Astrul Trandafirului Albastru

[BloodyInnocence]

ms mult pentru critica Ayumi.>:D< sper ca si ceilalti care citesc sa imi lase una.;))
So...acesta este urmatorul capitol. Astept pareri.

Capitolul XII
Prima lupta. Iubire sau camaraderie?

Viata mea s-a schimbat odata cu acea prima crima. In acea seara cand am ajuns la castel am fost intampinat de ceilalti. In sfarsit aveam sa cunosc noua mea „familie”, nu pot sa spun ca eram foarte entuziasmat. Eram mai mult tensionat, nestiind cum aveau sa ma primeasca ceilalti. Angelique a fost foarte draguta si mi a prezentat membri. Margot este o tanara simp[atica, foarte prietenoasta dar si foarte religioasa. Se juca cu o cruciulita, miscandu-si buzele de parca spunea o rugaciune cand am intrat eu. Are parul blond de culoarea graului copt, ochii albastrii si adanci ca marea, buzele subtiri si extrem de albe. La corp este la fel de atletica si de perfecta ca si ceilalti. Rar intalneai o persoana care sa fie mai grasa in aceste timpuri, cand barbatii se chinuiau sa devina spadasinii perfecti, in timp ce femeile se strangeau pana nu mai puteau sa respire pentru a atinge acea talie de visepe. Jeoffrey este iubitul lui Margot si este brunet, aceeasi nuanta ca si parul meu, cu ochii negrii duri ca piatra de onix. Ma intreb daca si ochii mei vor deveni atat de reci si duri ca ai brunetului, dar intrebare imi iese imediat din minte, uitata prin vreo incapere intunecoasa din capul meu. Este mai mic de inaltime decat mine si atunci cand l-am cunoscut a fost o lupta a vointei intre noi doi, din cauza avantajului meu, evident, insa este foarte linistit si tacut la fel ca partenera lui. Frederic, celalalt mascul din familie, a refuzat sa ma priveasca direct in ochi, aruncandu-mi priviri pline de ura si amenintari din cand in cand. Daca imi amintesc bine, chiar a marait. Ochii sai pamantii au o nuanta rosiatica, parul blond inchis, aproape dandu-mi impresia ca este murdar si slinos nu este nici lung, nici scurt si sta neglijent cu cateva suvite raslete ce ii acopere ochii. Muschi i se ghicesc sub camasa alba cu care este imbracat. Observ ca i se misca aproape imperceptibil si imi notez in minte sa am grija cu el. Ultima care s-a prezentat a fost Christine, care a fost mai mult decat prietenoasa. A venit la mine si s-a ridicat pe varfuri sa ma pupe, cand a auzit-o pe Angelique maraind amenintator si a renuntat la ideea ei, dar mi-a oferit un zambet plin de subtilitati. Chiar prea multe pentru cineva care stia mult prea bine ce promitea acel tip de zambet. Aceasta are parul foarte lung, aproape atinge pamantul, drept de culoarea carbunilor si ochii foarte vii, aurii, culoarea lor imi aduce aminte de floarea soarelui, cu o sclipire malefica. Si de ea trebuie sa ma feresc, privirea ei promite probleme. Acestia sunt membri familiei du Solei. Nu pot spune ca sunt dezamagit, dar nici impresionat. Margot si Jeoffrey stau pentru ca impart acelasi sange cu Angelique si cu mine, Frederic ramane pentru scumpa mea Angel, o sa am grija sa inteleaga ca ea este doar a mea. Stiu este putin posesiv, dar acesta este purul adevar. Cat despre Christine, banuiesc ca a ramas pentru ca are multe sanse de supravietuire daca sta, decat daca este singura.
A doua zi am inceput lectiile. Invatam sa ma lupt, avandu-i ca profesori pe Jeoffrey, care este foarte priceput cu cutitele si cu Frederic, care desi nu este prea incantat, se pricepe la scrima si chiar de cateva ori mi-a lasat impresia ca are de gand sa vada ce se afla sub pielea mea, ce culoare are sangele meu. Din fericire nu i-am dat ocazia sa isi satisfaca curiozitatea. Lupta corp la corp ma invata Angelique, spre surprinderea mea. Cea mai frumoasa profesoara de care am avut parte. Deja am in gand cateva miscari care se vor termina cu ea sub mine. Margot ma invata istoria vampirilor, cat despre Christine... bruneta a refuzat sa se implice, spre incantarea ingerului meu.
