Momentan citesc o carte care mi-a recomandat-o o colega. Damnare. Adica blestem.
Am cautat cate ceva despre ea pe net si din spusele tale imi pare foarte super cartea. Am cautat-o la biblioteca pentru ca doream sa ma apuc sa o citesc, but... n-am gasit-o. Eh, poate gasesc sa o cumpar de undeva, ori sa dau de ea pe net, mai vedem, oricum povestea mi-a placut.
Acum, dupa ce am terminat de citit Kamikaze spatiali ( care a avut un final cam... nah .__. )Spoiler se dovedea a fi un vis... M-am apucat sa citesc o carte plina de umor, suspans si aventura. Este vorba de Cum sa cumperi un politist de Carter Brown.
Totul incepe intr-un orasel american de provincie, pe coasta Pacificului. O intamplare aparent banala, petrecuta intr-o dupa-amiaza pe plaja, lasa in urma multe intrebari fara raspuns care tes o capcana in jurul locotenentului Al Wheeler. Este oare de-ajuns atat cat sa-l cumperi pe acest om pe care nu-l intereseaza decat doua lucruri : femeile si crimele?
Dupa ce isi pierde serviciul, el "lucreaza" pentru un domn, Sloan, care si-a pierdut fiica ( defapt a fost rapita ), asa ca il roaga pe Al sa il ajute sa o caute. Acum depinde de el daca reuseste sau nu, avand in vedere ce il intereseaza pe el defapt ( pff... femeile, ce sa mai zic? )
Am terminat Obeliscul negru de Erich Maria Remarque saptamana asta, pentru ca dupa cum am prevazut, nu am mai citit in weekend ci m-am apucat sa citesc de pe luni pe la scoala, and all. Pe miercuri am si terminat cartea care mi-a placut foarte mult. Daca ar fi sa ma intrebe pe mine cineva care a fost genul, romance, whatsoever, ar fi greu de ales; nu este o carte despre dragoste and all that stuff. Este o carte scrisa in timpul "Depresiei" sa spunem provocata de Primul Razboi Mondial si, well, de ce nu si venirea celui de-al Doilea. In orice caz, este o carte foarte interesanta ce descrie foarte bine timpurile acelea, asa cum erau in Germania si puterea nefasta a inflatiei. Combinata si cu o dragoste ideala, stranie, este o combinatie perfecta; mai ales daca personajul principal lucreaza si la o agentie de Pompe Funebre; mi s-a parut, prin urmare, o carte foarte faina. Si bine scrisa, pe deasupra. Un stil pe care l-am devorat si admirat de-o potriva; in plus, are un umor foarte placut, ciudat aproape, ce nu ar fi apreciat de multe persoane, presupun, dar care pe mine m-a prins si prin acele scene umoristico-ironice, m-a facut sa zambesc ori sa rad pe cinste.
Dupa aceasta am crezut de cuviinta ca trebuie sa mai citesc ceva, asa ca am prins Joia dulce de Steinbeck. Este o cartulie ce la inceput, recunosc, nu m-a atras de nici o culoare si nici nu doream sa o citesc pana la final; era pur si simplu... anosta, la inceput, in ceea ce ma priveste. Sau poate era faptul ca nu eram incarcata cu prea multa energie si putere de atentie; deci rabdare, sa analizez si sa inghit fiecare descriere ( ce mai tarziu mi s-a parut adorabila ). In fine, intrebandu-ma "cum ti se pare cartea pana aici? " colega mea a primit un raspuns destul de sec si crud: nu-mi prea place. Dar apoi a inceput, intr-adevar, sa-mi placa, asa cum se intampla cu atat de multe carti pe care le citesc. In orice caz, aceasta Joie dulce poate fi considerata, cu adevarat, o carte foarte dulce, cu niste scene impresionant de frumoase and all that stuff. Nu stiu nici eu ce mi-a placut atat de mult la aceasta cartulie, mai ales din cauza faptului ca la inceput am fost foarte... retinuta in ceea ce o privea; pur si simplu nu ma atragea atat de tare; desi, cum am mai spus, poate sa fi fost si din cauza lipsei mele de atentie. Oricum, personajele sunt cu adevarat foarte simpatice si au o asa o alura interesanta, ca nu ai cum sa nu le adori. Actiunea este interesanta si datorita faptului ca... e in timpul acele Mari Depresii provocate de Razboi, and all that stuff; dar de fapt cartea aceasta este o comedie romantica traznita, or something like that. nu pot spune ca m-a amuzat prea tare or anything, dar are si elemente comice pe care le-as fi savurat foarte bine, cu cea mai mare siguranta, daca as fi citit cartea in limba sa originala. Dar, una peste alta, a fost bine si asa.
Mi s-a parut foarte interesanta si datorita ideii, dar si al stilului; lucruri pe care nu le-am agreat inca de la inceput. Are un stil foarte simpatic ce se potriveste de minune cu actiunea si as putea spune ca Steinbeck a pus o stamplila a adorabilitatii pe lucrarile sale; sau, in fine, pe lucrarea asta.
Povestea nu o voi insira aici, ca sa nu fiu acuzata de prea multe spoilere si pentru ca, oricum, mi-e lene sa fac asta. Insa, as putea spune ca a avut o multime de pasaje ce m-au dat, practic, peste cap si imi pare rau ca nu am scos decat un citat, dar nu ma puteam opri, pur si simplu, din citit, ca sa scriu citatele and stuff. Anyway, personajele, cum am mai spus, sunt foarte simpatice si nu pot spune ca se urmeaza un stereotip, parca fiecare e unic in felul lui, asa cum si cartea prinde o alura atat de profunda, simpatica, adorabila, interesanta, fascinanta, de-opotriva neserioasa si serioasa, daca se poate asa ceva. Plus ca este de o naivitate incredibila din pricina unor personaje, ceea ce ridica si mai mult particularitatea de sympathique a cartii.
Este o carte pe care o recomand tuturor celor ce le plac cartile dragute, pufoase, adorabile.
Si astazi am citit Domnisoara Christina, de Mircea Eliade. Ma tin parca de ani de zile sa citesc cartea asta si doar azi am reusit sa ... what? sa prind curajul sa o citesc, sau ce? Nu, de fapt acum mi-a imprumutat-o o colega; caci is atat de saraca, incat prin biblioteca mea personala bate vantul intr-un stil barbar; am si eu 3 carti, lol - cu o mica mare exagerare.
