fiul directorului se apropie cu indrazneala de celalat baiat si il trage de mana cu putere, aruncandu-l pe scari.
-Cine te crezi sa stai in fata mea? Nu uita, poate nu ma cunosti, eu sunt Ritsuka Kenshin asa ca tu ar trebui sa-mi arati respect, ai inteles? Sper sa nu mai indraznesti sa-mi nesocotesti ordinele! tipa Ritsuka, apucandu-l pe celalat de fata si ridicandu-i-o spre el. Nu uita, eu sunt stapanul , tu esti sclavul meu...Tu si ei toti!
La auzul acestor cuvinte tanarul deschide ochii larg. Nu-i vine sa creada ce tocmai a fost umilit de unul dintre cei mai bogati baieti din liceu. Ura asta. De fiecare data, el trebuia sa fie seful, insa de data asta, Ritsuka i-a luat-o inainte.
-Ce idiot esti! incepu tanarul sa rada ironic. Nici n-am auzit de tine! Inca un nimeni care crede ca e totul...ma faceti sa rad! tipa baiatul, ridicandu-se de pe scarile reci. Eu sunt Raito Kaizawa. Sa nu ma intelegi gresit. Numele meu va fi cel mai respectat din tot liceul si nu altul. Cat cu ordinele tale, poti sa ti le bagi undeva! Pentru mine nu exista asa ceva, copil de bani gata! Asa ca misca din fata mea pana nu te lipesc si te pun in loc de covor...
Ritsuka il privi ridicand din spranceana. La coltul gurii aparu un zambet siret.
-Kiro, Axel tineti-l in picioare!
Cei doi fac intocmai cum zice baiatul. Kiro este cel mai bun prieten al lui Ritsuka. Seamana foarte mult intre ei. Acelasi par rebel si albastru ca marea il are si Kiro, insa mai deschis. Ochii sai marini iti topesc sufletul, facandu-te sa te indragostesti de el la prima vedere. O jacheta neagra, lunga, ce acopera camasa de aceeasi culoare, sta ca turnata pe el. Pantalonii la fel, facandu-l sa para un inger al mortii. Celalat tanar, Axel, este brunet si are niste suvite lungi ce-i contureaza fata. Ochii inchisi la culoare par ai unei vipere gata sa atace oricand este amenintata. Si asta si are de gand, livrandu-i un picior in burta lui Raito, apoi apucandu-l de par si ridicandu-l. De cealalta parte, Kiro il tine de maini, strangandu-l foarte tare pana cand se aude un scancet de durere din partea lui Raito. Ritsuka pare foarte satisfacut de durerea provocata baiatului. Isi apropie buzele de chipul sau si isi trece limba peste gura sa, ca un devorator de carne vie, ce-ti suge si cel mai mic strop de inocenta din suflet. Ii prinde fata intr-o stransoare puternica si-i desclesteaza buzele, lasandu-si limba sa exploreze toate locurile necunoscute din gura celuilalt, muscandu-l uneori pe tanar pana cand i se inrosesc buzele.
Toti ceilalti din curtea liceului au ramas cu gura cascata la fapta baiatului. Si nu pentru ca n-au mai vazut asa ceva, ci tocmai pentru ca poate si-ar fi dorit sa fie ei in locul celuilalt. Ei sa simta atingerile fierbinti ale lui Ritsuka si gustul buzelor sale, al saruturilor pline de pasiune.
Saracul Raito a ramas incremenit. Nu mai misca, nu clipeste, ci doar traieste acele simtiri pline de extaz pe care celalalt a reusit sa i le provoace. Ritsuka rupe sarutul, lasandu-l pe tanar cu ochii atintiti asupra chipului sau. Se poate vedea culoarea rozalie a obrajilor, ce nu inceteaza sa-si schimbe nuanta de la cea naturala, la una asemenea petalelor sangerii de trandafiri.
Dupa cateva momente de visare profunda, poate chiar de inconstienta, Raito isi da seama ca nu este bine ceea ce tocmai au facut si marea problema este ca si lui i-a placut chiar foarte mult.
-Luati-l si veniti cu mine! ordona fiul directorului. Se pare ca o sa ma distrez cateva ore pana la inceputul cursurilor.
Kiro insa intoarce capul, pe fata sa observandu-se o umbra de tristete, ca si cum suferinta i-a pus stapanire pe suflet asemeni unei boli molipsitoare. Pana la urma asta e iubirea, nu? Si asta este exact ceea ce simte Kiro pentru Ritsuka. O dragoste mai presus de prietenie, un sentiment ce nu poate fi descris in cuvinte, ci doar simtit de o inima curata si inocenta. Insa el...Ritsuka nu simte acelasi lucru. Stie asta si inca mai sta cu el, isi doreste doar sa-l apere, chiar daca il trateaza ca pe sclavul sau.
Tanarul bogat il priveste pe prietenul sau si zambeste. Se apropie de chipul sau inecat in durere si il saruta apasat. Celalalt insa nu se opune, ci din contra, ii face jocul baiatului. Vrea sa-i daruiasca toata dragostea sa in acel sarut, sa-l contagieze, insa sangele de gheata a lui Ritsuka probabil detine un antivirus. Limbile celor doi se intalnesc, masandu-se una pe alta. Ritsu deschide ochii si-l priveste de Kiro, ce pare prins in mrejele acelui sarut. Il indeparteaza si ii zambeste dulce, Kiro simte cum i se sfasie inima. Stie ca prietenul sau nu vrea decat distractie. Ritsuka le face un semn si cei doi il prind strans pe Raito, urmandu-l pe baiat. Urmatoarea destinatie a fost un birou. Kiro si Axel il arunca pe baiat pe canapea, legandu-i mainile cu o sfoara ce fusese folosita la prinderea unui poiect stiintific facut de niste vechi elevi si lasat ca surpriza pentru profesori , pentru ora de chimie, avand ca poza pe doamna de chimie, o batrana de saizeci de ani imbracata in costum de baie. Titlul este foarte bine ales "Reactia de combinare: Ce iese daca adaugi douazeci de ani de cariera in invatamant, o tenta de a te calugari si o pseudo-dantura? O baba sclerozata si virgina" .
Poate ca e amuzant proiectul, dar se pare ca pe Ritsuka nu-l prea intereseaza de el, ci mai mult descoperirea corpului lui Raito. Le face semn celor doi sa plece si ramane singur cu baiatul. Se lungeste peste trupul sau firav si ii da tricoul jos, trecandu-si buzele peste trupul fierbinte de sub el.
-Opreste-te, ce crezi ca faci? Da-mi drumul, tipa Raito in timp ce se zbate in ghearele unei fiare de neoprit. Insa degeaba, pentru ca cel de deasupra sa nu are de gand sa cedeze pana nu il face sa-si inghita civintele.
- Mi se pare mie sau e prima data pentru tine? zambi pervers Ritsuka. Atunci am sa fiu mai bland, insa degeaba de zbati, n-ai sa scapi din mainile mele nici intr-o mie de ani. Te vreau, te doresc si nu pot sa nu ard de placere cand iti simt trupul lipit de al meu, tremurand. Asa ca imi pare rau, dar...
Ritsuka ii deschide pantalonii si ii trage dupa el. La fel face si cu imbracamintea sa. Acum sunt goi. Ritsu isi saruta prada, pana cand simte cum toata vlaga din ea se duce, lasand-o lipsita de aparare. Coboara din ce in ce mai mult, inspre gat unde are grija ca printre sarutarile sale pasionante, sa aplice si o muscatura, cu ajutorul careia sa-i dea sangele lui Raito si atunci sa-i acapareze rana cu limba sa, precum un bandaj.
Raito tremura sub dominatia lui Ritsu, care ii saruta abdomenul si-si trece necontenit limba suava desenand mici cercuri pe trupul bine facut al celui de sub el. Ajunge intr-o zona mult prea sensibila pentru Raito si din gura baiatului iese un geamat plin de placere. Ritsu zambind incepe sa urce din nou spre gatul baiatului, muscandu-l de cate ori are ocazia. Cand l-a patruns, Raito a mai scos un gemat plin de ardoare. Lacrimile i se scurg fara a le putea controla, provocate de o durere mare. Insa Ritsu nu-l lasa sa se mai gandeasca la nimic si-i acapareaza gura cu un sarut apasat. I-a supt lacrimile si i-a sarutat ochii, luandu-l in brate si desfacandu-i sfoara de la maini. Urmele lasate de acestea se pot observa. Insa degeaba i l-ea desfacut; Raito lasa mainile pe langa el, parca prins intr-o trauma.
- E in regula! sopti Ritsuka. Totul va fi bine...ma spuse el si isi continua patrunderea. Raito strangea tare de mana lui Ritsu inchizand ochi scaldati in lacrimi.

"De ce? De ce nu pot reactiona? Chiar daca mainile mele sunt libere, de ce nu pot sa-l imping, ce-i placerea asta care o simt? Mi-e frica."

Sute de ganduri invadeaza mintea baiatului. Dupa o ora fierbinte, in care Ritsuka nu se opreste din sarutari si atingeri din ce in ce mai pasionante, totul s-a terminat. Ritsu il ia in brate pe celalat si pune capul pe pieptul sau zambind siret.
-Gata! Acum imi apartii si vei face ce vreau eu, fie ca iti convine, fie ca nu, vei fi sclavul meu...



Sper ca va placut...[-o<

#2
e radnul meu sa postez...so

Capitolul 2: Mai mult decat prieteni???

