Fatal.Love [Romance,Yaoi,+18]

[hiimera]

Fetelor mercii de comm.
O sa incerc sa va las reply ala mandoua.

MusicXD: Da si eu am bucur ca l-am pus mai repede :)) si da avea sa se intample una ca asta. Nu chiar nu e vina lui Kei, da partial este ca din cauza lui Joshua a alergat ca bezmeticul pe strada. Dar nu a fost mana lui Kei de data aceasta, acel sofer era un alt om.. nu facea parte din clanul Joisuke. Daca vei citi in continuare vei afla cine a planuit accidentul si restul care o sa urmeze.;)Pai normal ca e ranit.. :)) ce ca nu o fi zburat.. :))
Mercii de comm. >:D<

Gaby-chan [prietena mea imbratisabila :)) si scumpa].
Ti-am citit cu intregul tot commul, fiecare greseala am vazut-o, se pare ca iara am sarit cate ceva, insa eu l-am corectat de 2 ori, iara Wordul isi face de cap. :)) :((
Oricum ma bucur ca ti-a palcut capitolul acesta, da imi place sa complic lucrurile si am si rezolvarea la ele. ;;)
Mercii inca odata, am sa tin cont de tot ce mi-ai spus. >:D< >:D< [te mai iau inca odata in brate :))]

_____________________
Acum sa revin la commul initial al autoarei.
Dragii mei, am revenit mai repede decat credeam cu nextul.. Wow..@-)
Oricum de data aceasta o sa fiti asa " :O " .. cred caci o sa vedeti ca , KEI are sa paote o discutie mult mai linistita cu Joshua, dar asta pe la sfarsit desigur.. :))
Nu este asa de lung, recunosc.. m-am corectat in timp ce am scris.. am incercat cat de cat sa nu mai fac greseli, dar ma indoiesc.. :-S.
Eu una sper sa nu mai fac, caci nu le mai suport.. :))
Sper sa va placa si acest capito. :-)