Anyway, nu stiu la ce ma asteptam, dar a fost o carte draguta. Presupun ca poate fi interpretata in diferite moduri; acum, depinde de fiecare persoana, bineinteles. Caci am o colega, mediocra in ale literaturii, sa zicem, care spune ca-i cartea sa favorita; acum, eu nu gasesc ceea ce ei i-a placut atat de mult la aceasta carte. Desigur, si mie mi-a placut destul de mult si este cu adevarat interesanta daca ii cauti profunzimile, dar la prima vedere nu mi se pare asa mare capodopera sau eu mai stiu ce. Oricum, sa trec peste si sa nu devin prea rautacioasa.
Nu a fost deloc o carte atat de horror pe cum ma asteptam sa fie, adica, auzisem chestii, you know. Da' a fost OK; nu m-am plictisit datorita stilului, caci eu il apreciez foarte mult pe Eliade si am stat la fiecare paragraf, well not really, dar la cele la care se merita, sa analizez si sa ma gandesc: oare ce-a vrut sa zica nenea Eliade acilisa? o fi vrut sa ii dea sensul ala simplu pe care l-ar interpreta toata lumea, sau e mai mult decat atat? Are un stil atat de abstract incat este foarte greu sa il intelegi, mi se pare mie. E pur si simplu genial, omu' asta. Sau a fost, anyway. Mi-a placut cartulia si este cu adevarat interesanta; chiar daca sau poate datorita faptului ca porneste chiar de la Luceafarul lui Eminescu, sau poate ca nu, dar se vad atat de bine referirile la aceasta poezie incat nu pot crede ca Eliade nu s-a bazat pe Luceafar atunci cand a scris povestirea; probabil a fost asa, ca un izvor de inspiratie ( ce sa zic, nu am citit de unde s-a inspirat and all that stuff cuz I don't usually care about it and all ).
Simplista, la prima vedere, intriganta in profunzime, Mademoiselle Christina este o cartulie tres sympa.
Citez de pe spatele cartii:
"Un fascinant roman de aventuri cu intamplari pline de mister si cele mai ciudate personaje, de la ticalosi fara scrupule la eroi excentrici"
Ceea ce m-a atras la aceasta carte, in afara de nume si coperta, care sunt geniale, a fost faptul ca la fiecare pagina radeam de glumele facute de autor. Haioasa cartea.
Actiunea se invarte in jurul unui adolescent de 16 ani al carui tata intra la inchisoare pentru ca a scufundat un vas. Noah, baiatu', trebuie sa gaseasca dovezi ca tatal lui a facut ce a facut doar pentru ca acel vas comitea infractiuni. Asa colinda el pe la diferite personaje atat de diferite.
Am inceput Cismigiu & Comp. de Grigore Bajenaru.Am inceput sa citesc autori romani, dupa ce am devorat cateva carti de-ale lui Drumes, mi s-a deschis pofta pentru literatura noastra. Si cum vacanta se apropie, vreau sa prelungesc sentimentul pe care il ai cand esti elev. Cartea e foarte amuzanta, imi place ca autorul nu da prea multe detalii ci suprinde mai mult intamplari. Intamplarile sunt simpatice si bine conturate , exact pe gustul unui adolescent. Ceea ce e ciudat e ca unele fragmente mi se par foarte cunoscute, precum cel cu laptele si musca. Hmmm...
Tocmai m-am apucat de inca un roman de al lui Stephen King:Carrie...e chiar okay avand in vedere si celelalte carti ale sale pot spune ca si aceasta se ridica,cat de cat la nivelul asteptarilor desi sunt de parere ca e putin cam scurt,in fine,daguta carte,ca toate celelalte ale sale desigur
„Idiotul", de Fiodor M. Dostoievski.
Mi-a recomandat-o profesorul de latina inainte de vacanta de Paste si la inceput recunosc ca am fost destul de sceptica. Lista mea de lecturi suplimentare continea numai numele marilor filozofi ce s-au remarcat de-a lungul istoriei, asezati frumos in ordine cronologica pe doua pagini de A4. La inceput m-am holbat la lista aia, pentru ca era absurd ca un profesor ( tin sa precizez ca e abia iesit din bancile facultatii ) sa dea asemenea lucrari de citit unor pusti de 14-15 ani.
Asa ca a durat o vreme pana sa ma conving ca e ok sa ma apuc si de Dostoievski, dar atunci cand m-am apucat, clar a meritat.
Imi place mult cartea, stilul de a scrie e captivant, iar asta mi se pare cel mai important lucru la o carte. Este descrisa mizeria societatii ruse de la acea vreme pana in cele mai mici detalii, reda cu foarte multa precizie intamplarile si imi place si ca personajele sunt bine conturate. Am citit pana acum destule carti in care majoritatea personajelor aveau o personalitate rupta din cea a autorului insusi, cu foarte mici diferente care se vroiau a le individualiza si a crea un aer diferit care sa contribuie la respectiva istorisire, dar la „Idiotul" nu a fost cazul de asa ceva, nu e vorba de un amator care s-a apucat de o carte pentru ca nu stia cum sa faca bani mai repede. Asta imi place cel mai mult la cartile mai vechi, ca sunt sincere.
De curand am terminat o carte de o genialitate absoluta pe care din noiembrie o tot vanez pe la biblioteca. Vorbesc despre Piramidele lui Napoleon de William Dietrich. Ma oftic totusi ca mi-a luat atata s-o citesc ( patru saptamani ), timp acordat deobicei cartilor care nu ma prind din prima, dar cartea asta a fost captivanta de la primul rand scris, insa am fost atat de ocupata cu alte lucruri gen invatat si facut pe ghidul si a turui si a visa si alte hobby-uri nesanatoase ca deabia daca mi-am putut face timp pentru ea. Dar de fiecare data cand prindeam ocazia de a o citi, o parcurgeam rapid si ma desparteam cu greu de aceasta! E... pff, mult, mult prea geniala!
Sa nu vorbesc despre personaje si actiune si pasiunea pe care mi-a trezit-o aceasta carte pentru Napoleon, pe care l-am descoperit a fi un personaj fermecator, cu o personalitate complexa si tare ambitios. Si au fost si momente de o profunzime nebanuita, ce mi-au starnit cateva lacrimi.
Cat despre Ethan, personajul principal, mi s-a parut un personaj cam tampit - in sensul ca nu prea isi gasea un rost, dar in acelasi timp genial, cu o personalitate marcanta. Mi-a placut mult sarcasmul si felul lui plictisit de-a fi. Mi-a mai placut si de Antoine ( sau Talma ), care era asa un scump si un dulce si atat de loial prietenului sau Ethan.