Cei doi tineri mai zabovira cateva minute in acea incapere prafuita si plina de obiecte vechi care fusesera candva utile, insa acum erau nefolositoare. Linistea se asternuse intre ei dupa ultima replica a baiatului cu parul albastru. Raito il privea nedumerit, parca cerandu-i o explicatie. Cum adica va fii sclavul lui? Insa se lasa pagubas, vazand ca celalalt nici macar nu-l privea, fiind prea ocupat sa se imbrace. Se ridica de pe suprafata moale pe care se afla si-i urma exemplul ,luandu-si hainele pe el in graba. Dar cand vru sa paraseasca incaperea, fu oprit de catre Ritsu, care ii spuse pe un ton foarte serios:
-Iubirea asta ramane intre noi. Cum sa-ti spun eu...zise baiatul facand o mica pauza, cautandu-si cuvintele potrivite si apoi continuand, tu nu insemni nimic pentru mine! Ai fost doar o joaca, un fel mai placut de a incepe un nou an scolar. Nimic mai mult. Dupa ce termina ce avea de spus, pe fata lui aparu un zambet rautacios, semn ca nu-i pasa catusi de putin de nimeni, inafara de propria-i persoana, iar Raito fusese doar o distractie pentru el, la fel ca si Kiro.
Auzind acestea, tanarul zambi sarcastic. Ar fi vrut sa-l ia la bataie deoarece nu suporta sa fie luat peste picior , mai ales de un baiat de bani gata, care se crede centrul universului. Insa nu o facu, multumindu-se sa-i arunce in fata o replica care sigur il va enerva pe Ritsuka
-Chiar crezi ca m-as lauda ca m-am culcat cu tine? intreba acesta. Esti dus rau, omule! In primul rand eu nu sunt pe invers, apoi am prietena si intr-un final nici nu esti bun la pat. Acestea fiind spuse, baiatul parasi in graba incaperea, lasandu-l pe Ritsu singur si enervat la culme. Nu intelegea cum isi putea permite acel baiat sa-i vorbeasca asa, tocmai lui, fiul directorului.
-Raito...nici nu sti cu cine te-ai pus! Foarte usor as putea face sa fi dat afara! Insa nu o voi face; cel putin nu inca. Pentru tine voi gasi o alta pedeapsa mult mai dura. Isi zise acesta in gand zambind malefic, apoi parasi si el incaperea. Avea de gand sa-l faca pe baiat sa plateasca pentru fiecare cuvant pe care il spusese.
Gandindu-se la asta nu nu a fost prea atent pe unde merge si reusi sa se ciocneasca de cineva, aproape cazu. Cand privi persoana de care se lovise ramase de-a dreptul ipresionat. In fata lui se afla un baiat care nu parea sa aiba mai mult de vreo douazeci si patru de ani. Era foarte frumos imbracat. Purta o pereche de pantaloni albastrii si o bluza neagra cu cateva patratele albe, ce-i venea perfect. In picioare avea o pereche de pantofi de aceasi culoare cu bluza, iar la gat avea doua lantisoare din argint, de unul dintre ele fiind prins un pandantiv in care avea o poza cu tatal sau. Din acelasi set de bijuterii, faceau parte si celelalte accesorii pe care le mai avea, adica sase bratari simple si doua inele.
Ritsuka il studie de jos in sus, fiind surprins de aspectul fizic al acestuia. Se vedea ca merge la sala, deoarece arata foarte bine. Insa, cand ii vazu fata inima, i se opri pentru cateva secunde. Avea un chip angelic, ochii lui fiind de un albastru deschis asemeni bucatilor de gheata desprinse de pe fundul infiorator al oceanului. Pe cat erau de reci, pe atat de misteriosi. Nu puteai citi niciun sentiment in ei, insa stralucirea lor infricosatoare te facea incapabil sa te misti. Parul argintiu ii stralucea asemeni diamantelor in lumina blanda ce se revarsa pe hol, prin ferestrele imense ale cladirii, completand perfect imaginea ingerului de care se lovise Ritsuka.
Cu toate acestea baiatul nu se lasa fermecat de el si incepu sa tipe ca un apucat, fara ca macar sa stie cine era cel din fata lui. Habar n-avea daca e un simplu elev sau chiar un profesor, dar oricum pe el nu-l interesau astfel de lucruri. Singurul lucru cu adevarat important pentru el era acela de a fi respectat si ascultat de toata lumea, deoarece tatal lui avea foarte multi bani. Pana acum asa se si intamplase. Nimeni nu-i refuzase niciodata nimic, fiindu-i indeplinte toate dorintele, oricare ar fi fost acelea. Primea mereu tot ceea ce vroia: bani, haine de firma, excursii in jurul lumii, la concerte avea cele mai bune locuri si uneori avea voie si in culise pentru a vorbi si a lua autografe de la vedetele lui preferate. Toate acestea se intamplau deoarece avea norocul ca tatal lui sa fie unul dintre cei mai bogati si influenti oameni din capitala nipona.
Insa chiar daca avea tot ce si-ar putea dori pe plan financiar, mereu ii lipsise dragostea parinteasca, sfaturile si invataturile pe care doar parintii le pot oferi copiilor lor. Poate si din aceasta cauza se comporta asa de rece cu cei din jur. In sufletul sau purta o durere mare, mama lui murise cand avea zece ani, iar tatal lui era mereu plecat. El ramanand acasa cu fratele lui mai mare si doica lor.
-Idiotule! tuna acesta. Nu poti sa te uiti pe unde mergi sau ai nevoie de o pereche de ochelari? Fa bine si misca-te din fata mea pana nu-ti trag vre-o doua! continua baiatul pe acelasi ton ridicat. Nu pot sa cred ca azi dau numai peste idioti!
-Ai mare grija cum vorbesti, baietas! raspunse argintiul calm, privind spre Ritsuka care mai avea un pic si exploda de nervi.
-Ritsu! Aici erai? se auzi o voce blanda care venea din spatele baiatului. Ce faci aici? Te-am cautat peste tot!
De cei doi se apropie Kiro, care avea un zambet dulce pe fata. Parea atat de inocent, era ca si un copilas, unele persoane chiar intrebandu-se cum pot cei doi sa fie prieteni, cand sunt atat de diferiti.
-A...Kiro! Uite incerc sa pun la punct un idiot care habar nu are cu cine se pune! raspunse acesta privind dezgustat spre argintiu.
-Idiot? repeta Kiro, uitandu-se in jur sa vada despre cine e vorba, insa nu zari pe nimeni in afara de strain. A.....si unde anume este acesta?
-Cum adica unde? intreba baiatul exasperat. Si tu esti orb? Uite-l aici in fata ta! continua acesta aratand spre baiatul cu care se ciocnise.
Kiro se apropie de el si-i sopti la ureche ca acela e defapt un profesor, apoi se intoarse si schita un zambet fortat, insa si acesta ii pieri cand isi auzi prietenul, care incepuse din nou sa tipe
-Kiro! Cand mama naibii o sa intelegi ca nu ma intereseaza daca e profesor sau nu! In liceul asta eu fac regulile! Sau ai uitat cine sunt? Si tu,continua el intorcadu-se spre argintiu, nu te pune cu mine ca nu-ti merge! Ne-am inteles?
Acestea fiind spuse Ritsuka pleca si-i facu semn prietenului sau sa-l urmeze, indreptandu-se spre o locatie doar de el cunoscuta. Kiro il urma fara sa scoata vre-o vorba. Stia ca in astfel de situatii cel mai bun lucru pe care il putea face era sa taca. Nu avea nici cea mai vaga idee unde vroia baiatul cu parul albastru sa-l duca, insa avea incredere in el. Il iubea neconditionat, chiar daca stia ca acesta doar se folosea de el. Continuara sa mearga pe holul lung si pustiu al liceului, deoarece toti ceilalti elevi se aflau afara, asistand la festivitatea de incepere a noului an scolar. Soarele isi revarsa razele fierbinti prin ferestrele liceului, oferind o stralucire aparte vedetei scolii, care mergea linistit, cu mainile in buzunare.
-Si zici ca tii la mine mai mult ca la un prieten? intreba acesta dintr-o data, oprindu-se si apropiindu-se de baiat.
Kiro incerca sa-si fereasca privirea de a lui, insa fara succes. Baiatul ii prinse chipul cu o mana, intorcandu-i fata spre el.
-A....pai...cam asa ce...ceva... reusi acesta sa spuna intr-un final, iar fata lui capata o nuanta rosiatica.
-Stii bine ca eu nu te iubesc...spue Ritsu apropiindu-se si mai mult de el. Dar asta nu inseamna ca...insa nu-si mai continua fraza, lasand faptele sa vorbeasca in locul lui.
Se apropie si mai mult de baiat, pana cand buzele lui fierbinti le atinsere pe cele ale prietenului sau. Il saruta, introducandu-si cu usurinta limba in gura celuilalt, explorandu-i fiecare coltisor, in timp ce mainile lui se plimbau in voie pe corpul perfect al baitului, ce vibra fara incetare. Insistara mult asupra sarutului, care fusese la inceput pasional, devenind spre final violent. Atmosfera incepea sa se incinga. Dupa cateva minute Ritsu se opri si-l trase pe baiat intr-o sala din apropiere. Nu-si faceau grija ca i-ar putea prinde cineva, avand lucruri mult mai importante la care sa se gandeasca.
Kiro isi strecura mainile pe sub maieul baiatului, masandu-l cu delicatete. De mult asteptase aceste momente si nu-i pasa ca era doar o distractie in plus a prietenului sau. Ii indeparta repede maieul si incepu sa-l sarute pe gat, apoi cobor� incet spre piept. Trasa linii umede pe trupul fierbinte al baiatului care parea sa se simte din ce in ce mai bine. Il prinse cu dintii de sfarcul drept, facandu-l pe baiatul de sub el sa scoata un tipat infundat. Continua sa-l sarute, pana cand la un momendat Ritsu schimba pozitiile. Acum el se afla deasupra. Ii indeparta la randul lui tricoul si incepu sa-l sarute, lasandu-si amprenta pe gatul sau. Hainele incepura incet,incet sa dispara, lasand sa se vada doua corpuri perfecte si fierbinti, care tanjeau dupa atingerile pline de pasiune din partea celuilalt. Atmosfera se incingea cu fiecarea sarut.
Ritsu era la �conducere�, ii placea sa vada cum trupul prietenului sau vibra sub atingerile lui. Se apropie de chipul sau, care avea o nuanta de rosu aprins si-l cuprinse cu o mana, apoi il saruta, introducandu-si fara probleme limba in gura baiatului, in timp ce cu cealalta mana il mangaia pe picior, apropiindu-se din ce in ce mai mult de acea zona si masand-o, cu miscari line la inceput, care devenira apoi din ce in ce mai rapide. Gemetele incepura sa-si faca si ele simtite prezenta. Se opri din sarutat si isi apropie gura de barbatia baiatului, incepand sa o sarute. In intreaga incapere rasunau gemetele pline de placere ale lui Kiro.
-Trebuie sa te pregatesti! il anunta Ritsuka inainte sa-l patrunda cu putere. Printre buzele lui Kiro isi facu loc un tipat de durerere, apoi urmara altele in care durerea si placere se imbinau perfect, iar din ochii lui incepura sa curga cateva lacrimi cristaline, ce se prelingeau pe chipul fierbinte al acestuia. Baiatul cu parul albastru incepu sa-si miste soldurile, patrunzandu-l pe cel de sub el, din ce in ce mai repede, apoi ii acoperi buzele cu ale sale sarutandu-l pasional. Cei doi petrecura o ora plina de pasiune si placere, care se incheie printr-un sarut scurt, apoi se alaturara si ei celorlalti elevi din curtea liceului, unii dintre ei privindu-i suspiciosi, insa nici unul nu indraznea sa zica nimic.

#3
Wai cat de frumos este acest fic.Foarte pervers.Imi place de acest Ritsuka este foarte interesant...
Saracul Kiro...Oricum ar fi imi place povestea..personajul meu favorit pana in acest moment este Ritsuka..Este asa de ..pervers :X
Pana la capitolul urmator Gambatte kudasai [both of u]
Ja ne!

#4
Lady Anime ma bucur mult ca-ti place fic-ul nostru si acum o sa pun continuarea asa cum ti-am promis.Sper sa-ti placa.


Capitolul 3: Iubire sau razbunare?


Totul decurge normal. Direcoturul isi tine discursul plicitisitor, in timp ce elevii stau cu telefonul in buzunar si castile la urechi, ascultand fel de fel de muzica. Ritsu il cauta cu privirea pe profesorul de care se ciocnise. Il vede in spate, stand pe un scaun si privind spre medalionul ce-l are la gat. Pare foarte semnificativ pentru el. Deodata simte cum ceva se intampla cu el. O roseata ciudata, care habar nu are ce inseamna, ii apare in obraji. Pune mainile pe fata dorind sa ascunda acea slabiciune de care da dovada.

"-Ce se intampla cu mine? De ce imi bate inima asa tare? Ce inseamna asta? E prima oara cand simt asa ceva. Il vreau pe profesorul ala...si-l voi avea nu conteaza prin ce fel...chiar daca ar trebui sa-l droghez...va fii al meu...gandi acesta."