Capitolul 10
-Un cosmar-

“Unde sunt ? Am murit ? Am ajuns in Rai?” Ma intrebam, caci tot ce vedeam era intuneric, nimic altceva decat un spatiu intins si intunecat. Nici pic de lumina, nici macar o scanteie care sa ma faca sa cred ca, nu am murit si ca inca mai exista speranta pentru mine.
Dar chiar si asa, preferam mai bine sa mor si sa ma eliberez de toata durerea acumulata in suflet si sa ma inalt in ceruri spre Dumnezeu, macar el ma intelege si simte cu adevarat ce simt eu, durere si dezamagire.
Imi auzeam in indepartatul abis numele, ce rasuna foarte slab dar cu cat ma concentram mai mult la el cu atat il auzeam si mai clar. Si deodata bruc... o lumina orbitoare imi invadase privirea si ma trezise la viata. Eram intr-o incapere, mi-am intors capul intr-o parte ca sa o analizez mai bine. Eram la spital, eram confuz nu stiam de ce, dar chiar si asa aveam sa aflu caci de la usa se auzeau persoane care vorbeau.
Au intrat in camera, era Angela, sora mea si baietii care atunci cand m-au vazut in starea care eram au si sarit sa ma intrebe cum ma simt, cum sunt, daca nu mi-am fracturat ceva. Ma simteam slabit, dar chiar si asa am incercat sa le vorbesc.
- Ma bucur sa va vad, spun eu cu un glas aproape ragusit si le afisez un zambet. Sora mea mai mica, sare si ma ia in brate, sarutanduma apoi pe frunte si pe obraji.
- Esti prost Joshua ! spune ea. Trebuia sa ai grije, ce te-a apucat sa alergi ca un bezmetic pe strada nu stii ca trec masinile.
- Ba da stiu, oftez eu lung, insa na.., nu puteam sa le spun ca in acel moment eu ma luam la cearta cu Kei, chiar daca toti aveau suspiciuni, eu nu doreams a imi ingreunez situatia spunandu-le. Pe langa asta puteam sa-i pun si pe ei in pericol.
- Sper ca te simti mai bine ? intreaba Angela cu lacrimi in ochii, iar eu ma uitam la ea ca un broscoi cu ochii maric at cepele, era speriata si se vedea ca tremura din toate incheieturile.
- Angela ! Sunt bine, nu trebuie sa-ti faci griji, incerc eu sa o linistesc dar degeaba, era mult prea ingrijorata pentru mine. Ceilati pleaca afara din camera si ma lasa numai cu ea, imediat ce suntem vazuti singuri incercam sa ne comunicam. Insa Angela se relata doar la a plange.
- Angela, nu, te rog ! Nu mai plange, nu ai pentru ce.. sunt bine, vezi, ii spun eu.
- Nu ma pot oprii ! exclama ea. Imi pare rau pentru tine, toate aceste lucruri rele numai tie ti se intampla, mi-as dorii sa te ajut cumva ? Dar nu stiu cum ? Incepe si mai rau sa planga si cade jos in genunchi si isi duce palmele la ochii pentru a-si sterge lacrimile.
- Nu plange, vino la mine, imi intind bratele si dau de inteles ca poate sa vina si sa planga la mine in brate. Nu suportam sa o vad asa, imi topea inima, ma facea sa plang.
Cand a vazut gestul pe care l-am facut, s-a ridicat imediat in picioare si a sarit la mine in brate. Aproape ca mi-a smuls perfuziile din vene. Insa asa am mai reusit si eu sa zambesc si sa rand, in timp ce o mangaiam pe par si incercam sa o linistesc.
Eram afundat in gandul meu si incercam sa-mi aduc aminte de ceea ce facuse, cu siguranta o amsina dadu-se in mine, se putea oare sa fi fost oamenii lui Kei ? Cu siguranta numai el putea face un asemenea lucru. Dar parca inima nu dorea sa accepte acest fapt, in momentul in care eu eram la pamant eram inca constient si am reusit sa vad, totul.
Kei parea asa de speriat si alerga fulgerator spre mine, la fel ca si directorul si directoarea.
“Sa nu fi fost Kei ? Sa fi fost altcineva ?” doua intrebari la care nu gaseam raspunsul.
La usa s-au auzit cateva batai grave, iar cand usa s-a deschis a intrat Kei si in mana tinea un buchet de flori foarte frumoase, pe care mi le-a inmanat.
Angela s-a retras lasandu-ne singuri, preferam mai bine sa ma arunc pe geam decat sa stau cu el in aceiasi incapere, naiba stia ce avea de gand.
- Sunt flori din acelea exotice, care au venin sau sunt carnivore si amnaca oameni ? Hmm, il intreb eu in timp ce ridic spranceana.
- Nu, sunt flori obisnuit.. si da sunt exotice insa nu sunt letale, sunt complet inovensive, imi spune el in timp ce isi lasa privirea in jos. Daca vrei le duc inapoi si..
- Nu, nu, le pastrez, sunt foarte frumoase, multumesc ! spun eu in timp ce afisez un zambet pe faţa si ma chinui sa le pun in vaza ce statea pe mobila.
Vazand ca nu am cum sa reusesc acest lucru si se vedea de la o posta ca ma zgariasem la mana, Kei mi le-a luat din mana si le-a pus el, pe langa asta a luat vaza si a si umplut-o cu apa. Apoi a adus-o la mine si a asezat-o pe suprafata lucioasa din lemn a mobilei.
- Esti foarte dragut, ce s-a intamplat ? intreb eu fiind sigur pe ceea ce spuneam, nu se comporta el asa de dragut cu mine, asta o facea acum ceva timp, cand eram prieteni si nu imi dezvaluise adevarate lui identitate. Mi-am intors privirea spre el si imediat am fost luat prin surprindere atunci cand acesta m-a cuprins in bratele sale puternice.
