AnimeZupCăutare

Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

Sooo my lovely readers, as i promised to some of you... this is it... a new fic ^^
Voi incerca sa postez mai repede ,avand in vedere ca deja este scris pana la capitolul 23. Tot ce lipseste sunt diacriticile ^^ asta dureaza 10 minute, dar ma stiti... sunt mai lenesa uneori :o3
Forgive me ^:)^
Deci in acest nou fic... care e... diferit fata de celelalte ficuri ale mele (si sper ca intr-un sens bun) nu veti avea pozele personajelor :-"
Why?
Vreau sa va imaginati totul asa cum va place voua ;;) Desigur, eu am descris personajele :)) dar ... stiti ce zic:-"
Oricum, sper sa va placa so... let's start :o3

Limita de varsta: + 18
Observatii cu privire la continut: Poate contine limbaj obscen
Tip de comentariu solicitat: Orice tip
Numar de capitole: 50-60


Capitolul I

Stateam langa patul de spital a surorii mele, tinandu-i mana strans in palma mea transpirata, speriat, desi stiam ca era in siguranta. A avut un accident de masina in afara orasului in care locuiam: Los Angeles, insa ea nu a patit nimic grav, numai ca nu puteam fi linistit decat daca o stiam acasa si nu pe un pat de spital.
-Tyler, ti-am spus ca sunt bine. Nu trebuie sa iti faci atatea griji, rostise ea, intorcandu-si chipul palid spre mine. Parul ei saten-roscat si lung pana in talie era ravasit pe perna si pieptul ei, ochii verzi parca nu mai straluceau la fel de tare, ca smaraldul in bataia razelor soarelui, insa zambetul ei cald era neschimbat.
Cateodata as fi vrut sa seman cu ea, insa tot ceea ce aveam in comun era culoarea ochilor. O fata perfecta, frumoasa din toate punctele de vedere... asa era ea, Samantha. Eu, desi eram fratele ei, parul meu blond, scurt, ciufulit, pielea mea alba, nu se asemanau cu absolut nimic din ce era ea. Era exotica, avea pielea bronzata frumos si uniform. Dar ea era o vedeta, eu eram doar fratele ei tocilar.
Imi asezasem ochelarii mai bine, apoi mi-am deschis buzele, vrand sa ii vorbesc, insa ma oprise brusc inainte de a scoate vreun cuvant.
-Fratioare, stii ca maine trebuia sa merg la premierea filmului acelui Kyan Lawson...
-Da...
-Il urasc! Dar i-am promis managerului meu ca merg pentru ca da bine la imagine. Partea proasta e ca nu pot sa ii fac asta lui Kyan oricat de mult l-as uri.
-De ce nu? Ziceai ca e un idiot...
Ea nu mi-a raspuns, in schimb, ca si cum ii venise o idee, mi-a dat ochelarii jos, asezandu-i pe noptiera.
-Ai sa mergi tu in locul meu.
Cuvintele ei ma facusera sa tresar, apoi sa ma ridic in picioare.
-Ce tot vorbesti?! Cum sa merg eu? Sam, gandeste-te la ce spui! Nici macar nu seman cu tine... Si sunt baiat.
-Ce tot spui acolo, fratioare? Te-ai privit vreodata fara ochelarii aia nenorociti? Ai un chip atat de frumos, si parca vrei sa il ascunzi dupa niste lentile si un par ciufulit. Poate ca nu am avut ajuns sa vorbim pana acum, dar vezi, un accident imi da ocazia sa iti demonstrez ca esti mult mai frumos decat crezi.
-Atunci as fi preferat sa ma consider urat decat sa faci accident!
-Nu despre asta e vorba.
Isi intinse mana spre mine, zambindu-mi din nou, apoi m-am asezat la locul meu langa patul ei, iar degetele sale s-au intins spre obrazul meu, mangaindu-l bland.
-Te rog, fa-o pentru mine, pentru ca nu vreau sa trimit pe altcineva acolo. Am sa dau un telefon, sa vina cineva acasa, si sa te pregateasca. Doar stii sa mergi pe tocuri. Mai tii minte cand ziceam ca erai papusica mea si te imbracam ca pe o fata? Dupa aceea plangeai, crezand ca imi bateam joc de tine. Dar eram mici, si eu doar voiam sa ne jucam...
Am zambit la acele amintiri, insa tot nu mi se parea o idee buna.
-Chipurile noastre nu se aseamana, am rostit eu, lasandu-mi capul in jos.
-Nu trebuie. Important e sa fie o femeie acolo langa el. Ii spui ca esti prietena mea. Am intentii bune, chiar daca nu il agreez. Ar trebui sa imi fie recunoscator, si mai ales tie.
Am oftat, apoi m-am ridicat din nou in picioare, stramband din nas.
-Bine, am sa o fac. Dar atat sa fie, numai pe ziua de maine.

Atat de repede trecusera orele, incat in sfarsit m-am trezit si eu acasa, si nu pe scaunul de langa patul de spital al surorii mele. Nu as fi vrut sa plec in acea seara, dar mi-a spus ca de dimineata va veni cineva pentru a ma pregati. Asa s-a intamplat. O persoana imi batuse la usa, apoi de cum i-am deschis, si-a adus inauntru doua valize. Femeia mai mica decat mine la inaltime, m-a privit putin din cap pana-n picioare, apoi a rostit, incantata:
-Oh, vei arata perfect intr-o rochie neagra...
Ma inspaimantase deja acel gand!
In scurt timp, in locul parului meu scurt, aveam o peruca lunga pana aproape de mijloc, blonda, cu bretonul intr-o parte, si cateva suvite de par ondulate. Purtam un compleu de culoare neagra, corset negru, simplu cu snururi la spate, iar fusta lunga avea volane suprapuse din tull, pana in pamant... Privind-o mai bine, semana cu una din acele rochii ce se poarta in Spania... dar era superba. Prea frumoasa pentru a fi purtata de cineva ca mine, care pe deasupra nici macar nu era fata. Mi-au fost pusi niste sani falsi, care ma inspaimantau. Nu erau mari... dar eu.. cu sani?! Iih! ... In acel moment ma gandeam cum se simtea un travestit... Iar de la acel gand incepusem sa ma panichez, crezand ca daca aveam sa fiu descoperit, ma faceam de rusine.
Pentru un moment am vrut sa dau totul naibii, insa ii spusesem surorii mele ca aveam sa o fac pentru ea, asadar am lasat-o pe acea femeie sa ma machieze, pentru ca pe urma sa fiu gata. Norocul meu a fost ca tocurile nu erau deloc mari, si nici cui. Erau destul de inalte, insa ma descurcam sa merg pe ele, dupa chinul la care am fost supus de mic. Buzele mele au fost pictate cu un rosu aprins, la fel si unghiile mele scurte, insa destul de ingrijite.
Nu am fost machiat strident, decat cu o linie nearga de tus deasupra genelor date cu rimel, iar in loc de ochelari aveam lentile de contact. Cea care ma pregatise a spus ca tenul meu era perfect si ca nu aveam nevoie de fond de ten ca majoritatea actritelor.
-Doamne, esti perfect! Chiar mai frumos decat propria ta sora, rostise femeia uluita, pe care mai tarziu am aflat ca o chema Tina.
-Nu mai glumiti cu mine. Nimeni nu poate fii mai perfect decat este sora...
Amutisem atunci cand m-am intors spre oglinda mare din spatele meu, cascand ochii la observarea imaginii mele reflectate. Nu credeam ca aveam vreodata sa vad asa ceva, insa chipul meu parea atat de luminat, si intr-adevar, frumos... Poate ca semanam putin cu sora mea, forma fetei era asemanatoare, insa ea era femeie, eu nu. Trupul meu era subtire, rochia imi venea perfect, insa nu eram eu si ma simteam incomodat de lucrul acesta...
Am format numarul de mobil al surorii mele, anuntand-o ca totul era gata, iar aceasta mi-a transmis ca isi trimisese soferul in fata casei noastre si ca el astepta de zece minute. Am tras aer adanc in piept, in timp ce Tina imi aseza la gat un colier de argint cu pietre negre, ca un ciorchine.
Am pasit afara din casa, atent, incercand sa merg drept, si elegant. Numai Dumnezeu stie prin ce chinuri treceam!

Ajuns in fata cinematografului, am observat zeci de reporteri, si sute de fani, adunati in fata a catorva persoane, printre care probabil era si Kyan Lawson. Toti actorii noului film trebuiau sa fie acolo, pe covorul rosu inclusiv scriitoarea. Eu am intrat pe alta usa a cinematografului, pentru ca apoi sa ies pe usa principala, fiind orbit de bliturile camerelor, dar nu pentru ca eram eu pozat, ci barbatul din stanga mea.
-Domnule Lawson, cine va fi partenera dumneavoastra in aceasta seara?
-Eu sunt aceea, am rostit eu, prinzandu-ma de bratul puternic al actorului. Nu il cunoasteam, avand in vedere ca nu ma uitam la televizor prea des, iar din cauza luminilor acelora nu il observam prea bine. Imediat, dupa ce petele albe de lumina au disparut, am inghitit cu greu, observad persoana pe care o tineam de brat. Un barbat mult mai inalt decat mine ai carui ochi de un albastru intens sclipeau la fiecare blit al camerelor, ma indemnau sa inghit in sec. Parul lui blond ciufulit, era dat cu gel, incat tepii aratau a fi aranjati neglijent, inegali. Expresia lui serioasa ii arata adevarata forma a buzelor lui... perfecte, iar barbia puternica i se misca doar cand acesta isi trecea instinctiv limba peste buze. Pielea lui era bronzata, cu o culoare frumoasa la fel ca a unui surfer. Corpul ii era atat de mare, incat parea dublu fata de mine, probabil pentru ca fiecare muschi in parte era lucrat cu grija. Parea exotic, la fel ca sora mea... Ce vreau sa spun? Nu ma potriveam in acel loc, cu siguranta!
Waa am onoarea de a fi prima care comenteaza , ma simt mandra de asta
Asa....dupa cum sti, scumpilici, eu intotdeauna ador ceea ce scrii tu, deci mi-ar fi imposibil sa zic ca e ceva ce nu imi place, ca e ceva ce nu e bine. Ar fi imposibil, ar fi ceva irelevant, deci nici macar nu se poate discuta despre asa ceva.
Acest prim capitol din aceasta superba:x minunate si extraordinar de frumoasa poveeste, este frumos, hm? ce frumos? e un inceput perfect si compromitaor.
Ma bucur ca Tyler a acceptat intr-un final sa mearga la aceea intalnire, :))deabia astept sa pui continuarea( :-" desi o stiu eu tot o vreau, fiindca ma gandesc si la ceilalti curiosi:o3 ) so...Kana-san nu fi rea si posteaza rapid, da?;))
SUcces la scris( ce conteaza daca ai ajuns la 23:))termina ficu si incepe altu ;)) - ce rea sunt, nu m agandesc decat la simplu si usuor fapt de a iti petrece timpul scriind, chiar ca sunt rea :D Dar te iubesc:o3 si iubesc si cum scrisi :d

Kisssu si huuugz!
Un nou fic :X.Ziua mea a devenit mai buna (seara,in fine nu conteaza).
E interesant,foarte interesant...extrem de interesant(nu-i asa ca am un mod interesant de a-mi spune parerea :)) )
Bietul Tyler...nu cred ca se simte prea confortabil in rochia aia si nici pe tocuri (il inteleg pe deplin),dar am impresia ca aceasta seara va fi de neuitat pentru el,nu-i asa?
Mi-e somn asa ca nu lunges commul asta...poate dau un edit maine
Oricum imi place enorm de mult :X.Multa bafta in continuare la scris,sa postezi mai des(daca poti te roggg) si sper sa ne incanti cu cat mai multe idei
:*
Ura, ura, ura... un nou fic de la tine...
Te iubesc mult de tot.
Ai avut dreptate... idea e diferita de cum ne-ai obisnuit...
Tyler e personajul principal. Din descrierea pe care i-ai facut-o imi dau seama ca e un tip timid, care nu are incredere in el, tocilar, care se considera urat si nu crede ca ar putea sa fie la fel sau chiar mai bun ca sora sa.
Kyan (cred) ca e celalalt personaj principal... din descrierea pe care i-ai facut-o ... e genul de tip care pune succesul, bani si faima mai presus de orce. Care se invurte intr-o anumita clasa sociala si nu ar renunta la ea pentru nimic in lume...(asa cred eu si poate ma insel). Daca ma insel o sa ma scoti tu din ceata prin intermediul capitolelor urmatoare.
Sper din tot sufletul ca nu te-a plictisit comentariul meu.
Iti urez spor la postat ca am inteles ca ai capitolele scrise. Deci sper ca ni-l vei aduce cat mai repede pe urmarorul. :bye: :bye:
Thank you girl ^^ Totusi cred ca veti afla puuutin(mai mult) mai incolo in ce sens e mai diferit:))
Thanks again ^.^