Profesorul ridica privirea si intalneste ochii plini de pasiune ai lui Ritsuka. Se uita unul la altul, fara ca nimic din jurul lor sa le atraga atentia. Fanteziile deja incep sa se strecoare in mintea baiatului. Simte cum sangele ii fierbe, cum focul pasiunii arde mocnit in el. Incepe sa simta o excitatie aparte pentru profesor. Oare este vorba doar de a face sex sau e ceva mai presus de asta?
Dupa cateva ore de plictiseala totala, directorul termina de zis tot ceea ce a avut. Printre sutele de reguli ce le au de respecat, se numara si interdictia ca elevii sa aiba o relatie mai mult decat strict profesionala cu profesorii, insa cine avea de gand s-o respecte? Putin il intereseaza pe Ritsuka daca ii permite cineva sau nu...Elevii sunt poftiti in clase sa ia parte la prima ora de scoala. Ritsu paseste in sala de studiu. Isi arunca privirea pentru a vedea unde isi va petrece jumatate din zi. Clasa este luminoasa. Cele trei geamuri mari permit luminii sa intre nestingherita si sa mangaie cele trei randuri de banci. Tabla, carcera tuturor elevilor, se intinde pe peretele din fata clasei. Catedra profesorului este asemenenea unui birou cu multe sertare si incuietori ca intr-o inchisoare de maxima siguranta. Pe peretele de un portocaliu pal, sunt asezate doua harti foarte mari, una cu America si cealalta cu Japonia. Langa ele se pot observa tablouri cu scriitori celebri, ce au adus mandrie Japoniei. Toti asteapta ca Ritsuka sa isi aleaga o banca pana sa se aseze. Baiatul stramba din nas si se indreapta spre a treia de la geam. Ii place sa priveasca cerul si sa-si inece gandurile in infnitatea sa albastra ce acopera pamantul. Stie ca de undeva de acolo il priveste mama sa. Ii e atat de dor de ea. Chiar daca pare un baiat fara pic de suflet, asta este doar o masca ce o afiseaza in fata tuturor pentru ca sa para mai dur si sa fie respectat. Nu doreste sa raneasca pe nimeni, insa cirumstantele in care a trait pana acum, il determina sa apeleze la violenta. Se aseaza linistit in banca si-si intinde picioarele pe ea. Putin ii pasa ca este privit de ceilalti. Stie ca nu va fii deranjat de nimeni cat timp el detine puterea.
Langa el se aseaza o fata roscata , cu parul lung. Il priveste indelung si-i zambeste.Ochii ei rozalii par a-i urmari baiatului fiecare miscare. Ritsu o priveste atent, analizand-o de jos pana sus. Are o fustita rosie, in carouri ce-i pune foarte bine in evidenta picioarele superbe si posteriorul ademenitor.Camasa alba ii acopera sanii mari si mainile catifelate de printesa. O vesta visinie strange abdomenul fetei, scotand in evidenta un corp foarte bine facut si o talie mica. Fata sa nu este diferita de cea a unui inger. Buzele rosii par a cere sa fie sarutate, iar ochii sai cersesc pasiune. Spatele-i e acoperit de suvitele ondulate de par ce sunt stranse intr-o coada, iar bretonul ii acopera fruntea alba. Baiatul zambeste siret si inchide ochii intorcand capul spre geam, apoi cu o voce hotatrata se adreseaza fetei.
-Tu, cine esti? Ia vino pana la mine. Imi place fata ta. Si ai un corp splendid.
Fata ezita putin, dar se ridica si se opri langa baiat. Acesta nu astepta nicio invitatie speciala si ii apuca barbia cu degetele, sarutand-o apasat. Limba sa isi face loc cu usurinta in gura fetei, care ramane uimita de gestul baiatului. Acesta o trage la el in brate si o aseza pe genunchi sai. Chiar ii place fata. I se pare interesanta, mai ales felul ei de a privi.
-Si ia zimi tu, papusa, care e numele tau si ce cauti in scoala asta de retardati? intreba acesta, stiind totodata ca se jigneste si pe el. N-ai vreun curs de modelling?
-Um...Pai ma numesc Ayaka si cu privinta la liceu, ei bine m-am hotarat sa vin aici deoarece am auzit ca poti sa-ti duci veacul fara sa fii deranjat de nimeni. Mama mi-a zis pana sa moara ca , daca vreau sa scap de saracie, trebuie sa invat. Ei bine, nu am avut nevoie de asta pana acum. Corpul meu mi-a adus destui bani cand am pozat in reviste pentru adulti.
Ritsuka o priveste uimit. Parca se vede pe el prin ea. Incearca sa apeleze la orice mijloc pentru a razbii in viata. Isi da imediat seama ca parintii ei sunt la fel ca ai lui. De fapt tatal sau. Ce fel de parinte si-ar fii lasat copilul gol, in fata a milioane de oameni. Zambeste sarcastic si o saruta pe fata pe frunte. Gestul lui uimeste toata clasa. Toti au ramas cu gurile cascate, ca si cum ar fii vazut cine stie ce minunatie. Insa este un adevarat miracol ca Ritsuka sa se comporte bine cu cineva.
Usa se deschide si intra noul profesor de limba engleza, insa Ritsuka este prea ocupat cu buzele fetei pentru a observa ca cineva se indreapta cu pasi rapizi spre el.
-Vi se pare voua ca locul asta seamana cu un bordel? intreba indignat profesorul. Imediat in bancile voastre sau zburati amandoi afara.
Ritsuka intrerupe sarutul si ridica privirea plina de ura inspre persoana care indrazneste sa-l deranjeze. Ramane un pic uimit cand observa ca e chiar profesoul in care a intrat mai devreme. Da ochii peste cap si ii face semn fete sa se aseze la ea in banca.
-Ce naiba vrei, bosorog impotent? Nu vezi ca sunt ocupat. Ia mai bine veziti de preotia ta si scuteste-ma cu toate cacaturile tale. Dute-n...
-Baietasule! ai grija cum vorbesti. Nu uita ca aici eu dau comanda tu o executi. Inchide gurita aia daca nu vrei sa ti-o inchid eu. Si crede-ma ca ma pricep mult mai bine la asta, decat vei sti tu vreodata! ii raspunse barbatul pe un ton rece, lingandu-si buzele rozalii si zambindu-i baiatului. Cat despre partea cu impotentul, asa o sa ajungi tu daca te mai bagi in tot felul de rahaturi. Crezi ca daca ai bani, poti cumparara tot? Nu observi ca n-ai niciun prieten adevarat care sa te sfatuiasca, ci numai sclavi care sa faca ceea ce doresti? Cu cati din clasa asta te-ai culcat. Ii pot numara doar aruncandu-mi o privire la chipul lor. Sa-ti iasa ideea aia fixa din cap, nu esti seful aici. Daca vrei sa te imblanzesc, te astept diseara la mine! ii sopteste profesorul la urche. Si apropo, care ziceai ca e numele tau?
Se uita la ceilalti elevi si se duce in fata clasei.
-Eu ma numesc Jeff Edzon si sunt noul vostru profesor de limba engleza. Nu vreau sa mai vad gesturi ca ale colegului vostru. Daca vreti chiar asa mult s-o faceti, luati-va o camera. Dar la mine in clasa faceti ce zic eu, fie ca aveti bani sau nu, eu va voi trata pe toti la fel, sa va fie clar. Ii inteles domnule mandrie mare?
Ritsuka este turbat de furie. Profesorul ala stupid indrazneste sa comenteze la adresa lui. Dar ii va da el o lectie in seara asta, pe care nu o va uita niciodata. Nu ii place sa lase lucrurile nerezolvate. Vrea sa-l imbalnzeasca, pentru asta va trebui sa-i arate ce fel de fiara poate sa fie.
-Ritsuka. Ritsuka Kenshin!Asta e numele meu, raspunse tanarul cu voce tare.
Profesoul deschide ochii mari si scapa carnetul din mana. Un tremur subit ii pune stapanire pe corp. Nu-si poate controla manile, ce par a se ridica spre gatul baiatului. Furia il orbeste, dar isi da seama inainte sa faca vreo prostie. Se apleaca, isi ia carnetul si se intoarce cu spatele la baiat, ignorandu-l complet. Ce se intampla cu el? De ce a reactionat asa? Oare este chiar vorba despre acea familie Kensin sau este doar o pura intamplare. Insa caracterul baiatului, ii mai da un motiv sa creada ca este vorba despre aceleasi persoane. Forta de care da dovada, instinctul de a conduce il fac sa para acelasi om ingrozitor ca si tatal sau. Ar fi vrut sa faca ceva chiar acum, sa-l omoare insa nu e bine asa, trebuie sa-l faca sa sufere pana-n adancul sufletului. Dar cum va face asta?
Toata lectia a predat-o ganditor. Amintirile i-au invadat mintea ca un val urias ce-si face loc pe tarmul pustiu, luand cu el tot ce intalneste in fata sa. Stie ce trebuie sa faca. Il va cuceri pe baiat. Insa oare va putea? Pentru asta va trebui sa devina sclavul sau si sa respecte tot ce zice el. Cum sa faca asta cand personalitatea sa puternica nu-l lasa. Chiar daca are douazeci si trei de ani, inca este destul de tanar. Dar de ce a venit aici? Nu ca sa-si razbune tatal mort? Si se pare ca Dumnezeu a fost de partea sa si l-a intalnit pe fiul acelui criminal.
Ora trece greu. Elevii nu par a fi atenti la nimic din cele predate de el. Simte cum doi ochi reci ii urmaresc fiecare miscare. Intoarce privirea spre Ritsuka si ii zambeste siret. Ei bine, la acest mic suras, baiatul se inroseste ca un mar copt. Intoarce imediat capul spre geam si isi acopers obrajii cu palmele. Tine un creion in gura, din care musca ocazional, de fiecare data cand il priveste profesorul. In sfarsit, dupa o ora plina de chin, soneria se aude si elevii dau buzna afara. Singurul care nu se grabeste este Ritsuka. Asteapta ca toti sa iasa din clasa si zambeste siret masarandu-l pe Jeff din cap pana-n picioare.
-Hei, tu nu pleca! afirma baiatul mergand spre profesor. Se opreste la cativa centimetri de gura sa si ii arunca priviri pline de dorinta. Isi ridica mana si o strecoara pe sub camasa profesorului, pana ajunge in dreptul sfarcului pe care il ciupeste usor. Jeff inchide ochii, insa stie ca nu trebuie sa renunte daca vrea sa-si puna in aplicare planul. Se lasa si il trage si el pe Ritsuka mai aproape si incepand sa-l mangaie pe corp. Ritsuka isi musca buza si strange ochii, atunci cand profesorul ii atinge zona intima, strangand-o si masand-o in miscari lente si dureros de placute. Niciodata baiatul nu a mai avut astefel de simtiri. Extaz, placere si un tremur ascuns ii pun stapanire pe trup. Isi apropie buzele de cele ale profesorului coborand incet spre gat, unde isi trece limba peste pielea sa fina, sarutandu-l. Putin il intereseaza daca vine cineva. Profesorul il impinge pe banca si ii desface picioarele, strecurandu-se printre el si sarutandu-i pasional gatul. Apoi ii ridica ticoul si isi trece limba peste abdomenul lui Ritsuaka. Deodata se deschide usa si cei doi sar ca arsi dupa masa. Mare noroc au avut ca nu i-a auzit nimeni sau asta au crezut ei, pentru ca pe usa tocmai a intrat fata de mai devreme, care lasa capul jos la vederea celor doi.
-Ah...ma...scuzati ca va deranjez, dar mi-a zis directorul ca sunteti chemat la directiune.
Spunand aceste cuvinte, fata iese in fuga din clasa si cei doi se uita unul la altul. E posibil sa-i fii vazut cineva si ei sa nu fi observat? Nu, nu avea cum, pentru ca sala se afla la etajul doi si usa a fost inchisa pana acum.
Jeff se intoarce, vrand sa plece, insa mana sa este prinsa de cea a lui Ritsuka si tras la el in brate. Un sarut apasat il face pe Jeff sa ramana cu ochii deschisi, simtind cum ceva se intampla in sufletul sau. Sangele fierbe si inima bate cu putere la fel ca a lui Ritsuka. Baiatul isi intoduce limba in gura profesorului, cercetand cu atentie fiecare coltisor. Ii atiinge fata cu mainile si cu mangaieri usoare, trecandu-si palmele prin parul argintiu al acestuia. Dupa cateva minute, in care buzele celor doi nu s-au despartit, profesorul iese din clasa si se indreapta spre biroul directorului, unde da peste petrecerea de bun venit. Rasufla usurat, stiind ca nimeni n-a aflat de micul lui secret cu elevul sau.
Orele zboara precum norii. Dupa ora de limba engleza, urma cea de matematica, unde Ritsuka isi permite sa chiuleasca si sa stea in spatele scolii savurand o tigara si privind cerul. Se intreaba ce secrete mai ascunde acesta. Tot ce poate vedea este un adanc albastru. Oare acolo e si mama sa? Ii e atata de dor de ea...Isi aminteste toate lucrurile prin care a trecut de la moartea ei. Tatal sau s-a recasatorit cu o doamna din inalta societeate ce mai avea inca doi copii. El a fost tratat ceva in stilul Cenusaresei, nefiind iubit de nimeni. Tatal sau i-a dat bani si i-a aranjat intalniri cu diferite femei si barbati. Prima oara cand a facut sex cu cineva nu a fost din voia sa...a fost obligat. Si acum isi aduce aminte rugamintile adresate celui ce a parut ca vrea sa-i distruga viata si chiar a reusit. Isi aminteste fosrte lucid acele clipe pline de dezgust, cand strainul ii saruta copul si-si trecea limba prin zona sa intima. Ar fi protestat, dar mainile sale i-au fost legate de pat cu o ata rosie. Gura sa a fost obligata sa faca lucruri pe care niciodata nu ar fi crezut ca le va practica. Si prima patrundere nu a fost deloc facuta cu tandrete, ci din contra, a fost una foarte dureroasa. Ii e sila de corpul sau, chiar daca nu vrea sa recunoasca asta. A incercat sa-si puna capat zilelor dupa acea experienta oribila care la traumatizat, insa nu a reusit. Acum nu-l mai intereseaza ce se intampla cu el. Dupa lungi asteptari, iata ca seara si-a facut aparitia. Se ridica de pe banca si se opreste in fata portii, unde il vede pe profesor.
-Am venit sa ma imblanzesti! zambeste Ritsuka siret. Esti sigur ca poti tine pasul cu mine si la vorbe si in pat?
-Urca in masina! afirma profesorul.Am sa-ti arat acasa, cat de bun pot fii la toate.
Cei doi se uita unul la altul si pornesc spre casa lui Jeff. Cat timp au mers, niciunul nu a intrebat nimic, stiind ca n-are niciun folos. Apartamentul profesorului nu este departe. Dupa o ora de mers cu masina, au ajuns in fata lui. Au coborat si au urcat in bloc, pe cat de mic pare de afara, pe atat de mare este interiorul. Locul in care locuieste Jeff este foarte frumos. Sufrageria este mobilata cu bun gust. Canapeaua verde se intide in mijlocul acesteia si plasma sta lipita de perete. Un pian este asezat in colt, iar boblioteca se observa plina de carti cu titluri foarte interesante. Peretii vernili dau o infstisare cat mai naturala camerei, iar un mic bar sta asezat in celalat colt al camerei. Baiatul insa nu ramane uimit, pentru ca si casa sa este la fel de luxoasa. Este tras de profesor si dus in dormitor, unde il arunca in pat. Nu mai apuca sa observe infatisarea acestuia, pentru ca intunericul domnea in camera, ascunzand toate secretele acesteia in taramul sau misterios. Jeff isi da tricoul si camasa jos, lasand sa iasa la iveala un abdomen impreionant. Se pot numara patratele de pe trupul sau. Ritsu ramane putin ganditor, cu privirea spre trupul in extaz al celuilalt, insa este trezit de corpul fierbinte de pe el. Jeff ii ridica tricoul si-i saruta abdomenul, trecandu-si limba peste sfarcurile baiatului si muscandui-le incet. Un geamat plin de placere si-a facut loc printre buzele infierbantate ale lui Ritsuka. In cateva minute baiatul ramane dezbracat. Profesorul se ridica in genunchi deasupra sa, admirand acel mic trup de langa el, apoi se apleaca si ii saruta gatul urcand spre buze, muscand-o pe cea de jos pana cand se iveste un fir de sange, pe care acesta il linge pofticios. Isi strecoara limba in gura baiatului si strabate cu mainile sale tot trupul lui Ritsuka.