Toata ziua am asteptat sa vina ultima ora, ora cu Angelique. Stiam sa ma lupt, trebuia doar sa ma obisnuiesc cu noua mea natura, care facea lucrurile letale si la fel de rapide ca un fulger. Ma uimeste in fiecare clipa a zilei noua mea constitutie. Daca as fi fost lasat sa stau si sa contempl lumea inconjuratoare as fi cel mai fericit, insa am inteles ca Angelique are un scop si m-a creat pentru a o ajuta, iar eu nu pot sa o refuz. O sa am timp pentru filozofie dupa ce aceasta problema se va rezolva. Ma duc zambind in sala de antrenament, avusesem o mica pauza si am profitat de ea. Angelique deja ma astepta. Este imbracata intr-o bluza stransa pe corp verde cu maneci bufante si o pereche de pantaloni care au o esarfa mare pe talia ei. Arata ca un pirat imbracata asa si cu parul frumos strans intr-o coada, desi eu sincer, preferam ca el sa fie lasat liber. In cateva secunde ma aflu langa ea, aplecand-o pe spate.
-Buna, o salut eu oferindu-i un zambet cat se poate de fermecator.
Ea nu spune nimic, doar zambeste si se lasa pe spate, facand podul. Nici nu am vazut cand m-a lovit sau cand a iesit din bratele mele. A facut podul, iar sustinandu-se in maini, m-a impins cu unul dintre picioarele sale. O adevarata contorsionista.
-Niciodata sa nu iti lasi garda jos, rade ea de mine, care ma aflu pe jos, in fund.
-Daca razboi vrei, razboi vei avea.
Ma ridic dintr-o singura miscare doar ca in secunda urmatoare sa ma aflu in spatele ei, imobilizand-o. Cea mai mare greseala a mea pe care puteam sa o fac vreodata. M-a apucat de manecile bluzei din matase albastra pe care o aveam si aplecandu-se m-a tras si pe mine, trimitandu-ma din nou pe podea. Incepeam sa cunosc podeaua mai mult decat imi doream.
-Te dai batut? Ma intreaba urcandu-se peste mine.
Buna pozitie. Nu imi displace, dar nu pot sa ma las batut de o femeie. O femeie e tot femeie chiar daca este vampir, nu? Deci sunt mai puternic decat ea.
-Niciodata! Spun apucand-o de incheieturi si rostogolindu-ma pentru a fi eu deasupra.
O tin de maini si i le ridic deasupra capului, zambind victorios. Expresia ei nu se schimba nici pentru o milisecunda, continuand sa se uite la mine curioasa, insa sclipirea din cele doua smaralde o da de gol. Ma vrea, o vad in ochii ei. Avand incuvintarea acesteia muta, imi apropii fata de a sa si cand sa o sarut, ii trasez conturul buzelor cu limba mea, tachinand-o putin, dupa care imi las coltii sa iasa pentru a o musca. Continui cu acest jos pana cand ea imi cere mai mult, moment in care ma ridic, ajutand-o ca un gentelman si pe ea sa se ridice.
-O mana de ajutor, ducesa? Intreb in timp ce ii ofer mana pentru a o ajuta, avand un zambet ironic si victorios pe chip.
-Sigur, duce, zice aceasta raspunzandu-mi cu acelasi tip de zambet.
-Continuam? Spun, continuand sa ii tin mana rece si fina in a mea.
