AnimeZupCăutare

Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

măi - fara "i"
tornată - ha? pe acolo e un "d", nu un "t"
se la - de la
Pan' la urma a adormit "Fat-frumos" si Kyan l-a ascultat. Da, lung discursul si ce mai ironie (daca o pot numi asa). Nu m-a curprins cu nimic capitolul si nici nu i-am inteles marea sa durere a lui Justin. Pana la urma i-a zis si cu asta basta. Un sfarsit in care totul se intampla ca la carte (previzibil).
Ca de fiecare data, Iza, ne-ai adus un capitol care sa ne uimeasca si sa ne mentina treaza atentia. Nu ca m-as fi asteptat la altceva, nu din partea ta, mereu faci lucruri uimitoare.
Ai scris '' uri '' cu ''â'', scumpetea mea! Nu e paguba insa, fiindca tu nu prea faci greseli. Neatentia nu se pune. Nu are nimeni ce sa-ti reproseze.
Incantator capitol, repet din nou asta. Mi-a placut ca si-a facut in sfarsit Tyler curaj sa ii spuna totul. A fost incantator si de apreciat faptul ca si Kyan l-a crezut. Ma asteptam la un sarut, ceva de genul, insa se pare ca ai lasat punctul culminant pentru mai tarziu. =p~ Mai rau pt nerabdatoarea de mine @-)
Abia astept sa vad ce vor face in continuare. Desi faptul ca doare nu prea il avantajeaza pe Kyan, care e si ranit. Eeh.. :-" Fac un sacrificiu pt nitel amor, nu? :-"
Bafta incontinuare la scris >:D<
First, ma bucur ca ai facut referire si la altcineva, de exemplu, acel cuplu din parc; asta a dovedit ca Tyler ,sau ma rog, tu, te-ai gandit si la altcineva, nu numai la personajele principale. ^^
Am observat cateva greseli si unele diacritice puse gresit, dar never mind. Tu nu faci greseli prea des. * hug *
Btw, am fost socata sa vad [ ok, sa citesc... ] ceea ce Tyler i-a spus lui Kyan. Adica.. Wow wow! Cred ca a avut un curaj enorm sa marturiseasca acele cuvinte, care, sunt sigura ca au fost dureroase pentru el. ...
Oricum, capitolul mi s-a parut interesant, si eu una, l-am citit cu sufletul la gura. E posibila si chestia asta. :))
Cam atat am avut de spus, te asteptam cu nextu`. Bye byeh ~! >:D<
Yaoi Queen a scris (15.04.2011 16:50) ↗:
-Ascultă aici, prostule

:)):)) Iubesc replica asta! Yep, nici eu nu ma asteptam sa vina ziua in care Ty sa-l numeasca prost pe Kyan.
Chiar ma gandeam inainte, cum o sa admita Tyler ca il iubeste pe Kyan?! Dar, ma bucur ca micutul nostru protagonist si-a marturisit sentimentele fata de bunaciunea aia de actor [Damn, Yes! Imi intru in piele.], fara a fi respins din nou de acesta.
Capitolul e splendit! Saracul Ty, dar saraca de mine?! Am ramas fara rasuflare, citind randurile care prezentau motivele blondinului.

Nextu'!!!!!! Rapidisimo!!
In sfarsit s-a gandit si micutul sa faca un dus xDD
Ar fi prea banal să spun că mersesem pur şi simplu, pentru că o luasem la fugă.
Oh, da, cat am zambit la replica asta :x Chiar mi-l imaginam pe Tyler luand-o la fuga, parea asa de hotarat 8-> Chiar ma bucur pentru alegerea facuta.
A avut un discurs foarte lung si chiar nu mi-l puteam imagina pe pusti cum spunea toate acele lucruri blondului... Adica, a avut asa mult curaj. Imi place cum l-ai creat pe Tyler in capitolul asta. Noroc cu cuplul acela ;))

Daca Kyan ii spunea vreo vorba urata, cred ca ma duceam eu la spital si il omoram cu mana mea, la cat de frumos i-a povestit Tyler ce s-a intamplat. :perv: Ma bucur enorm ca totul a revenit la normal, acum vreau sa treaca mai departe :-" :">
Oricum, astept nextul ^__^