#5
Waii ce fic.Este super.Il ador pe acest profesor jeff cat si pe acest Ritsuka.
Aceasta fata este super..:D Ji ficul il ador.
Ceea ce ai descris in fic poate fi usor simtit atunci cand citesti
Greseli de scriere nu am vazut,poate eram prea prinsa in actiunea acestui fic
Oriqm ar fi eu vreau continuarea,ji urmatoarele momente de placere dintre cei doi
VOi astepta

#6
Thanks Lady Animene bucuram ca iti place...Now, next xhapter

Capitolul 4: O umbra din trecut

Capitolul 4:


Baiatul se simtea foarte bine. Niciodata, in viata lui nu se mai simtise asa. Un sentiment nou isi facea aparitia in sufletul lui si noi senzatii ii strabateau trupul. Intregul corp ii vibra sub atingerile pline de pasiune ale argintiului, care nu se limita doar la a-l mangaia, continuand cu cele mai dulci saruturi. Chiar daca afara ploua, in dormitorul lui Jeff atmosfera se incingea din ce in ce mai tare, iar trupurile celor doi erau mai mult decat fierbinti. Fiecare atingere a profesorului, trezea in baiat o dorinta de nestapanit. Pasiunea se imbina perfect cu dorinta, oferindu-le celor doi momente de placere absoluta.
Jeff acapara buzele rozalii ale elevului sau intr-un sarut lung, apoi cobora incet spre gat, lasandu-si amprenta. Un firicel subtire, de sange, de un rosu aprins, isi facu aparitia pe gatul firav al baiatului, dar disparu cat ai clipi, fiind lins de catre argintiu.
-In seara asta vei vedea cine este seful....spuse acesta cu un zambet pervers pe chip. Cu alte cuvinte vei fii imblanzit...continua profesorul, muscandu-l pe baiatul ce se afla sub el de sfarcul drept, apoi isi continua perversul joc cu limba pe pieptul lui Ritsuka, trasand linii si cerculete umede sau, din cand in cand, muscandu-l usor pentru a auzi gemetele lipsite de vlaga ale adolescentului ce-i incantau auzul. Isi continua incet �drumul�, sarutand abdomenul lucrat al baiatului, coborand din ce in ce mai jos, pana intr-un anume punct. Cu mana dreapta incepu sa-i maseze �acea zona� interzisa, in timp cei privea satisfacut chipul, ce capatase o nuanta de rosu aprins. Gemetele adolescentului se faceau auzite in acea incapere intunecata tot mai des, fiind oprite din cand in cand de buzele argintiului, care-si introducea limba in gura elevului fara prea multe probleme, explorandu-i fiecare coltisor.
-Esti pregatit pentru ce va urma? intreba acesta, cu o sclipire ciudata in ochi. Ai sa vezi se ce sunt in stare! Continua pe acelasi ton senzual, lingandu-si buzele rozalii. Te asigur ca nu ai mai avut parte de asa ceva cu niciunul dintre copiii aia cu care te-ai mai culcat tu. Acum vei vedea ce poate face un adult...
La auzul acestor cuvinte, privirea adolescentului se incetosa pentru cateva clipe. Ingrozitoarele amintiri ale trecutului isi facura aparitia in mintea acestuia, derulandu-se asemeni unui film.
�Adult�.....din nefericire cunoscuse ce inseamna sa o faca si cu un adult, doar ca nu fusese din placere, ci din obligatie. Insa de data aceasta va fi diferit, deoarece si el isi doreste asta. Nu avu timp sa-si continuie sirul gandurilor, simtind dintr-o data o durere mare in partea de jos a corpului. Argintiul il patrunse repede, facandu-l sa tipe de durere. In ochii lui de un albastru stralucitor aparura doua lacrimi, care refuzara sa-i curga pe chipul angelic. Miscarile profesorului devenira din ce in ce mai rapide si mai sigure, iar tipetele de durere al baiatului se transformara incet in gemete de placere absoluta. Lacrimile din ochii baiatului se preling acum pe fata acestuia, pierzandu-se apoi, undeva pe suprafata moale si alba a patului.
Pentru cei doi, minutele treceau asemeni secundelor, iar orele nu pareau mai mult de cateva minute. Pe trupurile lor lucrate se puteau observa picaturi de transpiratie, iar singurele zgomote ce rasunau in camera, erau gemetele lipsite de vlaga ale adolescentului.
Dupa cateva ore in care pasiunea isi spuse cuvantul cei doi cazura obositi pe suprafata alba a patului, insa nu pentru mult timp. Adolescentul isi aduna hainele, ce zaceau aruncate pe parchet si se imbraca in graba, fara sa scoata vreo vorba.
-Ce faci? intreba argintiul, privindu-l oarecum surprins.
-Tu cam ce crezi ca fac? Dansez! Raspunse adolescentul ironic. Insa nu apuca sa mai zica si altceva, fiind lipit de perete de catre argintiu, sarutat si muscat de buza de jos, pana ce-si facu aparitia un firicel de sange. Ritsuka reusi sa-l impinga:
-Hei...Hei...ia-o mai incet. Ce crezi ca faci? Nu intelege gresit...
-Nu-ti face griji! Eu nu inteleg gresit, tu ar trebui sa inveti ca eu nu sunt un copil! Si cu mine te porti frumos! Altfel o sa regreti!
Il privea pe baiat cu superioritate, fapt ce-l enerva pe Ritsu la culmea. Nu suporta ca cineva sa-i vorbeasca asa. Ar fi vrut sa-i raspund, dar nu stia cum si nici nu avu mult timp de gandire la dispozitie, profesorul continuand:
-Asteapta sa-mi iau si eu o pereche de pantaloni si o camasa si am sa te duc eu acasa.
Acestea fiind spuse, se imbraca in graba si in zece minute erau in masina lui, pregatiti de plecare. Drumul pana acasa la Ritsuka li se paru destul de lung, deoarece niciunul nu mai zise nimic, multumindu-se sa-si arunce priviri pe furis. Cincizeci de minute mai tarziu cei doi se aflau in fata casei, sau mai bine spus a palatului unde locuia Ritsuka. Baiatul cobora din masina, murmurand un �Multumesc!� si se indrepta repede spre intrare, iar argintiul se intoarse la el in apartament.
De cum intra in living, Ritsu avu parte de-o surpriza. Acolo il astepta tatal sau, care statea pe o canapea din piele, de culoare neagra, pe care se aflau cateva pernute albe , si parea foarte incantat de ceva anume. Camera era foarte primitoare si decorata frumos. Ficare detaliu fusese cu grija ales pentru a creea o atmosfera placuta.
-Baiete, vino aici! spuse barbatul, vazand ca adolescentul nu se misca. Acesta se apropie cu pasi marunti de canapea si se aseza la o oarecare distanta de barbat. De fiecare data cand fusese atat de fericit, Ritsuka avusese de suferit, asa ca avea o oarecare teama de ceea ce-l astepta.
-Am o surpriza pentru tine, continua domnul Kenshin, privindu-si atent fiul. Maine o sa vezi despre ce este vorba. Acum poate ar fi mai bine sa mergi la tine in camera si sa dormi...pari cam obosit.
Tanarul nu mai astepta alte invitatii si pleca grabit spre camera lui, murmurand un �Noapte buna!� destul de incet si mai mult din obligatie, decat din respect sau altceva de genul acesta. Chiar era obosit si de cum ajunse in contact cu suprafata moale a patului sau adormi. Nici macar nu-si mai schimba hainele.
Lumina misterioasei luni se revarsa prin ferestrele imense ale camerei pe chipul angelic al baiatului, oferindu-i o aura magica. Era de-ajuns sa-l privesti, ca sa te indragostesti de el. Parea atat de nevinovat, insa nu era nimeni care sa vada asta, toti il stiau ca fiind un baiat lipsit de sentimente si mult prea rasfatat.
Incet astrul se retrase de pe bolta cereasca, lasand locul stralucitorului disc solar, care anunta inceputul unei frumoase zi. In camera baiatului cu parul albastru era multa agitatie. Acesta isi cauta cu disperare ceva haine pe placul lui pentru a se imbraca. Intr-un final isi gasi o pereche de blugi negri, un tricou albastru si o pereche de adidasi de aceasi culoare cu tricoul. Facu un dus rapid si in scurt timp era gata pentru o noua zi plictisitoare de scoala sau cel putin asa credea el avand in vedere faptul ca uitase de surpriza promisa de tatal sau. Parasi vila in graba, fiind asteptat in fata portii ca de obicei, de prieteni lui Kiro si Axel. Cu restul gastii aveau sa se intalneasca in curtea liceului, sau cel mai probabil in clasa, deorece obisnuiau sa ajunga doar cu cateva minute innainte de a se suna de intrare la ore.
Pe drum povestira despre diferite subiecte, printre care se numarau si fetele pe care aveau de gand sa le cucereasca sau baietii pe care aveau sa-i bata din diferite motive, doar de ei stiute.
-Si ce-i cu fata aceea? intreba deodata Kiro, privindu-l suspicios pe prietenul sau, care parea ca nu stie despre care era vorba.
-Care fata? intreba acesta plictisit.
-O....la cate te dai, nici nu mai stii despre care e vorba, veni raspunsul suparat al baiatului. Ayaka parca o cheama, continua acesta aducandu-si aminte numele fetei, cea cu pieptul mare. E in clasa cu noi.
-Mi se pare destul de interesanta. De ce ma intrebi? Dai cumva in gelozie? intreba Ritsuka zambind pervers, in timp ce Axel ii privea neintelegand despre ce este vorba, insa nu indraznea sa ceara vreo explicatie, stiind ca oricum nu o va primi.
-Ai vrea tu! spuse Kiro, ocolind privirea baiatului de langa el, in care se vedea ca Ritsu avea dreptate. Nu-i placea deloc fata aceea, insa stia ca nu are ce face si se multumea sa stie ca si ea este doar o distractie in plus pentru prietenul lui si nimic mai mult. Acesta fiind incapabil sa investeasca sentimente adevarate intr-o relatie. Facea totul fie din interes, fie din placere, dar niciodata din dragoste.
In mai putin de douazeci de minute cei trei baieti se aflau in curtea liceului. Toate privirile erau atintite asupra lor, fetele indragostindu-se pe loc de ei, iar baietii invidiindu-i, insa nu pentru mult timp, deoarece clopotelul anunta inceperea orelor. Fiecare elev se indrepta spre clasa lui. Prima ora pe care o avea clasa lui Ritsuka era cea de geografie, O ora pe care baiatul o ura. Ii placea sa calatoreasca, insa nu sa invete despre alte tari sau altceva de genul asta. De asemenea profesorul era destul de enervant si plictisitor. Avea in jur de patruzeci si cinci de ani, purta un costum de culoare neagra si o camasa alba. Orele facute cu el erau de-a dreptul anoste, deoarece vorbea foarte mult, oprindu-se din cand in cand pentru a pune intrebari in legatura cu ceea ce predase, desi aproape niciodata nu primea raspunsul corect, datorita faptului ca niciun elev nu-l asculta, fiecare avand altceva mult mai interesant de facut.
Primele trei ore trecura destul de greu, insa in a treia pauza, elevul de servici se apropie de Ritsuka si ii spuse ca are un mesaj pentru el din partea domnului Kenshin. Atunci baiatul isi aminti de surpriza promisa in seara precedenta. Din spusele baiatului reiesea ca Ritsuka este asteptat de catre tatal sau in parcarea scolii. Fara prea mare tragere de inima baiatul se indrepta spre locul indicat. Stia ca tatal sau ura sa fie lasat sa astepte. Ajuns acolo acesta avu cu adevarat parte de o surpriza, insa din nefericire pentru el nu era una placuta; din contra era chiar ingrozitoare. Alaturi de tatal sau se afla un alt barbat, in varsta de douazeci si sapte de ani. Avea un aspect placut si nu ai fii zis ca are mai mult de nouasprezece-douazeci de ani. Era imbracat frumos. Purta o pereche de pantaloni gri, un tricou maro, peste care avea un hanorac rosu cu modele negre si un lantisor care avea ca pandantiv initiala numelui sau �D�. Pe mana dreapta avea un fel de manusa, de aceasi culoare cu hanoracul, trei bratari si doua inele, iar pe cea stanga avea tatuat un sarpe. Fata lui parea a fi a unui inger, cateva suvite satene ii acopereau partial ochii negrii si patrunzatori. In schimb sub aceasta infatisare placuta se ascundea un demon, dornic sa-i faca viata baiatului cu parul albastru un cosmar. Acesta, asemeni altor cateva persoane, avusese grija sa-i distruga viata in cel mai josnic fel. Il transformasera dintr-un baiat inocent, intr-un monstru fara suflet, in doar cateva zile si se parea ca acum, cand aproape uitase acele momente de teroare, avea sa fie nevoit sa le traiasca din nou.
Primul lucru care-i trecu prin minte baiatului fu sa fuga, ceea ce si facu. Nu era un las, dar stia ce-l asteapta daca va ajunge pe mainile lui Dantes. Insa nu reusi sa alerge mai mult de zece metri si fu prins de catre unul dintre body-guarzii barbatului. Acesta il prinse de maini si-l duse spre seful sau, care zambea ironic.
-Papusel...ti-a fost dor de mine? Unde credeai ca pleci? intreba acesta pe un ton superior, masurandu-l din cap pana-n picioare.
Ritsu il privea dezgustat. Nu suporta cum se uita la el, cum ii zambea, pur si simplu nu suporta sa-l aiba in preajma sa. Cand auzise ca se muta in New York fusese foarte fericit, aproape ca-i venea sa dea o petrecere in cinstea plecarii lui, crezuse ca scapase definitiv de el, insa se inselase.
-Bine baieti, eu v-am lasat. Am ceva treburi de rezolvat. La revedere si distractie placuta! spuse domnul Kenshin zambind si indepartandu-se de ei. Dar dupa ce facu cativa pasi se opri, se intorse catre cei doi si le spuse sa nu-si faca griji in privinta orelor, deoarece se va ocupa el de asta.
-Hai! Urca in masina! ii spuse satenul adolescentului, pe un ton poruncitor.
-Nu! protesta baiatul. Nu merg nicaieri cu tine...insa nu apuca sa zica si altceva, mainile lui fiind prinsa intr-o stransoare puternica, in timp ce buzele ii erau acaparate, de cele ale satenului, intr-un sarut violent. Diferenta de putere isi spunea cuvantul si oricat de mult s-ar fi straduit, nu putea sa-si elibereze mainile. Chiar daca ar fi scapat de Dantes, cu siguranta nu avea cum sa scape de cei patru body-guarzii ai lui.
-Inca nu ti-ai dat seama ca nu are rost sa incerci sa scapi de mine? Nu ma fa sa-ti mai repet de mult ori sa intri in masina! Sti bine ca nu-mi place sa astept.
Baiatul incepu sa se zbata, vroia sa scape din mana celui cei distrusese viata, insa nu reusi si intr-un final, dupa ce primi un pumn in fata, fu impins in masina de catre Dantes, care intra si el la randul lui. Imediat limuzina se puse in miscare, ducandu-i spre o locatie necunoscuta adolescentului.
Nimeni nu stia ca toata scena aceasta fusese urmarita de catre argintiu, care din intamplare se afla in apropiere. Din nefericire acesta nu intelesese ca baiatul de fapt vroia sa scape. Din contra, el crezuse ca-i place, ca era un alt capriciu de-al lui pe care tatal sau il indeplinea si din aceasta cauza nu merse sa-l ajute. Era un pic gelos pe Dantes, chiar daca era constient ca pe el si Ritsuka nu-i lega nimic, nicio relatie mai stransa decat cea dintre un elev si un profesor, insa nu avea de gand sa accepte sa fie jucaria unui copil mult prea rasfatat, care crede ca totul i se cuvine si poate face ce vrea cu cei din jurul sau. Se va razbuna pe familia Kenshin. Si va avea grija personal, ca acestia sa plateasca pentru tot ce au facut.
Dupa cateva zeci de minute, masina in care se afla Ritsu si Dantes se opri in fata unui hotel de lux, unul la care baiatul nu mai fusese. Barbatul il prinse pe tanar de incheietura mainii si-l duse in interiorul acestuia. Inauntru, totul parea rupt dintr-un basm. Peretii cladirii erau la fel de albi ca si zapada, in timp ce mobilierul avea o nuanta de maro pal. Mai intai cei doi mersera sa ia cheia de la receptionera. Aceasta era destul de tanara, nu avea mai mult de douazeci si trei de ani. Le zambi si apoi ii inmana satenului cheia de la camera 503, care se afla la etajul sapte . Oricat s-ar fi gandit baiatul, nu gasea nicio cale de scapare. Satenul il tinea strans de mana si nu avea sa-i dea drumul, pana ce nu ajung in camera.
Cei doi urcara cu liftul, insa cand ajunsera la etajul sase, satenul apasa pe un buton, iar liftul se opri. Atmosfera era destul de incarcata. Baiatul cu parul albastru il privea inspaimantat pe cel de langa el, deoarece pe fata lui aparuse un zambet pervers, care nu-i prevestea nimic bun. Ritsuka simtea cum mana lui Dantes i se strecura pe sub tricou. Incerca in zadar sa-l indeparteze. Satenul, insa ii inlatura materialul ce-i acopera trupul lucrat, fara prea multe probleme. Isi plimba in voie mainile peste abdomenul baiatului, in timp ce-l saruta violent. Vazand ca Ritsu nu vroia sa stea linistit, acesta ii leaga mainile cu ajutorul curelei , pentru a-si putea continua linistit treaba. Ii indeparta toate hainele, sarutandu-l violent si muscandu-l din cand in cand. Se ocupa si de hainele lui, scotandu-le de pe el destul de repede si apoi savarandu-i fiecare parte din trupul baiatului lipsit de aparare. Insa acesta nu vroia sa-l lase sa-si introduca limba in gura lui. Vazand asta, barbatul ii stranse cu mana stanga barbatia, facandu-l pe adolescent sa scape un strigat lipsit de vlaga, si profita de acel moment introducandu-si limba in gura lui, unde avu parte de o surpriza neplacuta: baiatul il musca cu putere .
-Idiotule! striga satenul. Nu meriti sa ma port frumos cu tine! Zicand acestea, ii trase doua palme baiatului, urmate de un pumn in stomac. Mai incearca vreodata sa faci asa ceva si te asigur ca o sa regreti ca te-ai nascut! continua barbatul destul de furios.
-Poate deja regret...raspunse baiatul incet.
-Si acum poate ar trebui sa faci si tu ceva....spuse Dantes, in timp ce-i apropie capul de barbatie, indemnandu-l sa o sarute. Ritsu refuza, insa un pumn pe care il primi in fata ii confirma ca era mai bine sa faca cea ce i se spusese.
Chinul continua asa inca o perioada lunga de timp, care pentru baiat paruse o eternitate. Plangea de ciuda, nu putea suporta sa-si bata cineva joc de el in halul acesta. Pe langa faptul ca-l violase, il mai si batuse.
-Imbraca-te odata! porunci satenul. Doar nu crezi ca o sa stau toata ziua in nenorocitul asta de lift. Am pastrat ce e mai bun pentru sfarsit...De abia astept sa-ti simt trupul cu adevarat si sa te fac sa gemi de placere ca prima oara. Iti amintesti cum a fost atunci? De data asta va fii si mai bine.
-Mai bine ar fi daca ai disparea de pe fata pamantului! mormai baiatul destul de incet, pentru a nu fi auzit.
Cei doi se imbracara si apoi iesira din lift. Intr-o clipa de neatentie din partea lui Dantes, Ritsuka reusi sa se smulga din bratele barbatului si sa fuga. Cobor� un etaj alergand pe scari, apoi lua liftul si cobor� restul etajelor. Parasi in graba cladirea si se pare ca reusise sa scape de saten. Se obosise destul de tare, iar ranile cauzate de loviturile acestuia il faceau sa aiba o stare de ameteala. Simtea cum incetul cu incetul isi pierdea echilibrul.
-Unde.....unde as putea sa merg? isi zise adolescentul in gand. Nu, acasa nu vreau sa merg...iar Kiro si Axel probabil sunt plecati....continua acesta in timp ce se straduia din rasputeri sa stea pe picioare. Intr-un final se hotara sa mearga la Jeff. Nu isi putea da seama de ce facea asta, insa simtea ca el e singurul care l-ar putea ajuta.
Cu foarte mult efort reusi sa ajunga in apropiere aparatamentului in care locuia argintiul, dar ranile il dureau mult prea tare. Intr-un final cazu lesinat pe asfaltul rece. Vazandu-l in acea stare, trecatorii il ocoleau, crezand ca este beat si din cauza aceasta era pe jos. Nimeni nu se apropie de el. La un moment dat, argintiul trecu cu masina pe acolo, indreptandu-se spre casa. De cum il vazu, il recunoscu imediat, insa nici el nu credea ca este ranit. Totusi cobora din masina cu gandul sa-l injoseasca un pic. Cu cat se apropia mai mult de el, ranile de pe maini deveneau tot mai vizibile, iar cand ii vazu fata avu parte de un soc. Era plin de vanatai, in timp ce langa el se facuse o mica balta de sange.
Il lua in brate cu grija si-l duse in masina, apoi porni cu viteza spre casa. In cateva minute cei doi se aflau in apartamentul argintiului. Acesta il duse pe baiat in dormitor, il puse in pat, ii schimba hainele patate cu sange si praf, dandu-i o pereche de pantaloni albi si un tricou de aceasi culoare, apoi ii dezinfecta ranile si-l bandaja. Acum Ritsu semana si mai mult cu un inger, iar argintiul nu reusi sa-si ia privirea de la el, ramanand sa-i vegheze somnul.
Dupa cel putin doua ore, Ritsuka se trezi. Deschise cu greu ochii si privi in jur. Totul i se parea destul de cunoscut, iar cand intalni privirea blanda a profesorului, fata lui capata o nuanta rosiatica. Ii multumi scurt dupa care vru sa se ridice si sa plece, insa nu reusi sa faca mai mult de un pas si cazu, dar nu se lovi fiindca argintiul reusise sa-l prinda la timp.
-Stai in pat! Nu vezi ca nu ti-ai revenit? ii zise acesta acesta, asezandu-l la loc sub plapuma moale si calduroasa.
-Nu-mi spune ce sa fac! se rasti Ritsu. Si lasa-ma in pace, trebuie sa merg acasa
Nee..Am uitat sa pun pozele..Le voi pune acum >.<