Capitolul II

Barbatul se aplecase usor spre mine, si i-am simtit muschiul bratului incordandu-se devenind tare ca piatra.
-Cine esti?
-Ty... Taylor. Taylor Kannes, i-am soptit cu glas subtire, cutremurandu-ma incet, din cauza fricii care ma cuprinse brusc. Sunt... sora Samanthei, am adaugat, apoi inghitind cu greu.
Se parea ca m-a crezut, pentru ca revenise la pozitia initiala, apoi si-a aranjat sacoul costumului gri ce il purta impreuna cu acea camasa alba scoasa din pantaloni si descheiata la cativa nasturi, astfel incat conturul pieptului puternic sa se faca observat. S-a aplecat din nou inspre mine, prinzandu-ma de barbie, si intorcandu-mi capul, pentru ca vocea lui groasa si patrunzatoare sa imi vorbeasca...
Atunci, daca te aflii aici, inseamna ca nu te-ar deranja daca te sarut. Era vorba ca iubita mea avea sa ma insoteasca la premiera, iar aceea trebuia sa fie sora ta cea fitoasa.
M-am incruntat la cuvintele acelea care erau spuse despre sora mea, insa nu am putut sa reactionez, ci am fost lasat fara respiratie de buzele lui care le-au acoperit ferm pe ale mele, lasandu-si limba sa se strecoare in caldura umeda a gurii mele. Nu am reactionat pentru cateva clipe. Ma sarutam cu un barbat, ce naiba! Si parca eram hipnotizat, sau poate eram speriat... Da, eram speriat! Inima mea batea atat de repede ca si cum era la maraton, si niste fiori imi strabateau corpul, aproape facandu-ma sa tremur. Sarutul nu a fost lung, insa parca a durat o vesnicie, pentru ca ma simteam atat de jenat de toate privirile din jur, incat intreg sangele parca mi se aduna in obraji. Fanii ce erau tinuti in frau de gardul de un metru, incepusera sa urle ca si cum tocmai s-au prins de ultima sansa la viata, ceea ce ma stanjenea si mai mult.
In sfarsit cand am intrat in sala, aceasta era plina de multe alte persoane pe care cu siguranta nu le cunosteam. Am vazut doar ca multi dintre ei dadeau mana pentru a-l saluta pe Kyan in trecere. Toti pareau atat de celebri, incat aveam impresia ca eram o furnica printre fluturi- insemnificant. Multi dintre barbatii care il salutau pe Kyan imi faceau si mie complimente de genul "Ce domnisoara incantatoare" sau "superba" si asa mai departe, dar ma gandeam ca era doar o formalitate. Cand in sfarsit ne-am asezat cu totii iar filmul a inceput, avandu-l ca actor principal pe domnul de langa mine, Kyan Lawson, acesta se lasase pe bratul scaunului, vorbindu-mi soptit pentru ca eu sa fiu singura persoana care il intelegea...
-Esti mult mai frumoasa decat sora ta.
-Nu mintiti si dumneavoastra, si va rog sa nu o mai vorbiti de urat asa cum ati facut inainte!
-"Dumneavoastra" ? Esti si mai educata decat ea, cu siguranta! spuse acesta, razand usor. Se pare ca nu o cunosti asa cum trebuie, domnisoara Taylor.
-Cum adica?
-"Cum adica" ?
-Aveti o problema de repetati ceea ce spun?
-Da, sunt uimit de faptul ca sustii ca esti sora ei, si habar nu ai ca e o curva, dar ca aspect... semanati destul de bine.
Am ramas cu gura cascata atunci cand ii auzisem cuvintele aruncate fara mila la adresa surorii mele, si m-am incruntat. Oh, cat as fi vrut sa il lovesc!
-Scuzati-ma, cred ca mi-a cazut o falca pe jos, ar trebui sa mi-o caut pe sub scaun... Cum indrazniti sa spuneti asa ceva despre Sam?! e o fiinta incredibila!
-Incredibil de larga! Stii, e ca o tara care isi deschide portile oricarei persoane care poate aduce profit.
-Va rog sa incetati sau ma ridic si plec! Nu aveti niciun motiv sa vorbiti asa de sora mea! Nu o cunoasteti!
-Ssst! mai incet. Nu ar fi frumos sa deranjam lumea din jurul nostru. Mai bine vorbim dupa ce se termina.
Am expirat tot aerul si toti nervii pe care ii adunasem in mine, inchizandu-mi ochii pentru cateva secunde. Eram atat de nelinistit... Nu intelegeam cu ce drept vorbea el in halul acela despre sora mea! Desigur, probabil nu avea ce sa imi demonstreze in privinta ei, pentru ca eu eram cel mai apropiat de ea... fratele ei. Eu o cunosteam cel mai bine. Cel putin asta voiam sa cred...

Nici macar nu stiam care a fost subiectul filmului, pentru ca parca il priveam in ceata, deoarece gandul meu era intr-o cu totul alta parte, concentrat la acele vorbe ale barbatului si la mana lui mare asezata peste a mea. Filmul se terminase, iar eu stiam de ce toata lumea era in picioare. Ropotele de aplauze l-au facut pe Kyan sa se ridice, indemnandu-ma si pe mine sa fac acelasi lucru. Eram agitat, si voiam sa plec cat mai repede, de aceea, barbatul ma trase dupa el, iesind inaintea tuturor din cinematograf, fara ca macar sa primeasca laudele pentru film. Am intrat intr-o limuzina neagra, si nu era aceea cu care am sosit eu la premiera, ci era a lui.
-Uite, imi pare rau daca te-am suparat, dar ti-am spus adevarul si punct. Chiar cred ca nu o cunosti... sau poate nu esti sora ei, imi spuse el, in timp ce amandoi ne asezam pe canapeaua de piele alba.
-Nu sunt sora ei?! Cand e in casa, poarta mereu un sutien si pantaloni scurti, uraste unghiile exagerat de lungi, si are un tatuaj...
-In forma unui fluture... acolo jos, pe care numai cei care se culca cu ea pot sa il vada.
Am amutit, inghitind cu greu, auzindu-i cuvintele.
-Tu... Dumneavoastra v-ati culcat cu sora mea?
-Cine nu a facut-o? Scumpo, Samantha e exact cum ti-am spus.
-Dar a zis ca va cunoaste doar de cateva zile si nu va suporta!
-Normal ca nu ma suporta, pentru ca din prima zi mi s-a oferit, si pe urma i-am trantit in fata faptul ca e o curva. Dar cum amandoi suntem cunoscuti, ne ajutam reciproc imaginile.
-Nu pot sa cred asta... am rostit eu, acoperindu-mi chipul cu mana dreapta, inchizandu-mi ochii.
-Eu nu spun sa crezi, eu spun adevarul, iar daca vrei sa il crezi, e doar alegerea ta. Si un alt adevar a fost cand am spus ca esti mai frumoasa decat sora ta... mult mai frumoasa, a rostit el, prinzandu-mi barbia intre degetul mare si cel aratator. Ochii lui albastri straluceau pe masura ce se apropiau mai mult, insa odata ce buzele sale le-au atins pe ale mele pentru un sarut scurt si simplu, mi-am intors capul lasandu-mi privirea in jos.
-Imi pare rau... dar eu nu sunt ceea ce credeti. Daca toate lucrurile acelea despre sora mea sunt adevarate -desi nu prea cred, regret sa va spun ca la aspectul acesta al vietii, noi doua nu ne asemanam.
-Ce, esti virgina?
-Este o crima daca sunt?
Aici nu mintisem. Chiar eram virgin... Nu ca m-as fi mandrit cu asta!
-Dimpotriva, mi se pare dragut. Astfel imi oferi sansa sa cuceresc o domnisoara virgina, frumoasa si cu clasa.
-Regret, dar nu sunt interesata in astfel de aventuri de cateva zile cu un barbat care pe urma uita tot ceea ce s-a intamplat. Va rog sa ii spuneti soferului sa ma duca acasa...
-Au, asta m-a durut, a rostit el, zambind in coltul gurii. Vrei sa spui ca sunt curvar?
-Iar dumneavoastra vreti sa negati lucrul asta?
-Nu chiar sa il neg, dar imi place sa imi traiesc viata.
-Domnule Lawson...
-Kyan. Fara atata politete, te rog, nu am saizeci de ani. Nici macar jumatate.
-Kyan, am spus eu, oftand inainte de a-i rosti numele. Ai observat ca daca barbatii isi "traiesc viata" cu multe femei, sunt considerati tari, macho, lucru care le hraneste mandria... Dar daca femeile fac asta sunt considerate... ieftine. Ti se pare corect?
-Evident. Femeia e femeie.
Am ridicat o spranceana la auzul vorbelor lui care nu purtau niciun sens in spatele lor. Chiar daca nu eram eu femeie, tema aceea ma bantuia de foarte mult timp, si eram curios de parerile altora.
-Asta nu are logica, am spus eu, incrucisandu-mi bratele.
-Chiar ai de gand sa discutam pe tema asta? Te rog, femeia trebuie sa fie cuminte, si nu ma refer ca ma astept ca toate sa fie virgine, si totusi nici curve. Un barbat experimenteaza... face sex... dragoste... si cel putin el nu devine ca o galeata pe urma. Iarta-ma daca folosesc niste cuvinte care te deranjeaza.
Am strambat din gura si am refuzat sa mai rostesc vreun cuvant pe acea tema, apoi peste un scurt timp, limuzina se oprise. Privind pe geam, am observat ca eram in fata casei mele.
-La revedere, domnule Lawson...
Acesta a iesit inaintea mea, tinandu-mi usa deschisa, pana cand am pasit pe asfaltul negru.
-Sper ca acest "la revedere" sa nu fie un "adio", rostise el, zambind in coltul gurii.
Nu i-am raspuns, insa i-am zambit si am ridicat un umar, intorcandu-ma pentru a urma poteca ingusta care ma conducea spre usa casei.
^_^ Tam~Tam. Mi-am facut intrare.
Se putea sa nu fiu eu pe aici? Nu, nu se putea. era irelevant. Cum sa nu imi spun parerea care e absolut minunata despre acest suprem fic:x mi-e imi place continuare si continuare si tot, aboslut tot ce e creat de tine imi place. Doar nu degeaba sunt un stres continuu nu? daca nu mi-ar mai place nu as mai fi numit stres :x :))si nu te-as mai fi stresat in modul cum o fac.
Mi-e imi place cum e creat Kyan ca personalitate si raspunsurile ce le da si afirmatiile ce le face:x e chiar tipul superb, din toate punctele de vedere.
Si sunt curioasa daca va decurge totul bine intre el si Ty( bine "curioasa"is mai departe:)) intotdeauna is)
Succes la postat si scris!
Kisssu si huuuugz!
Ti-am citit toate ficurile,dar am fost cam lenesa cand a fost vorba de comentarii.Sper ca la acesta sa fiu cu comm-urile la zi ca asa e frumos.
Taylor e atat de dulce...mi se pare normal sa-si apere sora,dar nu pot sa nu ma intreb daca daca Kyan are dreptate sau nu.
Hmmm ,nu-mi place felul in care gandeste "barbatii trebuie sa experimenteze si femeile sa stea cuminti pentru ca is femei".Daca dadea alta explicatie poate eram de acord cu el,dar asa pare un pic misogin(sau numai mie mi se pare?)In fine...ma intreb cum va reactiona cand va afla ca Taylor este defapt baiat?Va fi amuzant.
Si iar o faza dulce cand baiatul i-a zis ca e virgin :)) mi-a placut la nebunie...
Deci astept nextul :*
Thank you girls :-" dar nu va grabiti:)) ador eu yaoiul, si LOGIC ca va urma, insa pe aici lucrurile vor decurge mai... normal... asta daca se poate numi asa :))