Si-a cerut scuze de cateva ori, in continu si mi-a spus ca nu el a provocat acel accident si ca nu avea in plan sa faca o asemenea prostie. Mi-a fost greu sa-l cred, m-am enervat intr-un moment si l-am indepartat de mine, impingandu-l spre geamul de la camera. Imi venea sa plang, ma simteam prost, nu mai stiam ce sa cred. Am strans in palme materialul alb al cearsafului ce-mi acoperea trupul si am strans din dintii. Am tipat la el umpic explicandu-i cum sa simt, ca sa vada si el cum este, sa stie cat de rau imi este in situatia aceasta.
Accidentul acesta era un nimic, nu-mi pasa insa ce ma enerva la culmea era faptul ca si-a permis sa-mi dea foc la casa si sa-mi puna in pericol familia. Asta era motivul cel mai intemeiat si cel mai al naiba ce ma scotea din minti.
Pe langa toatea aceste imi punea in pericol si situatia scolara, si prietenii, si tot ce imi era mai drag mie, de parca eram singura persoana care ii dorea raul, nu era asa.
Nu eu am fost acea persoana care ia arestat tatal, poate ca merita sau poate ca nu merita, nu aveam de unde sa stiu, mai bine il lua pe tata la rost si vorbea cu el ca si oameni. Nu era necesar sa ma raneasca pe mine, maia les ca a pus si un dragon ciudat pe pieptul meu, care nici de asta nu aveam habar.
Dupa cateva ore bune de morala si certa, am reusit sa ma calmez.
Kei a stat tot timpul acela pe un scaun aproape de patul meu si mi-a ascultat fiecare propozitie, fiecare cuvant pe care eu l-am scos pe gura. Si-a cerut scuze de multe ori, a resunoscut ca a cam exagerat insa nu mi-a dat adevaratul motiv pentru care a facut toate acestea. Si nici nu prea cred ca avea sa mi-l dea acum, in timp cu siguranta aveam sa aflu.
Ma simteam mai bine, ma descarcasem complet, ma simteam mai in largul meu. Nu pot sa spun ca pentru cateva momente, imediat ce cearta a luat sfarsit am avut parte de cateva momente de fericire, am si ras din nou cu acesta.
Stiam ca nu era o persoana asa de rea, insa doream foarte mult sa stiu motivul intemeiat pentru toata aceasta harababura. Si mai doream sa stiu cine era la volan in acel moment.
Am incercat sa dau la o parte toate acele ganduri si sa mai mai relaxez si eu putin, trecuse ceva timp de cand eu si Kei nu purtasem o discutie mai amuzanta, mai fericita si asta doream in acel moment, macar pentru putin sa pretindem ca nu s-au intamplat toate acele lucruri groaznice.
Am inceput din nou sa ne povestim cate ceva, legate de noi, de trecutul nostru, de lucrurile frumoase care ni s-au intamplat pe parcursul vieti. Am ras si ne-am simtit bine, macar pentru cateva clipe.
- Nu pot sa cred ? Si eu care credeam ca sunt singurul caruia ii place sa faca misto de doamna directoare, pe scurt directoarea era si diriginta mea si chiar ma scotea din minti.
- Nu spun ca nu este o persoana deosebit de inteligenta, dar se lasa fermecata de orice barbat chipes, spune Kei in timp ce rade. Ma si servit personal cu prajituri facute de ea, ma invitat sa petrec un weekend cu ea la munte.
- Wow ! Si-a pierdut mintile complet, spun eu in timp ce raman cu gura cascata. Sa sclerozat si nu a vrut sa ma creada atunci cand i-am spus ca a imbatranit, se crede inca la douazeci si cinci de ani.
Am purtat diverse discutii, legate de multe lucruri si asa timpul a trecut mai repede decat am crezut.
Era seara, iar soarele se pregatea de culcare, eu inca eram treaz si stateam in fund, admirand cum noaptea se lasa vazuta pe intreg orasul. Kei reusise sa atipeasca si statea cu capul pe picioarele mele. Eu il mangaiam usor pe cap, ciulufindu-i cu grije parul saten si am uitam pe geam sa vad cum se insereaza.
- Oare tot ce s-a intamplat astazi, este adevarat ? Macar pentru o clipa te-ai simtit si tu bine din nou in prezenta mea ? ma intrebam eu in timp ce vorbeam mai in soapta. Nu te inteleg, dar mi-as dori. Si sti de ce ? Pentru ca tin la tine si imi esti prieten.
Nu adurat mult si deja pe chipul acestuia a aparut o expresie speriata, se parea ca avea un cosmar si nu ii placea ceea ce vede si se intampla.
Brusc, s-a trezit, speriat parca de bombe. L-am intrebat daca a avut un cosmar si imediat m-a luat in brate si m-a strans la piept. Apoi mi-a cuprins faţa cu ambele palme si m-a privit in ochii ingrijorat, cu siguranta a avut un cosmar si cu siguranta eram in el.
- Totul o sa fie bine Kei, nu-ti face griji sunt aici, spun eu in timp ce-i zambesc bland. Ii cuprind si eu la randu-l meu faţa in palmele mele si imi lipesc fruntea de a lui, in incercarea de al linistii. Ii mai spun odata ca totul are sa fie bine si ma deslipesc de el si ma las pe pat sa ma intind.
Dar chiar si asa, acesta se aproprie de mine si imi spune :
- Nu-ti pot da drumul, esti al meu. Dupa ce isi termina propozitia si ma lasa un pic nedumerit, isi aproprie si mai mult faţa de a mea, iar apoi imi saruta buzele.