[Imagine: ritsukaqk2.jpg]-Ritsuka
[Imagine: raitoih5.jpg]-Raito
[Imagine: kirooe8.jpg]-Kiro
[Imagine: axelxd4.jpg]-axel
[Imagine: ayakact7.jpg] Ayaka...una di9ntre cele ce fac parte din grupul lui Ritsuka
[Imagine: JeffEdzon2-1.jpg]-Jeff Edzon
[Imagine: Dantes.jpg]-Dantes

asteptam parerile voastre...:)..Pwp all!!!

#7
Man... ma dor ochii! Imi trebuie o pauza. Mai bine ma apucam de mai demult sa citesc. E destul de interesant ficul, chiar imi place...

Ritsuka nu poate sta linistit nici macar cateva minute?:)) Macart sa nu cada lat...lol

Critici, nu am, poate doar un sfat: incercati sa descrieti si altceva decat scene si chestii materiale... personajele vostre sunt destul de interiorizate, incercati sa surprindeti acele momente...

Cam atat am avut de zis, poate si pentru ca sunt obosita de la atata citit si de la culcatul tarziu, dar deh!

Ice_angel si Mitsu-chan, good job! >:D<
[Imagine: sigdn.jpg]

The old bastard left his ties and his suit
A brown box, mothballs and bowling shoes







#8
uhm.... i have to admit...e primul fic in multa vreme care m-a lasat fara respiratie. e mult prea bine construit si imi place la nebunie cum e combinat dialogul cu descrirea. mi se pare ca e mult prea bine facut ca sa nu fie super impartasit si mor de ciudat ca nu am dat de el mai tarziu ca sa am mai MULT de citit.
recunosc ca la inceput am crezut ca se intampla ceva cu Raito....dar si idea profesor elev ma atrage.
poate ca nu voi posta la fiecare nou capitol dar cu siguranta voi citit si apoi spune impresiile mele.
i must say ca descrierea e superba!! fara greseli gramaticale, repetitii....i feel like in heaven!!!
capitolele sunt lungi si asta ma incanta foarte tare cat despre cuprinsul lor....imaginati-va....
poor friend al lui Ritsuka..sa il iubeasca asa si sa fie dispus sa se lase folosit..dar inteleg senzatia.... cat despre Raito.... hope ca va mai participa pe parcursul ficului ( era sa zic anime-ului.. xD) si in alte actiuni interesante. si stiu ca poate e un pic egoist dar sper ca in fiecare capitol sa fie ceva romance and love.... ca si pana acum..if you get what i mean .(mwahahahaha )
i will be back....to read and post......
[Imagine: sigbylis-2.png]
From time to time, we all have to write our own blank page.