Capitolul III

Dupa cum credeam, acel Kyan Lawson nu a mai cautat-o pe Taylor, adica pe mine. Trecusera trei luni, iar eu am ajuns sa cred ca era un prefacut, pentru ca imi spusese ca m-ar fi cucerit...de sigur, nu pe mine, Tyler ci fata Taylor. Dar nu am mai aflat nimic de el, iar pe sora mea nu am indraznit sa o intreb. Adica, nu era pentru ca as fi vrut sa vina, dar voiam sa aflu daca s-ar fi folosit de orice ocazie pentru a o cuceri pe Taylor.
Cand voiam sa pun totul pe domeniul trecutului, Samantha aparuse brusc in casa cu un barbat, iar ironia sortii facuse ca acel barbat sa fie Kyan.
Am auzit usa inchizandu-se, dar eu stateam intins pe canapea si invatam la istorie. Eram in ultimul an de liceu si aveam de gand sa continui sa invat la fel de bine precum in anii precedenti. Purtam un tricou alb si o pereche de pantaloni scurti albastri, insa nu ma sinchisisem sa ma duc sa ma schimb cand aflasem ca aveam un oaspete. Mi-am aranjat ochelarii, si m-am indreptat spre hol, curios sa vad cine era, insa cand l-am observat pe actorul care ma sarutase inca de la prima intalnire, mi s-a luat brusc respiratia. Samantha parea plictisita, asa ca s-a indreptat spre living, aruncandu-si poseta la intamplare, apoi s-a trantit pe canapea, oftand.
-Ah, nici macar cand te vizitez nu ai habar sa te porti ca o domnisoara. Ar trebui sa iei exemplu de la sora ta, spuse vocea iritata a blondului, in timp ce o urmarea.
-Ah, da? Asa crezi? Bine, uite-i sosia, fratele ei geaman... Justin, spuse ea, aratand spre mine.
-Cin...? Ah!... Justin... Eu! Buna... am rostit destul de balbait, pana cand am realizat ca daca ma prezenta drept Tyler, avea sa ma dea de gol, pentru ca acel actor cu siguranta nu era prost. Un nume de fata mai apropiat de numele meu adevarat nici ca puteam sa fi gasit in momentul in care el se aplecase spre mine la premiera filmului sau. Practic numele erau identice, Tyler si Taylor... doar doua litere adaugate pentru a suna foarte putin diferite.
-Ah, buna! a spus el, intinzand mana spre mine. Imi pare rau ca nu te-am salutat, desi te-am observat. Am fost prea ocupat cu criticarea comportamentului surorii tale.
-In regula... Desi nu cred ca ai ce sa critici la Samantha.
Dupa ce i-am intins si eu mana, pentru a face cunostinta, el ridicase o spranceana curios.
-Glumesti, nu? Cu siguranta tu si Taylor sunteti frati. Ar fi spus acelasi lucru. Apropo de asta, ea este acasa?
-Nu, nu este! A... plecat in... Europa. Pe o perioada nedeterminata de timp.
-Aha... Pacat. Invatai cumva? ma intrebase el, privind caietul de pe canapeaua din camera alaturata. In ce clasa esti?
-Da... ultimul an de liceu.
-Serios? pari mai mic. Nu vreau sa te jignesc, dar si corpul tau e atat de...
-Firav, da, stiu. Ei bine, sunt indeajuns de mare incat sa nu ma bata vantul, am spus eu in gluma, fara a ma supara pentru remarca facuta.
M-am scuzat, apoi m-am indreptat spre canapeaua pe care stateam inainte, si m-am pus din nou cu burta pe carte. Din pacate nu ma puteam concentra, nu numai din cauza ca cei doi purtau o conversatie nu tocmai placuta in camera alaturata, ci pentru ca brusc, atmosfera din casa mea ma nelinistea.
Stateam intins pe spate, agitand creionul dintre degetul mare si cel aratator, tinandu-mi caietul pe piept, in incercarea de a-mi repeta cateva lectii. Am tresarit brusc atunci cand am vazut trupul mare al actorului stand in picioare langa mine, si mi-am indreptat instantaneu privirea spre el, intrebator.
-Sincer, nici nu stiu de ce Dumnezeu am venit aici. Era clar ca nu o sa ma inteleg cu sora-ta in niciun fel. Sper ca nu te superi daca stau putin cu tine. Cred ca ai fi o companie mult mai placuta decat ea.
-Nu stiti de ce ati venit aici? Daca nu pentru Sam atunci pot sa va intreb daca e cumva Taylor de vina? am intrebat eu, ridicandu-ma in sezut.
Acesta mi-a zambit, apoi s-a asezat langa mine, lasandu-se pe spate pentru a-si da apoi mana dreapta peste spatarul canapelei.
-Probabil, dar ea nu e genul ala de fata... Inainte sa o cunosc, credeam ca orice femeie mi-ar cadea in brate cu usurinta. Cred ca am imbatranit.
-Cred ca glumiti.
-Poftim?
-Pai... am ezitat putin, apoi mi-am aranjat din nou ochelarii, incercand sa nu rosesc prea tare in obraji. Ei bine, domnule Lawson, nu cred ca teoria asta a dumneavoastra e gresita... orice fata v-ar cadea in brate cu siguranta, doar ca... Taylor... ea a... jurat ca va ramane virgina pana cand se va casatori cu barbatul iubit, am rostit eu, incercand sa fac minciuna credibila... Dar cu siguranta i-a placut... Adica... mi-a spus ca i-a placut sa stea cu dumneavoastra, inafara de momentele in care o criticati pe Samantha.
-Ah, probabil nu a crezut nicio vorba din ce i-am spus. Si eu sunt prost. Adica, m-am apucat sa-i spun toate porcariile alea despre sora ei, asa ca era clar ca nu avea sa ma creada.
-De fapt e confuza... Nu stie ce sa creada despre asta, pentru ca pareati serios cand vorbeati, dar spunea ca sunteti actor si ati putea pacali o persoana foarte usor, am spus eu, lasandu-mi privirea in jos. Uhm... mie imi povesteste tot, am adaugat pe urma, deoarece cu siguranta se intreba de unde stiam eu ce gandea ea. Raspunsul cel mai simplu era ca vorbea de fapt cu Taylor, dar cum puteam sa-i spun asa ceva? probabil m-ar fi asvarlit din propia mea casa.
-Sunt actor, nu mincinos. Si te rog nu mai fi si tu atat de politicos, chiar ma face sa ma simt batran. Am doar douazeci si sapte de ani, la naiba! e asa mult?
-Ah, nu. Imi pare rau, dar vorbesc asa din obisnuinta cu persoanele mai inaintate in varsta decat mine. In plus, dumneavoastra... adica, tu esti o persoana cunoscuta, cu un nivel social mai inalt decat al meu, si de aceea...
-O.K, am inteles, dar renunta la asta, bine? Care e diferenta dintre noi doi? sapte ani?
-Sunt de fapt noua... am optsprezece ani.
-Ah da, am uitat ca a zis ca esti in ultimul an, a spus el, luandu-mi caietul din mana. Scrii frumos, remarca el, zambind in coltul gurii in timp ce rasfoia cateva pagini.
I-am multumit, apoi m-am ridicat in picioare, rugandu-l sa ma urmeze pana in bucatarie. Daca sora mea nu se ocupa de oaspete, macar eu puteam face lucrul asta. Am facut trei cafele, dintre care una i-o dusesem Samanthei, care privea plictisita ecranul televizorului, iar eu am ramas in bucatarie cu Kyan, pe cele doua scaune de la bufet, unde de obicei stateam cu sora mea la povesti.
Partea jenanta a venit atunci cand m-am ridicat de pe scaunul meu pentru a ma duce sa iau zaharul din dulapior. M-am impiedicat chiar de unul din picioarele scaunului pe care statea Kyan, cazand pe podeaua rece, moment in care si ochelarii mei s-au pierdut pe undeva.
Blondul isi lasase ceasca pe bufet, ridicandu-se repede, pentru a ma "aduna" de pe jos. A facut ca acest lucru sa para atat de usor, punandu-si mainle de-o parte si de alta a coastelor mele, rdicandu-ma ca pe un copil impiedicat.
-Esti bine? ma intrebase acesta, prinzandu-ma de umeri. Mi-am ridicat privirea, caci numai pieptul reuseam sa i-l vad de la inaltimea mea, insa am clipit des, incercand sa fac ca ceata din ochii mei sa dispara. Doar apoi realizasem ca nu aveam ochelari. Puteam sa vad, insa era usor in ceata, ceea ce era foarte enervant.
-Iarta-ma. Sunt patetic. Nu stiu cum de ma reusit sa ma impiedic. De obicei ocolesc scaunul asta, am spus eu, zambind nevinovat. M-am indepartat de el, punandu-ma inapoi pe scaunul meu, stand sprijinit in cot pe bufet. Ai putea, te rog sa imi dai ochelarii?
Acesta s-a aplecat dupa ei, insa cand i-a privit, a strambat din gura.
-Se pare ca le-au cazut o lentila.
Am ras, insa obrajii mei erau cu siguranta inrositi din cauza rusinii care ma cuprinse. Am oftat, apoi i-am luat, asezandu-i langa mine, pe bufet. Cu siguranta nu aveam sa îi mai port. Ar fi aratat hilar.
S-a asezat si Kyan la locul lui, insa a stat un timp sa ma priveasca, pana cand si-a pus ambele maini pe chipul meu, ridicandu-le apoi spre fruntea mea si ferindu-mi tot bretonul ciufulit de pe frunte.
-Oh... Chiar semanati foarte bine, remarcase el, privindu-ma interesat cu ochii lui albastri.
Hei, buna...
Scuze ca nu am dat com cand ai pus capitolul anterior desi vreau sa stii ca l-am citit aproape imediat dupa ce l-ai postat.
Vreau sa stii ca ma minunez din ce in ce mai mult pe zi ce trece de ce iti trece prin capusorul tau. In sensul bun, desigur.
Cred ca am descoperit cu ce este deosebit ficul acesta de celelalte ale tale si vreau sa stii ca imi place, dar nu mi-ar placea, cred ca si altora, sa le neglijezi pe celelalte.
Acum... faza cu gemeni e tare. Dar cel mai mult mi-a placut faza:

''... Taylor... ea a...jurat ca va ramane virsina pana cand se va casatori cu barbatul iubit,...''

Deci vaza e super. Adica mi se pare OK daca o fata vrea sa vaca ce vrea cu viata ei si sa ramana virgina pana la casatorie, dar el e baiat si desi se da drept fata in discutia pe care o poarta cu Kyan, EL E BAIAT si trebuie sa se respecte chiar daca ''joaca un rol''.
Pai ar mai fi multe de spus dar e tarziu si maine am scoala asa ca te pwp si astept next-ul.
:bye: :bye:
S-a asezat si Kyan la locul lui, insa a stat un timp sa ma priveasca, pana cand si-a pus ambele maini pe chipul meu, ridicandu-le apoi spre fruntea mea si ferindu-mi tot bretonul ciufulit de pe frunte.
-Oh... Chiar semanati foarte bine, remarcase el, privindu-ma interesat cu ochii lui albastri.



Capitolul IV

-Da... suntem gemeni bivitelini, am spus eu ferindu-mi privirea.
-Parca ati fi univitelini, doar ca aceia pot fi numai de acelasi sex... Daca nu imi zicea Samantha ca sunteti gemeni, as fi crezut ca sunteti una si aceeasi persoana. Parca si la voce semanati...
Am inghitit in sec, observand felul in care ma privea, si am simtit cum trupul mi-a tremurat usor. Poate ca il vedeam putin in ceata, dar culoarea ochilor lui stralucea mai tare decat as fi crezut ca o vor face vreodata.
-Nu semanam atat de bine, am spus eu, intorcandu-mi capul, pentru a scapa de mainile lui care inca imi tineau ferit parul de pe frunte, pentru a ma observa.
Obrajii mei ardeau, insa eram constient de faptul ca nu aveam cum sa ii ascund. Mi-am asezat capul in palma, incercand sa nu par agitat.
-Scuza-ma, inca sunt jenat de momentul acela atat de penibil...
-Nu trebuie sa fii. Adica, si mie, ca actor mi se intampla. Stai sa ma vezi in timpul filmarilor. S-a intamplat ca o scena perfecta sa o transform in haos total. M-am impiedicat, am intrat in cameraman, am facut praf camera de filmat care a zburat pana la regizor si i-a lovit genunchiul. Asa am fost trei persoane accidentate: eu cu entorsa la glezna, cameramanul cu capul spart, iar regizorul cu genunchiul praf.
-Oh... Bine. Problema mea nu mai e acum atat de patetica, am spus eu, incepand sa rad odata cu Kyan.
Incepusem sa povestim, ma simteam bine in prezenta lui, si speram la un moment dat ca si el credea la fel. Dorinta mi-a fost insa imediat spulberata de catre propriile mele ganduri, cand imi amintisem ca eu de fapt nu aveam ce sa caut langa o persoana ca el.
-Nu ar trebui sa te duci sa stai cu Sam? am intrebat eu, coborandu-mi privirea, intrerupand discutiile noastre.
-De ce? imi place sa povestesc cu tine. In plus, cafeaua pe care o faci e atat de buna, incat am sa devin nesimtit si am sa iti mai cer inca una.
Se purta atat de dragut cu mine, incat imi venea greu sa cred ca imi vorbea de bunavoie.
-Nu cred ca ar trebui sa iti placa sa stai de vorba cu o persoana ca mine, am rostit eu, apucand de ceasca lui goala.
Ma prinse de incheietura atunci cand am vrut sa o ridic, oprindu-ma si obligandu-ma sa il privesc.
-De ce? Ai lepra? Parca mi te consideri inferior, spuse el, incruntandu-se.
-Chiar sunt.
-Nu, nu esti! Crezi ca daca sunt actor, trebuie sa vorbesc numai cu un sigur fel pe persoane? Tin sa iti spun ca niciodata nu stau la taclale cu bogatasi infumurati. Prefer persoanele simple, dragute si amabile, iar tu esti perfect.
Am simtit cum mi-a tresarit inima si respiratia parca mi s-a oprit in gat. Am inghitit cu greu, simtindu-i mana fierbinte care inca ma tinea de incheietura, apoi m-am asezat la loc, pe scaun.
-Iarta-ma, nu am vrut sa te jignesc...
-Ei bine, gandul tau cum ca nu sunt destul de "simplu" ca sa vorbesc cu tine, ma deranjeaza. Ai face bine sa-l schimbi. Sunt un om normal, ce naiba. Nu port titlu de rege.
A afisat un mic zambet, dandu-mi de inteles ca nu era suparat, si nu intelegeam de ce, insa acel zambet mi-a facut stomacul sa se zvarcoleasca in mine, odata cu inima. Mi-am retras mana din a sa, asezandu-mi degetele pe frunte si masand-o usor. Nu ma durea capul, dar trebuia sa scap cumva de atingerea lui, fara sa para ca acel act atat de simplu a reusit sa ma agite.
A schimbat atat de repede subiectul, intrebandu-ma de Taylor, spunandu-mi ca nu avusese ocazia sa o intrebe ce lucra, iar in inspiratia de moment, i-am spus ca era fotomodel. Nici ca mi-ar fi venit altceva in minte, pentru ca a fost atat de rapid, incat nu mi-a dat timp de gandire. Dar nu parea a se interesa atat de mult de "sora mea geamana" atat cat se interesa de mine. Ceea ce vreau sa spun e ca, aceea a fost singura lui intrebare in privinta ei, apoi revenise la mine, si la viata mea. M-am apucat sa ii mai fac inca o cafea, iar eu mi-am turnat un pahar de suc natural de ananas.
El parea atat de curios, incat ma coplesea cu intrebarile, care incetul cu incetul deveneau personale...
-Si mai esti virgin? intreba el, sorbind din lichidul negru si fierbinte.
Intrebarea lui ma luase prin surprindere si m-a facut sa ma inec cu sucul meu preferat, indemnandu-ma sa tusesc puternic.
-Ah... Eu...
-Prea personala intrebarea? imi cer scuze, m-am adancit in intrebari ca balena in ocean.
-Nu e nicio problema. Nu vad de ce nu ti-as raspunde. Da, mai sunt virgin, dar spre deosebire de altii nu vad lucrul asta ca un capat de drum...
-Ei, ma bucur sa aud asta. Vezi? chiar imi place de tine, asa simplu, amabil si dragut. Pe langa asta, esti si sincer.
-Destul de multe adjective frumoase. Esti sigur ca numai pozitive ai gasit? am intrebat eu zambind usor, simtindu-ma fericit din nu stiu ce motiv...
-Momentan nu am gasit nimic negativ la tine, ceea ce ma cam inspaimanta. De obicei observ cel mai bine defectele oamenilor.
Am tacut pentru un moment, nestiind ce sa ii mai spun, insa din nou el rupse tacerea, anuntandu-ma ca trebuia sa plece, lucru care, recunoscusem ca m-a dezamagit putin... si totusi moralul mi s-a ridicat atunci cand l-am condus spre usa.
-Stii ce? Am sa vin dupa tine maine, sa mergem la in locul meu preferat... fara enervanta de sora-ta. Asa mai putem povesti, si in plus, imi place mai mult compania ta singura, decat sa stiu ca mai e prezent un alt "suflet" sub acoperis. Desigur, asta daca nu ai alte planuri.
Nici nu mai bagasem in seama cuvintele aruncate la adresa surorii mele, si i-am zambit entuziasmat, acceptand fara nicio ezitare.
Dupa ce am inchis usa in urma lui, m-am intors in camera in care invatam, aruncandu-ma pe canapea, pentru a continua ceea ce incepusem inainte de a veni Kyan.