Bye. :bye:
Da, da stiu k nu am mai comentat de mult, dar sti ca eu citesc tot ce scri tu, nu-i asa?
:*:*
Capitolul a fost bestial...in sfarsit a prins un pic de curaj ca sa spuna ce avea de zis. Ma bucur ca si "prostul" de Kyan a priceput intr-un final.
Sper din tot sufletul ca cei doi sa se intaleaga bine de acum inainte ca merita...is niste dulci
iar ultima faza, cand Ty a adormit cu capul pe pat a fost bestiala :o3 astept nextul poop si spor la scris
țiiiiiiine-i scriitoare bună acolo? da, tu ești. ;3 și cine n-a mai comentat pe aici? me! ~.~ *de precizat că am citit, de comentat mai puțin xD*
acum revenind.. văd că s-au mai întâmplat chestiuțee. o.o hoaa, ce gură are Tyler. =) primul lucru pe care l-am observat. dar e bun așa, și-a spus tot oful*sau e off-ul? o.o mă îndoiesc, dar mă rog*, iar Kyan l-a ascultat fie că voia sau nu. a mai observat cineva că e destul de lunguț capitolul? ;;) chiar mi-a plăcut cum a ieșit. din toate punctele de vedere, cred. chiar nu mă așteptam la replica lui Kyan, m-a uimit. :)) cât despre replicile lui, au fost doar câteva, dar cred că asta e din cauza faptului că ai vrut să te axezi mai mult pe acea 'lămurire', ca să-i spun așa. brusc, Tyler mi se pare tare drăgăstos. xD btw, să vii cu ceva interesant, să nu devină monotonă acțiunea. :* (o scenă merge în 80% din cazuri, dar nu eu am spus asta). cam atât.. mă bucur că mi-am făcut curaj și-am mai trecut pe aici. xD ganbatte. ^ ^
Nu se poate..N-ai mai postat???
O sa ma omori cu zilele :)) Deci ultimele capitole m-au tinut pe marginea scaunului, suspans la greu si tragedii peste tragedii...ce mai? De toate au fost! Cel putin in sfarsit s-a hotarit si Nea' Tyler sa dea o explicatie. Si Kyan e aiurea adica nu i-a dat sansa sa explice. E ce urasc mai mult la oameni, nu iti dau sansa sa clarifici situatia si uneori or n-o mai clarifici de tot ori ii bagi pe gat explicatia, cu clestele....cu patentul!
Alt fic la fel de plin de suspans si bine descris n-am mai vazut :O Jos palaria =))
Astept nextu' si spor la scris ma duc sa ma culc zzZZZZ :)
Holi Shit.. da cata discurs avea... daca eram eu acolo, il aveam si mai lung si ma ami completa si si plansul. Saracul de el :o3 ma bucur ca acum si-a spus oful si ca ranitul de Kyan l-a ascultat odata.. :-L ca daca nu o facea venea moartea mai repede cu coasea.. >:) [me, me Muhahahah].

Un capitol destul de sentimental pot spune, cateva greseli, dar nu grave fiindca tu mereu lucrezi impecabil.. totul a fost grabit, pe la final.. dar nu in sens rau ci in sens bun [sper sa pricepi ce spun].. :)) asa caci in rest mi-a placut, deci parca eram in locul lui si inimapana acum ama vut-o in dinti. ;;)
NUmai laude primesti din partea mea si a celorlalti.. >:D< dar le meriti, chiar daca unele idei par simple, tu reusesti sa le dezvolti si sa le umplii de emotie si sentimente pline de zbuciun si fericire, chiar si detristete.. :*

Well te las, astept nextul .. nu te grabi, take your time my sweet heart. :* >:D<
Hey sweethearts >:d< here's next ;;)
^.^ kissez ^.^
<3