In orice caz, cartea in sine a fost una originala, care m-a prins, o lectura usoara si nu prea, cu un dialog pe cinste si replici memorabile ( la propriu ) si incarcata in primul rand cu foarte multe informatii istorice.
Apoi m-am apucat de De veghe in lanul de secara - J.D. Salinger pe care ne-a dat-o la engleza si pe care am terminat-o intr-o zi. Mi-a placut mult si aceasta, a fost atat de realista si de... cum sa spun eu ... intr-un anume fel, marcanta. Da, marcanta. Desi Holden era un personaj complex si interesant, mi s-a parut cam, nu stiu, fara tarie de caracter. Oricum, cartea chiar a fost una pe cinste daca am citit-o doar intr-o zi.
Acum, ca sa ma mai relaxez si fiindca nu am citit de mult, m-am apucat de o carte din colectia Cocktail, Regina Gafelor la New York ca tot se aseza praful pe ea prin biblioteca. Dar imediat ce termin cu ea, ma reapuc de Regina Damnatilor-Anne Rice ca nu am terminat-o s'apoi de Alchimistul - Paulo Coelho.
Momentan sunt, literally, ingropata intr-un morman de carti, atat cele obligatorii [urasc tot ce este impus de scoala sau societate] cat si cele pe care le citesc de placere. Desi mi-ar place sa mentionez si sa fac o scurta analiza a multitudinii de carti in franceza pe care le citesc, cu referiri ciudate la agenti secreti si povesti macabre, prefer sa ma abtin si sa ma axez pe ceea ce citesc acum. Rumors sau mult mai cunoscut in limba romana ca Suspiciuni, volumul II al seriei Lux de Anna Godbersen contureaza Manhattan-ul anului 1899, o lume a frustrantelor diferente sociale, cu intrigi care se impltesc asemenea unei panze de paianjen. Ceea ce mi se pare extrem de fascinant este stilul autoarei. Nefiind un mare fan al descrierilor alambicate si interminabile, ma irita la inceput, insa cu timpul am inceput sa il indragesc, considerandu-l o combinatie fascinanta- gen Gossip Girl meets Marie Antoinette.
Ideea generala a volumelor este ca aparentele nu sunt eterne, spre deosebire de esenta, si ca gradul de dificultate al unei vieti, in acea perioada, era indicat de asteptarile societatii si de rangul detinut. Cu cat te situai mai sus pe scara sociala, cu atat aparentele trebuiau respectate mai mult, deveneau o parte din tine, omorand-o pe cea reala. Nu o sa dau spoilere referitoare la actiunea cartii, desi mi se pare tentant. O alta parte fascinanta a cartii e ca, te face sa te astepti la ceva maret, asteptand sa se intampla, cand, de fapt nu se intampla; insa, bineinteles cand te astepti mai putin se intampla ceva de ordin major, si iti ia cateva pagini bune sa iti dai seama ca de fapt s-a intamplat. Abstract. O sa ma opresc aici si pun punct cu un citat care has stricken me as unfathomably true.
"So this was betrayal. It was like being left alone in the desert at dusk without water or warmth. It left your mouth dry and will broken. It sapped your tears and made you hollow."
Am inceput Cismigiu & Comp. de Grigore Bajenaru.Am inceput sa citesc autori romani, dupa ce am devorat cateva carti de-ale lui Drumes, mi s-a deschis pofta pentru literatura noastra. Si cum vacanta se apropie, vreau sa prelungesc sentimentul pe care il ai cand esti elev. Cartea e foarte amuzanta, imi place ca autorul nu da prea multe detalii ci suprinde mai mult intamplari. Intamplarile sunt simpatice si bine conturate , exact pe gustul unui adolescent. Ceea ce e ciudat e ca unele fragmente mi se par foarte cunoscute, precum cel cu laptele si musca. Hmmm...
Xoxo, Ang.
Am citit si eu cartea si mi s-a parut foarte faina si reusita and all /( chiar am primit-o de ziua mea dupa ce m-am plans ca nu o am si ca vreau sa o cumpar - dupa ce am citit-o, pentru ca mi-a placut foarte mult ). Este pentru adolescenti, pentru elevi, este o carte perfecta pentru noi, lol. Nu este deloc complicata, desi a doua parte cu Buna dimineata, baieti! se poate sa nu fie la fel de inteleasa ( sentimental vorbind ) de noi, cei ce nu au terminat inca scoala. Dar mi-a placut, in orice caz, foarte-foarte-foarte mult si tin mult la cartea asta. Punct.
Eu am mai citit niste cartulii minuscule gen povestioare, ca The Queen of Death de John Milne si The Mistress of Spices de Chitra Banerjee Divakaruni si Tess of the D'Urbervilles de Thomas Hardy. Well, da, sunt simple, scurte si chiar "nu cine stie ce", dar mi-au picat in mana si am zis sa le citesc, si am facut bine ca-s tare simpatice. The mistress of Spices e foarte interesanta si ma intrebam care e faza cu cartulia, caci stiu ca este si un film care - cel mai probabil - porneste de la povestioara asta. Si a fost destul de catchy si interesanta, pe cat poate sa fie o astfel de povestioara. Ce acu The Queen of Death e way too simple and not really interesting, dar daca tot ma apucasem, am citit-o, lol si cat despre Tess... e cu totul alta poveste; desi o povestioara scurta, pot spune ca este foarte draguta si imi place mult, I mean the style and also the facts and all, pe o parte chiar m-a dat pe spate, so I like it ^^
Si momentan citesc "Rebela" - ce titlu oribil, really, in engleza e simplu "Millie" dar in romana... well, sit lol. Scrisa de Helen Welsh, este o carte foarte vulgara, dura si perversa, dar imi place, desi nu pot spune nici ca ma omor dupa ea si nici ca e favorita mea, este destul de interesanta ( chiar daca stilul nu este favoritul meu, il percep destul de bine ) si oricum are niste detalii rather interesting around si ma intereseaza mai mult psihologia, personajele si profunzimea sentimentelor decat actele perverse si nebuniile descrise pe acolo. Per total, e ok cartea - mai am vreo suta de pagini si o termin, sa vad cand mai citesc.
Am trecut de perioada putin mai dificila cu tezele si s-a dat frau liber cititului, daca pot spune asa.
Cu mult timp in urma [cred ca vara trecuta] am citit "Codul DaVinci" de Dan Brown. Intens mediatizata nu are rost sa mentionez despre ea. A fost interesanta tinand cont de imbinarea fictiunii cu elemente reale, si din punct de vedere al alchimiei, iconografiei, simbolurilor etc. Mentionez doar ca ecranizarea cartii este de o calitate foarte proasta, filmul schimband total actiunea cartii si introducerea latinei in unele discutii plus eliminarea a trei sferturi din termenii franceji utilizati in conversatii.