Abia ce ajunsesem acasa de la liceu, ca imi aruncasem ghiozdanul la mine in camera, fara sa verific macar daca sora mea era prezenta pe undeva. Stiam ca oricum pe la acea ora, ea era pe la cine stie ce filmari sau prezentari, si asa mai departe. Intrasem in baie, scapand in graba de toate hainele, pentru ca apoi sa imi rasfat trupul cu picaturile calde de apa.
Am iesit cu un prosop infasurat in jurul taliei, insa pe care l-am inlaturat imediat, luand pe mine o pereche de boxeri albi, apoi niste blugi negri, nu foarte mulati, insa nici largi. Si pentru ca cel care avea sa vina dupa mine acasa era Kyan Lawson, am decis sa imbrac o camasa alba. Parca ma duceam la o intalnire, dar nu imi permiteam sa arat urat in compania lui...
Mi-am uscat parul ud, si in sfarsit am incercat sa-i dau o forma, asadar mi-am pieptanat bretonul intr-o parte, incat aproape imi acoperea ochiul drept, apoi restul parului, pana cand incepuse sa arate normal, nu ciufulit ca de obicei... imi placea. Si probabil ca daca stateam sa ma uit mai mult la imaginea mea reflectata, aveam sa cred ca nu trebuia sa fac acea schimbare, asa ca m-am indepartat rapid.
Am auzit vocea surorii mele, care se indrepta spre camera mea, si de cum facuse un pas, a ramas imediat intepenita in pragul usii.
-Tyler, nu-mi vine sa cred! In sfarsit m-ai ascultat! spuse aceasta, aropiindu-se de mine. Ti-ai pieptanat parul cum trebuie, incat mai pot sa-ti vad fata frumoasa... Ti-ai pus lentilele de contact... Baiete m-ai da gata daca n-ai fi fratele meu. Ce e cu schimbarea asta brusca?
-Ai dreptate, nu ar fi trebuit sa fac asta, am spus eu, vrand sa-mi var mainile in par, pentru a-l deranja.
-Nici sa nu indraznesti! se rasti ea, prinzandu-ma de bratul drept. Esti perfect! Doar ramai asa, si poti sa bagi in boala pe oricine.
Da, ai dreptate. Din descrierea ta Tyler chiar e perfect. De ce nu pot gasi si eu un baiat ca el? Dragut, manierat, minunat. Cred ca daca l-as avea acum langa mine nu i-as mai da drumul.
Se duce la intalnire cu Kyan si cred ca ar fi mai bine sa-i spuna acum cine e, decat sa afle mai tarziu. Dar unde ar mai fi povestea daca i-ar ''varsa'' totul acum?
Nu o sa incep acum sa spun de actiune, dialog descriere etc. stii doar ca au fost perfecte.
Ai avut o mica greseala dar asta e se mai intampla, si nu ti-o voi spune pentru ca sunt sigura: ai sesizat-o si tu.
Astea fiind spuse, iti urez spor la scris si astept capitolul urmator. Pwp.
:bye: :bye:
Capitolul V

Am auzit sunetul unui claxon, si am iesit repede din camera mea, luandu-mi la revedere de la Samantha care statea in pragul usii camerei mele, privindu-ma. Parca ea era mama si eu fata care mergea la intalnire. Ce imagine tampita aveam in minte!
Cand am iesit pe usa casei am observat o masina sport nearga, decapotabila, insa cum nu eram as in masini, nu mi-am dat seama ce marca era. Am urcat pe locul pasagerului, langa Kyan, si in timp ce ma saluta, a si pornit la drum.
-Oh... Wow. Arati total schimbat, reamarcase acesta, privindu-ma pentru un timp, dupa care isi mutase ochii la sosea.
-Ah! Stiam ca nu trebuia! Nu sunt obisnuit asa! poate arat ca un idiot! Dar Sam a insistat...
-Samantha? Inseamna ca am gasit un singur punct in care sunt de acord cu ea...
-Unde mergem? am intrebat eu, schimband subiectul.
-Intr-un loc magic, mi-a raspuns acesta, facandu-mi cu ochiul in timp ce mi-a zambit in coltul gurii.
Mi-am atintit si eu privirea la drum, asteptand ca in scurt timp sa ajungem in acel loc, insa calatoria a durat mai mult de o ora, si totusi nu ne-am plictisit, deoarece am avut diverse subiecte de discutat si o multime de glume de spus. M-a anuntat ca am ajuns, doar cand a tras pe dreapta langa o padure. Cand am iesit din masina, acesta a inchis-o prin apasarea unui buton de la cheile sale, apoi mi-a spus sa il urmez, lucru care l-am si facut, pas cu pas. Ceea ce dadea impresia a fi o padure imensa, de fapt nu era mai lunga de treizeci de metri, deoarece, dupa cum spusese el, am ajuns intr-un loc magic imediat ce am traversat-o...
Era un camp cu iarba atat de verde incat razele soarelui faceau ca acea culoare sa devina vibranta... si un lac se intindea inaintea ochilor mei la fel ca intr-o poveste, cu o cascada imensa, de unde apa limpede si albastra curgea necontenit, sclipind sub bataia luminii puternice a soarelui. Am ramas socat privind privelistea aceea de vis, iar ochii mi se plimbau dintr-un loc in altul, lasandu-ma cu gura deschisa.
-Dumnezeule! Nici nu imi vine sa cred ca exista asa ceva. E... extraordinar, am rostit eu soptit, inca cercetand locul cu privirea.
-Da... L-am descoperit acum doi ani, si crezi sau nu, eram beat manga la volan, si nu stiam unde sa vomit, asa ca am intrat in padure si pana la urma nu am mai stiut pe unde sa ies... Am inaintat pana cand am ajuns aici. Credeam ca visez. Peisajul in noapte pare utopic, asa ca m-am pus pe iarba si am adormit aici. A doua zi cand m-am trezit, am avut grija sa tin minte unde e locul asta, chiar daca ma durea capul ingrozitor.
Am zambit la auzul micutei lui povestioare, insa fara a-mi lua ochii de la tabloul acela superb. Apoi, cand in sfarsit mi-am intors privirea spre el, l-am vazut desfacandu-si camasa cea neagra. Brusc m-am intimidat la imaginea bustului sau gol, si am cascat ochii, nedumerit.
-Si acum e timpul pentru o baita, spuse el, zambind fericit.
-Poftim?! In lac? am intrebat eu, clipind des.
-Exact. Chiar langa acea cascada. Ai sa regreti ingrozitor, daca nu o faci,a spus el, continuand sa se dezbrace. Si-a dat jos blugii inchisi la culoare, apoi pantofii, ramanand doar intr-o pereche de boxeri negri, insa eu, simtind cum sangele mi se adunase in obraji, m-am intors cu spatele, prefacandu-ma ca privesc peisajul. Am tresarit cand ambele sale maini au ajuns din spate, la nasturii camasii mele, desfacandu-i pe rand, lipindu-mi spatele de pieptul lui.
-Am... Am s-o fac eu! am sarit eu deodata, facand un pas in lateral.
Imi simteam mainile cum tremurau... ce se intampla, nu puteam sa imi explic, insa eram agitat. Mi-am descheiat toti nasturii, si inainte de a-mi da camasa jos, mi-am ridicat ochii spre Kyan, care ma privea insistent.
-Poti te rog sa nu te mai uiti asa?... Ma intimidezi. In plus, corpul meu nu poate sa concureze cu al tau, asa ca nu te astepta la nimic.
-Ah, nu! nici macar nu ma gandeam la chestii din astea, doar ca eram curios...
-Curios, de ce?
-Pentru ca ai un corp atat de mic...
Am observat ca mai voia sa spuna ceva, insa, in loc de a rosti niste cuvinte, a asteptat sa scap de celalalte haine si sa raman in boxerii mei albi. Kyan ma prinse in brate, fugind cu mine pana la lac, reusind sa ma sperie in primele secunde in care am vazut ca picioarele mele au parasit pamantul. Am ras totusi in hohote, atunci cand ma lasase jos, aproape de niste bolovani mari, peste care trebuia sa trecem. A fost amuzant dupa ce am realizat ca nu se intampla nimic rau daca fugea cu mine in brate, dar imediat cand imi intinse mana, pentru a ma ajuta sa trec de bolovani, imi venise in minte imaginea a doi tineri indragostiti... ceea ce nu se potrivea absolut deloc statutului nostru de amici. Am ezitat putin, insa dupa cateva indemnari ale blondului, i-am prins mana, urmandu-l peste bolovanii alunecosi, ajungand in sfarsit la locul indicat de el, chiar langa cascada. Acesta a sarit direct in apa adanca si limpede, tragandu-ma dupa el.
Apa era destul de rece incat sa imi faca trupul sa tremure, insa acest lucru nu parea a-l deranja deloc pe Kyan. Mai mult, parea sa il relaxeze. M-am intors cu spatele la el pentru o clipa, pentru a privi in jur, si cand am revenit la pozitia initiala, el se facuse disparut. Ma gandeam ca era sub apa, vrand sa ma sperie, insa trecuse prea mult timp de cand era acolo, si am inceput sa ma panichez...
-Haide nu incerca sa ma sperii, ca nu suntem copii. Kyan...
Nici macar o bula de aer nu venea de sub apa, si am inotat spre locul in care a stat el. Am inghitit in sec, vazand ca nu dadeam de nimic, apoi, instantaneu am simtit cum pulsul inimii mele s-a marit cosiderabil.
-Kyan!
-Da! spuse acesta rastit din spatele meu, reusind sa ma faca sa tresar ingrozit.
-Esti mai rau decat un copil! am spus eu, indepartandu-ma si lovind suprafata apei astfel incat, cateva picaturi i-au lovit chipul.
-Aaa, vrei razboi? intrebase acesta, ranjindu-mi diabolic.
Nu i-am raspuns, ci am ridicat o spranceana curios, cand acesta a facut acelasi lucru ca mine, stropindu-ma usor. I-am raspuns, lovind apa cu mai multa putere decat prima data, apoi a urmat o lupta a valurilor de apa, aruncate de la unul spre celalalt. Imi tineam capul intors, pentru a respira, si totusi, nu ma puteam abtine de la ras. Ma amuza ingrozitor de mult faptul ca inca ma purtam ca la sapte ani. Si Kyan radea, ceea ce imi daduse o senzatie de multumire, vazand ca se simtea bine in compania mea. Am incercat sa "evadez", incepand sa inot repede, insa chiar daca eram in avantaj, dupa ce Kyan a descoperit ca nu mai avea rival, s-a aruncat ca un peste in apa, urmarindu-ma.
Am inceput sa obosesc, insa Kyan inca "alerga" dupa mine, si se apropia mult prea repede. Intr-un final m-a prins de incheierura piciorului, indemnandu-ma sa ma opresc, apoi m-a prins imediat cu ambele maini de mijloc, inconjurandu-ma cu bratele. Mi-a lipit din nou spatele de pieptul sau, si a ras scurt, dupa care a expirat puternic.
-Greu este sa fii pisica! mai ales cand soarecele e asa rapid, a spus el, lipindu-si furntea de umarul meu, obosit.
-Am facut ore de natatie. Inot repede, dar obosesc imediat, am spus eu, ferindu-mi parul ud de pe frunte.
Din nou am devenit agitat, si mi-am simtit obrajii infierbatandu-se cand respiratia calda a lui Kyan imi lovea partea din spate a umarului. Am inghitit cu greu, apoi am realizat ca partea de jos a corpului meu a reactionat la atingerea blondului. M-am panicat, si am vrut sa scap de stransoarea lui, insa imi era imposibil sa o fac fara a-i da o impresie gresita, ca de exemplu aceea ca nu imi placea sa ma atinga.
-Acum te-ai incalzit, nu-i asa? m-a intrebat el, facandu-ma sa casc ochii de uimire si sa ma agit si mai tare.
-Poftim?!
-Am observat ca iti era frig cand ai intrat in apa... acum te-ai incalzit.
-Ah... Da, asa e, dar sunt obosit.
-Bine, si eu sunt. Hai sa iesim.
Cuvintele lui parca au fost picate din cer! Am aprobat din cap, apoi el s-a desprins de mine, mergand spre acei bolovani mari. M-a ajutat sa trec de ei, apoi, ne-am indreptat spre hainele noastre, pe care insa nu le-am imbracat, ci ne-am asezat langa ele. Soarele era inca puternic si avea sa ne usuce trupurile ude, asadar am luat un loc pe iarba verde, incercand sa ne reglam respiratiile.
-Aminteste-mi... sa nu ma mai iau la intrecere cu tine, spuse el, ciufulindu-si parul ud.
-N-am mai inotat de mult timp. Mi-a fost dor, am spus eu, zambindu-i fericit.
A trecut mult timp de cand nu m-am mai simtit atat de bine cu cineva, deoarece nu voiam sa imi fac prieteni pe motiv ca toata lumea o cunostea pe sora mea, si profitau de mine pentru a ajunge la ea. Cu el nu aveam niciun fel de grija... ma simteam atat de bine in preajma lui, si stiam ca nu avea intentia de a ajunge la Samantha. Mi-a inspirat incredere, si l-am acceptat ca prieten, insa ma ingrijora un singur lucru, si anume acele sentimente ciudate pe care le aveam in preajma lui.
Buna...
O zi minunata petrecuta in natura de doi indragostiti... bine, nu sunt inca impreuna dar vor fi si acest luctu ma incanta la culme.
Nu mai e nevoie sa-ti spun despre dialog, naratiune, descriere. Stii doar. Fara cusur.
Am vazut o mica gresala, evident de tastare.
clucru = lucru
Imi place la nebunie felul in care Kyan se comporta cu noul sau amic. Spune mult lucrul ca-l duce intr-un loc special pentru el, desi il cunoaste de foarte putin timp.
E magnific modul in care Tyler roseste in obraji, atunci cand Kyan il ia in brate pentru al incalzi. Kyan are dreptate in ce priveste noua infatisare a lui Tyler. Felul in care l-ai descris ma facut sa vreau sa fiu eu cea care iese in oras cu el. Stiu... acum bat campi.
Te pwp si multa, multa inspiratie.
:bye: :bye:
Capitolul VI