Capitolul XXVIII

Urechiile mele percepura cateva sunete, insa numai dupa ceva timp reusisem sa inteleg ca erau voci...
-Nu pot sa cred ca a venit pana aici ca sa iti urle, spuse vocea usor de recunoscut a surorii mele. Sunt atat de mandra! Se vede ca e fratiorul meu, adauga apoi dupa un scurt timp.
-Nu te flata. Daca iti semana, as fi fost in iad! rosti Kyan pe un ton amuzat.
-Du-te dracului, Lawson!
Nu ma alarmasem, deoarece ambele voci pareau vesele, insa imi deschisesem ochii, vrand sa vad totul.
Totusi, fusesem uimit cand realizasem ca ma aflam pe o suprafata moale, si ma ridicasem brusc, observand ca dormisem pe patul de spital al lui Kyan.
-S-a trezit frumoasa noastra adormita, zise Samantha, zambindu-mi cald, de pe canapeaua din dreapta salonului.
-Cum am ajuns in pat? si de ce nu e Kyan in el? intrebasem cand il observasem pe actor rezemat de pervazul geamului, parca in perfecta stare.
-Voiam sa dormi bine, spusese el zambitor.
-Dar coastele tale...!
-Nu te alarma, interveni sora mea. Doua coaste le are rupte. Cea de a treia e doar putin lovita, dar nu rupta. Si din fericire... pentru voi, murmura ea printre dinti, continuand pe urma: idiotul asta nu e in niciun pericol...
-Si de fapt chiar as putea fi externat. Ma simt perfect, interveni blondul.
-Nu! Nici sa nu aud! protestasem eu, coborand din pat pentru a ma indrepta spre Kyan cu o expresie revoltata. Trebuie sa te faci bine aici, sub atentia doctorilor! Doar ei pot decide daca...
Nu mi-a fost permis sa continui, deoarece fusesem cuprins in bratele blondului, care imi acoperise buzele cu ale sale intr-un sarut apasat care imi taiase rasuflarea. Scancisem scurt, usor uimit cand ii simtisem limba strecurandu-se in lacasul meu cald si umed, care il primise atat de doritor...
Imi simtisem inima trepidand, iar intreg trupul incalzindu-mi-se puternic. Il doream atat de mult...
Fusesem intrerupti totusi de sora mea care isi drese glasul si rostise pe un ton ascutit:
-Ma simt in pluuus!
Imi retrasesem chipul, usor rusinat, insa inca ma aflam in bratele actorului.
-Nu ma intereseaza. Mi-a fost dor, sopti el, aducandu-ma mai aproape pentru a ma imbratisa.
-Kyan... gemusem eu incet, inconjurandu-i spatele cu bratele. Imi pare rau... Jur ca nu am vrut sa te mint! Eu...
-Stiu. Dupa ce ai adormit, a venit si sora-ta sa-mi urle si sa imi explice. Chiar semanati din punctul asta de vedere... si din fericire, singurul punct de vedere.
-Du-te dracului! se rasti ea imbufnata, incrucisandu-si bratele.
Imi coborasem privirea spre pieptul neacoperit de camasa lui alba si desfacuta a lui Kyan, de abia atunci observand bandajul ce il inconjura.
Ii rostisem numele in soapta, ingrijorat, atingand suprafata materialului alb, realizand ca il stransesem destul de tare in brate, dar el nu schitase nimic.
-Stai linistit. Nu doare decat cand respir, zise el, indemnandu-ma sa imi ridic brusc privirea spre el. Glumeam! adauga apoi, incepand sa rada, depunandu-mi un sarut scurt pe frunte.
-Nu mai glumi cu asta... Ma simt ingrozitor ca...
-Nu, uita. Nu vreau sa preocupe nimic acest capsor blond, spuse, ciufulindu-mi parul.
-Gata! Acum chiar ca sunt in plus! Am plecat! se rasti Samantha de care uitasem din nou.
-Ah! Scuze surioara! Eu doar...
-Sigur, sigur, inteleg! ma intrerupse ea, fluturandu-si mana in timp ce isi asezase geanta pe umar. Te iubesc, adauga apoi, trimitandu-mi un sarut prin aer, apoi se indreptase spre usa. Dar se oprise inainte de a iesi, privindu-l parca neincrezatoare pe actor. Nu uita fraiere! Fara efort fizic sau te rupi in doua! zise ea batjocoritoare, cu zambetul pe buze.
Cand privirea mea se indreptase spre blondul care inca ma tinea strans in bratele sale, il vazusem stramband din gura, apoi imitand mut cuvintele surorii mele.
-De ce a trebuit sa fie ea aici cand a venit doctorul ala cretin? Nu ma rup in doua!... Ma rup in sapte daca nu ma saruti si imi spui din nou ca ma iubesti, asa cum ai facut-o in urma cu cateva ore...
