AnimeZupCăutare

Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

Ok, deci vad ca nu-s prima pe`aici ... xD Nvm, insa, imi justific prezenta intarziata si anume, timpul. Ca de obicei ... :[
Dar ce vad eu aici ? .. :> Deci sa inteleg ca acum totul este ok intre Tyler si Kyan. Well done, guys. [ valabil pentru ei doi ] : - "
Ohh, si ce naspa ca sunase tipu` ala tocmai in momentul in care devenea capitolul mai interesant. Pfff ... -.-"
Îmi dădea cumva un ultimatum...?
Exact asta este ! Sa recunoasca si Ty ca-l iubeste pe Kyan. Ce naiba ?! E capitolul 30 deci ar cam fi cazul. [-9 Si eu vad ca se cam inrautateste situatia. Chris chiar poate fi implicat in chestia aia cu pozele. E ceva logic daca acum cei doi vor avea de suferit amenintari si eu-mai-stiu-ce.
Ehh .. Ce pot face ? Astept capitolul urmator. Like always. ^^
Ulala:x mumos capitol, ii dau lui Tyler cu Kyan in cap daca zice ca se opreste >< si asa el nu are reputatie, asa ca el nu are ce sa piarda XD Iar Kyan e baiat destept, respect pentru el....Tyler sa faca bine si sa-l asculte :> o sai faca mai bine. Eu tin cu Kyan >< Tyler e fraierel rau, ar renunta la dragostea lui Kyan ptr orice tampenie .
Abea astept nextu ^_^
Uh, gomene, my love. Cand am citit n-am putut comenta, a fost prea aglomerat serverul si nu puteam intra... :o3
Oke, din nou, un capitol exceptional, superb! Sa fiu sincear, la un moment dat eram foooarte entuziasmata, ma asptam sa vina un yaoi pe cinste, dar, in schimb, a vebit doar o masa *frustrated* A fost insa foarte picant totul, discutia dintre ei si entuziasmul lui Kyan! L-as anca pe baiatul asta! *evil laught & lick her lips*
Uimitor, super tare si mi-a placut la nebunie @-)
Ma ingrijoreaza faptul ca au fost vazuti de paparazzi sau de cine i-o fi vazut pe ei, ceea ce inseamna ca nu merge bine, lucrurile vor scartai si eu nu vreau asta! :o3 Faza cu ultimatumul ma sperie. Ce va zice Tyler? Daca... Daca zice nu?! :((
Vrei sa mooor!? Ne-ai lasat in suspans:((
Speram sa vii rapid cu nextul si bafta la scris! :*
heya. >:D<
frumos capitol. :3 și când mă gândesc că putea fi atââât de delicios. T.T deși nu știu cât de bine ar fi fost, e posibil ca Tyler să fi leșinat pe acolo de foame. xDD cât despre Kyan, sper să fie ok cât mai curând. și chiar mă gândeam... paparazzi ăia nu-și fac treaba? uite că n-au întârziat... totuși, e măcar o mică șansa ca una din poze, oricât de 'inofensivă', să fi scăpat? ^^ I mean.. măcar să se afle cât de cât că actorul cam e în preajma blondului - care sper să nu facă prea urât. >.>
și la naiba cu ultimatumul ăla. >.< nu cred că intenția lui Kyan a fost de-ai da un unul, după cum chiar Tyler a spus. chiar mă îndoiesc - deși sunt cazuri când mă îndoiesc prost. -.- probabil vrea doar să fie sigur(deși ar trebui să fiee >.<) de sentimentele blondului. și mai cred că lui Kyan i-ar face mare plăcere să se afișeze cu el. xDD
multă baftă cu nextul, așteptăm reacții. o.o *chuu~* :">
Deci am citit pana la final ultimul capitol.. scuze ca nu tu-am lasat com, doar ca nu prea am avut timp.. --" scoala asta ma devoreaza de-a intregul.
Dar sa revenim la fic si la capitol.

Mi-a placut, mai ales actiunea care s-a desfasurat intre cei doi, doar ca mai mergea sa mai indesii si alta, adica sa combini mai multe idei deodata, dar fiecare cu stilul lui aparte.
Oricum ai reusit sa ne ti cu inima in dinti.. :)) eu una asa am fost pe parcursul acestui capitol.
Deci ai stricat mica lor scena de yaoi.. cum ai putut, cand credeam si eu ca are sa se intample dupa cat au suferit amandoi, sa stii ca ii dau dreptate lui Kyan.. a trecut ceva timp. ;;)
Dar ma bucur ca acum sunt bine amandoi si ca vedeta noastra nu are sa mai fie suparat pe scumpetea lui. ;)) Ca l-ar lua mama lui proces verbal.. >:)

Daca nu ma insel am zarit si cateva greseli de tastare, insa minore, nu sunt abundente ca sa farame totul. :-) Deci te-ai descurcat la fel de minunat ca intotdeauna. >:D<
Dar oricum sa ai grije ok. :3
Pai cam atat momentan, astept sa vad nextul fiindca finalul m-a pus pe jar.. XD
GOD DAMN! nu mai pot=))
scuzati-mi greselile honeyz <3
Sunt moarta acum, so kissez >:D<