Ne-am intins amandoi, unul langa celalalt pe suprafata in intregime verde, si pentru mai bine de cinci minute, nici unul din nou nu a spus nimic. Eu am fost cel care a deschis un subiect, insa care ma interesa doar pe mine, cred...
-Kyan, am o intrebare, am spus eu, intorcandu-mi capul spre el.
Acesta s-a intors spre mine, ridicandu-se, pentru a sta sprijinit pe brat, si mi-a raspuns, indemnandu-ma sa continui.
-Tu... adica, ai vrut sa mai spui ceva inainte sa... ma iei atunci pe sus... ce era? am intrebat incet, referindu-ma la momentul in care m-a luat in brate si a fugit cu mine.
El a inteles ce am vrut sa spun si mi-a zambit.
-Da, am mai vrut, dar m-am gandit ca mai bine nu imi continuam propozitia in momentul acela.
-Dar cand ai sa imi spui, daca atunci nu ai vrut? e ceva de rau?
-Oh da... e foarte rau, rostise el, dand afirmativ din cap.
-Te rog, nu ma tine pe jar. Ma sperii, am spus eu, privindu-l ingrijorat, crezand ca cine stie ce lucru avea sa imi zica.
-Dar mi se pare dragut.
-Poftim?
Replica lui ma luase prin surprindere, de aceea nu am putut sa inteleg la ce se referea.
-"Pentru ca ai un corp atat de mic... dar mi se pare dragut". Asta voiam sa spun. Ochii lui au sclipit puternic atunci cand imi adresase la randul lui o intrebare. Justin, tu ai simtit vreodata dorinta de a saruta un alt baiat?
Din nou m-a luat prin surprindere, si mai mult, m-a socat intrebarea lui. Am ramas mut un timp, dupa care am, vrut sa imi misc buzele, nestiind insa ce sa zic. As fi spus da,pentru ca avandu-l atat de aproape parca asta imi doream sa fac... lucru care ma inspaimanta ingrozitor!
Kyan se aplecase asupra mea, punandu-si palma langa capului meu, si am cascat ochii incetosati atunci cand buzele sale ferme s-au lipit de ale mele, reusind sa ma agite nemaipomenit de tare. Am scos un sunet infundat atunci cand limba lui s-a strecurat in lacasul meu umed, si speriat de ceea ce se intampla, mi-am asezat o mana pe umarul sau. S-a intamplat atat de brusc, incat gandurile mele au luat-o razna, si ma simteam ca un obiect care plutea prin spatiu... Tot corpul meu a reactionat dintr-o data cand am realizat ce se intampla: inima mea, grabindu-si ritmul ca intr-o cursa, mintea mea pierzandu-se undeva pe drum in graba inimii, si incheieturile mele tremurand din toate ligamentele.
Cand buzele sale s-au despartit de ale mele, si-a continuat propozitia precedenta, ramanand insa deasupra mea.
-Pentru ca eu simt nevoia de a face asta inca de cand am vorbit prima oara cu tine.
Inca eram frapat de ceea ce se intamplase, si m-am ridicat in picioare, dupa ce Kyan s-a dat la o parte.
-Nu inteleg de ce toata lumea simte nevoia sa isi bata joc de mine, am rostit eu, strangandu-mi pumnii.
-Stai putin, cine isi bate joc de tine? ma intrebase el, prinzandu-ma de incheietura mainii.
-Chiar tu! Altfel nu stiu de ce ai saruta o persoana ca mine, fara intentia de a-ti bate joc!
-Pentru acelasi motiv pentru care as saruta persoana aceea si a doua oara! Te credeam mai inteligent, dar vad ca esti greu de cap, ce naiba!
-Poate ca sunt greu de cap! Motiv? O fi oare acela cu "fratele geaman al lui Taylor" ? Stiu ca seman cu ea, dar nu sunt Taylor! nu sunt o fata!
-Ah, Dumnezeule! Stiu cine esti si stiu ce esti! Si nici macar nu m-am gandit vreo clipa la Taylor cat timp am stat cu tine, chiar daca semeni cu ea! Sunteti doua persoane diferite, bine?!
Tonul lui era din ce in ce mai rastit si mai nervos pe masura ce imi vorbea, iar de cum s-a ridicat in picioare, mi-am lasat capul pe spate pentru a reusi sa ii vad chipul.
-Doamne, Kyan! Tu nu stii ce spui! In primul rand, sunt baiat, intelegi? baiat! In al doilea rand...
-Ce tot indrugi acolo, Justin? Cand placi o persoana, nu te mai intereseaza toate rahaturile astea, ci te lasi purtat de val! Fii macar sincer cu mine si spune-mi daca ti-a facut placere cand te-am sarutat!
-Esti nebun? Asculta, Kyan...
-Nu, nu ascult! Raspunde, si pe urma mai vedem daca am sa ascult. Fa-ma nebun, dar adineauri, tremurai acolo pe iarba! Hai s-o luam altfel... Sarutul meu, te-a scarbit? a intrebat el, coborandu-si tonalitatea vocii.
-Nu, dar...
-Te-a emotionat?
-Da...
-Ei, si? Care e problema?
-Bine, a fost placut! dar a speriat toti dracii din mie! Ai inteles?!
Acesta a zambit in coltul gurii, punandu-si apoi mana pe frunte, si ridicandu-si chipul spre cer, expirand usurat.
-Doamne, ce greu a fost... Inteleg ca te-a socat, dar, fi-ar sa fie, baiete! Ai spus cea mai mare tampenie posibila pe care doar in telenovele o mai gasesti.
Isi coborase privirea spre mine, insa eu aveam ochii lasati, iar tot ceea ce puteam vedea era abdomenul sau inca umed, si partea de mai jos a corpului, care insa nu indrazneam sa o comentez nici macar in gand. Imi simteam obrajii atat de infierbantati, incat nu aveam destul curaj sa imi ridic chipul, si chiar daca l-as fi avut, nu stiam ce ar fi trebuit sa mai spun, pentru ca mi-am pierdut orice idee. Degetele mainii sale drepte s-au asezat sub barbia mea, impingand de ea in sus, obligandu-ma sa imi ridic capul. Zambetul lui cald care mi-a intalnit privirea, imi facuse trupul sa tremure scurt, odata ce un fior puternic m-a strabatut, facandu-ma sa inghit cu greu. In acel moment consideram ca eram ciudat, cu tot cu reactiile mele... si de aceea ma simteam extraordinar de jenat din cauza ochilor actorului care erau atintiti spre chipul meu.
-Si acum... ce ar trebui sa fac? am intrebat eu, nesigur, si inca speriat. Eram intr-o situatie pe care nu o intalneam zilnic...
-Tu ce ai vrea sa faci? intrebase el la randul lui, apropiindu-si chipul de al meu.
Parca mi s-au inmuiat genunchii, vazandu-i ochii atat de albastrii care erau tot mai apropiati, si nu puteam gandi nimic altceva decat "Oh, Dumezeule!". Totusi, intr-un moment de constientizare, am clipit des, si mi-am intors chipul inrosit, spre haine.
-Sa plecam... Te rog, am rostit eu incet, aplecandu-ma pentru a-mi aduna hainele, pe care le-am imbracat pe rand.
-Dar nici nu ne-am uscat, a spus el pe un ton nemultumit.
-Te rog!
Tonul meu serios l-a facut sa incuviinteze, dupa care mi-a urmat exemplul si a inceput sa se imbrace. Ne-am indreptat spre masina, eu cu pasi grabiti, iar el lent, cu mainile varate in buzunare. Chiar il asteptasem langa ea in jur de un minut, iar cand a venit, acesta a apasat pe butonul de la chei, ingaduindu-mi sa intru in automobil.
Am inchis portiera masinii, si m-am sprijinit de ea, privind pe geam. Tipic momentelor de plina agitatie din mintea mea. Abia observasem cand masina a pornit, peisajul incepand sa se miste inaintea ochilor mei din ce in ce mai rapid. Daca ar fi fost totul atat de simplu, si eu eram o fata, totul s-ar fi intamplat altfel... dar asa ceva nu mi se parea acceptabil. Ar putea sa ii distruga cariera. Iar in pivinta mea... ca sa fiu sincer, si prin termeni mai pe mai pe intelesul tuturor, eram "varza". Ce vreau sa spun este ca, nu stiam ce sa cred. Eram putin speriat de ceea ce imi spusese Kyan, si mai ales de sarutul acela, care a fost cu siguranta lucrul care mi-a dat toate gandurile peste cap. Nu voiam ca prietenia noastra sa se duca de rapa din cauza asta. Intr-un fel m-a speriat si mai tare acel gand, deoarece cu el ma simteam mai in largul meu, decat cu orice alta persoana... chiar si decat Sam.
Intre noi era o tacere de mormant, iar singurul sunet care isi mai facea simtita prezenta era zgomotul motorului. Ar fi fost silentios intr-adevar, cum presupune o astfel de masina, dar asta daca atmosfera nu era atat de apasatoare.
Mi-am intors privirea spre Kyan si l-am vazut muscandu-si obrazul pe interior. Nu il mai vazusem sa faca asta, si am ajuns sa cred ca e un obicei care isi face prezenta cand e nervos. Nu a durat mult pana cand mi-am indreptat din nou privirea pe geamul masinii, ramanand astfel pana cand am ajuns in fata casei mele. Am iesit din automobil, insa in acelasi timp a facut-o si Kyan, strigandu-ma pe numele fals, pe care ajunsesem sa il urasc, pentru ca de fapt nu eram eu cel strigat...
Acesta a inconjurat masina, oprindu-se in fata mea. S-a sprijinit de capota masinii coborandu-si privirea spre mine, apoi si-a umezit buzele cu limba inainte sa inceapa a vorbi .
-Crezi ca as putea sa te mai vizitez?... in ciuda a ceea ce s-a intamplat?
Daca as fi putut sa imi cobor privirea mai jos de pamant, as fi facut-o, dar cum era imposibil, nu puteam decat sa imi las capul plecat, in incercarea de a-mi ascunde rusinea.
-Da... am raspuns intr-un final, fara a ma clinti din acea pozitie.
-Bine. Atunci ne mai vedem, a rostit el incet, intorcandu-se pe partea celalta a masinii. M-a salutat in timp ce intra pe locul soferului, iar eu am pornit cu pasi grabiti spre usa casei, pe care am deschis-o, izbind-o de perete. Nu am realizat lucrul asta, dar eram mai agitat decat credeam.
Ce sarut!:love: Imi place ca Tyler nu se lasa usor, asta da dovedeste faptul ca nu este un oarecare. Intr-adevar, am vazut putina tristete atunci cand Kyan l-a strigat pe numele cel fals, "Justin". Adica, cine nu s-ar simti asa...?:(
Revenind, dialogul dintrecei doi intotdeauna este amuzant, dar si plin de emotie. Hm.. si ce interogatoriu, saracul Ty... a trebuit sa raspunda sincer cu privire la sarutul acela.:*
Ai postat repede, tine-o tot asa si cu scrisu`>:D< Succes:*
Revin cu edit in cinci minute. Si... ma bucur ca ai pus capitolul...........
Edit: Huuu, am terminat de citit si mi-a placut foarte mult capitolul....
Saracutul Tyler e incoltit din toate partile de Kyan, la faza cu sarutul.
Mi-a placut ca im masina, Kyan da semne de nervozitate. Probabil se gandea cum sa-l invite din nou pe Justin in oras. Ma bucur ca nu e supi Tyler pe Kyan ca la sarutat.
Scuze ca nu am putut sa las un com calumea, dar sunt batuta la cap de cineva sa mai las calculatorul......
Astept nuxt-ul.
:bye: :bye:
so here's next ^^
Kissez :*>:D<


Capitolul VII

-Tyler... Ai intrat val-vartej in casa. Ce s-a intamplat? m-a intrebat Samantha, de indata ce am pasit in camera mea.
-Nimic, Sam. Sunt foarte obosit, i-am spus eu, incercand sa ii zambesc.
-Minti. Te cunosc, fratioare. Ce s-a intamplat?
-Am avut o mica cearta cu iubitul tau...
"Iubitul tau"... parca imi venea sa strang din dinti, cand am rostit cuvintele acelea, insa asa era. Sora mea si acel barbat erau iubiti. In fata admiratorilor, ce e drept, si ma simteam atat de prost stiind ca teoretic m-as fi sarutat cu cumnatul meu...
Am scuturat din cap la acel gand stupid. Ei nici macar nu erau casatoriti, iar eu duceam acel lucru la extrem. Ii spusesem surorii mele ca nu avea niciun motiv de ingrijorare, apoi dupa ce a plecat, m-am trantit pe pat, afundandu-mi chipul in perna moale si alba. Nu dupa mult timp, aud vocea rastita a surorii mele, si am sarit brusc.
-Ce dracu i-ai facut fratelui meu?! Tampitule! Cum adica sa ma calmez?! De ce v-ati certat?! Cum sa nu ma intereseze?!
Am iesit ca furtuna din camera, luandu-i telefonul din mana, incruntat.
-Sam, ti-am spus ca nu am nimic, la naiba! de ce exagerezi asa? am intrebat eu, strangand receptorul in palma, dupa care m-am indreptat spre camera mea, lasand-o pe ea usor socata.
-Imi pare rau Kyan, am spus eu, punand receptorul la ureche. Stii cum e Sam, imi cer scuze...
-Lasa asta, Justin. Ma bucur ca pot vorbi cu tine...
Am inghitit in sec, auzindu-i vocea, deoarece intentia mea era sa imi cer scuze, apoi sa inchid, pentru ca inca eram mult prea jenat din cauza a ceea ce s-a intamplat.
-Voiam sa iti spun ca maine am sa vin la tine, daca nu te deranjeaza. Vreau sa vorbim...
-...In regula, am spus eu incet, simtind deja cum inima isi grabea ritmul.
Am tacut amandoi pentru cateva secunde, in care ne-am auzit respiratiile unul celuilalt, insa pe urma vocea lui s-a facut auzita.
-Atunci ramane pe maine.
-Da... bine...
Ne-am salutat cu un simplu "Pa", iar pe urma, am asezat aparatul pe noptiera din stanga patului meu.
Am inceput sa citesc din caietul de istorie care se afla pe aceeasi noptiera, si datorita lui am ramas treaz pana la unsprezece noaptea, cand m-am trantit sub plapuma pentru a dormi. Am citit de nenumarate ori aceleasi pagini, insa nu am retinut nimic. Ma minteam singur ca eram cu mintea la invatat...