Vocea lui fusese doar o soapta cand rostise ultima propozitie si se aplecase usor spre mine, privindu-ma cu ochii lui albastri... aceiasi ca intotdeauna.
Ma cutremurasem usor, simtindu-mi obrajii infierbantandu-mi-se. Chiar ii spusesem acel lucru... Cred ca acele cuvinte le vedeam ca o ultima salvare... Fusesem disperat si nu voiam sa il pierd, insa nu regretasem nicio secunda ca ii marturisisem. Eram de fapt impacat cu mine pentru ca el stia.
Imi indreptasem mainile spre chipul lui, cuprinzandu-i obrajii in palme si lasandu-mi putin capul pe spate pentru a reusi sa il privesc cum trebuia. Ii fixasem ochii frumosi, vrand ca el sa stie ca fiecare cuvant al meu era adevar, nu minciuna.
-Te iubesc, Kyan... Crezusem ca ma urasti cand...
-Sssh! Nu te urasc. Nu spune asta, rosti el, tragandu-ma mai aproape, lipindu-ma de trupul sau. Nu te-am urat si nu as putea vreodata sa o fac. Am fost nervos si nu eram capabil sa imi mai explic nimic... Cel putin pana a doua zi. Atunci ma gandeam ca trebuia sa te las macar sa imi explici, mai ales ca ai venit primul aici, atat de ingrijorat si eu te-am dat afara. Dar m-ai mintit...
-Chiar nu voim sa se ajunga la asta, dar cand Sam mi-a dat numele de "Justin" in fata ta, a ramas astfel. Poate ca trebuia iti fi spus de la inceput, dar nu m-am gandit niciodata ca...
-Gata. Am inteles si a doua oara cand mi-a spus-o azi sora-ta. In mod uimitor, a fost destul de calma cand te-a vazut aici. Cred ca esti slabiciunea ei... Dar nu o condamn.
Ii rostisem numele incet, inainte ca buzele sale sa puna stapanire din nou pe ale mele si sa ma las prada gurii si limbii sale atat de ademenitoare, care imi infiorase intreg trupul in cel mai nerusinat mod.
Mainile sale coborasera lent pe marginile trupului meu, pana la solduri, de unde se indreptasera apoi spre spate, cuprinzandu-mi fesele in palme, si apasandu-mi mijlocul de al sau.
Trupul incepuse a-mi vibra incet, iar mana sa dreapta se strecurase pe sub tricoul meu negru, mangaindu-mi spatele usor arcuit datorita acelei diferente de inaltime dintre noi.
Numai buzele si degetele sale lungi reusisera a-mi infierbanta trupul atat de repede si nu imi era teama sa pledez vinovat pentru asta. De fapt, voiam mai mult.
Nu faceam decat sa ii raspund sarutului cu aceeasi intensitate si dorinta cu care o facea si el, iar cand facuse un pas inainte, eu facusem unul in spate... Abia cand observaem ca eram intins pe patul spitalului, ma trecuse un fior ca un fulger prin intreg trupul, indemnandu-ma sa gem cand buzele lui Kyan coborasera spre gatul meu.
Palma lui calda se afla la baza pantalonilor mei si imi urcase pe pielea alba, pe sub materialul tricoului, pana cand ajunsese la pieptul meu, unde cuprinsese bland intre degete unul din mugurii mei deja intariti.
Cealalta mana coborase spre capsa pantalonilor mei pe care o deschisese, urmand apoi drumul fermoarului.
Gura ii coborase pe abdomenul meu, dupa ce tricoul imi fusese ridicat pana la nivelul pieptului, si ii simtisem limba si buzele dezmierdand continuu zone ale trupului care nu crezusem niciodata ca puteau fi erogene, insa muchii mi se contractasera la fiecare atingere senzuala si blanda.
Deja respiratia incepuse a mi se ingreuna iar trupul sa tremure mai tare sub atingerile sale atat de creatoare de dependenta.
Degetele mainii sale drepte voisera sa alunece sub materialul boxerilor mei, insa il prinsesem de incheietura, ridicandu-ma speriat in sezut.
-Nu, Kyan... Nu poti... Nu ai voie sa depui efort fizic! Coastele tale...
-Poftim? intreba el, aducandu-si chipul la nivelul meu, care era teribil inflacarat. Da-le dracului de coaste, ca daca e nevoie le lipesc cu superglue, spuse nepasator.
-Nu... Te rog! Vreau sa te faci bine si asta nu te va ajuta, rostisem eu pe un glas stins, inca gatuit de emotia care ma cuprinsese anterior.
Imi asezasem palma pe obrazul sau, mangaindu-l usor si privindu-l cu ochi rugatori, cat se putea de normal, chiar daca eram al naibii de excitat dupa toate atingeri ale sale. Cu siguranta nu puteam sa imi ascund intregul cap undeva, pentru ca el sa nu observe cat de rosu eram, insa nu avusesem de ales.