Am terminat o carte inainte de teza stupida la mate ... "Lolita" de Vladimir Nabokov. Narata de un personaj pe nume "Humbert Humbert" carturar de origine franceza, acesta se muta in State, intr-un orasel pe nume Ramsdale unde sta ca si chirias la o vaduva pe nume C. Haze. In cele din urma Domnul l H. se indragosteste de fata gazdei, pe nume Dolores Haze (Lolita), aceasta este, conform naratorului, o nimfeta. Nimfete (fete tinere in perioada adolescentei, undeva intre 12-16 ani). Obsedat de nimfete si dupa ce moare in cele din urma C. Haze, cu care se casatoreste doar pentru a fi cu fiica, acesta are o relatie "incestuoasa" cu Lolita, tinand cont ca Humbert era tatal vitreg al acesteia. In cele din urma Lolita este rapita... Humbert reintalnindu-se cu ea dupa cativa ani.
Ce este interesant este modul nararii care seamana cu un jurnal de viata, al vietii lui. De asemenea felul in care naratorul isi creeaza mai multe personalitati "Humbert Humbert, Humbert cel rau, Dr. Edgar Humbert, Humberg, Hamburg" etc.
Acum m-am apucat de "Jurnalul unu mai" de Paulo Coelho.Inceputul e chiar promitator. Chiar nu stiu cum unii autori au atata imaginatie sa inventeze astfel de lucruri.
Chiar imi era dor sa citesc ceva :]] Am cautat mult si bine ca disperata carti pe internet pana cand am descoperit Fetele de Inghetata, scrisa de Dorothy Koomson. Mai citisem eu niste carti scrise de Dorothy(The cupid Effect, The chocolate run) si stiam ca este o scriitoare in adevaratul sens al cuvantului. Are un stil simplu, care te atrage inca de la primele pagini. Eu am fost captivata inca de la primul rand :]] Povestea este foarte interesanta si originala, din punctul meu de vedere. Chiar e o idee draguta. Nu am descoperit nimic care sa aiba legatura si cu alte carti citite de mine.
Momentan o citesc online in engleza. Este foarte usoara si accesibila, nu am intalnit dificultati pana acum. E un site foarte tare care posteaza toate romanele scrise de Dorothy. Cu siguranta, dupa ce voi termina, ma voi apuca si de restul cartilor :]] My best friend's girls si The woman he loved before mi se par foarte interesante. Cu siguranta ma voi apuca de ele dupa ce termin aceasta carte :]]...
Momentan se presupune ca citesc "Fantoma de la opera" de Gaston Leroux, insa nu am mai citit din aceasta carte de... joi? nu, cred ca miercuri ( sit i can't even remember lol ) anyway! ideea este ca nu e rea cartea, i like it somehow, dar nu ma atrage atat de tare pe cum ma asteptam sa ma atraga si de aceea si nici nu am mai citit din ea, but i'll finish it for sure, i mean i've read like a half of it and i'm hell gonna read it. Desi habar nu am de ce nu a reusit sa ma ... captiveze?! i mean, well, it's a fine interesting book, but it doesn't get me. No idea why. In orice caz, poate ca o sa imi starneasca mai mult interesul de aici inainte, si asa momentan e singura carte pe care o citesc, yes.
Anyway, am terminat primul volum din Les Miserables - well, actually, sunt cam in pom in ceea ce priveste distribuirea partilor acestei capodopere scrise de Victor Hugo ( actually, i hell loved the first tome, i mean it was like hell of an interesting and good one ). Anyway, acest prim volum cuprinde, de fapt, primele doua parti, meh cuz of the edition or whatever : prima parte named Fantine si cea de-a doua, Cosette. Both are extraordinary lol. In orice caz, pot spune ca imi place foarte mult si nici nu se putea sa te asepti la altceva; actually, am subestimat cartea si chiar am crezut ca ma va plictisi, in orice caz aveam impresia ca o voi citi in sila caci imi pusesem neaparat in gand sa o citesc, nu - de fapt imi pusesem in gand sa o citesc neaparat, damn i cant even talk anymore, ok write but it doesn't matter. In orice caz, ceeac e voiam sa spun este ca o credeam o carte... like, the classic sit you won't enjoy but you have to read, si mare mi-a fost surpriza cand am realizat ca este al naibii de interesanta si fain scrisa, not boring at all. I'm reading it in French actually si cred ca de asta imi place atat de tare, i can bet that if it were for me to read it in Romanian I wouldn't enjoy it as much as i actually do. Jean Valjean este un personaj foarte interesant si ma omor dupa numele lui. Nu imi amintesc sa imi mai fi placut un nume atat de mult pe cum imi place Jean Valjean, I mean i hell loved it for the first time i ever heard it, hundreds of years ago ! but actually reading about the character and all it made me love the name even more if that's even possible or legal. In orice caz, ma omor dupa numele asta si dupa Cosette, ofc, beat me I don't know why they just drive me crazy. si intamplarea face sa imi placa si personajele, si actiunea, si cartea si stilul si ce naibii a reusit sa faca Victor Hugo cu mizerabilii astia.
Sa nu mai zic ca are niste scene unbelievable. I mean, nu ai crede ca a vrut sa spuna asta but hell he meant it. And I like the parts with " je ne sais que" damn it drives me crazy. And about the Javert guy, damn he's cool. In orice caz, toata fuga asta, toata ideea, conceptul de mizerabili, the bad and good and all this stuff, m-au prins and i just like the book and all. Si stiu ca sunt total incoerenta and random, dar nu ma simt in stare sa leg doua cuvinte. I just liked this first tome. And i have to go to RomFra to rent the second tome and i hell hope its still there! if not, i'm gonna die.
Si am citit si azi Catcher in the rye, de J.D Salinger. Very nice book. Cum e in romana, De veghe in lanul de secara? Oh, god! you won't guess from what comes this tittle! i loved it. Nu ma asteptam sa imi placa atat de mult, cuz my English teacher recommended it to me. She said that its a must read in a life time. And I said hell why not cuz I had the book in my computer and i wasn't in the mood of doing anything so I said i should read something so I've read this book. I loved it. Are un stil extraordinar de simplist, cam in the way I'm writing right now si "prescurtarile" sau abrevieri de prescurtari sau wtf, cum naiba se numesc, i've got no idea, they practically killed me. Si repetitia cuvantului "anyway" god! and other stuff like that, hell it killed me, this book. But I still liked it, I dont know why, it's just charming and interesting and it's a must read in a life time, indeed. I'm really glad I've got to read it. In orice caz, este o carte foarte interesanta ce intra in opozitie cu stilul, lets say, pe care il abordeaza. You can see all over the text words like watcha and brudda. God, am stat vreo 30 de secunde sa ma gandesc ce naiba o inseamna brudda, i was like about to search it in the online dictionary cuz i couldn't understand what the red dot it meant! anyway, then I tried to pronounce it and then the bell ring! it was the word for "brother" gosh it killed me.