Capitolul XXXI

Imi simtisem inima stransa de spaima, ca si cum eram incoltit, insa data fiind problema, stiam sigur care avea sa fie alegerea mea, totusi nu ma gandeam ca avea sa vina atat de repede...
-Kyan... Normal ca vreau sa continuam... Mi se pare absurd sa ma intrebi asa ceva chiar acum, rostisem eu, incruntandu-ma usor la gandul ca nu avea incredere in sentimentele mele.
Dar atunci... oare eu i-am dat o baza a lor pentru a se putea increde in ele? Nu o facusem, pentru ca imi fusese teama, si totusi era dreptul sau sa se indoiasca.
-Nu e absurd, Tyler! cand la orice colt, tie iti e teama sa nu fii vazut de cineva. Eu nu ma ascund si vreau sa ma sarut cu tine cand vreau si unde vreau, fara sa ma tem ca ai sa te superi, sau ca intr-o buna zi ai sa te saturi pur si simplu sa te ascunzi si ai sa cauti pe altcineva cu care nu va fi nevoie sa stai non-stop intre patru pereti, replica el, imediat, putin aprins.
-Acum chiar vorbesti absurditati...
-Serios? spune-mi o singura data in care nu ne-am certat din cauza fricii tale de media si pierderea carierei mele? Daca am spus o data "Da-o dracului" atunci nu am sa imi schimb parerea peste o luna sau doua. Aici e vorba de ceea ce vrei tu, pentru ca eu cu siguranta stiu.
-Si eu stiu ce vreau... mormaisem, coborandu-mi privirea in pamant.
-Ah, serios? intreba el, neincrazator si ironic. Si ce anume vrei? continua apoi, indepartandu-si bratele de corp, cu palmele in sus, pentru a-si arata incertitudinea
-Pe tine.
Ii vazusem bratele cazandu-i pe langa corp, iar trupul greoi, dezlipindu-i-se de marginea bufetului pentru a face doi pasi spre mine.
Imi ridicasem privirea spre el, stiind ca era in zadar sa imi ascund roseata din obraji, insa el deja era obisnuit cu mine astfel, chiar daca eu eram stanjenit de asta...
-Ce altceva as putea sa vreau, Kyan...? venise intrebarea mea inceata, gatuita de emotia care ma cuprinse atat de brusc...
Mana lui mare, cu degetele lungi, imi cuprinse obrazul cald, iar fierbinteala palmei sale imi cerea parca sa stau lipit de ea. Inchisesem ochii pentru cateva secunde, cand aflasem sa si o astfel de simpla atingere imi creea placere, facandi-mi inima sa imi salte bucuroasa, iar pielea sa mi se infioare.
-Atunci de ce niciodata nu mi-ai aratat asta? intreba calm, pe tonul lui jos si placut.
Mai sovaisem putin pana sa ii raspund... Parca eram o pisica ce tanjea dupa mangaierea stapanului ei...
-Am fost o data al tau, iti amintesti? Chiar in casa asta...
-Da, si pentru mine a fost incredibil, dar dupa aceea ai plecat ca din pusca de aici si nici nu ai mai vrut sa imi vorbesti...
-Imi era rusine, intervenisem eu, lasandu-mi privirea sa-mi cada spre podea, prinzandu-ma cu mana stanga de bratul lui drept ce-i era intins spre chipl meu. Parca voiam sa caut siguranta ca el nu avea sa plece de acolo...
-De ce? De cine?
-De tine Kyan, pentru ca imi era rusine sa te privesc in ochi si sa-ti vorbesc la fel ca inainte... Muream de rusine cand abia te vedeam si intreaga fiinta imi reactiona, iar eu nu stiam ce sa fac pentru a nu parea disperat...
El tacu pentru cateva secunde, apoi isi cobora degetele spre barbia mea indemnandu-ma sa imi ridic privirea si chipul spre el.
-Uita-te la mine, Tyler. Ti se pare ca sunt mai breaz? Dar eu nu incerc sa fug de ceea ce simt. Te vreau... mai mult decat o nenorocita de cariera. Stii asta deja...
-Stiu... oftasem eu, strangandu-i usor antebratul ca o alta confirmare a ceea ce ii spusesem.
El tacu din nou, iar apoi se aplecase asupra mea, lipindu-si buzele de ale mele, pentru un sarut scurt, privindu-ma pe urma hotarat.
-Vreau sa dormi aici in seara asta, ceru el, parca fara a-mi oferi sansa de a respinge ideea.
-Kyan, nu... nu cred ca e indicat... incercasem eu sa refuz, de indata ce simtisem cum sangele incepuse a-mi clocoti in vene.
-Nu poti sa ma refuzi, sopti el, cand isi lipise buzele de tampla mea pentru a urma apoi drumul spre ureche, facandu-mi trupul sa reactioneze acelei atingeri fine care imi infiorase intreaga piele.
Stransesem mai tare de antebratul lui, insa de acea data pentru a ma asigura ca nu aveam sa ma clatin pe propriile picioare, apoi inghitisem cu greu cand imi simtisem pulsul grabit al inimii, care cerea cu disperare sa accept.
-Bine... dar...
Fusesem obligat sa scap un simplu sunet indescifrabil in locul cuvintelor atunci cand buzele se lipira din nou de ale mele, de acea data prelungindu-l cand limba i se strecurase in lacasul meu umed. Il primisem fara eziare, deja tanjind dupa aroma inconfundabila a gurii lui care imi acaparase toate simturile, indemnandu-ma sa ma agat cu ambele maini de camasa sa si sa o strang in pumni.
-Kyan, incepusem eu, de indata ce reusisem sa ma adun pentru cateva secunde. Dar... promite-mi... promite-mi...
-Da... promit, mormai el cu jumatate de gura, probabil nici macar constientizand la ce anume voiam sa ma refer... si cel mai probabil, pentru a-mi inchide gura din nou.
Totusi, ma multumisem cu atat chiar daca in realitate nu imi promisese nimic...
-Lawsooon! se auzi brusc o voce nervoasa de barbat ce striga cu toate puterile, facand ca usa tratita de perete sa nu mai fie auzita datorita glasului puternic.
Fusesem socat si ma retrasesem brusc din bratele actorului, cand observasem cum Kyan scapa cateva cuvinte deloc dragute la adresa invadatorului.
-Vreo cunostinta? intrebasem, privind ingriorat directia de unde se auzise urletul.
-Oh, ar fi fost dragut sa fie asa. Isi intorsese capul spre usa bucatariei, asteptand destul de calm, furtuna... E Chris, adauga apoi cand zgomotul unei usi trantite se auzi din nou, de acea data mult mai puternic, facand in acelasi timp un curent de aer rece care parcursese incaperea.
-Tu! striga barbatul care navalise in bucatarie, oprindu-se inaintea lui Kyan. Erau amandoi cam de aceeasi inaltime. Chris era saten, cu parul dat pe spate, aranjat vizibil cu mult gel, ochii ingusti si caprui iar chipul mult prea ridat pentru anii lui. Pareau a fi de aceeasi varsta, insa viata isi lasase mai mult amprenta asupra lui Chris care in acel moment era atat de incruntat incat ridurile lui se adancisera, conturandu-i expresia deloc incantata. Cum adica "Nu trebuia sa te obosesti sa le cumperi, Chris" ?! Cum adica "Oricum nu ma intereseaza" ?! Eu imi bat curu' degeaba ca sa poti tu sa-l batucesti si mai mult?! Esti nebun?!
-Usor Chris, ia un loc, venise imediat vocea calda si totusi amuzata a blondului care se dadu usor la o parte pentru a-i arata un scaun.
-Nu ma lua cu atitudinea ta de "Stiu ca esti suparat, dar daca fac cumva sa iti inchid gura, m-am scos"! Ei bine, nu si acum! se rasti satenul, evitand orice altceva inafara de chipul actorului.
-Umm... ma scuzati, intervenisem eu, facand doi pasi pana cand ajunsesem proptit intre ei, cu spatele la actor, insa cu privirea urcata spre ochii parca de neinduplecat ai satenului. Stiu ca sunteti suparat, si aveti tot dreptul... dar presupun ca il cunoasteti deja pe Kyan si stiti ca atunci cand nu are chef de ceva, nu se streseaza pe subiectul acela oricat l-ati intarata... pe scurt, e prea incapatanat...
Barbatul pe care il vazusem pentru prima oara in viata mea, ramasese nemiscat cateva secunde, cu privirea coborata spre mine, usor surprinsa si curioasa in acelasi timp.
Obrajii mi se colorara instantaneu cand realiasem cat de nepoliticos a fost din partea mea sa intervin si imi lasasem privirea in pamant, simtind cum deveneam din ce in ce mai stanjenit.
-Baiatul e un geniu! Mi-au trebuit trei ani nenorociti ca sa imi dau seama cum ma fraiereai! "Linisteste-te, Chris... ia un loc"! si eu credeam ca esti doar politicos!
Satenul ofta, apoi urma indemnul blondui de a se aseza pe un scaun. Amandoi prinsera de spatarul primului scaun pe care il vazura, tragandu-l incat sa fie asezate fata in fata. Parca erau o imagine in oglinda. Au luat loc amandoi, in acelasi timp, cu picioarele departate, coatele pe genunchi si mainile impreunate.
Chris ma privi pret de cateva momente apoi isi muta ochii in dreapta mea, la Kyan. Imi sprijinisem mana de spatarul scaunului, vrand sa raman cat mai aproape.
-El e cel din poze, constata imediat, cand parca brusc, se calma.
-In carne si oase, replica actorul, indreptandu-si spatele si strecurandu-si mana pe la spatele meu, inconjurandu-mi talia, pentru a ma trage si mai aproape.