El oftase, insa apoi ma sarusase scurt pe buze.
-Ah, ce ma fac eu cu tine... gemu el inainte se a se intinde pe suprafata maole a patului, indemnandu-ma sa fac acelasi lucru, si sa stau cu capul pe umarul sau.
Imi asezasem palma pe bandajul ce-i inconjura pieptul, simtind asprimea materialului alb, apoi oftasem si eu, dupa care imi ridicasem privirea spre expresia ganditoare a blondului.
-Cred ca imi va fi greu sa ma obisnuiesc cu un alt nume al tau, incepu el, facandu-mi privirea sa se coboare usor dezamagita. Tyler...Tyler... rosti el in soapta, atragandu-mi atentia cand degetul lui mare si cel aratator imi cuprinsesera barbia, indemnandu-ma sa imi ridic chipul spre el. Tyler... continuase apoi. Te iubesc, Tyler.
Dumnezeule... Inima avea sa imi explodeze in orice secunda! Pielea mi se infiorase cand cuvintele sale imi mangaiasera urechiile cu tonalitatea atat de joasa si totusi blanda. Zambisem involuntar, mult prea fericit apoi ma intinsesem spre el pentru a primi un sarut scurt, cu un gust atat de dulce...
-Nu ti-am spus niciodata cat ador zambetul asta? intreba el, fara a-mi da drumul barbiei, dupa care imi clatinasem capul in sens negativ. Si nici ochisorii astia verzi, superbi? venise urmatoarea intrebare in timpul careia imi sarutase pleoapa ochiului drept si in urma careia, din nou dadusem un raspuns negativ. Pacat. Cred ca nu m-am putut hotara intre cele doua si tine... Esti minunat, soptise el, cercetandu-mi intreg chipul cu ochii, apoi imi depusese un alt sarut scurt pe buze.
Cand revenisem cu capul pe umarul sau, inca nu reusisem sa imi ascund zambetul atat de evident, dar nici nu voiam. Nu as fi putut cere decat ca toate acelea sa nu fi fost un vis... Iar daca erau, nu voiam sa ma mai trezesc.
Dă-le dracului de coaste, că dacă e nevoie le lipesc cu superglue, spuse nepăsător.
Asta a fost cea mai tare faza ! =]] Well, cred ca am ajuns sa-l cunsoc macar putin pe Kyan, am rog.. xD Sa-i cunosc atitudinea. ^^
Ceea ce m-a uimit au fost cuvintele lui actorului. A sunat frumos acel " Te iubesc ! ". Insa... Chiar va fi numai liniste si fericire intre cei doi?... : - S Hmm.. [-(
Btw, Sam a fost tare rau la treaba cu " Sunt in pluus ! " =)) Eeh, ma bucur totusi ca il sprijina pe Tyler, asa si trebuie. :] Apropo de dragul de Tyler. o.o' Cine se gandea ca o sa lesine dupa " discursul sau " ? :]]
xD Well... stii bine ca toti asteptam urmatorul capitol, right? Soo... sa nu intarzii prea mult ! * hug darling *
Gomen, sweetheart, abia acum am reusit sa ajung @-) Am avut nitica... Mai multa treaba *blushing*
Ma bucura faptul ca se inteleg intr-un final... Pe o perioada foarte scurta si pentru un scop foarte bun, micul Tyler. Mic... Mare, ma rog, dar mic pentru ca-i al meu si e sweet rau <3. Al meu, nu al lui Kyan!
Bun, Samantha... Chiar era in plus, la naiba! Ce yaoi ar fi putut fi pe patul spitalului.... :*blushing*
Bine c-a pelcaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat @-) Acum putem sa ne delectam cu.... Aaah! *read*
A fost un capitol excelent care imi place la nebunie *hipnotized* A fost uimitor si dulce, mi-a placut la nebunie <3 Vleau next... :o3 Bafta la scris, sweety:*
Buna, sunt Despina si iti citesc ficul (altceva mai destept nu am gasit sa spun la inceput:D).
O amica, Laura, mi-a dat linkul si ii multumesc pentru asta. Nu stiu daca comenteaza aici, caci nu am idee ce username are. Mi-am copiat toate partile si le-am pus in telefonul mobil. Cand nu aveam ce face la universitate, citeam cu sufletul la gura. Azi nu am putut adormi pana nu am terminat ce aveam. Deci, sa te laud: scrii foarte frumos, din toate ficurile pe care le-am citit in limba romana, al tau m-a captivat si m-a interesat cel mai mult. Ai un stil asa de simplu, dar frumos in acelasi timp. Nici nu stiu cum sa iti explic mai bine ce cred :)
Nu m-am plictisit deloc. As vrea si eu sa scriu ca tine <3
Intrebare: Ai o beta, sau scrii singura?