_______________________________________________________________

#9
Ne bucuram ca va place fic-ul nostru. Multumim pentru sfaturi si pentru laude. Speram sa va place si acest capitol...Gomene ca a durat atat de mult pana am postat



Capitolul 5:O surpriza neasteptata



Purtarea baiatului este ca de obicei una proasta. Chiar daca l-a salvat, continua cu aroganta sa. Ii este mult prea frica sa cedeze in fata unui adult. Ultima oara cand a facut asta, a fost acum cateva clipe si era sa fie violat iar. Stie ca nu e buna o relatie intre el si o persoana mai in varsta, pentru ca acestea i-au adus numai nenorociri. I se rupe sufletul stiind ca nu are pe nimeni sa-l iubeasca, insa el este puternic si n-are nevoie de vreo persoana langa el. Pana la urma, toti sunt niste prefacuti ce-l vor doar pentru bani.
-Cat vrei? intreba baiatul privindu-l cu superioritate pe profesor. Cati bani sa-ti dau pentru ca m-ai salvat? O mie de euro, doua mii, cat ai nevoie sa te simti implinit? Sau vrei si tu acelasi lucru ca ceilalti, corpul meu? tacu pentru cateva clipe privind cearsaful si strangandu-l in maini. De ce nu vorbesti? De ce nu faci si tu ca ceilalti? Da-i drumul, sunt lipsit de aparare! Poti face ce vrei cu mine acum, idiotule!
Profesorul il priveste nestiind ce sa zica. Prin ce a trecut de fapt elevul sau de spune asa ceva? Se aseaza pe pat langa baiat si-l apuca de mana, strangandu-l cu putere. Simte cum acesta tremura, insa nu stie ce sa faca. Il trage in bratele sale, lipindu-l de pieptul sau. Pentru o clipa tanarul a ramas uimit de gestul profesorului. Si-ar fi dorit atat de mult sa poata plange, sa zambeasca si sa fie iubit dar...el nu are voie. A ajuns sa creada ca soarta lui se rezuma doar la o viata mizera, plina de bani. Ii este sila de ce este, de ceea ce a devenit, insa ce poate face? Nu vrea sa moara, si nu pentru ca ii este frica , ci pentru ca moartea este ceva mult prea usor pentru el. In adancul sufletului sau se simte vinovat pentru ca s-a nascut. Scutura putin capul si il impinge pe Jeff.
-Cine te crezi, mos depravat? Consideri ca o noapte iti da dreptul sa te gandesti ca sunt iubitul tau sau chestii d-astea? N-oi vrea sa te iau si de sotie, poate sa-ti fac si un copil? Sa-ti iasa din cap gandul ca ai vreun drept asupra mea. Esti doar inca unul in viata mea. Nu insemni nimic pentru mine.
Jeff il priveste cateva minute si se ridica din pat, zambind sarcastic. Ii este ciuda pe el insusi pentru ca a reactionat asa, pentru ca l-a imbratisat. Dar cel mai mult il enerveaza faptul ca nu a facut-o din mila. Chipul baiatului...ii revine in minte iar. Acea inocenta furata a tanarului trezeste in el un sentiment ciudat, pe care nu a mai avut ocazia sa-l simta pana acum. Nu, cu siguranta nu este vorba de iubire, poate de o oarecare admiratie fata de tanarul din pat. Il admira pentru curajul sau de a merge mai departe. Cand l-a vazut dormind, a realizat de fapt care este diferenta dintre Ritsuka si tatal sau; baiatul face rau pentru a se apara, insa parintele lui raneste alte persoane pentru propria satisfactie. Oare face bine ca se razbuna pe baiat? Insa nu are incotro.
Ritsuka il urmareste putin si se intinde pe pat. Isi pune mainile sub cap si priveste ingandurat tavanul, ca si cum pe el ar scrie ceva anume. Insa mintea sa e mult prea departe. In urma cu unsprezece ani , cand cunoscuse adevarata fericire. Tot ce-si mai aminteste de atunci e chipul mamei sale. Intotdeauna cand o privea ea ii zambea pe ascuns, insa tristetea din sufletul acesteia o ascundea in adancul intunecat al inimii. Numai ochii inecati in durere mai scoteau afara acea suferinta enorma pe care numai baiatul o descoperise. Intr-o seara erau pe marginea lacului, unde era situata odinioara vila lor, ce disparuse odata cu moartea mamei sale. Erau intr-o barcuta, unde isi petreceau la fiecare apus de soare zeci de minute impreuna. Ea era imbracata intr-o rochie albastra, lunga, ce-i scotea in evidenta pielea alba ca spuma laptelui. Parul ii cadea tainic pe umeri pana la mijloc, si unele suvite rebele de par i se scurgeau pe fata ei de inger. Ochii albastrii pareau adevarate stele smulse din strafundul raiului. Culoarea lor te facea sa te scufunzi in oceanul sufletului. Acel albastru infiorator, dar totodata atat de linistitor iti dadea un sentiment de incredere. Ea purta o palarie impodobita cu trandafiri de culoarea cerului, presarati cu un praf ce le dadea o stralucire aparte. Buzele sangerii murmurau un cantec vechi, dar foarte melancolic. Inca isi mai aminteste acele cateva versuri ce-i strapung inima ca o sageata de gheata. Pe cat de copilaroase pareau, pe atat de triste erau.
-Hei, ai adormit? intreba Jeff, observand ca elevul sau nu scoate niciun sunet. Ma duc sa-ti pregatesc ceva de mancare. Stai aici pana cand ma intorc eu. Deodata se aude telefonul baiatului. Profesorul il ia si se uita la numarul ce-l apeleaza, apoi i-l da lui Ritsuka.
-Ia-l, e tatal tau. Probabil nu stie unde esti si si-a facut griji pentru tine. N-ar trebui sa pleci asa fara sa anunti.
-Ce stii tu? Tatal meu stie tot, de fapt...se opri putin si raspunse la telefon. Da! Ce vrei?
-Idiotule, unde esti? Dantes mi-a spus ca ai fugit fara sa zici nimic. Tinand cont ca trebuia sa te bucuri ca s-a intors pentru tine, tu ce ai facut? Cand am sa pun mana pe tine am sa...iti rup mainile alea nenorocite si bune de nimic. Nu esti bun nici ca prostituata. Esti un nimic si asta vei ramane intrega viata. Tu nu esti fiul meu si nu vei fii niciodata. Esti doar un proces esuat. Cred ca mama ta...
-Taci! Sa nu te aud ca scoti vreun cuvant pe gura aia spurcata despre ea. Crezi ca mie nu imi e rusine cu tine? Ce fel de tata esti? L-ai lasat sa ma...violeze inca o data, ca atunci cand ai stat si ai privit. Aveam doisprezece ani. E vina ta, n-ai stiut niciodata sa fii un tata adevarat. Te urasc! Mi-e sila de banii tai, mi-e sila de tine si spre fericirea ta...mi-e sila de mine. Am ajuns un...gunoi pe lumea asta si numai din vina ta. Sa nu-ti mai vad chipul nenorocit, chiar daca va trebui sa lucrez in ghena, stiu ca banii pe care ii am sunt ai mei, nu sunt murdari ca tine. Macar stii ca am lesinat pe strada? Stii ca am fost violat de atatea ori, incat nu le mai tin numarul. Am ajuns sa cred ca dragostea si sexul sunt acelasi lucru. Nu exista iubire. Nu am sa inteleg niciodata cum mama putea sa zambeasca avand langa ea o...jigodie imputita ca tine, mos constipat! Sa nu indraznesti sa ma mai suni!tipa Ritsuka aruncand cu telefonul de perete si spargandu-l in bucatele.
Toata discutia a fost auzit de Jeff, care a ramas ca o statuie. Omul acela chiar nu avea deloc sentimente, nici macar pentru propriul sau copil. Pana unde putea merge cu acea monstruozitate? Acum intelege de fapt ce se intampla cu baiatul. Intra in camera si il zareste pe acesta dand cu pumnii in perete. Deja se pot observa mici urme de sange, ce au patat zugraveala. Fuge spre el ingrozit si se pune in fata peretelui. Lui Ritsuka nu prea ii pasa in ce sau in cine da, ci pur si simplu strange pumii si loveste. Jeff ii prinde bratele si il tine strans, in ciuda faptului ca baiatul inca se mai zbate. Il trage la pieptul sau si-l strange puternic, eliminand orice posibilitate de a-si mai face rau. In cele din urma Ritsuka cedeaza, lasand mainile in jos. Stie ca nu se poate lasa in voia sortii , insa... Deschide ochii si-l impinge puternic pe profesor, reusind sa se elibereze. Isi strange repede hainele si iese din apartament in fuga, nepasandu-i ca are pe el doar o pereche de boxeri negri. Jeff il priveste trist si da cu pumnul in sifonierul din coltul camerei, provocandu-i acestuia o zgarietura serioasa.
-Am sa te ucid, Senji Kenshin. Chiar de va fii ultimul lucru care-l voi face, am sa te fac sa suferi pentru fiecare lacrima de a mea si de a mamei mele. Te-ai atins si de el si asta nu am sa ti-o iert niciodata. Iti jur pe ce am eu mai scump ca ne vei privi din genunchi si vei cere indurare.
Pe drum, Ritsuka alearga nervos. Poate mai mult speriat decat nervos, insa este mult prea mandru sa recunoasca. Ii e frica de ce simte. Ii e teama sa nu se indragosteasca si sa iubeasca. Pana la urma ce e iubirea? Ce a fost...ce va fii? O singura persoana l-a facut sa zambeasca pana acum si acea persoana l-a parasit. Acum alearga pe strazi, pe jumatate dezbracat. Chiar daca se loveste de alte persoane si este mustrat, el nu face decat sa le zica ba cate o injuratura, ba cate un compliment legat de nasul lor de porc sau fata de cimpanzeu. Fara sa realizeze cand, ajunge in fata casei lui Kiro. Este o vila frumoasa, cu doua etaje, destul de luxoasa si primitoare. Bate la usa incet de cateva ori si se rezema usor de ea. Simte cum picioarele ii cedeaza. Ochii i se inchid, dar cand sa lesine este prins de Kiro care tocmai a iesit afara sa vada cine il deranjeaza seara. Adolescentul il priveste speriat pe Ritsuka si il ia in brate ducandu-l in camera sa, la etaj. Il intinde usor pe pat si-l priveste ingrijorat. Se pare ca a adormit. Ce diferit e...Pe fata i se poate observa un zambet vag. Isi apropie buzele de gura baiatului, dandu-i un sarut pasional. Ritsuka lasa limba lui Kiro sa patrunda usor printre buze. Simte ceva fierbinte pe fata sa. Sunt lacrimi... . Deschide usor ochii si observa ca persoana din fata sa plange . Dar pentru cine, pentru el? Il indeparteaza pe prietenul sau si intoarce capul.
-El a fost, nu? intreba Kiro manios. Iar tatal tau....iar te-a dat pe mana unor obsedati. Nu-mi vine sa cred. Iti jur ca am sa-l omor, Ritsu. Am sa-i crap capul nenorocitului aluia. Cand am sa termin cu el, nu-i va mai ramane nici macar un os intreg.Uita-te la tine, esti vanat tot!
Coborandu-si privirea, observa bandajele din jurul burtii. Putin mirat se uita la Ritsuka. Si-a dat seama ca inainte de a veni la el a fost la altcineva. Dar oare la cine? La Ayaka nu are cum, pentru ca este cu Axel in oras, iar la altcineva in afara de el si prietenul sau nu apeleaza.
-Ri..
-Nu mai vorbi! Te vreau acum, Kiro. Vreau sa te dezbraci si sa vii aici. Vreau sa-ti simt sarutarile si trupul.