Ma simteam jenat se situatie si eram sigur ca sangele ce imi fierbea in vene nu avea sa se raceasca atat de repede, pentru ca inima il pompa cu o rapiditate generoasa, facandu-mi obrajii sa ia foc. Simteam totodata si o oarecare teama... probabil ca era teama de a nu fi nevoit sa aud criticile barbatului asupra relatiei noastre. Desi erau manager si actor, pareau a fi totodata prieteni foarte buni... Influenta prietenilor mereu e puternica, iar acest lucru ma framanta ingrozitor de mult in acel moment.
Cum nu voisem sa par nerespectos, imi invinsesem rusinea si facusem un pas spre Chris, afisand un zambet la fel de stanjenit.
-Eu sunt Tyler... Tyler Kannes, spusesem aproape soptit, intinzand mana spre barbatul care imi cerceta chipul cu o privire deloc suparata, ci mai mult... atrasa de ceva.
-Chris Haze, rosti barbatul, zambind in coltul gurii si strangandu-mi mana in acelasi timp.
Imediat dupa ce mainile ni se despartisera, Kyan ma trasese inapoi langa el, inconjurandu-mi talia din nou cu bratul sau stang, iar eu ma agatasem cu mana dreapta de umarul lui, strangandu-i camasa, ca un punct de sprijin.
Ma simteam atat de mic... Poate pentru ca stateam intre doua persoane cu mult mai inalte decat mine, care pana si stand asezati pe scaun aproape ca ma intreceau la subiectul "inaltime" ... dar de fapt, nu era aceea problema, ci disconfortul meu moral.
-Deci, Chris, vorbeste, indemna blondul facand o miscare usoara din cap.
-Cati ani are? e macar major? pedofilule!
-Are optsprezece ani, cretinule!
-Si de ce e baiat?!
-Pentru ca nu e fata?... Ce intrebare e aia?!
-Kyan, prietene, incepu satenul, incet, parca pregatindu-ne pentru o critica de toata frumusetea. Stii perfect ca nu am nimic impotriva faptului ca e baiat, dar... ii arunca o privire pe ascuns blondului, ca un semn pe care doar ei doi il cunosteau, apoi astepta reactia.
-Da, sunt foarte sigur. Si poti spune orice, fara semne. Atata timp cat Tyler nu e deranjat, eu nu am nimic impotriva sa fiu vazut cu el. Intelegi?
-O intrebare: e fratele Samanthei Kannes, "actuala" ta iubita?
-Da.
-Pentru numele lui Dumnezeu, Kyan!
-Am sa anunt ca ne-am despartit.
-Stii ca va fi expus... paparazzi, camere de filmat, interviuri, reporteri... comentarii...
-Cred ca sunt destul de mare sa le fac fata, intervenisem imediat, privindu-l pe manager cu hotarare.
-Si tu esti sigur ca vrei asta? privirea lui se indrepta serioasa spre mine inainte de a continua. Vor fi aduse multe comentarii la adresa ta si a lui Kyan si stiti ca exista de asemenea si discriminarea.
Instinctiv, stransesem mai tare de camasa blondului, cel mai mult din cauza sentimentului de teama ce fusese instaurat in acel moment in mintea mea cand din nou revenisem la ideea pierderii carierei.
Voisem sa vorbesc, insa Kyan mi-o luase inainte.
-Nu il mai speria. Oricum isi face prea multe griji cu nenorocita mea de cariera!
-Chris are dreptate...
Desi simtisem ca fusesem lovit de un tren care imi facuse o gaura in inima ca un glonte, trebuia sa recunosc ca pana la urma, ceva tot trebuia sa existe ca sa imi readuca starea anterioara de nesiguranta.
-Nu, nu are! Comentariile si remarcile rautacioase le bagi in seama doar cand vrei! Daca nu vrei sa le auzi, pur si simplu nu le asculti. Pentru ca oricand, oriunde, cineva va fi acolo sa comenteze. La oricine si orice cuplu! E o regula acolo, Tyler. Se comenteaza despe toti si toate, iar daca unii sunt prosti, comenteaza inapoi, ca sa se scoata si mai multe remarci la adresa lui sau ei. In schimb, altii ignora si nu patesc nimic. Nimeni nu are sentinta la moarte pentru asta... trebuie doar sa fii inteligent si sa nu bagi in seama. Punct.
-Kyan, nu ma intereseaza ce zic despre mine...
-Nici pe mine ce au de zis la adresa mea, asa ca nu vad care e problema. Tyler, cariera mea nu e legata de tine... Eu sunt! Kyan Lawson, cel de aici, nu actorul ala...
Ramasesem tacut, coborandu-mi privirea in pamant, insa nu fusesem lasat astfel, pentru ca, in aceeasi secunda Kyan imi prinsese barbia, lipidu-si buzele de ale mele cand Chris tusise fals.
-Bine, m-am lamurit. In mod logic, e alegerea voastra si am sa o sustin si respect... In mare parte pentru ca baiatul asta e prea simpatic, asa ca nu te flata, Lawson!
Blondul a ras zgomotos, apoi ii simtisem mana din jurul taliei strangandu-ma mai tare, dupa care isi lipise fruntea de pieptul meu, replicand pe un ton impacat:
-Ai dreptate, e prea bun pentru mine...
-Câţi ani are? e măcar major? pedofilule!
-Are optsprezece ani, cretinule!
-Şi de ce e băiat?!
-Pentru că nu e fată?... Ce întrebare e aia?!
:)) =)) Nu p bune? Ba' esti nebun? :))
Am observat cateva greseli! Aaa....aaa...sincer nu mai stiu unde, dar ma rog, pentru mine nu prea conteaza. Inca un capitol excelent, sincer nici nu puteam sa cer mai mult, caci mai mult de atat nu exista >.<
Si mi-e mi-ar fi frica daca as fi in locul lui Tyler :-? Adica nu cred ca mi-ar fi frica de cariera lui Kyan ci ca o sa apar in jurnal ca fiind un gay ce umbla cu iubitul sorei sale :| Ceva de acest gen xD[ Delirez xD]
Ca de fiecare data, mistocara mea =)) Mi-a placut, esti mondiala la dialog, imi vine sa te mananac, nu alta *rolling on the floor*
Bun,a fost un capitol exceptional. Sa fiu sicnera, eu iarasi asteptam yaoi si ma gandeam ca vei face yaoi, am ramas profund uimita sa vad ca apare Chris si toate astea. Dorinta insa din ochii sai, sau ce dracului a fost aia, ma speie. Sa fie clar, Tyler e al lui Kyan!
Imi palce ca, in sfarsit, a fost si el "educat", ca sa zic asa ,si nu se mai teme atat de paparazzi si ce au sa spuna cu totii.
Incantator modul de a expune totul, exploatezi la maxim sentimentele lui Tyler si trairile acestuia, ceea ce ma face sa tanjesc dupa muuult mai mult <3
Lucrurile se desfasoara intr-un mod forbidabil, Iza, si iti urez succes in continuare si bafta la scris >:D<
Awww...e atat de fain capitolul...si replica lui Ty :"Pe tine."... ma dat gata:X
Simpla si la obiect
In sfarsit stie ce vrea... in sfarsit ii spune si lui Kyan :X:X
Iar dialogul cu Chris e mortal...tipul e de treaba si vad kl simpatizeaza pe Ty (iti tot vine sa-i zic Justin) sper ca baietii nostrii sa fie bine...nici nu vreau sa ma gandesc cate probleme vor avea cu paparazzi
poop si spor la scris in continuare:*
C`mon bro ! De ce naiba sunt a patra sau a cincea, nu stiu .. -.-' Dar de`, cum sunt eu uneori mai lenesa, eram sigura ca nu puteam da comm aseara. Faza e ca .. de fapt, nu e nicio faza, sunt lenesa. X _ X
Nvm, acum revin la chapter. :X
-Deci, Chris, vorbeşte, îndemnă blondul făcând o mişcare uşoară din cap.
-Câţi ani are? e măcar major? pedofilule!
-Are optsprezece ani, cretinule!
-Şi de ce e băiat?!
-Pentru că nu e fată?... Ce întrebare e aia?!
Mi-a placut cum Chris a trecut imediat de la un subiect la altul. =)) Eu deja mi-am imaginat toata scena. Kyan, saracul, il mai are si pe Chris pe cap acum... :]]
Cine stie ... ? Poate Kyan intra la inchisoare, ofc, asta daca nu era Tyler major. ^^' Eh, era o problema mult mai grava daca nu era major. >.<
Btw, sa fiu sincera, nu ma asteptam la un asemenea Chris. Credeam ca e mai responsabil, dar vad ca e foarte energic. :)) E mai bine asa, decat un Chris plictisitor. * laughs *
Well, nu prea mai stiu ce sa zic ... xDD Nextu` - rapid. <33
Umm... Ce sa mai zic de mine, care am fost si mai intarziata? -.- Iza, vreau sa te felicit pentru acest capitol, mai ales pentru dialogul ce m-a tinut in suspans. Imi venea sa citesc doar de la liniile de dialog pentru ca nu mai aveam rabdare sa citesc in continuare, m-ai lasat cu gura cascata pana la sfarsit, noroc ca nu a intrat nicio musca :))
Deja incepusem sa ma speri cand a venit Chris cu replicile lui si a intrerupt momentul romantic dintre cei doi, sau discutia aia, tot romantica xD Am crezut ca cine stie ce baliverne va spune managerul si il va face pe Tyler sa se razgandeasca complet... Chiar ma speriasei, dar pana la sfarsit s-a dovedit a fi totul bine, chiar foarte bine :-" :">
Ah, da, mi-am adus aminte... Tyler il rugase pe actor sa ii promita ceva, hmm... oare despre ce sa fi fost vorba? Sper ca vei aduce aminte in viitorul capitol pentru ca m-ai lasat curioasa. Si ... sper ca va fi ceva de bine ^_^