Nu raspunde ci doar incearca sa imi smuceasca mana, insa sunt pregatit pentru situatia in care ea ar fi incercat din nou sa ma arunce la pamant. O data merge, a doua oara merge din nou, dar daca si a treia oara iti reuseste, inseamna ca sunt tare prost, ori eu nu sunt atat de prost. De data aceasta o trag spre mine si tinand-o de barbie o sarut. Limbile noastre se lupta intre ele, in timp ce ea incearca sa iasa din stransoarea mea. Nu o las sa scape decat dupa ce imi satisfac pofta. Oh, si cat de senzual a fost acel sarut! Se uita la mine suparata pentru cateva minute, doar ca sa imi sara in brate cand vede ca nu cedez in fata sa. Isi baga mainile in parul meu negru si scurt, tragandu-mi capul pe spate, in timp ce ea isi scoate coltii si tocmai se pregatea sa mi infiga in gat cand apare Christine si Margot. Au ales un moment atat de nepotrivit pentru a-si face aparitia... Oh....
-Angelique! Tipa Margot intrigata, nu inteleg de ce asa de intepata... doar nu ma omora, nu?
-Ce vreti?! Intreaba Angel vadit enervata, avand inca verdele ochilor patat de un negru-rosiatic.
Imi dau seama ca ea chiar avea de gand sa imi suga sangele. Inconstient imi duc mana sppre locul unde doua mici puncte se afla, nu apucase sa penetreze decat foarte putin pielea, dar simt cum sangele imi fierbe in vene, parca simtindu-i prezenta ei in corpul meu. Nu am observat cand Christine si-a facut aparitia langa mine. Ii simt mana sa cum mi-o da la o parte pe a mea si imi linge gatul, stergand cele cateva picaturi de sange care au curs. Angel o prinde de gat aruncand-o in peretele din fata noastra, in usile pe care tocmai intrase.
Recunosc. Nu stiu exact ce se intampla sau care este problema lui Margot, dar stiu ca inca mai am multe de invatat despre a fi vampir si nu am de gand sa ma bag intre Angelique si blonda ei sora.
-Ce vreti? Se vede Angelique obligata sa repete intrebarea.
-Luna viitoare Maiestatile lor, regi Petru, Vladimir si Floris din clanul Romanovilor, au spus ca vor veni sa stea la noi, zice Margot, vocea tremurandu-i aproape imperceptibil.
-Bun si trebuia sa ma intrerupi?
-Mai bine ca te-am intrerupt. Ce aveai de gand sa faci?
-Nu este treaba ta, Margot!
-Ba da, este. Nici nu stie ce inseamna daca este muscat si musca si el, la randul sau.
-Ma iubesti? Ma intreaba roscata intorcandu-se cu fata spre mine.
-Angelique... de abia te cunosc... Recunosc ca ma simt atras de tine si ca simt ceva pentru tine, dar nu stiu daca este dragoste...
-Vezi? Nici nu are cum sa te iubeasca. Nu mai stie ce sunt alea sentimente. Stii foarte bine ca este o diferenta enorma intre ce inseamna a simti pentru noi si ce inseamna a simti pentru oameni. Lasa-l sa descopere lumea noastra si apoi poti sa ii oferi acel dar.
-Foarte bine, zice Angel plecand din incapere.
Nu stiu daca am ranit-o sau nu, dar stiu ca ceea ce a afirmat Margot este adevarat. Este atat de diferita lumea acum cand nu mai sunt om.
-Nu te supara, Wolf. Este greu pentru ea sa fie singura, imi zice blonda punandu-mi mana pe umar si zambindu-mi.
-Nu am de ce sa ma supar. A fost dintotdeauna singura? Intreb eu curios.
-Nu. Singurul supravietuitor al clanului du Solei, Louis m-a creat pe mine din cauza singuratatii, insa cand eu nu m-am indragostit de el, a creat-o pe Angelique. Au fost iubiti si apoi si-au declarat dragoste eterna. Poti face asta oferindu-si sangele.
-Deci... daca ma musca...
-Da.
-Ce inseamna de fapt asta?
-O sa stii intotdeauna unde se va afla, cu cine si daca este in pericol, dar nu vei scapa niciodata de aceasta legatura care s-a format intre voi doi.
-Pai si... unde este Louis acum? Intreb eu gandindu-ma de ce nu este si el aici, cu ea, cu restul membrilor.
-Mort, raspunde blonda cu voce atat de rece incat simt un fior cum imi strabate coloana.