Ce tine de fic: Ideea este foarte interesanta, personajele sunt complexe si le descrii atat de frumos. Eu ador tot ce tine de yaoi/slash, citesc de mult timp si nu sunt in stare sa suport ficurile normale. Depinde...
Al tau m-a dat peste cap. De la inceput a fost clar ca o sa-mi placa, cand Justin/Tyler s-a imbracat in fata. Si nu ai idee cat imi place de Kyan. Tu i-ai facut atat de speciali <3 I'm in love. Mi-a placut vacanta lor, mi-au placut certurile, accidentul (de fapt eram socata si ingrijorata). Ma bucur ca acum totul s-a reglat, imi era asa mila de Tyler, dar si de Kyan. Imi imaginam cat de mult sufera. Cand citeam faza unde ii spunea ca Sam e indragostita de el, imi venea sa ii dau una in cap, sincer. ))

Si Sam e o fata cu un caracter asa de... imi place, e genul meu. *blush*
Nu stiu ce sa mai spun. Ar trebui sa spun ceva ce nu imi place. Ah, da - unde sunt paparazzi? Unde-i toata valva din jurul actorilor? Ar fi nice sa bagi si faze din astea, sa para mai real. Dar nu e o problema. In orice caz sa stii, mi-a placut enorm si sper sa nu il termini prea repede.
Acum sa comentez ultimul next ce nu il avea in telefon:

Ah, te iubesc pentru asa un next! Tyler, Doamne cat de fericit este acum. Ii spunea pe numele sau adevarat si cred ca asta a fost cel mai scump dar. Ma bucur ca nu a intrat nimeni sa ii intrerupa, mai ales ca era asa o scena importanta. Demult asteptam eu una ca asta. Sam e o tipa foarte intelegatoare. Cand Kyan i-a zis lui Tayler ca el e slabiciunea lui Sam, dar nu o condamna, a fost sweet. Tyler e si slabiciunea lui Kyan, clar. <3
Copilul asta blond si frumos are cu ce se mandri. In orice caz cum mi-l imaginez eu.
Si imi place ca ambii sunt blonzi <3 Nu am mai citit yaoi cu doi blonzi, din pacate. Acum stiu cum e, lol. :D

Ah, sper sa iasa mai repede de aici, fac si eu ca si Kyan - da-le naibii de coaste ;))
Vreau next!
Felicitari pentru asa un fic superb.
Cred că eşti slăbiciunea ei... Dar nu o condamn.
Aww, nici eu nu o condamn. Tyler e asa dulce si dragalas, imi vine sa bag mana prin pc si sa il iau in brate ( mai bine nu as face asta :-s ) . Sam chiar a fost in plus, dar ma bucur ca a plecat, astfel cei doi si-au spus mai curajosi sentimentele. Ah, ca veni vorba, atunci cand Kyan a spus ca il iubeste, nici nu imi imaginam ca va urma o replica ca asta dupa ce incepea a-i pronunta numele de atatea ori. M-a surprins chiar si pe mine blondul, dar a fost dragut. Si nu numai Tyler a ramas cu zambetul ala pe buze, ci si eu.
Sunt amandoi asa frumosi impreuna. Il iubesc pe Tyler, mai ales ca a devenit si el putin mai altfel ca la inceput. Oricum e foarte grijuliu si vrea ca blondul sa se faca bine ( ca si mine, de asemenea ). Ma bucur ca la oprit, chiar daca tanjeam dupa o scena yaoi pe patul spitalului, acele saruturi zic eu ca au fost de ajuns ^^
Vreau sa se faca bine si sa se externeze cat mai repede. Pana atunci, bafta la scris, idolul meu :pls:
Draga mea, asta a fost un capitol pe cinste, nu stiu ca sa spun. :perv: Imi vina sa-i mananc pe amandoi pe paine. Sunt deliciosi, tu esti delicioasa, si nu stiu cum sa-mi stapanesc acest apetit. Cu toti asteptam un singur lucru: YAOI-ul, asa ca nu ne lasa asa. LIpeste-i la Kyan cu superglue coastele si dai bataie. In sfarsit sa terminat cu bine pentru ei si se iubesc (am inpresia ca ficul e pe la sfarsit). In rest n-am ce comenta a fost perfect, ca de obiecei. Sfatul meu: NU ternima ficul asa de repede :(( :cry:
Bafta in continuare! Gambate! :bye:
Oh my Gosh!! Capitolul a fost... Woww~!:perv: Adica e... Uimitor! Splendid!! Mirific [de pevers :))]!!! Nu mai am cuvinte!
"Tyler. Te iubesc, Tyler!" Pe cuvant. Replica asta m-a ametit de-abinelea... :love:
Atat de multi "pupici nevinovati" in capitolul asta...
Critici constructive?! Da' ce? Vrei sa te aburesc de tot?! Deja e prea mult!! Inima mea nu mai rezista la atata Yaoi :nh:

Simte-te mandra! :> Nu dau comm-uri oricui.
Atat! Astept Nextu'!! Ciao~! :*:*
Luv u!! :x
Well...am cam intarziat ,scuze pt asta...ficul tau este superb si nu spun asta doar pentru a spune ceva dragut..sincer asa este.Chiar daca nu am dat com la celelalte capitole,promit ca de acum am s-o fac, sa stii ca le-am citit si la anumite momente m-am crucit,mi se facuse pielea de gaina :d(super sentiment).Revenind la actiune,ador faptul ca se iubesc asa mult si nu le este teama sa o spuna tare si clar,cel putin acum. So,spor la lucru si vino cu un nou capitol incendiar!
Astept next-ul cu nerabdare!!! :p
ByeBye...:))
Scuzati de intarziere va rog T^T Pastile astea:))
Si acum am venit cu nextul :o3
Kissez sweethearts ^.^
Si va multumesc foaarte mult pentru commuri :"3
<3

Capitolul XXIX

Stand astfel, lipit de Kyan si atat de linistiti, ajunsesem chiar sa inchid ochii atunci cand incepuse a-mi mangaia crestetul capului, insa fusesem brusc speriat de usa care se deschisese. M-am ridicat in sezut atat de repede, ca si cum nu as fi stat acolo intins mai bine decat o pisica la soare, si vazusem intrand un domn inalt cu parul carunt, care era doctorul.
-Ce bine, rosti blondul, ridicandu-se si el greoi, apoi coborand din pat pentru a se apropia de acel domn. Spuneati ca pot fi externat, nu-i asa?
-Da, dar am venit sa va reamintesc ce...
-Da, da! Stiu povestea, fara efort fizic, sa stau cuminte, etcetera, etcetera. Pot sa plec? intreba Kyan ca un copil rasfatat.
-Nu, Kyan! intervenisem eu, incruntat. Nu poti pleca de aici pana nu spune dansul! Te rog sa il asculti...
-Dar a spus ca pot...! se planse el, intorcandu-si chipul rugator inspre mine. Imi dadea impresia unui copil ce se folosea de permisiunea trasa de par a unei mame. Cu siguranta medicul l-ar mai fi tinut in spital altfel.
-Sunt curios... el a cerut sa plece? intrebasem eu, indreptandu-mi privirea spre doctorul ce era proptit inaintea usii.
-De parca ar conta... vru actorul sa spuna, insa atunci mi-a fost raspuns la intrebare.
-Ah, dar domnul ceruse asta inca din prima zi, insa trebuia sa aflam daca are leziuni in urma loviturii de la cap... A trebuit sa il sedam chiar in acea noapte... Parea a avea virusul rabic . Nu stiu cum i-au facut radiografiile pentru cutia toracica.
-Bine, gata! sari Kyan imediat, vrand sa il opreasca pe domnul care imi comunica tot ceea ce eu nu stiusem. Si... cum mi-ai spus? intreba pe urma, confuz, ridicand o spranceana
-Rabie, Kyan. Domnul vrea sa spuna ca pareai turbat. Si lasa-l sa continuie... vreau sa aflu.
El isi indreptase atat atentia spre mine cat si pasii mari pe care ii facuse, pentru a ajunge langa patul pe care eu inca stateam asezat.
Se aplecase asupra mea, surprinzandu-ma atunci cand imi furase un sarut, reusind sa ma reduca la tacere, fiindu-mi mult prea jena fata de domnul doctor care observase totul. As fi vrut sa ma arunc sub cearceaful alb de pe pat, insa am preferat sa imi plec capul in pamant in incercarea de a-mi ascunde obrajii inrositi.
Actorul se asezase langa mine, petrecandu-si bratul peste umerii mei si tragandu-ma mai aproape.
-Deci pot sa plec? intreba el din nou, parca mai destins decat inainte.