In orice caz, apreciez ideea si modul in care se desfasoara actiunea and all that "hidden messages" - i'm not saying that the author mean those hidden messages when he wrote the book, he probably didn't even meant them, i mean... who does? when you write, you just hell write your soul out. In orice caz, sunt acolo niste lucruri foarte dragute la care sa te gandesti, unele chiar cu probleme existentiale, duh. Este un mix foarte intereasnt de imaturitate si cautarea sinelui, a depresiei and life in general and there are too many events happening in such a short time, that you can't love it. Nu o sa vorbesc aici despre their hole deep meaning, lol, insa cartea este una foarte catchy and once you read it, you can't stop thinking about one or two deep things, and that's kind of ironic cuz of the way the book is written, i suppose.
And hell i love the title.
Am inceput "Diavolul si domnisoara Prym" de Coelho, doar din curiozitate. Cartile lui sunt foarte comercializate momentan, si dupa ce am citit "11 minute" m-am lasat de el. Dar acum,ca am dat peste cartile lui la biblioteca am zis sa-i mai dau o sansa. M-am tot gandit la ce e atat de gresit la romanele lui, si am gasit pana la urma problema. Nu au acel ceva, nu au misterul care sa te tina in priza pana la ultima pagina, care sa te umple cu adrenalina si sa te framante pe dinauntru. Lectura e placuta, nu zic ca nu, dar nu ma atrage in felul in care m-a atras de exemplu "panza de paianjen" (ca tot am citit-o recent). In acea carte vroiam sa stiu cat mai repede soarta persnajului, ce se intampla cu ea. Pentru mine, cartile lui Paulo Coelho sunt frumoase, dar nu incredibile. Am sa incerc totusi sa mai citesc cat am ocazia, dar parerea mea e deja formata.
In paralel. ca sa nu ma plictisesc (si ca sa trag cat pot din carte), am citit "Panza de Paianjen" de Cella Serghi. Auzisem o multime de lucruri bune asa ca am hotarat sa o citesc, si chiar mi-a placut! Viata zbuciumata a Dianei Slavu chiar m-a incantat. Dubla personalitate a dat o altfel de aura romanului, imi placea sa citesc si sa traiesc eu prin intermediul cuvintelor aventurile tineretii ei.
Am vrut sa imprumut si "Cartea Mironei" o alta carte de-a ei, insa la biblioteca zicea ca nu exista asa o carte, ci ca este doar "Mirona". Hmm? Am cautat si pe net si am gasit foarte clar "Cartea Mironei"... Probabil nu vazuse bibliotecara prea bine.
Si am citit si azi Catcher in the rye, de J.D Salinger. Very nice book. Cum e in romana, De veghe in lanul de secara? Oh, god! you won't guess from what comes this tittle! i loved it. Nu ma asteptam sa imi placa atat de mult, cuz my English teacher recommended it to me. She said that its a must read in a life time. And I said hell why not cuz I had the book in my computer and i wasn't in the mood of doing anything so I said i should read something so I've read this book. I loved it. Are un stil extraordinar de simplist, cam in the way I'm writing right now si "prescurtarile" sau abrevieri de prescurtari sau wtf, cum naiba se numesc, i've got no idea, they practically killed me. Si repetitia cuvantului "anyway" god! and other stuff like that, hell it killed me, this book. But I still liked it, I dont know why, it's just charming and interesting and it's a must read in a life time, indeed. I'm really glad I've got to read it. In orice caz, este o carte foarte interesanta ce intra in opozitie cu stilul, lets say, pe care il abordeaza. You can see all over the text words like watcha and brudda. God, am stat vreo 30 de secunde sa ma gandesc ce naiba o inseamna brudda, i was like about to search it in the online dictionary cuz i couldn't understand what the red dot it meant! anyway, then I tried to pronounce it and then the bell ring! it was the word for "brother" gosh it killed me.
In orice caz, apreciez ideea si modul in care se desfasoara actiunea and all that "hidden messages" - i'm not saying that the author mean those hidden messages when he wrote the book, he probably didn't even meant them, i mean... who does? when you write, you just hell write your soul out. In orice caz, sunt acolo niste lucruri foarte dragute la care sa te gandesti, unele chiar cu probleme existentiale, duh. Este un mix foarte intereasnt de imaturitate si cautarea sinelui, a depresiei and life in general and there are too many events happening in such a short time, that you can't love it. Nu o sa vorbesc aici despre their hole deep meaning, lol, insa cartea este una foarte catchy and once you read it, you can't stop thinking about one or two deep things, and that's kind of ironic cuz of the way the book is written, i suppose.
And hell i love the tittle.
Am citit si eu 'De veghe in lanul de secara' pe la sfarsitul clasei a 8-a. Nu ma asteptam sa imi placa, fiindca la fel, mi-a recomandat-o o profesoara. Dar, surprinzator, inca se situeaza printre cartile mele preferate. Si e adevarat, daca nu citesti cartea, nici nu iti poate trece prin cap ce legatura are titlul cu romanul. *laughs*
Love it.
Ei bine in ultimele doua saptamani, surprinzator am citit destul de multe carti desi am avut de invatat pentru ultimelenote la materii siteza la mate.
Ultima carte pe care am terinat-o este bine cunoscuta O plimbare de neuitat sau titlul sau in engleza A walk to remember de Nicholas Sparks. Am cautat de mult timp aceasta carte atat prin librarii cat si pe internet si intr-un final, dupa ce am stat foarte mult pe lista de asteptare a bibliotecii am reusit sa o citesc.
Desi nu sunt eu un prea mare fan al cartilor de dragoste, aceastachiar mi-a placut foarte mult. Cum viata o ia pe alte cai si te schimba intr-o persoana complet diferita de cea care ai fost inainte. Mi-a placut foarte mult prsoana lui Londo, personajul principal si felul in care s-a purtat cu Jamie desi avea momente cand chiar o facea sa se simta prost.
Oricum pana la sfarsit, dupa ce au trecut prin destul de ulte impreuna s-a indragostit de ea si nici maca luinu-i venea sa creada. Insa London a aflat mareke secret al lui Jamie care l-a socat si a facut multe lucruri pentru a o face pe aceasta fericita.