Nu mai spune nimic, plecand din incapere. Nu stiu cat timp am ramas in acea incapere, incremenit. Nu ma gandesc la nimic si totusi la toate. La viata mea de om, la cea pe care o am acum, la ceea ce ma asteapta viitorul. Este atat de liniste incat pot sa aud cum ceilalti se misca prin castel, un lucru cu care inca nu m-am obisnuit. Deasemenea ma uit la praful care danseaza in lumina ruginie a amurgului. Frapat fiind de dansul lui maiestuos. Ma trezesc din aceasta stare de amorteala cand aud cum geamul mare cat peretele din spatele meu este spart. Ma intorc si reusesc sa ma feresc la timp de doua cutite ce veneau spre mine. Furios imi scot coltii si culoarea ochilor mei devine un rosiu lichid.
-Cine esti?! Poruncesc eu atacatorului meu.
-Asasinul tau! Raspunde el.
Este imbracat tot in negru, doar ochii rosii ii pot vedea foarte clar. Este vampir ca si mine. Alerg spre unsa, unde intr-un cos se afla diverse arme si iau fara sa ma uit o sabie, indreptandu-ma spre atacatorul meu. Acesta pareaza foarte usor cu sabia ce si-a scos-o din teaca de pe spatele sau.
-Foarte puternic. Impresionant, exclama admirativ.
-Ce vrei?
-Viata ta, zice simplu, fara nici un pic de inflexiune sau emotie.
Gheata este primul cuvant care imi vine in minte cand ma gandesc la adverasarul meu. Este de gheata.
-De ce?
Nu raspunde, ci doar ma impinge si isi i-a avant pentru a lovi din nou, ei fac la fel ca el. Sabiile noastre se ciocnesc provocand scantei. Este foarte puternic si de abia pot para si tine pasul cu atacatorul meu.
-Obosesti, spune asasinul dupa cateva minute bune de atac si aparare.
Fara sa vreau ma gandesc la faptul ca suntem doar doi parteneri ce danseaza un dans al mortii. Sansele sunt impotriva mea, deoarece se vede foarte clarcine avea sa piarda ritmul acelei melodi.
-Te inseli, raspund eu incercand sa par confident in fortele mele.
Sunt eu vampir, dar nu pot sa mai rezist mult. Desi eram un spadasin execelnt cand eram om, acum nu sunt decat jumate din ceea ce am fost. Nu pot sa nu ma intreb daca aici imi voi gasi moartea. De un lucru sunt sigur, nu voi muri fara o lupta pe cinste. O sa il fac sa munceasca pentru banii care i-a primit sa ma asasineze. Cred ca douazeci de minute ne-am luptat, unul fugind, altul atacand, unul parand, altul retragandu-se. Un dans mortal in care partenerii incercau sa il supuna pe celalalt. O clipa de neatentie, de ragaz, doar de atat este nevoie pentru ca el sa ma dezarmeze si sa ma tinuiasca la pamant. Se afla peste mine cu sabia la gatul meu. Simt literalmente cat de ascutita ii este varful.
-Pana aici ti-a fost.
-Voi fi razbunat.
-Nu. Nu vei fi.
Ridica sabia. Inchid ochii. Si-a demonstrat superioritatea asupra mea. Tot ce pot sa fac este sa accept moartea onorabil. Niciodata nu mi-a trecut prin cap ca o sa mor la doar douazeci si patru de ani. Atat de tanar... astept moartea, numai ca aceasta nu mai vine. In schimb simt ceva picurand pe gatul meu. Deschid ochii si o vad pe Angelique aplecata tinand sabia cu ambele maini.
-Ridica-te, porunceste ea, iar eu ma supun.
-Oh... ti-ai varsat sangele pentru el?! Intreaba asasinul cu umire in glas.
-Din moment ce este in casa mea, iti poruncesc sa re prezinti! Zice Angel, ochii devenindu-i un albastru stralucitor, care parca te ingheata daca intraznesti sa te uiti direct in ei.
-Nu merge farmecul asupra mea, dar pentru a nu fi nepoliticoasa o sa va arat.
Nepoliticoasa? Ma intreb eu gandindu-ma ca nu este o simpla greseala gramaticala.