Pana atunci te las. As fi comentat mai mult, incluzand si greselile de tastare, insa nu am vazut, ceea ce e bine... asa ca termin aici, urandu-ti succes cu celelalte capitole. Pupici :* :">
vaai. =)) la cat te-am tot intrebat de capitol, tocmai eu n-am comentat. ~.~ acum am timp.
capitolul asta a fost asa amuzaaat, mi-a placut teribit tot dialogul, clar le ai. xD parca avem si nevoie de asta ceva. ^^ si uite ca si-a facut aparitia si Cris.. o.o acum am aflat si noi cum arata, eu una chiar eram curioasa. xD sincer, ma bucur ca n-a reactionat prea rau in legatura cu 'alegerea' lui Kyan. plus ca a spus ca Tyler e simpatiiiiic. <3 si eu si un geniu. :)) mda, si eu aveam impresia ca voia sa-l sperie la un moment dat. ~.~ anyway, Tyler a spus ca e baiat mare, si sincer sper sa fie asa, au fost destule discutii pe seama carierii lui Kyan. >.< aww, si ai incheiat atat de dulce, tu! parca puteam simti.. nici nu stiu, am simtit multe cand am citit. :o3 mi-a dat o senzatie de atasare atat de profundaaa si plina de.. ah, clar mi-a placut. :))
greselute si alte minuni parca nu am vazut, acum doua zile cand am citit. deci de data asta chiar ai imbinat bine comedia cu dragostea. *care nu-i asa ca vine in urmatorul capitol? =))* de obicei nu gust comedia, dar probabil si pentru ca nu e scrisa bine. ~.~ hm, personajele tale sunt tare de treaba. de la Samantha, pana la Cris, n-as sari in cap nimanui. ciudat, de obicei imi gasesc eu un personaj pe care sa am pica. ~.~ *ma rog, sunt doar patru personaje, dar trebuia eu ma simt impacata c-am vorbit si despre asta*
Iza, eu mi te las cu atat. :* vezi sa vii in forta. chuu~
Thanks 4 teh comments sweeties
Kissez ^.^