Nu voi da mai mute detalii in legatura cu povestea pentru a va lasa sa o cititi daca nu ati facut-o.
Orium, mai citesc acum Capitanul Apostolescu si dubla enigma de HoriaTecuceanu de care nupot spune inca prea multe avand in vedere ca am citit doar doua capitole (foarte scurte) si inca o carte pe care am gasit-o la biblioteca, Prima ancheta a lui Maigret de Georges Simenon. Voi da edit dupa ce le voi termina.
Am terminat de citit Martorul acum haha, am inceput Ingerul noptii pe care l-am citit... sa zicem intr-o zi sau mai putin. Deci, pot spune ca il ador pe Rixon! Adica - Patch e genul ala misterios, enervant, amuzant, tupeist si altele, dar Rixon e... Inima! Ce pot zice, a aparut doar de doua ori, dar de prima oara cum am citit de el (mi se parea ca numele lui seamana cu numele unui ren de a lui Mos Craciun, cat am meditat la problema asta) cum a devenit primul in topul meu (Jules chiar daca e genul de baiat rau si altele... nu m-a captivat, desi a participat la actiune mai mult decat Rixon care a aparut in cateva randuri si... pa). Oricum, Vee e mortala! Ce tipa nebuna... se vede ca e mai acceptabila cand nu e spital pe doze de sedative. Oricum, chiar nu ma gandeam ca Jules este in spatele la toate astea. Adica... oau! Si eu care credeam ca Jules e un inger cazut ca Patch si de aceea nu l-a putut vedea (era o conversatie intre Nora Grey si Cipriano - aka Patch ca le incasa la boxul irlandez - in care el zicea ca nu l-a vazut pe tip... Hm... chiar ma gandisem la asta). Oricum, si tipa aia. Nici nu mi-a venit sa cred ca o poseda pe pshiologul scolii ca sa o tina sub subravegheatie pe Nora. Dar mai ales ca e fosta iubita a lui Patch care o urmarea pe Nora. T_________T Si cand te gandesti ca e un inger si a prevazut ca Patch o s-o omoare pe Nora, desi trebuia s-o salveze de el insasi daca vroia sa revina in Rai. Oricum, m-am bucurat ca a devenit ingerul pazitor a lui Nora si ca a salvat-o cand s-a aruncat de pe grinda din sala de sport. Si cand te gandesti... un inger pazitor pe motocicleta care iti sterge intrebarile din minte pe care vrei sa i le pui si te seduce printr-un joc, apoi te saruta in parc, fiind pustiu, la un picnic pe iarba verde... Ah...
Momentan citesc (adica sper sa trec si de capitolul doi) Invitatie la vals. Yeah... i-am zis lui Dya si acum o citeste si ea (eu am varianta veche a cartii T.T). Oricum, vreu sa citesc Potrerul lui Daniel Grey, si chiar o s-o fac.
Am citit Elevul Dima dintr-a saptea de Mihail Drumes si pot spune ca este cea mai frumoasa carte care am citit-o. Mi-a captat atentia titlul si dupa ce am citit cateva capitole, am prins dorinta sa citesc mai mult si mai mult. Plina de atatea idei si ganduri de adolescent, m-a fascinat intru totul. Am plans cand Soimaru s-a sinucis din dragoste pentru directoare si cand baietii au aratat un semn total de respect fata de prietenul lor decedat, stand toata noaptea la mormantul lui. Finalul m-a intristat, ma asteptam ca Grigore sa ramana cu Lotte, insa asta nu schimba faptul ca mi-a placut cartea. A fost... splendida. Drumes e un romancier desavarsit, are un fel aparte de-a scrie. <3
Acum m-am apucat de citit Accidentul de Mihail Sebastian. Inceputul este promitator, sper sa fie la fel de interesant pe tot parcursul cartii.
Hm, sa vedem.
M-am apucat sa citesc, de curand, 'Cartea interzisa' de Guido Mina Di Sospiro si Joscelyn Godwin. Pot spune ca e o carte buna, desi am ajuns de-abea la capitolul doi. Imi place modul in care este scrisa, iar unele replici sunt geniale, desi sunt sigura ca vor fi mai multe. Well, n-am mai citit vreo carte scrisa de cei doi, deci aceasta este prima.
Prima data m-a atras titlul la ea, sunand misterios si interesant, de asta am vrut s-o cumpar, nepunand la socoteala faptul ca are o coperta superba si primele randuri pe care le-am citit m-au dat gata *smile* . Cam atat pot spune despre ea, probabil voi mai da in post in care-mi voi zice intreaga parere.
Well, o sa fie ciudat. Generally citesc o carte si nu incep extreme de multe, pentru ca vreau sa ii prind, in totalitate esenta celei pe care o citesc, insa acum, m-am intercut pe mina insami. Am inceput cu Mokingjay de Suzanne Collins, al treilea volum din Hunger Games. Ma frapeaza faptul ca, desi am auzit foarte multe lucruri bune despre serie nu ma asteptam sa ma tina in priza atat de mult. AM inteles primul volum Hunger Games, sa mi se para iesit din comun datorita originalitatii si mesajului subtil al autoarei transmis preintr-o simplitate absoluta. Dupa aceea, la volumul al II lea Catching Fire, credeam ca e ceva in neregula cu mine, deoarece am devorat cartea cum nu am facut cu nici una pana atunci. Iar acum, ma aflu in aceeasi ipostaza. Desi timpul nu imi permite, ma doare daca nu citesc o idee-doua pe zi. E atat de catchy printr-o simplitate irezistibila incat nu poti sta fara sa stii ce se intampla. Nu e cliche-ul acela de triangle love, sau aventura, ci e mai mult. E o carte pe care o traiesti.
Unul din citatele care made me fall in love with the book->
( "I knew you'd kiss me."
"How ? " I say. Because I didn't know myself.
"Because I am in pain," He say's. "That's the only way I get your attention." )
Cam atat despre Mokingjay, nu-mi place sa dau spoilere sau sa vorbesc extrem de mult despre o carte pe care nu am terminat-o in totalitate.