Isi da masca jos, descoperind un chip frumos de fata cu parul blond-saten scurt. M-a batut o fata? Rusinea mea este atat de mare incat nu stiu cand voi putea sa o spal si sa o uit. Nu imi vine sa cred. Este intr-adevar o fata care nu pare sa aiba mai mult de saptesprezece ani. Angelique parca citindu-mi gandurile isi pune mana pe umarul meu, confortandu-ma.
-Nu are de ce sa iti fie rusine. Domnisoara din fata ta este Ruslana, un vampir de peste o mie de ani. Ne poate omori pe amandoi daca doreste.
-Stii ca nu voi face asa ceva, niciodata, Angel, zice ea zambind.
Numai ca zambetul ei mai mult ma sperie decat ma linisteste.
-Nu stiu NIMIC, Ruslana. Ce cauti aici? Spuse punand accentul pe „ nimic”.
Dispare de pe pervazul geamului, unde se retrasese si apare in spatele meu, punandu-si mainile mici pe pieptul meu ca un copil mic ce se alinta.
-Este al meu! Zice Angelique aratandu-si coltii.
-Nu este inca nu l-ai muscat.
Incepuse sa ma streseze toata aceasta cearta, asa ca risc si intervin, dupa ce indepartez mainile lui Ruslana ce pare a nu avea de gand sa si le indeparteze singura.
-Terminati! Tip eu reusind astfel sa le atrag atentia. Nu stiu cine esti, nu stiu ce este intre voi doua, dar nu sunt al nimanui, momentan. Si daca voi fi al cuiva, atunci voi fi al lui Angel. A, si nu sunt un lucru. Bun. Acum ca am lamurti asta, poti sa raspunsi la intrebare si sa ne spui de ce ai venit?
Un zambet subtil si-a facut aparitia pe chipul ingerului meu, in timp ce Ruslana se uita interesanta la mine.
-Curajos tipul, nu am ce zice aici. Stii sa ii alegi. Am fost platita de Iulius pentru a-l omori pe domnul, numai ca m-a platit si Petru pentru a-l lasa in viata. Cum loialitatea mea este pentru Romanovi, in special pentru Floris, nu aveam de gand sa il omor, ci doar sa verific securitatea pe aici. Nu este rea, dar trebuie imbunatatita. O, hai, Angel nu te mai uita asa suspicios la mine, stiu ca poti sa imi simti sentimentele, deci stii ca nu mint. Apropo am venit sa va spun ca Romanovii vor intarzia ceva timp, au intalnit niste probleme pe drum.
-Vom vedea.
-Nici nu vreau altceva. Deci... in legatura cu tine, brunetule. Nu cred ca ne-am intalnit, zice ea aparand din nou din neant langa mine.
Dupa ce i-am dat mainile dupa mine isi reluase locul pe pervazul ferestrei, apoi cand vorbise cu Angelique aparuse in fata acesteia, luandu-i mainile in ale sale si jucandu-se cu ele. Se comporta exact ca un copil.
-Edward Wolf de Wellington, zic luandu-i mana si sarutandu-i-o.
-Ce dulce este, spune intorcandu-se cu fata spre Angel. Scumpule, numele tau uman il inlocuiesti cu cel al clanului tau. Deci tu esti Edward Wolf du Solei, desi sincer, nu imi place Edward, suna aiurea si imi aminteste de un fost om. Nu prea placut, imi sopteste strambandu-se.
-Iar dumneavoastra, sunteti...?
-Ruslana Petrovski.
-Incantat, domnisoara Petrovski.
Angelique urmarea tacuta toata aceasta scena, maraind incet si amenintator. Se vedea ca nu este deloc impresionata de rusoaica.
-Un adevarat gentelman! Zice ea incantata. Vino sa imi arati imprejurimile.
Nu o refuz, insa atunci cand trec pe langa Angel, aceasta imi sopteste sa am grija la Ruslana, iar eu o linistesc dand aproape imperceptibil din cap. Nu am cum sa uit prezentarea pe care si-a facut-o atunci cand a zburat prin geam, aruncand doua cutite spre mine. Vreau doar sa o cunosc mai bine, poate cine stie o sa divulge ceva din greseala desi, slabse sanse sa se intample asa ceva, doar este o profesionista si doar a trait o mie de ani.