Capitolul XXXII

Trecuse mult timp de cand Chris statea pe acelasi scaun, si Kyan la fel, vorbind despre atat de multe lucuri care uneori ma faceau sa zambesc, iar alteori ma faceau curios.
Nu imi dadu voie sa iau un alt scaun pentru a ma aseza langa el... asta pentru ca ma trasese pe piciorul lui, indemnandu-ma sa ma asez acolo de parca aveam zece ani, nu optsprezece...
Ma simtisem stanjenit cateva minute stand astfel, insa vazand ca nu avea in minte sa imi dea drumul, ma conformasem, sprijinindu-ma de el.
Cand privisem la ceasul mare de pe perete, acul indica deja ora unsprezece si se parea ca nici unul din noi nu realizase acel lucru. Chris putea fii un adevarat comediat si parea in largul lui chiar daca se afla in fata unui cuplu format din doua persoane de acelasi sex.
-Rupe-mi-as capu'! se alarma imediat satenul cand isi intorsese si el privirea spre ceas. Hristoase! Theresa ma va tortura! spuse pe urma, ridicandu-se in graba de pe scaun. Mi-a parut bine sa te cunosc, Tyler, dar daca nu decolez acum, raman fara cap... Oricare din ele. Ciao!
Ramasesem nemiscat, surprins fiind, cand Kyan incepuse a rade zgomotos.
-Ai grija de ala de jos! Acolo te ataca cel mai des! striga el, in urma barbatului care o luase la fuga.
Chis ii aruncase o injuratura inainte de a inchide usa in urma lui, fugind disperat spre masina parcata nu foarte departe de casa.
-Sotia lui? intrebasem inca surprins si nemiscat de pe picioarele blondului.
-Nu... aia e Ashley. Theresa e cateaua lor.
Ma incruntasem atat de nedumerit, incat nici nu mai stiam ce ar fi trebuit sa intreb si cu siguranta aveam o privire ciudata...
-Ce...? reusisem sa ingan pana la urma.
-Cateaua aia e nebuna. Nu lasa pe nimeni sa intre in casa dupa ora... asta. Inafara de Ashley si copiii... pe Chris il ataca precum o sotie geloasa. Si e un rotweiller...
Am ras scurt, imaginandu-mi-l pe bietul barbat fugind de propriul caine, apoi in mod involuntar, cascasem, reusind sa imi acopar buzele cu antebratul, inainte de a creea o imagine neplacuta. Imediat dupa aceea, clipisem des pentru a-mi alunga lacrimile ce se stransera la colturile ochilor.
-Gata. In pat cu tine! ordona actorul, indemnandu-ma sa cobor de pe el si sa merg in directia camerei lui, fiind urmat indeaproape.
Cand pasisem in incapere, vazand imaginea atat de cunoscuta, inghitisem cu greu odata ce amintiri atat de jenante imi revenira ca un taifun...
-Cred ca ar fi mai bine sa dorm pe canapea... rostisem incet, facand cale intoarsa, pentru a iesi din camera... insa usa era blocata de Kyan care isi tinea bratele incrucisate la piept si ridicase suspicios o spranceana.
-Kyan, stii la fel de bine ca si mine de ce nu ar trebui sa dormim in acelasi pat... spusesem serios, evitand alte detalii.
-Chiar nu stiu... Ilumineaza-ma, te rog, ceru ironic si cu zambetul pe buze.
-Kyan, te rog! stii foarte bine despre ce vorbesc. Sa dormim in acelasi pat... nu e indicat. Daca... Daca tu incepi ceva, ai sa continui fara sa ai vreun punct de oprire, si... Si eu nu as fi in stare sa te opresc.
Vazusem o stralucire puternica in ochii lui care ma alarmase imedita dupa ce imi terminasem propozitia, si inghitisem cu greu inainte sa continui...
-In bucatarie, asta am vrut sa imi promiti... Ca daca avem sa dormim in acelasi pat, nu vei incerca nimic, dar ai facut asa incat ideea aia sa-mi dispara din cap mai repede decat un glonte. Si acum...
-Si acum ai sa intri acolo, sub plapuma aia, ma intrerupse el, indicandu-mi cu degetul patul care se afla in spatele meu.
-Kyan, nu fii copil...
-Nu sunt copil. Sunt adult si asta spune tot, nu-i asa? Uite, nu pot sa zic "Nu o sa se intample nimic"... Pentru ca asta m-ar face un mincinos, nu-i asa? intreba el ridicand din umeri, cu o expresie nevinovata.
Stiam asta, dar nu voiam sa o spuna... pentru ca o consideram ca o mica sansa. Adevarul era ca simteam o oarecare teama, pentru ca prima experienta fusese dureroasa, dar in acelasi timp doar gandul de a-l simti din nou pe Kyan ma infiora in cel mai necurat mod... nu stiam de fapt ce voiam.
Imi ridicasem barbia, privindu-l hotarat si din nou inghitisem greu inainte de a-i vorbi.
-Am sa dorm in acelasi pat cu tine. Dar acum eu sunt cel care spune ca nu se va intampla nimic. Intelegi?
Tonul meu serios nu il afectase cu nimic, ci doar il facuse sa se aproprie amenintator de mult cu pasii lui mari si lenesi.
-Facem concurs de autoritate? intreba, aplecandu-se spre mine.
-Nu... dar vreau sa intelegi...
-Nu am ce sa inteleg mai mult... incepu el soptit, strecurandu-si mana in parul meu si tinandu-si buzele aproape lipite de urechea mea, acel gest facandu-mi genunchii sa fie pe punctul de a ceda. Inafara de faptul ca te iubesc, adauga apoi cand pulsul imi crescuse considerabil. Nu am nevoie de altceva, incheiase el, cand ochii mei erau deja pierduti, privind in gol, pe jumatate inchisi.
Imi sarutase tampla, apoi isi indreptase spatele, facand ca ochii mei sa il urmareasca ametiti.
-Ar trebui sa te pui in pat, sugera el, dupa care isi indreptase pasii spre baie.
Ca si cum nu aveam de ales, ma intorsesem, privind asternuturile albe ale patului ca pe o sentinta la moarte, apoi cand ma apropiasem, intreg trupul mi se incalzise incet...
Ma asezasem cu grija pe suprafata moale, si oftasem neajutorat. Era inutil sa ma feresc de gandurile care imi reveneau in minte si nu voiau sa imi dea pace sub nicio forma... Camera aceea era de vina.. patul... si acel parfum care il invaluia, strigand cu putere un singur nume: Kyan...
Inspirasem puternic, apoi imi desfacusem blugii, stiind ca nu as fi putut sa dorm cu ei, apoi ii asezasem pe un scaun din apropierea patului, pentru ca apoi sa ma grabesc sa ajung sub plapuma. Cu putin noroc aveam sa adorm si el sa creada ca imi era prea somn...
Stransesem in pumni asternutul alb, apoi il trasesem peste cap, ghemuindu-ma acolo cand simtisem raceala cearceafurilor. Tremurasem scurt, cand Kyan nici macar nu era langa mine... dar ii auzisem pasii care se apropiau.
Fosnetul hainelor sale se facu repede cunoscut, apoi impediat, scartaitul usor al patului care ma facu sa imi tin respiratia, iar inima sa isi grabeasca ritmul.
El nu intrase sub plapuma, ci se asezase peste ea, ceea ce ma calmase putin si expirasem usurat.
Imediat insa, ii sunase telefonul la care raspunse pe un ton care ii trada irascibilitatea.
-Ce vrei?
Recunoscusem apoi vocea surorii mele care intrebase de mine, iar actorul, pe acelasi ton ii spusese o minciuna.
-Nu-i aici. Si nu-l mai dadaci, ca e baiat mare.
-Cum sa nu fiu aici?! sarisem eu imediat de sub ascunzatoare, vazandu-l pe el, imbracat doar o pereche de boxeri, stand in sezut, sprijinit de tablia patului si cu telefonul la ureche. Ma privise cu coada ochiului, avand o expresie serioasa, apoi zambise ironic.
-Oh! ia te uita... greseala mea. Se pare ca este aici...
Vocea ii fusese la fel de falsa precum zambetul, iar atunci ma intrebasem daca nu cumva se suparase pe mine...
Imi intinsese micutul aparat, pe care il luasem repede, nevrand sa o las pe Sam sa astepte.
In timp ce eu ii vorbeam surorii mele si ii explicam de ce nu o anuntasem din timp, Kyan luase in mana o telecomanda de la care aprinse televizorul cu plasma, incadrat in peretele din stanga usii. Nici macar nu stiusem ca avea un televizor in camera...
Schimba haotic canalele, parca nervos pe ceva. Si simteam ca eu eram vinovatul...
De cum incheiasem conversatia, ii inapoiasem telefonul actorului care nu isi mutase privirea de la ecranul acela. Simteam cum atmosfera devenea mai apasatoare...
-E ceva in neregula? intrebasem incet, observand apoi cum el isi lasase jos mana ce tinea telecomanda, pentru ca apoi sa isi intoarca chipul spre mine la fel de serios.
-Oare e vreodata ceva in regula?
-Ce vrei sa spui...?
-Nimic, raspunse scurt, inchizand televizorul in acelasi timp. Culca-te, ceru apoi, intinzandu-si trupul pe pat si intorcandu-se pe o parte... cea opusa mie.
Simtisem atunci o durere neplacuta in piept care ma indemnase sa oftez, stiind cu siguranta ca din nou facusem ceva sa il supere... si cel mai probabil era din cauza acelei nopti.
-Kyan... de ce esti suparat? intrebasem cu o usoara nota de regret in glas dupa care el se rasucise, ajungand pe spate. Ce am facut si de data asta? rostisem pe urma, putin mai incet.