Dupa aceea, inca o carte pe lista de currently reading e Anna and the French Kiss de Stephanie Perkins. Imi amintesc ca, inainte sa incep cartea am auzit atat de multe chestii dragute despre ea, incat mi-a fost imposibil sa nu ma lipsesc si eu. Ideea cartii e simpla, teenage romance. Modul de a scrie al autoarei este simplist si rapid. E ca si cum as viziona un film. Nu pot spune ca e extraordinara, iesita din comun, insa e atat de simplu de vizualizat actiunea incat e dureros de placut. The book is so lovey-dovey, exact tipul de American teenage romance, insa e totusi un „desert" pentru mine. Plus ca, introducerea e super bad ass, ma regasesc complet. Here is everything I know about France: Madeline and Amelie and Moulin Rouge. The Eiffel Tower and the Arc de Triomphe, although I have no idea what the function of either actually is. Napoleon, Marie Antoinette, and a lot of kings named Louis. I'm not sure what they did either, but I think it has something to do with the French Revolution, which has something to do with Bastille Day. The art museum is called the Louvre and it's shaped like a pyramid and the Mona Lisa lives there along with that statue of the woman missing her arms. And there are cafes or bistros or whatever they call them on every street corner. And mimes. The food is supposed to be good, and the people drink a lot of wine and smoke a lot of cigarettes.
Per total, desi e previzibila si all unrealistic, cartea e un deliciu.
Eh, inca una pe lista de currently reading ar fi Blonde de milioane by Plum Sykes. Fiind o adoratoare a genului chick-lit, cartea pur si simplu m-a atras ca o forta malefica, strigandu-mi numele continuu, amangindu-ma cu tot felul de promisiuni. Nu neg, imi place, insa e de o superficialitate dureroasa. Desi simplista, ca orice chick lit, e o satira la adresa societatii din ziua de azi, si cred ca merge perfect cu melodia Price Tag. Dunno, my humble opinion.
Cam asta e, pe langa nenumarate altele care au de-a face cu Democratia si Filosofia unificarii europene, sau nasterea constitutiei ^^.
Hello! M-am reapucat sa mai citesc ceva ca tot vine vacanta si am mai mult timp, plus ca trecusera doua saptamani iar eu nu am mai pus mana pe o carte O_O ( ce tragedie ). Acum citesc Şocul de Robin Cook si ca sa va faceti o parere despre carte, citez de pe spatele ei : " Intr-unul dintre cele mai bune romane ale sale, Robin Cook, maestrul thrillerului medical, abordeaza un subiect controversat de mare actualitate - clonarea. Pentru Deborah si Joanna, reclama tentanta a clinicii Wingate, care ofera o suma considerabila pentru donarea de ovule, pare solutia ideala care sa le inlesneasca o calatorie la Venetia si cumpararea unui apartament in Boston. Insa un an mai tarziu, cand tinerele doresc sa afle ce s-a intamplat cu ovulele donate, care teoretic trebuiau sa vina in sprijinul cuplurilor care nu pot avea copii, descopera ca nu este atat de usor sa obtina informatiile necesare, asa ca, sub false identitati, se angajeaza la clinica. Dupa cum dovedeste, clinica are nenumarate secrete de protejat, iar curiozitatea poate reprezenta, in multe cazuri, un pericol de moarte. "
Cartea are multi termeni medicali, insa nu strica sa mai inveti cate ceva nou din ea. Nu ma asteptam sa am pasiuni pentru astfel de carti, sau o fi vina autorului ca se descurca bine descriind majoritatea pasajelor. Ma tine in suspans si asta imi place cel mai mult, plus ca nu am citit nimic despre clonare. O recomand ^^
Intotdeauna mi-au placut cartile scrise in perioada Victoriana si citesc cate una every now and then. Am gasit Nord si Sud ieri in biblioteca (pare-mi-se ca am luat-o acum o luna de la anticariat) si-am zis ca e numai buna de citit acum cand pe la scoala nu prea se mai intampla nimic.
Momentan nu am reusit sa parcurg foarte mult din ea, dat fiind faptul ca are scrisul minuscul iar eu mai am si probleme cu ochii si trebuie sa-mi pun de fiecare data ochelarii.
Autoarea are un stil asemanator cu al lui Jane Asuten; incepe cu prezentarea atmosferei de dupa o nunta, dupa care atentia merge spre Margaret Hale, personajul principal ai carei parinti detin o parohie. Este ceruta in casatorie de cumnatul verisoarei de la nunta careia se intorsese si refuza; tatal ei hotaraste ca slujba de pastor anglican nu i se potriveste in totalitate si decide ca toata familia sa se mute intr-un oras industrial, unde acesta urma sa devina profesor particular. Vestea asta o devasteaza pe mama lui Margaret, iar eroina noastra trebuie sa aiba grija de toata problema mutatului.
Pare o carte promitatoare, mai ales dupa scurta descriere citita pe net. Imi va placea, no doubt about it.
Cantecele serafimului 1: Vremea ingerului de Anne Rice.
Am luat odata in mana Interviu cu un vampir si am citit cateva pagini si m-a plictisit fiind dezamagit pentru ca tot auzeam ca autoarea este super tare etc. Mi-am comandat cartea asta de pe net, nu stiu, din pura curiozitate, si pentru ca mi-a placut cum arata coperta si am zis ca cei de la Leda fac o treaba buna si nu aleg toate prostiile.
Am cumparat, am citit, inca citesc si sunt super incantat . Cartea este cu totul noua, adica in idei. Citesc numai carti cu vampiri, dar am trecut acum la ingerii lui Anne Rice si pot sa spun ca e supermegaextraordinarginatotare.
Anne Rice chiar este o autoare ce merita citita cu atentie... Cartea e excelenta.