Am auzit sunetul enervant al ceasului care ma intampina in fiecare dimineata, si m-am rasucit sub plapuma, trantindu-mi mana peste butonul patratos care a oprit zgomotul instantaneu. Mi-am frecat ochiul drept cu podul palmei, cascand de zor, apoi, incet m-am ridicat din pat, mergand cu pasi mici spre baie.
Dupa un dus revigorant, am imbracat o pereche de blugi si o bluza simpla, neagra, apoi mi-am luat geanta mare, dreptunghiulara, iesind in fuga pe usa, ca de obicei. Nu era departe liceul, insa preferam sa ajung in clasa inaintea profesorilor, pentru a-mi mai repeta unele lectii.
Cum inca nu aveam ochelarii, mi-am pus din nou lentilele de contact, si mi-am dat cu piaptanul prin par, reusind sa imi creez aceeasi imagine ca in ziua precedenta, iar de cum am ajuns in clasa, am zarit alti colegi care erau mereu acolo cand eu intram pe usa.
Si-au intors toti privirile spre mine. Zece perechi de ochi ma studiau din cap pana-n picioare, iar intr-un final, una dintre cele trei fete din grup, mi-a vorbit.
-Wow... Tyler? intrebase ea, parca uimita.
Am salutat-o zambind, apoi m-am asezat in banca mea, scotandu-mi caietul de matematica.
-Tyler, de cand nu mai porti ochelari? Si ce e cu schimbarea asta de look? intrebase aceeasi fata, apropiindu-se de mine.
-Nici ieri nu a avut ochelari, spuse unul din baieti, incrucisandu-si bratele la piept. Dar nu avea freza facuta...
-Da, dar eu nu am fost ieri la scoala, rostise fata, luandu-si un scaun si asezandu-se inaintea bancii mele, incalecand scaunul, si asezandu-si mainile pe spatarul lui.
-Nu a fost ceva premeditat, am spus eu, fara a-mi ridica privirea din caiet.
Imediat au intrat in clasa si restul colegilor, in urma lor, cu profesorul. L-am salutat cu totii politicos, apoi incepuse a face prezenta, pe urma a preda.

Toate orele au decurs la fel, desigur, in mod logic, diferenta o faceau materiile si profesorii, insa in pauze, mai trecea cate o persoana pe la banca mea, intrebandu-ma diverse lucruri despre noua mea infatisare. Lucrul acesta a devenit stresant, motiv pentru care imi adanceam ochii intr-un caiet sau intr-o carte, dandu-le raspunsuri scurte, pentru a intelege ca nu aveam chef de intrebari.

Cand in sfarsit am ajuns acasa, am descoperit ca Samantha era plecata, si imedat mi-am indreptat privirea spre ceasul care arata ora trei. Kyan nu mentionase la cat anume avea sa vina, asa ca intr-un fel, parca speram ca sora mea sa ajunga inaintea lui... nu pentru ca aveam de gand sa ii vad certandu-se, ci credeam ca daca aveam sa fim trei persoane, subiectul sarutului aceluia nu se putea deschide. Ar fi fost mult prea jenant pentru mine.
Dupa ce m-am schimbat de haine, am vrut sa stau putin la televizor, insa inainte sa ma asez pe canapea, am auzit un ciocanit puternic in usa. Am expirat dintr-o data si deja imi simteam pulsul crescand.
Am apasat pe clanta, permitandu-i lui Kyan sa intre, si ne-am indreptat amandoi spre bucatarie, stand in aceleasi locuri ca atunci cand a venit prima oara in vizita. M-am apucat sa fac doua cafele, parca incercand sa evit orice subiect de discutie, insa nu puteam duce asta la nesfarsit. Cand m-am asezat la locul meu, punand o ceasca in dreptul actorului, cealalta am tinut-o strans cu ambele maini, privind-o ca si cum cu ea ar fi trebui sa vorbesc. Probabil mi-ar fi fost mai usor sa schimb cateva vorbe cu ceasca decat cu el.
Ii simteam privirea atintita spre mine si deveneam din ce in ce mai agitat, iar atmosfera ajunsese sa fie mult mai apasatoare decat cea care a fost in masina .
-Bine, nu am venit aici sa tac, spuse acesta dintr-o data, dupa ce a sorbit din cafeaua fierbinte. Ieri mi-ai fi spus orice, oricand, iar acum, nu poti decat sa ma primesti cu tacerea asta insuportabila.
-Si ce ai vrea sa spun? am intrebat eu ridicandu-mi privirea spre el, insa nu si capul.
-Acum te uiti la mine de parca as fi cel mai aprig dusman al tau. Nu crezi ca...
-Ce ai vrea sa spun? am repetat eu usor rastit, ridicandu-mi in acelasi timp si capul. Ce anume, Kyan?
-Ca nu esti suparat pe mine, la dracu!
Vocea lui ridicata m-a indemnat sa tresar usor speriat, si sa imi las privirea in jos.
-Nu sunt suparat, am rostit eu incet.
-Iarta-ma. Nu am vrut sa urlu la tine, dar urasc faptul ca te-ai racit atat de brusc fata de mine. Spune-mi ca te-a deranjat sarutul, iar eu nu o voi mai face.
Un fior mi-a strabatut dintr-o data intreg trupul, si am strans ceasca de cafea mai tare in maini, simtind ca altfel avea sa imi cada. Cel mai ciudat era ca nici macar eu nu eram sigur daca ma deranjase sau nu. Tot ce stiam a fost ca m-a agitat rau de tot.
Nu mi-am dat seama cat de liniste se facuse, decat dupa ce vocea lui Kyan s-a facut din nou auzita.
-Stii, se spune ca si tacerea e un raspuns... Dar in momentul de fata as prefera sa vorbesti, pentru ca tacerea ta nu imi ofera niciun indiciu.
-Ti-am spus ca m-a speriat... am spus eu intr-un sfarsit, crezand ca aveam sa scap.
-Una e sa te sperie, alta e sa te deranjeze.
Am oftat neajutorat, apoi mi-am trecut mana dreapta prin par, ciufulindu-l la spate.
-Nu m-a deranjat, dar imi e greu sa trec peste el.
-Inteleg. Probabil nu ti se intampla zilnic ca un alt barbat sa te sarute din senin, dar daca te-a afectat asa, as putea sa nu o mai fac.
-Vezi? nu mi se intampla zilnic, si de aceea m-a luat si prin surprindere, am fost socat si nu stiam ce sa cred... nici acum nu stiu, dar... Mai vrei o cafea?
Acesta cascase ochii, dupa care l-a bufnit rasul, in timp ce si-a asezat ceasca pe bufet. Ma simteam atat de penibil, realizand ca de fapt nu stiam ce vorbeam, si aruncam niste cuvinte la nimereala doar ca sa nu tac.
Dupa ce se linistise, Kyan schimbase subiectul, axandu-se pe altceva, reusind sa ma faca incetul cu incetul sa ma simt din nou in largul meu alaturi de el in ciuda celor intamplate. Exact acesta era si intentia lui, deoarece cu siguranta mi-a observat nelinistea. Brusc, expresia lui devenise mai serioasa, si a intrerupt lantul discutiilor noastre.
-Vreau sa vii cu mine.
-Poftim? Unde? am intrebat eu, putin uimit de schimbarea lui atat de rapida.
-La mare. Am inchiriat o casuta pentru o saptamana, si sa fii sigur ca nu am de gand sa o iau pe sora-ta ca sa imi strice timpul liber. Vreau sa vii tu cu mine.
Right, deci am ajuns si eu intr-un sfarsit. Imi cer iertare ca am tras chiulu` si n-am avut timp sa comentez exact cand am citit, da` nenorocitele de teme m-au obligat sa nu pot face nimic aseara :(( Si timpul ce zboara.
Ok, deci... Esti superba. Nici nu stiu cum de ai atatea idei geniale!
Chair imi place cum decurge relatia dintre Kyan si Justin, e incantator. Kyan e tare, e diplomat si de treaba, plus ca stie sa se comporte si cand sa-si ceara scuze. Cam irascibil, urla la Justin :-w Da-i trece repede:))
Magnific noul capitol, mai ales invitatia de petrecut la mare, intr-o vila, doar ei doi... Mama-mama, mintea mea bolnava iar se gandeste la prostii :)) Abia astept =p~!
Iubita, esti un geniu! :X Abia astept nextul! 8->
Bafta la scris! :*
dau diseara edit ...pentru ca am multee de comentat :>
EDIT Ceee, abia am inceptut sa citesc..findca tu esti o rautacioasa si nu ai vrut sa ma anunti ca ai pus urmatoarele sapte nexturi pe care abia le-am citit. Asa, imi place cu a evoluat actiunea, adica nu ai grabita, decurge lin si asta e perfect, ai descriere in capitole iar sentimentele micutului meu Tyler sunt buimace...incetosate, nelamurite, asa cum trebuie sa fie, e un baiat care pe langa ca se indragosteste de un alt barbat, mai este si virgin...hm si la mare o saptamana, o cabana presimt ca se intampla asa cum spunea cineva pe la primele doua capitole.."picanteri" si abia astept.
Deci ma hanii te rog sa ma anunti (din nou) de nexturi, te rog frumos, nu ma mai lasa pe dinafara..ca fac urat.
Deci scuze ca las comentariul scurt, dar mai jos de comentariul meu zaresc un next..deci voi merge sa ma afund in urmatoare etapa.
Cam atat.. Bay bay ma hanii :hug:
Capitolul VIII