-Inafara faptului ca te ascunzi de mine ca si cum ti-as vrea raul, nimic mai mult. Nu stiu... parca eu as fi personajul negativ aici. Daca ai putea, te-ai baricada sub nenorocita asta de plapuma!
-Kyan... Nu intelege gresit...
-Atunci da-mi o alta varianta veritabila pentru ce vad, ma intrerupse el, privindu-ma neincrezator.
-Eu... stiu ca nu imi vrei raul si da, ma ascundeam, dar nu... adica nu de tine.
-Pai, nu vad pe altcineva misunand pe aici.
-Nu... nu asa.. Aaa...
Imi acoperisem chipul cu mainile, simtind cum incepeam sa ma pierd prin propriile ganduri, apoi oftasem dupa ce imi plecasem jenat capul, jucandu-ma agitat cu degetele prin parul meu care crescuse in ultima vreme...
-Doar ca... imi e putin teama, reusisem eu sa spun cand el se incrunta nelamurit.
-De mine?
-Nu! nu... nu de tine! Ad... Adica... E vorba de... de ceea ce s-a intamplat o data...Noi...
-...Am facut dragoste, continua barbatul cand eu realizasem ca nu puteam fi la fel de direct ca el.
Ma trecuse brusc un fior, facandu-mi trupul sa se cutremure iar sangele sa imi invadeze obrajii. Imi coborasem privirea, dand afirmativ din cap, apoi revenindu-mi cu greu dupa ce parca incepusem sa ii simt din nou trupul peste al meu, buzele lui dezmierdandu-mi pielea si punand stapanire pe tot ceea ce mai puteam sa insemn...
-Da... rostisem eu gatuit, ducandu-mi doua degete la tampla si inchizandu-mi ochii pentru a incerca sa scap de acele ganduri.
-Te-am ranit! sari el, ridicandu-se din nou in sezut, usor panicat.
-Nu! Kyan... adica... Stiu ca nu vrei sa ma ranesti si stiu... cat de bland ai fost cu mine si atent, dar... Imi e teama sa resimt durerea aceea de la inceput, reusisem sa spun incet, plecandu-mi capul, jenat.
Tacuse ca si cum nu stia ce ar fi trebuit sa spuna, apoi ii simtisem palma asezata pe obrazul meu si auzisem tonul placut al vocii sale joase.
-Imi pare rau... sopti el, indemnandu-ma sa imi ridic privirea spre el, surprins. Imi pare rau ca nu am stiut sa am grija de tine asa cum meriti...
-Nu... Nu trebuie sa iti para rau! Kyan...
Inainte ca eu sa imi pot tremina propozitia, el isi presase buzele ferme peste ale mele, ducandu-si mana spre spatele capului meu, apoi zambise discret.
-Hai sa dormim acum, sugera blondul, dupa care imi sarutase fruntea si apuca plapuma pentru a se baga sub ea.
Se intinse pe-o parte, pe suprafata moale, iar eu facusem acelasi lucru, asezandu-ma foarte aproape de el, cu bratul drept sub cap.
-Noapte buna, spuse incet, ferindu-mi in acelasi timp suvite de par de pe frunte si cercetandu-mi chipul cu privirea sa albastra...
Repetasem acele cuvinte pe care mi le adresase el, apoi oftasem descurajat cand el isi inchisese ochii. Inca aveam impresia ca ceva nu era bine...
My sweety, mi-ai facut o mare bucurie acum, inainte de teza idioata ce are sa vina. Formidabil noul capitol, mi-a placut enorm de mult. Faza cu Theresa a fost hilara, dar eu am crezut ca aia e o amanta de-a lui Chris, in orice caz nu cateaua=))
Acum eu ma transform in catea, fetito! De ce imifaci asta? Tu nu ai idee cat nevoie am eu de yaoi, de yaoi-ul de la Yaoi Queen! Te roooog, nu ma mai chinui! T^T
De mult imi doresc sa gust din nou din scrisul pe care-l iubesc atat de tare! :X
Cum spuneam, de altfel, e forbidabil de-a dreptul tot ceea ce se intampla, mi-a placut teribil de are sa vad schimbul de cuvinte dintre cei doi. Cu toate astea, totul ma fa ce sa=-mi doresc yaoi. Yaoi, yaoi si numai yaoi. Sunt nebuna, sunt maniaca, sunt perversa, dar im idoresc sa citesc yaoi. T^T
Bafta la scris in cotninuare, ai avut un capitol magnific! :*
My gawd...Jur ca as cumpara cartea asta daca ar exista... :))
First of all, ficul tau e superb si e total incredibil. Poate, nu, sigur e singurul motiv pentru care vizitez site-ul!!! I mean really, I love your fics ♥
2nd thing, vreau sa spun ca-mi pare rau ca nu am mai dat pe aici de ceva vreme, dar so far this one is mah favourite.
Ok back to ficus, Tyler e super cuute si sincer ultimul capitol a fost atat de pur si dragutz...Mah God nu stiu cum reusesti sa creezi toate situatile jenante pt poor T. Cat despre Kyan, asa om hotarat,ironic,calm,incapatanat,marfa n-am mai vazut in viata mea. Sincer daca as scrie un dictionar la definitia pentru perfect as pune simplu si la obiect, Kyan!!!!!!!!!!!!!!!
Kyler :))
Well honey, spor la scris si la scoala(mai e putin si s-a zis cu necurata >:) )
Astept nextu' :*
Ahh, si eu care credeam ca va fi un yaoi ceva. M-am inselat. Theresa cred ca nu intelege gravitatia situatiei si a pornit o ciuda in ea, in timp ce tanjeste dupa Chiris. Asa draga mea, arata-i ce simti. :)) Ai fost mortala la faza aia, deci m-am spart. Scuze cca nu am mai comentat de ceva timp, dar cu tezele astea e mai greu. Te rog grabeste-te si adune yaoi-ul, scumpa mea. Nu ne lasa asa, uite ca Gaby sa deshidrateaza daca nu vi repede cu un hard yaoi. Astept nextu' so Gambate! :bye:
Waaa, nu am mai trecut de ceva vreme pe aici O__O Ti-am citit ultimele capitole de mult, dar am avut o lene ingrozitoare de a posta >.< Gomene.
Imi place la nebunie, sincer. Mereu intru pe forum, verificand daca ai mai postat vreun capitol. Povestea ma atrage extrem de mult, e o poveste diferita de restul celorlalte, deoarece nu prea exista yaoi :]] Ceva nou pentru tine, dar totodata extrem de frumos, bine realizat. Chiar daca yaoi-ul cam lipseste, pe mine nu ma deranjeaza, deoarece acest fic este plin de romanta si comedie :]] Are tot ce ii trebuie, din punctul meu de vedere. Sper din suflet sa nu se termine prea curand, deoarece m-am indragostit de Scaldare in dorinta :]] Este fic-ul meu yaoi preferat la momentul respectiv.
Faza cu Theresa a fost prea penala, prea tare =)) Am ras o groaza la ea. Nu imi venea sa cred. xD Imi imaginam fata lui Kyan cand vorbea si reactia lui Tyler :]] Cei doi formeaza un cuplu de milioane, i-as strange in brate pe amandoi pana s-ar sufoca xD. Sper totusi sa apara si scene mai fierbinti intre cei doi, abia astept sa ne uimesti :]]
Nici nu mai am altceva de comentat, la moduri de expunere, greseli, asezare in pagina sau alte chestii de acest gen. Nu ai probleme cu ele, sunt de domeniul trecutului :]]
Sunt chiar curioasa sa vad ce se va intampla in urmatorul capitol si sper sa vina repede. Spor la scris :3 Si multa bafta.
Si eu ma asteptam la ceva yaoi dar pot sa mai astept putin dar doar juma' de capitol :D
Imi place de Theresa pt ca il tine pe Chris sub papuc si asta e foarte bine=D>
Tyler e asa de dragut mai ales in situatiile jenante in care il pui iar Kyan e genial si il iubeste asa mult. Ma intreb ce se va mai intampla in continuare?" nu de alta dar cand ceva e scris de tine nu pot sa-mi dau seama ce se va intampla in continuare... adica pot sa ma gandesc la scenarii "fara numar, fara numar" si sunt sigura ca tu vei scrie total altceva.
Esti o scriitoare grozava si abia astept sa apara urmatorul capitol.
Felicitari si bye!
nyah...Tyler continua sa-l dezamgeasca pe Kyan sau doar mi se pare mie? =3= Execelent capitol, Theresa, cutu bun:)) isi face treaba. Devin dependenta de fic-ul asta, e atat de dragut, Kyan se poarta asa de frumos cu Tyler...iar Tyler...mai bine nu comentez:)) Bine, Tyler ii vrea binele lui Kyan...dar totusi si Kyan isi vrea binele, iar pentru el binele inseamna Tyler XD
abea astept urmatorul capitol...
Mda.. Păăi, şi eu am o vagă bănuială că ceva nu e bine, chiar deloc. Parcă Kyan ascunde ceva de micuţul Ty. ;o3. Şi mă întreb oare ce e .,. ? * suspecting *
Well well, nu numai eu sunt întârziata pe`aici. Asta îmi mai ridică un pic morala. * laughs *. Hell yea` @! Şi ce-am văzut eu ?.. :> Theresa ? OMG ! Când am citit faza cu " săritu` căţelei pe Chris ", jur că m-a bufnit râsul. Mă aşteptam să fie o femeie sau soţia satenului, în niciun caz o căţea. Ofc, nu mai repet acest cuvânt. Trulu, very truly.. este amuzant. :]]
Awww :o3 Este imposibil să nu zic [ din nou ] că Tyler e un dulce, un copil dulce şi foarte inocent ! >_< ;o3 * puppy eyes *
Plea, I beg you, give us the next chapter ! Soo, we`re wait ! [-9
Goddamn! Fetelor, imi pare siiincer rau ca am intarziat atat de mult T^Tdar cred ca am avut o "criza a scriiorului" :))
Va rog nu ma linshati :o3
yours truly, Me!:]
<3 Kissez sweethearts ^.^