Kiro il priveste trist. Nu s-a schimbat deloc, chiar daca a vazut cum e sa fii tratat ca un sclav. Se va schimba oare vreodata? Isi da tricoul jos, lasand la vedere abdomenul sau destul de aratos. Apoi continua cu blugii, aruncandu-i pe undeva prin mijlocul camerei. E aproape miezul noptii si se anunta niste ore incendiare, de cand baiatul isi lipeste trupul de cel al lui Ritsuka. Ii acapareaza gura tanarului cu un sarut, ce-l face pe acesta sa il muste de buza. Limba lui Kiro isi face loc in gura sa, savurand fiecare parte din ea. Coboara incet spre gat, unde are grija sa-i lase cateva semne. Muscaturi pline de pasiune il duc pe baiat pe culmile paradisului. Neplacandu-i sa fie dominat, il impinge pe Kiro, urcandu-se peste el. Dupa ce ii acapareaza buzele cu un sarut intens, isi face drum pe abdomen pana la sfarcurile baiatului muscandu-le si facandu-l pe acesta sa geama. Zambind plin de satisfactie, isi continua traseul pana in punctul sensibil, unde saruta zona intima a baiatului, apoi dupa ce vede ca si-a atins obiectivul de a-l face pe cel de sub el sa tremure de placere, isi reia drumul pana la chipul tanarului. Fara sa mai stea pe ganduri il patrunde cu putere. Durerea ce-o simte Kiro il indeamna sa scoata un tipat, care se pierde in atmosfera incarcata a camerei. Cu miscari din ce in ce mai rapide, Ritsuka reuseste sa-l faca pe tanarul de sub el sa-si muste buzele de placere, pana cand sangele le coloreaza cu nuanta sa rubinie. Ritsu isi trece limba peste ele, lingand orice strop ce devine vizibil pe chipul celui de sub el. Ii tine mainile deaspura capului, muscandu-i gatul ca un vampir ce se hraneste cu pasiunea victimei. Ii place sa domine si asta este destul de clar.
Dupa zeci de minute, cei doi se trantesc pe patul mare, imbracat cu o lenjerie albastra ca oceanul nemarginit. Kiro il priveste zambind. Din cand in cand ii mai da cateva sarutari pline de pasiune, stiind ca nu va mai avea ocazia sa faca asta decat peste o buna perioada de timp.
Orele trec cu usurinta si dimineata isi scurge lumina la fereastra baietilor. Soarele mangaie cu razele sale, chipul plapand al lui Ritsuka. Kiro nu a dormit deloc pana acum. Toata noaptea si-a vegheat prietenul. Frumusetea sa te face sa-l doresti din ce in ce mai mult. Trupul sau cerseste sarutari, iar buzele sale cauta disperate parca pe cineva. Baiatul deschide putin gura murmurand un cuvant .
-Jeff...
Lui Kiro nu-i vine sa creada ca a strigat un alt nume, cand tocmai si-a petrecut noaptea cu el. Se ridica incet din pat, trezindu-l si pe prietenul sau. Nu-i spune nimic despre intamplarea de mai devreme. Ritsuka se trezeste cu greu si priveste in jurul sau. Pentru o clipa a crezut ca se afla la profesor acasa, dar ofteaza dezamagit vazandu-l pe prietenul sau Kiro imbracandu-se. Fara sa scoata un cuvant,Ristu intra in baie sa faca dus. Picaturile de apa par a-i spala corpul, dar oare de ce nu sunt in stare sa spele tot? De ce nu pot curata sufletul de sentimentul odios ce-l are? Iese din cabina de dus si se pune in fata oglinzii. Oare acela e el? Se priveste putin mirat de infatisarea sa. Nu-si poate lua privirea de la acel trup reflectat in oglinda.E inca un copil. Isi prinde prosopul de talie si iese din baie, indreptandu-se spre dormitor.Imaginea sa il lasa pe Kiro cu ochii atiniti asupra tanarului. Parul lui este ud si pare ca razele unui curcubeu in care lumina se inchide pana in adancul sau intunecat. Trupul ii e brazdat de picaturi de apa ce curg necontenit pe trupul lucrat al baiatului si se opresc in firele de bumbac ale prosopului. Observand ca e urmarit, Ritsu zambeste subtil spre prietenul sau.
-Vrei un servetel? Nu de alta, dar daca mai salivezi mult la corpul meu vei inunda camera si doar nu vrei ca acest cuibusor al nostru de nebunii sa dispara, nu?
Kiro se inroseste putin. Vorbele prietenului sau il fac pe acesta sa tremure din interiorul sufletului. Ritsuka isi ia hanoracul si trece pe langa baiat, lasandu-l pe acesta fara niciun cuvant, coboara scarile si ajunge in fata blocului. O limuzina neagra este parcata acolo. Deschide ochii mari si simte cum un tremur necontrolat ii strabate corpul. Da sa se intoarca, dar vocea tatalui sau il intepeneste pe loc.
-Unde crezi ca pleci, idiotule? Crezi ca scapi de mine asa usor? Hai urca, ti-am mai pregatit un client care mi-a cerut in mod deosebit sa i te prezint. A zis ca a fost fermecat de tine de cum te-a vazut. Ma intreb de unde te cunoaste. Acum nu te mai prosti si urca in masina. N-am timp de comentariile tale. Trebuie sa produci si tu un ban in casa. Si corpul tau e cel mai bun, nu-i asa? Macar la asta sa fii folositor. Ar trebui sa experimentez si eu o noapte cu tine, sa vad de fapt ce-i incanta pe toti la trupul tau! afirma barbatul trecandu-si limba peste buze sub privirile ingrozite ale fiului sau.
Insa baiatul nu mai are timp sa zica nimic, simind o lovitura puternica in spate si cazand lesinat la pamant. Este bagat in masina si lungit pe canapea. Peste ceva timp, incepe sa-si recapete cunostinta.
" E moale, unde sunt? Ma doare tot corpul. Ce se intampla cu mine?"
Deschide incet ochii. De ce nu se poate misca? Mainile nu il asculta, picioarele nu pot fii controlate, ca si cum nu mai este stapan pe corpul sau. Este drogat si stie asta. N-are ce sa faca , decat sa se uite cum ii este distrusa viata din nou. Dar s-a obisnuit. De fapt a devenit ceva frecvent. Priveste in fata sa. Inca vede in ceata. Acolo sunt asezate doua persoane si par a purta o discutie. Numele sau se aude printre buzele strainului. Cunoaste vocea aia, dar nu reuseste sa-si aminteasca a cui e. Probabil ca cel ce vorbeste cu tatal sau este clientul acestuia. Usa se dechide si una din persoane pleaca. Cealalta inca nu s-a ridicat de pe scaun. Incepe sa vada din ce in ce mai clar, pana cand zareste chipul barbatului. Ramane stupefiat cand realizeaza ca cel din fata sa nu e nimeni altul decat Jeff. Ce cauta el aici?
Ritsuka isi misca buzele in semn ca ar vrea sa zica ceva, dar nu poate. Profesorul se ridica de pe scaun si merge inspre el, asezandu-se pe patul acoperit cu asternutul de matase. Ii mangaie fata lui Ritsu cu atingeri suave si-i saruta bland buzele. Baiatul nu intelege ce se intampla. Il priveste oarecum speriat pe cel din fata sa. Un zambet isi face loc pe chpul lui Ristu. Poate ca acest suras il lasa chiar si pe el uimit.
-Jeff...Te...rog...Nu mai...
-Sst! Gata, linisteste-te. Ai fost drogat, idiotule! Daca nu ajungeam la timp, cine stie ce pateai. Daca era altcineva in locul meu, iti dai seama? Nici nu vreau sa ma gandesc ce ti se intampla. Voi avea grija de tine. Vom sta cateva ore impreuna dar...suntem supravegheati, asa ca va trebui sa te mai sarut din cand in cand sau...
Ritsuka insa inchide ochii si se lasa purtat de bratele lui Jeff, ce-i mangaie trupul acoperit de cearsaf. Simte cum buzele fierbinti ale profesorului i le atinge pe ale sale. Deschide usor gura, lasand limba lui Jeff sa patrunda. Insa barbatul se limiteaza la atat. Stie ca elevul sau nu este intr-o stare foarte buna.Se apropie de urechea sa si cu cele mai fierbinti soapte desprinse din interiorul sau ii sopteste " Te iubesc."
Ritsu ramane cu ochii deschisi. Pupila se poate vedea cum este invelita de un val de lacrimi. El nu a mai plans niciodata de la moartea mamei sale si asta a fost acum zece ani. Insa acea lacrima si-a facut curs pe obrazul sau. Nimeni nu i-a mai soptit asa ceva pe un ton atat de delicat si atat de plin de iubire. Peste cateva ore, Jeff se ridica si il lasa pe baiat dormind. Insa pana sa plece are grija sa-i dea un sarut scurt, luand cu el savoarea buzelor lui Ritsu.
Iese din camera si se duce sala de jocuri, unde il gaseste pe tatal tanarului cochetand cu o fata. Din prima vedere, tanara nu are mai mult de douazeci de ani. Parul roscat ii este lasat sa curga pe spate, iar ochii rosii insetati de bani ii pun in evidenta fata alba ca zapada. Desi de la distanta nu-ti poti da seama ca fata e foarte usuratica, din apropiere privirea ei te sageteaza ca si cum ti-ar spune sa sari in pat cu ea. Hainele ce-i acopera corpul o fac sa para un slujitor al iadului. Il priveste satisfacuta pe Jeff cum vine si se aseaza la masa de joc. Se ridica si se duce spre el, dorind sa se aseze pe unul din piciorul sau si sa incepa cu jocurile ei ce innebunesc barbatii, insa Jeff ii arunca sageti de gheata cu ochii.
-Ridica-te daca nu vrei sa te iau de par si sa matur barul cu tine, t**fa prefacuta si sa nu te mai prind ca-ti asezi corpul ala jegos langa mine!
-Da! Toti ziceti asta, dar pana la urma nu sunteti decat niste impotenti ce aveti nevoie de placere pentru ca nu va satisfac "persoanele iubite" acasa. Ce sti tu? Pun pariu ca si cea sau cel de langa tine este la fel ca mine.
Jeff se uita enervat la ea si-i serveste o palma, aruncand-o pe jos.
-El nu e ca tine. Daca mai scoti un cuvant pe gura aia spurcata, voi avea grija sa ti-l indes acolo unde isi indeasa toti ...Mai vrea sa continue, dar se opreste oftand. Este mult mai important ce are de gand sa faca si nu are chef sa-si piarda calmul. Se aseaza inapoi pe scaun si priveste catre tatal baiatului. Ar vrea sa-i scoata ochii si sa-i rupa mainile, dar asta nu ar fi de ajuns. Trebuie sa sufere, sa se tarasca precum un vierme si sa implore iertare.
-Domnule Edzon, sa ne calmam. Ce ziceti de un joc de poker? Am putea sa ne distram pariind ceva serios, nu prostiile astea de milioane de dolari. Ei bine?
Jeff il priveste putin ganditor si surade siret. Stie ce trebuie sa faca. De fapt acest plan construit pe moment este foarte bun.
-Sigur, domnule Kensin. Eu...voi paria toate firmele mele internationale si cele din New York. E.B.C(Edzon Bussines Corporation), in schimb ceea ce vreau de la dumneavoastra nu este nici casa, nici alt lucru material. Il vreau pe fiul dumneavoastra. Ce ziceti, sunteti dispus sa mi-l vindeti daca va dau doua sute de milioane de euro si in plus castig?
Tatal lui Ritsuka ramane putin pe ganduri.