-Nu.. nu pot. Nu eu trebuie sa fiu vazut cu tine, ci Sam, am rostit eu, dand negativ din cap. In plus, scoala inca nu s-a terminat. Mai e putin.
-E chiar dupa ce incepe vacanta de vara. Nu ma intereseaza daca sunt, sau nu vazut cu ea. Iar ei nici atat nu ii pasa. Era doar ideea managerilor nostrii. Te rog, vrei sa ma insotesti?
Acesta s-a aplecat inainte, afisand o expresie rugatoare, si mi-am simtit obrajii incingandu-se ca si cum as fi avut chipul deasupra unui foc de tabara.
-Bine... bine, am rostit eu incet, frecandu-mi fruntea cu doua degete. Am sa vin, am adaugat apoi, in timp ce mi-am intors capul spre usa.
Chiar atunci intrase si sora mea, care nu era nicidecum imbracata de oras, si m-am panicat la gandul ca ne-ar fi auzit discutiile.
-Sam... Ai fost acasa in tot timpul asta? am intrebat eu, zambindu-i usor.
Ea era serioasa, si ne privea pe amandoi intr-un mod ciudat in timp ce se indrepta spre frigider.
-Deci, va sa zica, v-ati sarutat, a spus ea, luand in mana sucul rece de portocale.
-Sam, eu...
-Doar nu incepi sa imi dai explicatii. Stii doar ca ma doare in cel mai ascuns loc de Kyan... dar tu esti fratele meu, si imi fac griji pentru tine. Nu ma bag in treburile voastre, dar daca aud ca mi te plangi, pe tine te iau la bataie, a spus ea, turnand lichidul portocaliu intr-un pahar.
-Dar nu am de ce sa ma plang. Nu intelege gresit, pentru ca nu... adica nu ... noi nu suntem...
-Sigur, sigur, rostise ea pe un ton ironic, intorcandu-se spre usa, pentru ca apoi sa ne lase din nou singuri.
Am ramas in acea pozitie, cu chipul spre usa, iar de acea data nu am mai indraznit sa ma intorc spre Kyan. Sam a inteles cu totul gresit si parca ma simteam vinovat...
Am oftat, apoi m-am ridicat in picioare, sugerandu-i lui Kyan ca ar fi trebuit sa plece, insa acesta si-a lasat capul pe-o parte, privindu-ma suspicios.
-Justin, fii serios. Eu nu plec, iar asta nu este un film. Daca vrei sa imi cer scuze pentru sarutul acela, o voi face, dar tin sa iti spun ca nu imi regret niciodata actiunile, iar momentul acela nu face o exceptie, sub nicio forma.
-Kyan, te rog! nu am pretentia sa iti ceri scuze! Pana la urma... a fost un sarut si atat.
-Perfect. A fost doar un sarut. Dar atunci pot sa stiu de ce ai facut asa un caz pe tema asta?
Am ramas tacut, si m-am trantit pe scaunul meu, lasandu-mi privirea cazuta pe podea.Actiunile si vorbele mele se contraziceau, si era evident ca nu avea sa plece niciun cuvant de pe buzele mele strans lipite intre ele. Din nou am devenit agitat, iar din acest motiv am inceput sa imi musc buza inferioara.
-Bine, uita ca te-am intrebat asta, a rostit barbatul, in timp ce isi musca si el agitat, obrazul pe interior. Se pare ca oricum nu rezolvam nimic, asa ca, precum ai spus si tu, ar fi mai bine sa plec. Am de filmat doua reclame, asa ca probabil ne vedem la inceputul vacantei... asta daca nu cumva ai sa te razgandesti sa ma insotesti pana atunci.
S-a ridicat de pe scaun, indreptandu-se spre iesire, insa ma simteam atat de prost incat nici nu mai aveam curajul sa imi iau la revedere. Si totusi m-am ridicat de pe scaun, luandu-i pe urme, pana cand am reusit sa il prind de camasa.
-Unde anume filmezi? l-am intrebat eu tinandu-mi capul plecat.
-Paris, a raspuns el scurt, intorcandu-si intreg trupul spre mine.
-Adica mergi cu avionul! am tresarit eu, cascandu-mi ochii si ridicandu-mi privirea spre el.
Simteam deja un val de ingrojorare care m-a invaluit complet. Probabil era o nimica toata ca o persoana sa calatoareasca astfel, insa cel mai bun prieten al meu murise in urma cu doi ani din acea cauza, cand avionul se prabusise din cauza unei anomalii magnetice.
-Da... Normal ca va fi un avion, a rostit el, privindu-ma nedumerit.
-Cand ai sa ajungi acolo?
-Maine la ora cinci... Cel putin asa am fost anuntat.
-Sa ma suni!
Ordinul meu l-a socat pe Kyan care isi marise ochii, privindu-ma si mai ciudat decat inainte. Mi-am plecat din nou capul, neavand curajul sa il privesc.
-Am avut un prieten foarte bun... a murit deoarece avionul in care se afla el, s-a prabusit... De asta imi e teama.
Buzele actorului s-au arcuit intr-un zambet, iar palma lui dreapta s-a asezat pe obrazul meu, mangaindu-l bland.
-Este un avion particular, asa ca nu trebuie sa iti faci griji. Iti promit ca voi ajunge in siguranta, a spus acesta dupa care mana lui care era pe obrazul meu, a urcat spre crestetul capului, ciufulindu-mi parul.
-Calatorie placuta, am rostit eu, ridicandu-mi privirea de la pamant de indata ce acesta s-a intors pentru a pune mana pe clanta.
Mi-a multumit cu zambetul inca pe buze, apoi a iesit din casa, inchizand usa in urma lui.
M-am intors cu pasi lenti spre bucatarie, si am expirat dintr-o data tot aerul pe care il adunasem in piept. M-am asezat la loc pe scaunul meu, care era in dreptul gemului. L-am observat pe Kyan intrand in masina lui sport, neagra, insa priveam doar cu coltul ochiului, deoarece nu voiam sa ma observe. De indata ce automobilul a disparut din fata casei, am auzit un zgomot venind din spatele meu, si m-am intors brusc.
-Nu stiu ce sa spun despre asta, Tyler... El e un aventurier si jumatate, nu a avut niciodata o relatie mai lunga de o saptamana, iar acum se da la fratele meu. Mi se pare ciudat, pentru ca nu stiu sa fi incercat el cu alti baieti.
-Dar Sam, noi nu suntem asa! Adica, a fost doar un sarut! Asta nu insemna nimic, nu-i asa?
-Crezi? Depinde si ce sentimente se ascund in spatele sarutului aluia... Poate fi ceva spontan, sau din plictiseala, ori poate fi dorit, asteptat si cu o insemnatate anume. Poti sa iti dai seama de asta, gandindu-te la cum te-ai simtit in momentul acela, dar Kyan e un tip care nu arata astfel de sentimente prea des, in schimb e o persoana directa.
-Mi-a spus... ca isi dorea sa ma sarute de cand am vorbit. Crezi ca e adevarat?
-Asta nu stiu. E posibil, ce naiba! doar esti frumos, spuse ea, prinzandu-ma de ambii obraji. Am o filmare acum. Trebuie sa plec. Ai spus ca maine vei da un test la istorie pentru medie mai mare, asa ca vezi ce faci, spuse ea facandu-mi cu ochiul in timp ce se indeparta. Mi-am turant intr-un pahar, suc de ananas, insa chiar cand am simtit lichidul rece si dulce pe limba, sora mea aparuse de dupa usa, ca o copila cu chef de joaca.
-Te previn! O are mare!
Auzindu-i cuvintele, m-am inecat cu sucul, incepand pe urma sa tusesc puternic in timp ce ma tineam de gat. Am clipit des incercand sa imi alung lacrimile care mi s-au adunat in ochi, apoi stergandu-mi buzele cu dosul palmii, am tras o gura zdravana de aer.
-Nu aveam nevoie sa aflu asta! am strigat eu, vazand ca imediat a disparut dinaintea ochilor mei.

Ma aflam la scoala, stand in banca mea, cu ochii atintiti spre o foaie cu patru intrebari despre istorie aruncate pe ea, scrise cu tusul negru a vreunui xerox al şcolii. Ar fi trebuit sa fie floare la ureche pentru mine, insa mainile imi erau transpirate, iar creierul si pieptul parca zdrobite de o ingrijorare mai mare decat propria mea persoana.
Era ora doua si jumatate, asta insemnand treizeci de minute de cand testul incepuse, iar eu nu am pus pixul pe foaie decat pentru a imi trece numele.
Incercam sa imi iau gandul de la Kyan, care, probabil se afla in acel avion. Imi spusese ca era unul privat, dar nu se stie niciodata ce se poate intampla.
Priveam pe geam cerul albastru, senin, si ma straduiam din rasputeri sa imi aduc aminte macar cateva lectii din tot caietul. Mi-am asezat capul in palme, strangand nervos in pumni cateva suvite din parul meu blond, pe care nu il aranjasem de dimineata. Aveam acelasi aspect ca de obicei: un tocilar care nu are grija de el, dar fara vesnicii ochelari. Tipic eu... Incercam ceva nou si imediat reveneam la ceea ce mereu am fost.
La un moment dat a inceput sa mi se para inutil sa mai incerc, deoarece, din cauza ingrijorarii, nu aveam nicio sansa de a-mi mai aminti ceva. Am oftat, apoi mi-am asezat capul in palme, renuntand. Ma fataiam prin banca si respiram greu de parca aveam vreo mancarime sau ceva de genul acela.
M-am ridicat din banca, tercandu-mi palma peste frunte, apoi i-am inmanat foaia, teoretic goala, profesoarei, care m-a privit intr-un mod foarte ciudat. Stiam ca nu mai avea rost sa incerc, deoarece de fiecare data cand eram atat de stresat, nu reuseam sa ma gandesc la altceva decat la acea problema care ma framanta.
Mi-am luat geanta si am iesit in fuga din clasa, vrand sa ajung cat mai repede acasa, inainte de ora trei. Eram constient de faptul ca daca mergeam normal, as fi ajuns acasa in doar zece minute, insa nu ma puteam abtine. Voiam sa ajung si mai repede.
Chiar inainte de a pasi pe trotuarul de langa casa, am incetinit brusc, muscandu-mi agitat buza de jos. Incepusem sa ma gandesc la faptul ca el nu avea de fapt niciun motiv pentru care sa ma sune tocmai pe mine, si probabil nu avea sa o faca, insa de cum am intrat in casa, am si auzit sunetul telefonului. Mi-am aruncat ghiozdanul in graba undeva pe canapea, luand repede receptorul in mana.
-Fratioare, am sunat sa te anunt ca ma intorc tarziu astazi, spuse vocea subtire a surorii mele.
-Ah... Sam... Bine...
-S-a intamplat ceva? Pari dezamagit. Ce e, dragul meu? Nu te bucuri sa iti auzi sora?! intrebase aceasta pe un ton jucaus, observand intr-un final ca nu aveam sa rad. Astepti sa te sune Kyan?
-Touché, am rostit eu, trantindu-ma pe canapea, langa geanta mea.
-Stai linistit. Va ajunge cu bine. Nenorocitul ala nu va muri nici daca il pui pe pilot impotriva lui... Trebuie sa plec. Vorbim mai traziu, fratioare. Te pup.
Am asezat telefonul inapoi in furca, si mi-am intors privirea spre ceas. Era ora trei si zece minute, iar el nu sunase, altfel cu siguranta as fi stiut.
Am oftat adanc atunci cand sentimentul acela de ingrijorare s-a intors, si m-am ridicat de pe suprafata moale, pornind televizorul. In timp ce mutam haotic canalele, am trecut de unul in care mi se paruse ca am observat chipul lui Kyan, asa ca am sarit brusc, mutand inapoi, pentru a da peste filmul la premiera caruia am participat, fiind deghizat in Taylor, si pe care nu am reusit sa il vad, tocmai din cauza actorului principal.
Fara sa realizez, am fost absorbit de filmul, care il prezenta pe Kyan ca fiind un indian, un viitor conducator al unui trib. El insa nu era acceptat din cauza aparentelor sale neobisnuite pentru un indian: parul blond si ochii albastri. Toate persoanele din acel trib aveau parul brunet sau saten, cu ochii negri sau caprui, in niciun caz cum era asa-zisul viitor conducator. Nu era acceptat, deoarece era diferit. Tatal sau, actualul conducator, avusese o sotie "straina" asa cum o numeau indienii pe femeia americana, mama omului care, intr-un final trebuia sa ii ia locul marelui conducator.
Acesta se indragostise de una din indiencele tinere si necasatorite din acel trib, care refuzase sa ii fie alaturi din cauza a ceea ce aveau sa spuna semenii ei. Parea hotarata pana intr-un punct in care ea i se daruise lui de bunavoie. In ciuda tuturor cuvintelor urate pe care si le auzea pentru ca avea sa stea cu unul care nu arata a indian, aceasta a acceptat sa ii fie sotie viitorului conducator.
Mi-am simtit obrajii usor infierbantati atunci cand acesta se aruncase gol intr-un lac asemanator cu cel din locul pe care el mi-l aratase. Desigur, nu era un film cu cine stie ce limita de varsta, deci chiar daca nu avea haine pe el, era acoperit de apa pana la mijloc. Doar in acel moment am avut destul curaj sa ii studiez trupul perfect si mare, cu muschi ce pareau parca sculptati perfect si nu in exces... te facea sa iti doresti sa il atingi. As fi zis ca era o minciuna, dar eu l-am avut inaintea ochilor. Ba chiar l-am simtit... Era real.
Capitolul IX

De cum mi-am indreptat ochii spre ceas, am vazut ca era deja ora sapte. Am inghitit in sec, simtind cum pulsul imi crestea din nou. Paream probabil un idiot, insa asa era firea mea, iar eu imi faceam griji pentru Kyan. Nu sunase, iar eu ma gandeam la ce era mai rau. Poate patise ceva... sau poate pur si simplu il durea in cot ca eu ii asteptam telefonul.
La un moment dat nu imi venea sa cred ca a doua varianta m-ar fi suparat la fel de tare precum prima, insa stiu ca asta simteam, si imi doream ca in acel moment sa fi fost un tip caruia sa nu-i pese nici macar de familie. Poate ca ar fi fost mai usor, si nu mai stateam cu inima in gat, gata sa imi iasa afara.
Am lasat balta filmele de la televizor deoarece imi pierise tot calmul, si am inceput sa imi fac o cafea. Nu dupa mult timp in care ma aflam in fata aragazului cu ibricul in care imi pregateam de obicei cafeaua, am auzit telefonul sunand. Am fugit spre el, punandu-l la ureche, turbat si raspunzand agitat.
-Justin? Kyan la telefon.
-Ce bine, am rostit eu, expirand usurat si lasandu-mi trupul sa cada peste bratul canapelei, direct pe suprafata moale.
-Imi pare rau, as fi vrut sa sun la cinci, dar am avut probleme in a gasi un telefon pentru ca al meu e dat disparut, si numai la hotel am reusit sa fac rost de unul.
Am zambit, fiind fericit in sinea mea. Chiar a vrut sa ma sune, si s-a straduit sa gaseasca un telefon pentru asta. Chiar mi-am simtit obrajii luand foc la acel gand si am tacut pentru o clipa, asteptand sa imi revina ideile.
-Cum a fost zborul? Sincer, nu credeam ca m-ai luat in serios cand ti-am spus sa ma suni...
-Oricum te-as fi sunat si daca nu imi spuneai. Si obisnuieste-te, pentru ca doua saptamani va trebui sa ma suporti zilnic la telefon.
Am ras la auzul vorbelor sale, si m-am intins mai tare pe canapea ca o pisica ce tocmai s-a trezit.
-Pot sa fac fata, am raspuns eu, ferindu-mi bretonul din ochi. Cum e acolo?
-Ah, e minunat! Hotelul e impecabil, iar accentul francezilor cand incearca sa imi vorbeasca in engleza e absolut hilar. Numai de maine vom incepe filmarile, pentru ca ma vor lasa sa ma odihnesc astazi... dar vreau sa imi gasesc telefonul mobil mai intai. Apropo de asta... tu nu ai unul?
-Ah, eu nu. Nu am ce face cu el. Oricum nu am cu cine vorbi. Doar Sam suna mereu pe fix pentru ca stie cand sunt acasa.
-Aha. Bine... Am o intrebare: stii cumva in cat timp ajunge un colet din Paris in Los Angeles?... De fapt, nu conteaza. Trebuie sa plec, dar vorbim mai tarziu. Cu putin noroc, imi voi gasi si telefonul mobil.
Am observat ca a devenit din ce in ce mai grabit, asadar l-am salutat si am pus telefonul la loc. Nu am avut timp de gandire, deoarece mi-am amintit de cafeaua care se afla pe foc.
A fost prea tarziu cand am ajuns in bucatarie pentru a stinge focul, deoarece tot lichidul negru ajunsese pe aragaz, indemnandu-ma pe mine sa imi pun mainile in cap, injurand in gand si mormaind ceva neinteligibil printre dinti. Evident a trebuit sa ma pun pe treaba, pentru ca daca aveam sa las totul asa, as fi avut de probleme nu numai cu o sora, ci mai ales o femeie nervoasa.