Abia am inceput sa citesc Fructele maniei de John Steinbeck, sunt pe la pagina nouasprezece, primul volum - desi le am pe amandoua -. As putea spune ca m-a incantat, dar as minti cu nerusinare, m-a captivat intr-o oarecare masura stilul scriitorului, insa nu pot spune "OMFGOMFGOMFG, as reciti cartea asta oricand, oriunde!!!!!111one"; nu, cu siguranta nu. Actiunea se plaseaza in trecut si mi-a placut ca prima si cred ca si a doua (poate chiar si a treia) pagina continea descriere. De pe pagina sapte mi-am notat ceva ce mi-a placut : " Copiii se atineau in preajma celor varstinici, desenau in praf cu degetele picioarelor goale si aruncau mereu in jur priviri cercetatoare, dorind sa inteleaga daca nu cumva oamenii in toata firea se dadeau batuti." - mi-a placut in special partea pe care-am selectat-o cu italic. Desi - cel putin la inceput - este vorba despre viata tiristilor, lucru care-n mod special nu m-ar fii incantat sau atras cine-stie-cum, am luat cartea(cartile) fara sa stiu despre ce este vorba in ele, iar acum am de gand sa le citesc. [:
Mi-a picat in maini acum doua zile primul volum din seria Cronicile Casterilor scris de Kami Garcia si Margaret Stohl. Initial mi s-a parut plictisitoare din cauza faptului ca aducea iarasi in discutie subiectul cu vrajitori si dupa Harry Potter vrajitorii m-au lasat reci. Insa am spus sa o citesc din cauza faptului ca spunea ca Ethan si Lena se indragostesc inainte de a se intalni. Cand am citit acest lucru, eram ceva gen: oh, really? let's see. Si asa m-am apucat de carte. Inceputul nu era asa tentant, desi Gatlinul avea locuitori atat de... identici. Insa am continuat sa citesc fiindca voiam sa vad cum era aceasta Lena Duchannes si ma amuza Macon Ravenwood, incuiatul orasului. Asa am inceput sa citesc cartea si acum sunt pe la pagina trei sute si ceva si pot spune ca-mi place. Are o intriga buna, iar Lena e o tipa tare draguta. De asemenea, arata clar latura oamenilor si cat de speriati pot fi unii de persoanele ce nu le sunt identice. Imi plac personajele si felul de a nara si de a descrie. Un oras mic, in care era totul la fel, este dat peste cap de o fata ce este o vrajitoare si un tip muritor este bagat in toata treaba asta. Genul meu. Plus batranul nebun, considerat ce ceilalti. :]]
Acum chiar vreau sa o termin, fiindca sunt prins in actiune. Chiar ma intreb ce se va intampla cu personajele si cu my little Lena - yeap, i like her style.
@ Mini, " Memoriile unei gheise " ? ;> Eu tocmai am terminat-o. Sincer, nu mi se pare un roman foarte interesant, ba chiar ma asteptam la mai multe; dar cum ai spus si tu, rivalitatea creata in acea era m-a convins sa citesc cartea. Hmm.. 500 de pagini. Cred ca ai terminat-o. :]]
Pai actual, citesc cate ceva de-a lui Shakespeare, mai precis, " Othello " - cea teatru pe-acolo, dar e totodata, nou pentru mine. ^^ Doar am auzit scurta poveste, mai degraba, scena de teatru. Ceva dramatism... : - ?
I'm currently reading some Uncollected Stories ( 22 stories more precisely ) by J.D. Salinger.
There is a collection of random stories that are pretty interesting. Some of them are rather sweet! and some others are ... i don't know, picate din cer. Am gasit si cateva "one shots" care au ca personaj principal pe Holden si prezinta, I'm serious, some chapter from the Catcher in the rye book. There are some details changed here and there, though, and it was kind of weird to find them there but not disturbing. Not at all. Am gasit multe povestioare care mi-au placut mult si de unde chiar am extras si niste citate. Not for the love of writing quotes, but because I like it. Am tinut neaparat sa citesc in engleza operele lui Salinger pentru ca, desi nu am citit nimic de el tradus in romana, am vaga impreise ca si-ar pierde ABSOLUT toata frumusetea. I mean, I don't know, el are un stil atat de particular limbii si natiunii lui, incat chiar nu imi pot imagina cum pot fi traduse anumite lucruri, detalii, here and there and then there will be lost, anything and everything I'd love about his books or anything. Asa ca prefer sa il citesc in engleza, oricum originalul este intotdeauna mai bun decat prelucrarea in alte limbi. or this is my opinion.
Mi-a placut mult The heart of a broken story. este o povestioara foarte draguta and touching in care "prezinta" o oarecare "poveste" de dragoste, in a way or another, he's just supposing that if a boy-meets-a-girl thing, but nu o duce pana la capat, really, because the story is written in an entire supposition way and the boy doesn't really meet the girl. It's complicated. You have to read it to understand it. Mi s-a parut din cale afara de interesanta, atat ideea sub forma in care este scrisa scurta povestioara cat si faptul ca lucrurile ce se petreceau erau captivante.
That's the thing about Salinger's books. There is always happening something in his books. And I freaking love that about it.
Si Last day of the last furlough este o povestioara memorabila. There are some stories there that concern some guy and his friend, Vincent Caufield. I mean, Holden from Catcher in the rye brother's and all, and it was very interesting and also deep, the entire story ( it's about war stuff ) and there'd been some short stories very sad, like the one in which is told the death of Vincent. I mean, really great stuff.
Ceea ce am observat in aceste scurte povestiri este ca stilul lui J.D. Salinger se ... schimba, in a way or another, depinzand de fiecare one shot. Some stories are written in a way, others in another way, maybe he'd written them in very different periods of his life. what i'm saying is that every little story has it's personality. and also because some of the stories are written la persoana a 3a si altele au naratiune la persoana I, so what i'm saying is that I really like this guy's work. Si povestirile astea sunt foarte simpatice. I mean, I've read like a half of them and I'm in love, absolutely.
Mai citesc in paralel si al III lea volum din Les Miserables- Marius, de Victor Hugo . Imi place Mizerabilii, anyway, dar nu am reusit sa citesc prea mult este adevarat, because well I just kind of started it Friday, I mean not really i've read some pages some while ago but didn't really read of it and all. It's not so big, but I'm reading it online ( de fapt si acele povestioare de Salinger le citesc tot pe calculator ), so merge mai greu treaba, avand in vedere ca nu pot sta tot timpul la calculator sa citesc and when i'm at my computer really i do other stuff as well. but anyway i've read like a half of the tome and it's absolutely great. We talk about Miserables after all.
Personal apreciez foarte mult stilul lui Victor Hugo. I think i'm repeating myself, dar nu cred ca mi-ar mai fi placut la fel de mult daca as fi citit in romana, dunno why, I have this feeling. Dar asa, en français, e foarte simpatica. Imi place actiunea, imi place stilul lui Victor Hugo si chiar unele aberatii de pe acolo, I mean, uneori se abate, in a way or another, de la subiect, desi pare ca toata cartea lui V.Hugo este legata, in a way or another, so ar trebui sa te astepti ca la fiecaer mic detaliu sa fie si o portita cu cheie care duce spre rezolvarea unor mistere. Well, not really, but it's interesting anyway. I holly appreciate the style. Now, about this tome, I don't really know what's happening. Hell, I know what's happening, but i don't really get the entire point of Marius and all, and I'm still searching into it. But that's the wonderful part about Hugo's books. You never know. And when you know, you can't hope but like it. It comes natural.
)
. Cartea este cu totul noua, adica in idei. Citesc numai carti cu vampiri, dar am trecut acum la ingerii lui Anne Rice si pot sa spun ca e supermegaextraordinarginatotare.
Cred ca ai terminat-o. :]]