Va urma....
Cam atat pentru moment....

#10
E randul meu.. I hope you enjoi it

Capitolul 6:Pretul propriului copil
Partea I

Se gandeste intens la propunerea facuta de profesor. E chiar interesanta, mai bine spus foarte interesanta. Oricum el nu avea prea multe de pierdut, avand in vedere ca nu-l intereseaza de loc ce se intampla cu Ritsuka. Se folosise de multe ori de baiat in scopuri personale, fara sa-i pese de sentimentele acestuia si de suferinta la care il supune. Ce om normal si-ar lasa copilul pe mainile unor obsedati, care sa profite de inocenta si naivitatea lui? Mereu avusese ceva de castigat de pe urma unei �intalniri�, pe care desigur o aranjase el. De cele mai multe ori primea cate o suma destul de maricica din partea clientilor, insa oferta profesorului era mai mult decat primise vreodata. Nimeni nu-i oferise doua sute de milioane de euro pentru baiat. Nu avea sa rateze o astfel de sansa care ii crestea considerabil numarul de zerouri din cont si oricum, avea incredere in norocul lui la acest joc, asa ca dupa cateva zeci de secunde de intensa analizare a propunerii, barbatul raspunde pe un ton cat se poate de calm si amabil:
-Domnule Edzon trebuie sa recunosc, imi place la nebunie ideea. Nu stiu ce anume va place la Ritsuka, sau de ce-l vreti, insa cred ca asta nu ma priveste pe mine. Atata vreme cat va tineti de cuvant si banii ajung in contul meu, eu nu am nimic de obiectat. Puteti sa faceti orice doriti cu el, pentru ca nu ma intereseaza acest aspect. Desi, recunosc, sunt foarte curios de ce sunt toti atat de atrasi de el, oare e chiar atat de bun? Ultima propozitie o spuse doar pentru el, in ultima vrme se gandea tot mai des la asta. Era un om total lipsit de scrupule, ba chiar era mandru cu asta. Mereu se gandise la el si niciodata nu-si facuse griji pentru altcineva. Nici macar pentru propria familie nu era ingrijorat. Pentru o suma frumoasa de bani, era in stare sa vanda pe oricine, iar Ritsu stia asta cel mai bine, desi nici mama lui nu fusese straina de aceste lucruri. Trecuse si ea prin cateva experiente destul de asemanatoare, insa pentru ea fusese mult mai greu, fiind ca era o femeie sensibilab si mult prea naiva ce avea incredere oarba in persoanavde care se indragostise nebuneste.
-Atunci sa incepem jocul! raspunse profesorul cu un glas ce se vroia amabil, insa ii este destul de greu sa fie amabil cu o astfel de persoana lipsita de scrupule. Chiar si pentru el era o minune cum de se abtinuse sa nu-l stranga de gat sau sa nu-i umple fata de vanatai. Simtea cum sangele ii fierbe in vene, iar inima ii pulseaza din ce in ce mai tare, indemnandu-l spre actiuni necugetate, care l-ar putea costa scump. Fiecare zambet sau vorba a barbatului ii provaoca profesorului greata si o stare de ameteala. Vroia sa termine cat mai repede jocul si a plece de langa acea persoana, asta daca se putea numi asa. Singurul lucru care il tine pe acel scaun, in acea incapere blestemata era dorinta de a-l avea pe Ritsu pentru el. Trebuia sa-l scape de acel monstru, care ii era tata, altfel intr-un final avea sa ajunga ca si el. Asta daca nu era deja prea tarziu, insa ceva din interiorul sau ii spunea ca inca mai este timp pentru acest baiat. Nu stia sigur de ce face asta, daca e din dorinta de razbunare sau era altceva mai presus de asta. De cand il intalnise pe adolescent devenise confz, nu mai era sigur de nimic, nici macar de propriile-i sentimente si obiective. Ce simtea el cu adevarat era dorinta de razbunare sau o dragoste ce incepea sa devina din ce in ce mai puternica?
-Sa castige cel mai bun! se auzi deodata vocea barbatului, reusind sa-l faca pe Jeff sa tresara. Acesta il privi cu ura, iar dorinta de a-l invinge deveni si mai mare.
Jocul incepe, iar cei doi par foarte increzatori in fortele proprii. Fiecare este convins ca va castiga, insa uita regula fundamentala a tuturor jocurilor si anume: �Sa nu-si subestimeze niciodata adversarul�. Pentru ei insa se pare ca nu mai exista nimic in afara jocului de carti. Nici o regula nu conteaza si nimic din ce se intampla in jurul lor nu reuseste sa le distraga atentia. Partida de poker se dovedeste a fi una grea dar in acelasi timp interesanta. Ambii dau tot ce au mai buni in ei pentru a castiga, doar miza este destul de mare pentru fiecare asa ca sunt destul de motivati. Dupa circa patruzeci de minute foarte tensionate in care cei doi facusera tot ce le statea in putinta pentru a castiga, jocul se termina, iar invingatorul este chiar Jeff.
-Se pare ca norocul a fost de partea mea! spuse acesta ironic. Privindu-si cu superioritate adversarul, a carui fata capatase o nuanta de rosu aprins. Este si normal, deoarece tocmai pierduse sansa de a pune mana pe firmele detinute de catre familia Edzon. Nu fi atat de nerovs! oricum nu ai pierdut nimic, pentru ca nu te intereseaza deloc ce se intampla cu Ritsuka. Nu fa acum pe parintele bun pentru ca nu tine figura! continua, de data asta, pe un ton nervos.
-Cine ti-a spus tie ca imi pare rau dupa Ritsuka? Nu-mi aduc aminte sa fi spus asa ceva...veni rasunsul rece al domnului Kensin. Ma enerveaza faptul ca am pierdut o astfel de ocazie...puteam sa pun mana pe toate firmele tale si tu crezi ca ma intereseaza ce se intampla cu mucosul ala! Fi serios!
Jeff il privea socat. Nu putea crede ca cineva este in stare sa vorbeasca asa. Nu mai vazuse atata nepasare din partea unui parinte pentru fiul sau.
-Uite! spuse profesorul scotand un cec semnat, cu suma de doua sute de milioane de euro. Acesta e pretul pe care il are Ritsuka? Nu-i asa?
-Da! veni raspunsul barbatului. Zambi si lua cecul de pe masa, apoi se ridica in picioare si pleca, nu innainte sa-si i-a la revedere de la Jeff, intr-un mod cat se poate de ironic: Mi-a facut placere sa fac afaceri cu tine! Te asigur ca o sa te simti bine cu Ritsu. Toti mi-au spus acest lucru dapa ce l-au intalnit. Acestea fiind spuse barbatul disparu din aria vizula a argintiului, lasandu-l pe acesta cu nervii intinsi la maxim.
-Da...ofta Jeff, omul acesta e demn de dispret.
Se ridica de la masa si se indrepta spre camera in care se afla baiatul. Cand intra in camera il vazu plangand. Se pare ca acesta nu se mai oprise din plans de cand argintiul ii spuse-se ca-l iubeste. Nici nu ere de mirare, deoarece nu auzea prea des aceste cuvinte. Singurele persoane care-i spusesera ca-l iubesc fusesera mama lui si Kiro. Insa din nefericire pentru Kiro nu simtea nimic mai mult decat sentimentul de prietenie, era o dragoste frateasca, iar mama lui nu-i mai putea spune niciodata aceste cuvinte sau oricare altele.
Baiatul era intins pe pat, cu gandul destul de departe. Nici macar nu aude cand se deschide usa. Este pierdut pe un taram necunoscut lui. Unul in care orice era posibil. Acolo nu avea probleme si nici griji, era in siguranta alaturi de singura persoana care il iubise cu adevarat. Ochii ii tine inchisi, iar lacrimi fierbinti i se preling pe chip, se poate citi durerea ce o poarta in suflet. Dar nu are de gand sa cedeze. Va continua sa se ascunda sub masca pe care o poarta inca din copilarie. Nimeni nu-l va mai rani vre-o data. Cel putin asa crede el, insa sirul gandurilor ii este intrerupt de o mana fina, ca-i mangaie delicat fata si-i sterge lacrimile fierbinti. Deschide speriat ochii, insa se linisteste de indata ce vede fata blanda a argintiului.
-Tu...? intreba acesta ridicandu-si cu greu capul.
-Da...nu mai ai de ce sa-ti faci griji! spuse profesorul incantat, dezbracandu-l din priviri.
-Griji? intreba baiatul incruntat. Dar nu-mi fac griji, adica nu am pentru ce.
-L-am convins pe tatal tau sa te lase sa stai la mine...spuse Jeff ganditor. Nu vroia sa-i spuna ca de fapt il cumparase, ceva din el il oprea sa faca acest lucru. Simtea ca daca facea asta nu va reusi decat sa-l enerveze si sa-l faca sa se simta mai mult decat rau. Totusi ce il retinea sa faca acest lucru? Se presupune ca el se afla aici pentru a se razbuna pe familia Kenshin, dar atunci de ce nu o face? De ce in loc sa-l umileasca pe baiat, il protejeaza? Si de ce de fiecare data cand se afla in preajma lui se simte ciudat? Sunt prea multi �de ce?� astfel incat hotara sa ignore toate aceste intrebari. Va astepta rabdator sa vada ce-l asteapta. Niciodata nu sti ce surprize iti pregateste viata, iar pentru el se pare ca abea acum incepe cu adevarat jocul numit �viata�.
Intre timp Ritsuka il privea uimit, dar in acelasi timp socat. Nu intelegea ce vrusese sa spuna barbatul. Cum adica va sta la el? Tatal lui nu face asa ceva decat daca are el ceva de castigat, era convins de asta, insa ce anume primise de la Jeff?
-Cum adica voi sta la tine? intreba acesta confuz? Eu nu am nici un cuvant de spus? Ce se intampla cu tine? Mai devreme vi si imi spui ca ma iubesti si acum ca ma voi muta la tine...sigur nu esti intreg la minte! Gandeste-te inainte sa zici...dar nu apuca sa mai spuna si altceva, buzele lui fiind acaparate de cele ale argintiului intr-un sarut dulce si pasional, care dura cateva minute. Amandoi fiind mult prea prinsi in mreajele sarutului.
-Ar fi timpul sa mergem! spuse profesorul zambind, si in legatura cu ce mai intrebat...nu! nu ai de ales. Vei veni si vei sta la mine, fie ca vrei fie ca nu vrei, desi mi se pare ca nu ai nimic impotriva, continua acesta si un zambet pervers isi facu aparitia pe fata lui.
Cei doi plecara spre apartamentul profesorului. Pe fetele lor se putea vedea un zambet plin de dorinta. De cum ajunsera in apartamentul argintiului cei doi incepura sa se sarute pasional. Limba argintiului mangaia usor buzele rozalii ale adolescentului, provocandu-i acestuia o placere de nebanuit. Simtea cum o data cu fiecare atingere din partea lui Jeff in el avea loc o explozie de noi sentimente. Profesorul insista mult asupra saruturilor, acestea fiind lungi si terminandu-se printr-o muscatura pe buza de jos, din care se prelinge un firicel sangeriu. Acesta dispare la fel de repede cum si apare, fiind lins cu pofta de catre Jeff. Lucrurile incep sa se infierbante. Mainile profesorului se strecoara cu usurinta pe sub bluza baiatului, mangaind cu delicatete trupul lucrat al acestuia. Continua sa-l sarute, in timp ce-l impinge spre dormitor. Ajunsi in camera cu pricina, acesta il impinge pe baiat pe pat, asazandu-se peste el, apoi, cu miscari blande ii indeparteaza materialul ce-i acopere partea de sus a corpului, lasand sa se vada un corp lucrat. Totul pare sa decurga normal, dar la un momendat Ritsu il impinge pe argintiu de pe el si se ridica din pat, privind confuz in jurul sau. Ce se intampla cu el, sau ce cauta el acolo, dar nu apuca sa-si mai puna si alte intrebari, fiind tras de catre argintiu in pat, acesta incepe sa-l sarute din nou, insa baiatul iar il impinge.
-Ce-ai patit? intreaba profesorul derutat.
-Ce-am patit? repeta baiatul. Nimic. Sau ce daca nu vreau sa ma culc cu tine, inseamna ca am ceva? Fii serios! Te comporti atat de ciudat...De fapt el se simtea ciudat. Ii era frica sa ajunga din nou in pat cu Jeff. Simtea ca ceva se schimba in el. Nu vroia sa creada ca s-ar putea sa se indragosteasca, tocmai din aceasta cauza nu vroia sa stea prea mult in preajma acestuia. Ii era frica, tocmai lui Ritsuka Kenshin, ii era frica de ce ar putea simti pentru barbatul din fata lui. Jeff trezea in el sentimente greu de descris in cuvinte. Confuzia pusese stapanire pe el, dar incerca sa nu arate asta. Vroia sa para relaxat, sa se comporte ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat si chiar reusea.
-Bine...daca nu vrei s-o facem asta e, raspunse argintiul, dar in glasul lui se putea simti o oarecare dezamagire. Ce zici vrei sa mananci ceva? continua acesta, in timp ce-l privea pe adolescent cum se imbraca. Acesta schita un zambet.
-Da...chiar mi s-a facut foame. Ce avem la cina? intreba acesta, acum razand de-a bielea.
-Ce ti se pare atat de amuzant? spuse Jeff pe un ton enervant, privindu-l indignat pe baiat si apropiindu-se amenintator de mult de el.
-Imi imaginez cum ai arata cu un sort roz pe tine si gatind, vazand privirea din ochii argintiului incerca sa nu mai rada, insa nu se putea opri. Fiindca baiatul nu are de gand sa se opreasca din ras, argintiul pleaca spre bucatarie, lasandu-l singur. Dupa inca zece minute, in care acesta nu se mai oprise din ras, hotara ca ar fi timpul sa mearga si el in bucatarie si sa-i de-a o mana de ajutor profesorului, cu toate ca nu mai gatise niciodata, deoarece acasa avea un bucatar care le gatea zilnic cele mai speciale mancaruri.
-Ce faci aici? intreba acesta de cum il vazu pe Ritsu ca intra in incapere. Te-ai saturat de ras? continua pe un ton ironic. Poate, acum ar trebui sa stai mai departe de mine, sau cine stie ce ti se poate intampla...
-Tu chiar esti obsedat! incepu tanarul sa strige. Adica eu vin sa te ajut si tu ma iei cu prostii din astea! Mi-a trecut si pofta de mancare si nu vreau sa-ti mai vad fata. Pa! Am plecat! zise acesta, dand sa iasa afara din incapere, insa Jeff il prinse de incheietura mainii stangi, oprindu-l.
-Si unde crezi tu ca pleci? Nu-mi aduc aminte sa te fi lasat sa mergi undeva asa ca treci la masa! ii spuse acesta pe un ton superior, impingandu-l spre masa.
-Ce? intreba baiatul exasperat. Tu sa ma lasi pe mine undeva? De cand iti dau eu tie socoteala despre ce fac si unde merg? Nu-mi aduc aminte sa ai vre-un drept asupra mea. Pot sa fac ce vreau...dar argintiul il intrerupse:
-Atata timp cat stai la mine o sa faci ce spun eu si acum treci la masa fara sa faci si alte comentarii! Ai inteles? tipa acesta. Vazand ca nu are de ales Ritsuka se conforma, ducandu-se spre locul indicat, in acelasi timp privindu-l cu ura pe Jeff. Cine se credea el ca sa-i spuna lui ce sa faca, iar partea rea e ca trebuie sa se conformeze.
In cateva zeci de minute Jeff terminase de pregatit cina. Cei doi mancara in liniste, iar apoi adolescentul se ridica grabit de la masa si pleca spre living, insa fu oprit de catre argintiu:
-Unde-ti sunt manierele? intreba acesta pe cunoscutul lui ton de superioritate. Te crezi foarte bun, dar se pare ca nu esti chiar asa. Nu uita baietas, cu mine nu-ti merge asa!



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Dragoste nu poate fi cumparata cu bani Zuzy Is Angell 7 4.232 18-10-2010, 10:44 PM
Ultimul răspuns: Aerith
  The best damn thing [shounen-ai/yaoi] Michyio 2 2.827 09-07-2010, 03:48 PM
Ultimul răspuns: Alixa
  Iubire la locul de muncă [yaoi +18] angeliqueVampire 2 2.390 05-07-2010, 05:43 PM
Ultimul răspuns: angeliqueVampire
  Seven Lights ~Shounen-ai/Yaoi~ Yaku-chin 33 16.136 26-05-2010, 11:36 PM
Ultimul răspuns: Aliss_anime
  Flames of passion [+16] [shounen-ai / yaoi] Hetalia 3 3.417 04-11-2009, 01:08 AM
Ultimul răspuns: Sukisyo
  Sweet Satisfaction [yaoi-shounen-ai] Aliss_anime 22 12.591 31-10-2009, 11:06 PM
Ultimul răspuns: Aliss_anime
  Fructul interzis [+18] [ shounen-ai / yaoi ] Lithium-Angel 44 22.040 05-08-2009, 10:57 AM
Ultimul răspuns: I hate maths.
  Iubire interzisa [yaoi] Aliss_anime 19 9.946 05-08-2009, 12:10 AM
Ultimul răspuns: Aliss_anime
  Fake [shounen'ai / yaoi] mikaru 2 2.875 18-07-2009, 07:34 PM
Ultimul răspuns: mikaru
  [ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+] Lithium-Angel 72 40.688 13-07-2009, 02:24 PM
Ultimul răspuns: I hate maths.


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)


This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.