Cele doua saptamani nu au trecut atat de greu pe cat ma asteptam... Nu mi-a venit sa cred, insa nu a fost zi in care sa nu vorbesc cu Kyan la telefon. Chiar a doua zi, dupa ce el a ajuns la Paris, mie mi-a fost pus in mana un telefon mobil... adus chiar de managerul actorului care se parea ca a insistat timp de trei ore ca acel domn sa mi-l aduca personal. Era un telefon simplu cu care am reusit sa ma descurc, si care avea un singur numar in agenda: cel al lui Kyan.
Chiar daca vorbeam cu el la telefon, la un moment dat nu mi se mai parea indeajuns. Mi se facuse dor... chiar la inceputul celei de-a doua saptamani.
Testul acela pe care l-am avut in ziua in care el plecase l-am mai dat inca o data, deoarece vorbisem cu profesoara, explicandu-i... oarecum, ce s-a intamplat, si desigur, eu fiind unul dintre cei mai buni studenti, mi-a oferit o a doua sansa, primind astfel nota maxima, cum stia si dansa ca meritam.
Ma aflam la ceremonia liceului, fiind imbracat cu roba neagra de absolvent, toca asezata pe cap, iar esarfa galbena imi inconjura gatul, cazand pe o parte si alta a pieptului meu.
Eram pe scena, langa directorul scolii, care isi tinea dicursul. In timp ce priveam in jur, observand persoanele care au venit sa asiste, am observat-o pe sora mea urmata de un barbat.
Era imbracat in niste blugi inchisi la culoare, si cu o camasa lasata deschisa la cativa nasturi de sus. Purta ochelari negri, insa am recunoscut imediat persoana, iar inima mea isi grabise ritmul batailor, punandu-mi un nod in gat. Am zambit extaziat, si am simtit cum mainile incepeau sa imi transpire. Kyan venea in urma Samanthei, si avea un zambet pe buze spre deosebire de sora mea, care parea a-i rosti niste cuvinte urate pe care el nu le baga in seama.
S-au asezat intr-un rand de la mijloc, atintindu-si amandoi privirea spre grupul nostru de pe scena.
Eram nerabdator sa ii vorbesc din nou si sa sa il privesc, insa eu trebuia sa fiu studentul care tinea discursul. Dar eram stresat. Ii susotisem ceva doamnei diriginte, apoi i-am inmanat foaia cu discursul, unui alt coleg. Diriginta ma cunostea indeajuns de bine incat sa inteleaga ca nu puteam face nimic atunci cand eram stresat, de aceea acesata nu ma obligase sa citesc foaia aia.
Imediat dupa ce colegul meu a tinut discursul in locul meu, cu totii am coborat, iar directorul si-a ocupat din nou locul. M-am grabit spre cele doua persoane care au venit pentru mine la ceremonie, iar sora mea sarise pe mine felicitandu-ma de indata ce s-a ridicat de pe scaun. Privirea mea s-a indreptat instantaneu spre Kyan, care si-a ridicat ochelarii pe cap, privindu-ma cu aceiasi ochi albastri, care mi-au trimis parca un fior pe sira spinarii. I-am zambit, iar acesta mi-a intins mana, lucru care l-am facut si eu.
-Felicitari, spuse acesta, inconjurandu-mi bland mana cu degetele sale lungi si puternice.
Am inghitit cu greu inainte de a-i multumi, insa imediat, am auzit strigatele colegilor mei, ce au insemnat sfarsitul ceremoniei, momentul in care toate tocile noastre erau aruncate. Ca si cum nu am bagat de seama, am vrut sa continui sa vorbesc cu barbatul dinaintea mea, care insa apucase de toca mea, aruncand-o cu putere in aer. Zambetul lui i-a dezvelit dintii albi, perfecti, si, chiar daca nu era momentul potrivit, simteam ca nu mi-a fost de ajuns acea strangere de mana. Am zambit si eu, apoi mi-am intors privirea spre Sam.
-Fratioare, eu trebuie sa plec.... Imi pare rau, a rostit ea, coborandu-si privirea spre pamant.
-Nu face nimic, Sam. Ma bucur nespus ca ti-ai facut timp sa vii pana la finalul ceremoniei.
Aceasta mi-a zambit fericita, apoi m-a strans din nou in brate, anuntandu-ma ca avea sa se intoarca pe seara.
Nici macar nu am mai stat pentru pozele cu clasa, ceea ce probabil a fost urat din partea mea, insa am plecat impreuna cu Kyan la el acasa, cu masina sa.
In automobil aflasem cand aveam sa pot vedea cele doua reclame pentru care filmase si cum si-a gasit telefonul mobil in unul din geamantanele sale, cu zece apleuri pierdute si trei mesaje care asteptau sa fie citite.
Casa lui nu parea foarte mare, insa era intr-adevar frumoasa, cu o poarta imensa de fier inaintea ei. Kyan parcase in fata gratiilor negre de fier, apoi am coborat amandoi. Nu am observat de la inceput, insa erau doi gardieni care stateau pe de-o parte si de alta a portii, unul care a deschis-o larg inaintea stapanului casei, iar altul care a primit cheile masinii pentru a o parca inauntrul curtii.
Nu am avut de urmarit un drum lung pana sa ajungem in casa, insa in laturi puteam observa gradina frumoasa si ingrijita cu flori multicolore si tufe mari de trandafiri.
Nu am dat mare importanta aspectului interior, caci ne-am indreptat direct spre bucatarie la rugamintea actorului.
- Mor daca nu imi faci o cafea asa cum numai tu stii, spuse acesta afisand o expresie rugatoare. Cat am stat la Paris, parca mi-au dat sa beau numai zatul acela nenorocit.
-In regula, am spus eu razand. Doar sa imi dai un ibric, cafeaua si zaharul, am rostit eu, indreptandu-ma spre aragaz.
Acesta in cateva secunde mi-a pus pe bufet tot ceea ce am cerut, iar in mai putin de zece minute, eu aveam doua cesti de cafea in maini, una inmanand-o barbatului.
-Ah, Raiul! rostise el, sorbind din lichidul negru.
-E bine ca bei aceeasi cafea, altfel nu iesea la fel, am spus eu, zambindu-i usor, inspirand apoi aburul cald si delicios pentru simturile mele.
-De fapt, am cumparat-o cand am vazut ca din asta ai tu, insa mie niciodata nu mi-a iesit asa extraordinara.
Eu stateam rezemat de bufet in timp ce Kyan era in fata mea, parca analizandu-ma.
Si-a asezat intr-un final ceasca pe masa.
-Sora ta mi-a trimis un mesaj cand eram inca in avion, a inceput el, asteptand apoi sa imi vada reactia.
-Si?
-Printre multe injuraturi m-a facut un insensibil pentru ca fratiorul ei e foarte ingrijorat din cauza mea... desigur la final mi-a spus ca "Daca mori in avionul ala, te omor!", dar nu asta este important acum, a spus el, apropiindu-se de mine, si luandu-mi ceasca din mana pe care a asezat-o pe bufet.
Mi-am simtit din nou pulsul accelerand si mi s-a pus un nod in gat la gandul ca avea sa o faca din nou: sa ma sarute. Am incremenit cand trupul sau era aproape de al meu, insa i-am simtit mana inconjrandu-mi spatele, si tragandu-ma in bratele sale. Eram usor confuz cand capul meu a ajuns pana pe pieptul sau, iar caldura lui, pe cat era de confortabila, pe atat ma agita mai tare. Era destul de aplecat incat buzele sale sa ajunga in dreptul pavilionului urechii mele, insa cand i-am simtit respiratia, fiori mi-au trecut dintr-o data prin corp precum curentul de mare intensitate, indemnandu-ma sa imi misc usor capul intr-o parte.
-Ma bucur, rostise el incet, ramanand putin timp in aceeasi pozitie dupa care isi ridicase chipul spre mine, zambindu-mi bland. Ma bucur ca iti faci griji pentru mine, a continuat apoi, apropiindu-si chipul de al meu.
In acel moment obrajii parca ar fi vrut sa imi explodeze impreuna cu inima, insa cand buzele lui mi-au sarutat scurt fruntea, am inghitit in sec, inchizandu-mi ochii usurat, si parca totusi dezamagit. Am incercat sa ii zambesc, insa pana si colturile buzelor imi tremurau.
-Ah da, sa nu uit. Maine trebuie sa mergem, a spus el, fara a-si lua mana de dupa spatele meu.
-Sa mergem unde? am intrebat eu, revenindu-mi din visare.
-Nu imi spune ca ai uitat... La mare!
Cuvintele lui mi-au facut inima sa tresara dintr-o data. Aveam sa fim doar noi doi... singuri intr-o casa pe plaja... Doar gandul la asta ma inspaimanta!
Loc rezervat de je......... revin cu edit in cinci minute!

Edit: Se pare ca am intarziat, dar nu mi-a mers netul.
Eu nu prea am mai trecut pe aici si imi cer scuze pentru asta.
Tyler e cu capul in nori. Cum sa nu isi arunce palaria la ceremonia de absolvire. Eu deabia o astept pe a mea, dar mai am mult de asteptat.
In momentul cand Kyan a intrebat in cat timp ajunge un colet din Paris in Los Angeles, am presimtit ca avea sa-i trimita un mobil.
Si sa nu uit... in bucatarie chiar am crezut ca il va saruta. Ar fi fost asa frumos.
Si plecarea la mare, pun pariu ca aici se va intampla ceva extraordinar.
Te pwp si imi cer scuzu ca nu am mai lasat com la celelalte doua capitole anterioare.
:bye: :bye:
Justin isi face griji :o3 E asa un dulce! :o3 MI-a placut ca actorul si-a facut timp sa ajunga la ceremonia lui, e de apreciat:>
Speram sa-l sarute in bucatarie acolo: :)) Nu ma asteptam la ceva asa... Urat din partea lui! De ce sa nu-l sarute?! Si satisfactia mea unde e ? :(( ( Am terminat, gata! )
Magnific, de-a dreptul magnific!
Daca Justin e inspaimantat la gandul ca vor sta singuri intr-o casa pe plaja, eu sunt in culmea feciririi >:)
Abia asptept continuarea :o3
Bafta la scris:*
Deci ce maaa,doamne cat de hazlie poate si Samantha,o ador si micutul meu Tyler ,chiar este ingrijorat, imi este mila de el, a fost chiar dulce faza cu "Sa ma suni!" de aici rezulta c-am toate sentimentele sale, si deci de aici ar trebui sa isi dea seama Tyler ca surioara sa ar putea fi ceea ce spunea actorasul..pentru ca i-a spus "O are mare!" deci de unde avea sa stie ea cum o are daca nu s-ar fi culcat cu el. Si sper ca Tyler o sa ii spuna cat mai curand despre adevarata lui identitate, ca el nu e Justin..ci Tyler si ca surioara lui geamana de fapt nu exista. Sper ca Kyan sa nu se supere pe el..pentru ca nu i-a spus adevarul, dar a fost vina Samanthei ea l-a mintit. Ouf chiar vreau ca relatia lor sa decurga la fel de calm ca si acum. Doar ca sa speram ca calmul (scuze de cacofonie) sa nu fie linistea de dinaintea furtunii.C-am atat si pe aici cu comentul meu..inca o data imi cer scuze de faptul ca este scurt..dar sunt bolnavioara..si stau c-am naspa cu scrisul. Inca o data imi cer scuze si te rog sa ma anunti cand apar nexturile, te rog, dar nu ca si data trecuta..(cand nu ai facut-o).
asa ca pa-pa inca o data
In seara asta am chef de lasat comentarii..
So... daca ti-as spune tot ce as avea in minte te-ai satura de laude ^^" . Sa stii ca eu sunt un fan al ficului tau, insa sunt un fan secret, care abia acum, dupa nerusinarea incurabila de a nu lasa comment atunci cand trebuia, si-a invins lenea pentru a-ti spori comentariile ( lol) .
Ai spus la inceput ca acest fic yaoi va fi unul diferit si se vede foarte clar. Personajele au un comportament, ma refer la cele principale, foarte aparte fata de alte ficuri ale tale. Tyler imi da impresia ca este un copil mai mare, foarte timid, dezordonat[ cand spun dezordonat ma refer la infatisarea lui], inteligent[ poate si putin tocilar] si foarte cumintel. In schimb ce Kyan, este opusul lui; aranjat, tupeist, direct, un foarte bun actor si pervers[ insa nu genul acela de bad-boy] . Nu pot spune ca nu ma enerveaza putin comportamentul lui Tyler, insa asta imi place la el.. enervant intr-un mod placut^^".
Foarte frumos a fost capitolul. Mi-a placut nesiguranta lui Tyler atunci cand astepta telefonul sau cand isi spunea ca lui Kyan nu ii pasa de el[ aici mi-ai dat de gandit... dar ma bucur ca nu s-a intamplat ceea ce gandeam eu].
WTF? Cum sa uite sa isi arunce palaria? Trebuie sa fie foarte indragostit lulea[ nu ca nu mi-ar conveni]. Mi-a placut scena din bucatarie, iar atunci cand am vazut ca se indreapta spre casa actorului am crezut ca se va intampla ceva :>.
Ce nu imi place este acel " fratioare" spus in aproape fiecare replica a lui Sam.
Descrierea, naratiunea, dialogul si ce mai vrei tu ma abtin de la comentat pentru ca n-am ce sa spun. Ideea imi place.. etc. , etc... imi place totul.
Era sa uit. Ma bucur ca Sam i-a acceptat pe cei doi... da dovada ca este o prietena si o sora adevarata.
Foarte traznita si brusca ideea de a merge la mare, dar intr-un sens bun. De-abia astept partea yaoi[ nici nu cred ca-ti inchipui cat :)) ] , care poate, poate se va intampla in aceasta excursie.
Uimeste-ma mai mult decat sunt acum.