Capitolul XXXIII

Nu reuseam sa fiu indeajuns de calm incat sa imi pot cobori pleoapele, insa nici actorul nu parea a dormi...
Ma miscasem mai aproape de el, simtind nevoia sa ii vorbesc, insa nu scosesem niciun sunet, pana cand nu ajunsesem aproape lipit de el, indemnandu-l sa isi deschida lenes ochii albastri.
-Kyan... Nu vreau sa iti para rau... pentru ca mie nu imi pare rau deloc...
-De ce nu dormi? intrebase el imediat, usor ragusit.
-Pentru ca nu pot... vreau sa vorbim... sa iti spun ca tu nu esti de vina cu nimic. Nu imi pare rau, rostisem soptit, cuibarindu-ma langa el, asezandu-mi palma pe mijlocul pieptului sau acoperit de bandajul alb si inghitind cu greu inainte de a continua. Si eu am fost de acord cu ce s-a intamplat aici, atunci, si nu mint... Am fost atat de fericit incat credeam ca am sa mor... Cand am ajuns acasa, i-am spus Samanhei ca a fost extraordinar ce s-a intamplat intre noi... Si chiar asa a fost. Asa m-am simtit... dar imi e imposibil sa imi reprim acel sentiment de teama... Inca vreau sa mai simt acele lucruri mult mai intense decat ar putea fi durerea, chiar daca, momentan imi e teama. Dar asta nu imi schimba sentimentele fata de tine, Kyan...
Privirea ii era coborata spre mine si ii inchisese cateva clipe, scotand un sunet lenes din gat, miscandu-si trupul pentru a-si aseza o mana sub cap, iar alta pentru a-mi incnjura spatele.
-Stiu asta, micutule, gemu el, dupa care facu o scurta pauza. Dar daca ai sa ramai asa aproape, as putea sa uit de temerile tale, si... fi-ar sa fie, Tyler! nu ai pantaloni! se planse el, insa incet, ca si cum cineva dormea.
-Stiu... Nu pot dormi cu blugi, spusesem la fel de incet, cand imi asezasem un picior peste al sau.
-Ai chef de joaca? veni intrebarea lui cu o ridicare din spranceana.
-Oh... Iarta-ma. soptisem jenat cand imi retrasesem repede piciorul si obrajii imi luara foc.
-Nu trebuie sa iti ceri scuze. Imi place ca te simt aproape... Habar nu ai cat de mult, ofta el, urcandu-si spre chipul meu mana care inainte imi inconjura spatele.
Imi ferise parul de e frunte cu degetele sale lungi, apoi isi asezase palma pe obrazul meu, mangaindu-l bland.
Adoram sentimentul acela, toti acei fluturasi in stomac care imi faceau inima sa salte bucuroasa si privirea lui care ma invaluia.
-Te iubesc, Tyler... Doamne cat te iubesc... gemu el, cand isi urcase degetele spre parul meu, prinzand usor cateva suvite in pumn si coborandu-si chipul pana cand buzele lui calde imi atinsera fruntea si o saruta la fel de gentil ca intotdeauna...
Oftasem si imi inchisesem ochii, ducandu-mi mana pe antebratul sau, strangandu-l usor, apoi imi ridicasem chipul spre el, privindu-l lenes.
-Si eu... soptisem, zambind multumit in sinea mea si strangand din nou bratul actorului.
-Nu asa... Spune-mi. Vreau sa aud tot... zise incet, coborandu-si iar mana spre a-mi inconjura mijlocul si sa ma traga aproape.
Oftasem cand imi simtisem inima batand cu putere si imi asezasem palma pe bandajul alb ce ii acoperea pieptul, apoi Imi presasem buzele in partea stanga, deasupra materialului. Era atat de cald...
-Te iubesc... Te iubesc, Kyan, spusesem soptit, tinandu-mi fruntea lipita de pieptul sau, insa stiam ca auzise.
Voiam sa il strang atat de tare in brate, dar imi era teama... bandajul ce il inconjura era ca o bariera pentru mine. Imi era teama sa fac ceva ce nu trebuia.
Oftase si el adanc, apoi bratul lui ma stransese mai tare si isi lipise buzele ferme si fierbinti de fruntea mea.
-Nu ti-as mai da drumul de aici... Niciodata...
Cuvintele lui atat de incet spuse imi facura pieptul sa-mi salte dureros, dar atat de placut incat simteam ca nu mai aveam nevoie de nimic altceva inafara de el. Ce vis putea sa imi faca toate astea? cand nici macar o data nu ma gandisem la atingerea unor astfel de sentimente.
-Atunci nu o face... Nu imi da drumul, cerusem, stand inca lipit de pieptul lui, ascultandu-i bataile rapide ale inimii si prinzandu-ma de umarul lui, pentru a-l strange usor.
-Doamne, ce-mi faci.... gemu Kyan, afundandu-si nasul in parul meu blond, inspirand adanc si pe urma expirand putrenic intreg aerul adunat in plamani.
Ramaseseram astfel, tacuti. Eu am inchis ochii, ascultandu-i respiratia si bataile inimii, simtindu-l atat de aproape si atat de cald... incat era prea bine si prea frumos...

Nu stiu cand adormisem, insa cand imi deschisesem ochii obositi, inca era intuneric. Oare cat dormisem...?
Simtisem in spatele capului mangaierea blanda a unor degete lungi care se jucau in parul meu, apoi caldura trupului langa care eram cuibarit.
Gemusem incet cand imi miscasem trupul parca intepenit, si imi ridicasem chipul spre privirea albastra a actorului care statea pe-o parte, analizandu-ma de aproape.
-Kyan... De ce nu dormi? intrebasem soptit ca si cum nu voiam sa ma trezesc pe mine insumi.
-Nu pot... Culca-te linistit... Ma duc pana in bucatarie, anunta el, sarutandu-mi scurt buzele, vrand apoi sa se ridice in sezut.
-De ce? Nu...Ramai aici... cerusem pe un glas rugator, ridicandu-ma odata cu el, si asezandu-ma in genunchi pe patul moale.
Imi asezasem mainile pe pulpele picioarelor mele goale iar privirea mi-o lasasem atintita spre barbatului care ramasese tacut cateva secunde, oprindu-se pe marginea patului si intorcandu-se spre mine cu un zambet discret care imi facu inima sa tresara usor.
-Vrei sa raman? intrebase vocea sa blanda cand isi intinse palma spre obrazul meu usor incalzit. Ar fi cam greu cand simt ca o iau razna doar la imaginea ta dormind atat de linistit si simt nevoia sa te sarut... sa te ating...
Ii inconjurasem incheietura cu mana dreapta si tacusem, nestiind ce ar fi trebuit sa mai spun cand privirea lui stralucitoare ma fixase atat de patrunzator, descoperindu-mi pana si sufletul.
-Ramai... bine? Vreau sa stai cu mine...
Stransesem mai tare de incheietura sa, cand privirea i se incrunta, curioasa si oarecum amuzata.
-Ce? Iti e frica sa dormi sigur?
-Nu. Doar ca nu vreau sa dorm fara tine...
Din nou tacere... tot ceea ce se auzise in incapere fusese oftatul lui si bataile inimii mele care urla din strafundul ei cat de mult il dorea pe barbatul acela...
-Daca nu incetezi sa spui lucruri dragute, cred ca imi va sari o rotita.
-Kyan...
-Glumesc, micutule... rostise actorul, cand imi trasese chipul spre el cuprinzandu-mi buzele intre ale sale. De fapt, nu am glumit, adaugase imediat ce isi fixase privirea serioasa in a mea.
-Nu cred ca am de unde sa stiu asta, nu-i asa...? intrebasem incet, coborandu-mi usor capul.
-Poftim...? Tyler, ce spui acolo?
Vocea i se schimbase brusc, iar trupul i se miscase pe suprafata patului, facand ca scartaitul usor sa rasune in incapere cand se asezase mult mai aproape de mine, apucadu-mi chipul intre ambele sale palme.
-Ah, nu ma intelege gresit, Kyan, incepusem eu, ridicandu-mi alarmat ochii spre ai sai. Esti actor... cateodata pana si mie imi e greu sa realizez cand joci un rol sau nu. La interviuri de exemplu...
-Stii cand nu joc un rol? intrebase, apropiindu-si chipul de al meu. Acum... aici... oricand si oriunde cand sunt cu tine... Iar asta, soptise pe urma, lipindu-si buzele calde de ale mele, ademenindu-ma in jocul atat de lubric al gurii sale, pentru ca in scurt timp sa se indeparteze. Asta e un sarut real, continuase el propozitia anterioara, prinzandu-mi apoi mainile intre ale sale pentru a-mi indemna palmele sa ii atinga chipul frumos si sa ramana acolo. Asta, e Kyan cel real... Iar astea, adaugase apoi, coborandu-mi mana dreapta spre partea stanga a pieptului sau. Astea sunt sentimente reale, Tyler... si nu vreau sa te indoiesti nicio secunda de ele.
Ma cutremurasem odata ce ochii ii sclipira in lumina palida a lunii, iar pieptul imi tresarise emotionat cand bataile inimii devenira mai rapide, dar atat de placute...
Imi simteam obrajii arzand rusinati, insa nu doream sa ma ascund de privirea lui albastra... De ce sa o fi facut? Nici el nu s-ar fi ascuns.
-Stiu Kyan... nu ma indoiesc. Nu mi-ai dat niciodata motive, dar cred ca sunt putin cam irealist cand vine vorba de tine... Imi e teama... pentru ca nu vreau sa ma trezesc dintr-o data si sa vad ca nu e decat un vis frumos... nu vreau asta! Daca media nu ma vrea langa tine...
-Shhh... Nimeni nu te ia de langa mine, intelegi? Ma intrerupse el, asezandu-si degetul aratator pe suprafata buzelor mele. Nimeni si nimic, bine? Te iubesc, si ei nu au puterea sa schimbe asta... continuase cand incepuse a-si plimba lent degetul pe buza mea inferioara, urmarindu-l cu acea privire care ma indemna sa inghit cu greutate.
Pieptul imi salta cand degetele mainii sale drepte se strecurara in parul meu, strangand in pumn cateva suvinte inainte de a-mi pune stapanire nu numai pe buze, ci pe intreaga fiinta.
Din pacate nu ti-am lasta niciun comentariu la acest fic, cu toate ca il urmaresc de la primul capitol (*ce dezamagire din partea mea. nu ma asteptam sa nu ti-l fi comentat*)

Oricum. Lasa-ma sa o iau cu inceputul, pentru ca eu nu am avut sansa de a ti-l comenta inca de la inceput.

Titlul a fost cel ce mi-a atras atentia acesta avand un impact puternic asupra campului meu vizual (bineinteles ca fac trimitere chiar si asupra mentalitatii, insa m-am rezumat la acest lucru). Acesta mi se pare original, sugerand neclar actiunea.Face trimitere la cateva pasaje, dar in niciun caz nu isi insuseste si acest lucru (intreaga intamplare).

Descrierea continua sa imi placa, fiind unul dintre lucrurile ce te definesc (avand in vedere ca vorbesc doar de cateva zile, presupun ca am ajuns sa te cunosc partial). O modelezi conform situatiei, fiind una ampla/complexa (trasaturi, reactii, locurile)

Observ mici greseli de ortografie si am avut impresia la un moment dat ca si de punctuatie dar nu le voi scrie din cauza ca nu ma defineste (nu pun accent pe asta). Bineinteles trecand peste asta, actiunea recompenseaza orice mic detaliu ce nu-si are locul. Sunt sigura ca acestea n-ar fi existat si ca le stii si tu forma initiala.

Dupa cum am si spus, ideea este cea care mi-a atras atentia , dupa prima vizualizare (titlu, compozitie >>asezare in pagina<<). Antiteza dintre el si sora lor m-a socat, nefiind obisnuita ca un barbat sa semene ca o femeie.Din nou fac referire la tenta de originalitate.
Ai folosit captatio benevolentiae, acest lucru dand o aroma dulce capitolelor, implicandu-l afectiv pe lector (ceea ce mereu vor face verbele la persoana intai).

Dialogul nu este nici pe departe sec, acesta modelandu-se si nuantand situatiile, unele ba chiar intrigandu-l pe lector (fac trimitere la ceea ce am spus mai sus, cea cu implicarea afectiva a lectorului). Dupa cum am si afirmat si inca imi sustin conceptia, acest lucru este un punct forte , unul ce tie iti iesa cu siguranta.

De fapt, nu observ niciun defect la fic-urile tale, avand (tu) grija la orice detaliu(amplu,discriptiv si toate cele).
Bun m-am rezumat la atata deoarece am test maine si trebuie sa-mi invat.
A fost o onoare pentru mine sa iti pot comenta fic-urile ! Astept noul capitol my dear Queen >:D<!
Izaaa >:D< Ai venit cu capitolul! Sincera sa fiu, fierbeam aici cand am vazut ca l-ai pus. Nu aveam rabdare sa il citesc pe tot, saream cu ochii mai jos, la alte replici sa vad ce se intampla :">
Aceste momente dintre Kyan si Tyler... Oh, Dumnezeule, le descrii atat de bine incat simt numai fiori si fluturasi in stomac. E asa placut !
:perv:
-Ştiu asta, micuţule, gemu el, după care făcu o scurtă pauză. Dar dacă ai să rămâi aşa aproape, aş putea să uit de temerile tale, şi... fi-ar să fie, Tyler! nu ai pantaloni! se plânse el, însă încet, ca şi cum cineva dormea.
Oh, replica asta lui Kyan m-a amuzat mult, mai ales sfarsitul, precum si reactia micutului. Ei bine, imi place ca in ficurile tale mai adaugi si unele momente amuzante, astfel ma pot distinge mai bine citind, trecand de la o stare de spirit la alta. Pentru mine, atunci cand citesc ceea ce scrii, e ca un vis si... Ma bucur enorm ca ai adus nextul pentru ca muream.
Acele atingeri ale lui Kyan si rugaminti ale lui Tyler ca sa nu il paraseasca si sa stea langa el au fost atat de cute :3
Ma sperie gandul ca deja ai ajuns departe cu ficul si se poate termina in orice clipa. Chiar ma sperie T^T Intotdeauna cand pui un nou capitol privesc spre sfarsit ca nu cumva sa scrie acolo : THE END! Sper ca asta sa fie un cosmar :-s


Anyway, te-ai descurcat la fel de bine si de data asta, insa iar m-ai ( ne-ai ) lasat in suspans >.< Bafta dear cu nextul :*
Vai, Doamne Sfinte, uite-am poate tremur! :prev: Nu stiu ce sa zic, am fost un capitol inpecapil, frumos, mirific, zii cum vrei eu ma pierd in ficurile tale si nu pot iesi nici cum. Cat romantism, cata iubire...Ah, o sa-mi fie din ce in ce mai ciudsa ca nu sunt baiat :X Cred ca voi muri aici pe loc daca astia doi o sa se desparta la sfarsit, desi nu cred asta. Nu prea am ce copmenta, mai ales ca la capitolul greseli am eu probleme. :die:
OK, iubita te astept aici, si nu ma lasa asa => X_X. Vino cu nexut cat de repede ca eu simt ca mor...... :cry:
Gambate!
Doamne, nici nu stii cat ne-a lipsit scrierea ta pe aici T^T! Imi place la nebunie, daor stii asta! Ce rost mai are ?
O spun de fiecare data, imi place la nebunie. Oricine ar incerca sa-ti caute tie nod in papura din pucnt de vedere al scrierii e clar ca ar fi putin sonat, fiindca e ireprosabil! Atat de frumos, incat inghit in sec numai cand citesc, gandindu-ma la ce ne-ai putea oferi in urmatorul capitol.
Atatea intamplari cu cei doi, atatea cuvinte de dragoste, atatea lucruri faine, imi vine sa dansez de fericire!
Cat asteptam capitolul asta!!!!
Sa nu mai itnarzii niciodata asa, iubi, stii ca nu pot fara tine! ACum eu sunt sonata, dar intr-un mod bun, daca acest cuvant, aceasta stare de spirit ar putea avea... particularitati bune :))
E clar, capitolul tau ma face s-o iau nitel razna! Ti-am zis ca e frumos ,da? ;;)
Bine, pentru ca nu e. E superb! Superb! SUPEEEEEEEEEERB! .
Inchiei, altfel incep sa plang dupa urmatorul capitol ce are sa vina! :o3
Speram sa nu mai intarzii! bafta in contiuare, geniul meu! :>