-Aveti drum liber. O zi buna.
Il auzisem pe Kyan expirand usurat, apoi usa se inchisese, semn ca domnul acela plecase. Abia atunci imi ridicasem privirea spre el, vorbindu-i incet, de parca ii sopteam ceva.
-Kyan, daca faci asa de fiecare data, toata lumea va afla ca noi...
-Nu ma intereseaza. Sa afle toti! ma intrerupse el, dupa care imi ridicase barbia cu degetele mainii sale drepte. Toti sa stie ca te iubesc, la fel de bine cum o stii si tu.
Oare inima nu avea sa imi inceteze niciodata din trepidatul acela rapid si dureros de placut, iar trupul din a mi se cutremura? Trecusera doua ore de cand ma sarutase prima oara dupa atatea zile, iar acele sentimente continuau sa vina si sa revina...
Ma sarutase apasat, apoi revenise in picioare, punandu-si mainile in solduri.
-Asa. Acum sa zburam din locul asta infect.
Luase de pe un scaun o pereche de blugi care parca fusesera aruncati acolo neglijent, apoi scapase de pantalonii albi de trening, ramanand in boxerii sai negri. Imaginea ma facu sa imi plec capul rusinat si sa imi simt obrajii infierbantandu-mi-se treptat, iar cand vocea lui exclamase fericita ca era gata de plecare, ma ridicasem si eu in picioare. Tocmai isi tragea o camasa rosie pe el cand eu il privisem, insa o lasase deschisa, parca prea grabit sa o inchida.
-Ce mai am pe aici mi le va duce cineva acasa. Nu am chef sa stau sa adun fiecare obiect, chiar daca nu-s chiar multe...
-Nu ai pic de rabdare sa pleci de aici... rostisem eu apropiindu-ma de el.
-Exact. Abia astept sa pun piciorul afara. Urasc spitalele mai mult decat berea fara alcool.
Facu cativa pasi spre iesire, insa inainte sa puna mana pe clanta usii, il oprisem.
-Stai Kyan! nu iesi asa de aici... spusesem eu incet, prinzandu-l de camasa pe care incepusem sa o inchei nasture cu nasture.
Pentru un moment ramasese tacut, insa a ras scurt si incet cand observase ca doar de la al treilea nasture mainile imi devenisera alunecoase. Ma lasa totusi sa continui pana la jumatate, cand degetele mele pareau mult prea obosite pentru a continua.
Imi traspirasera palmele, devenind la fel de rosii ca obrajii mei incalziti din pricina stanjenelii mele. Ma simtisem putin ciudat, dar nu voiam sa iasa asa dezvelit. Era indejuns ca putea fi vazut astfel si prin intermediul internetului sau televizorului... nu trebuia sa fie vazut si pe viu. Oricum toata lumea il recunostea si era imposibil sa nu intoarca privrea dupa el. Cred ca acel gand ma impinse la a-i acoperi corpul.
-Dumnezele... esti adorabil! rostise Kyan, care ma facu sa imi ridic privirea spre el si sa il vad zambind.
Se aplecase spre mine, cuprinzandu-mi buzele intre ale sale. In acel punct nu se mai grabise. Parca avea tot timpul din lume pentru a-si misca lent buzele ferme peste ale mele, iar limba sa imi cerceteze lacasul cald si umed cu atata tandrete incat as fi crezut ca incepeam incetul cu incetul sa ma topesc pe propriile picioare.
Abia dupa ce se desprinsese de mine, reusisem sa inspir aerul cerut de plamani si sa revin pe planeta Pamant.
Atunci mainile lui reusira sa inchida restul nasturilor pe care eu nu am putut, si imi zambise usor.
-Mai bine acum? intreba el, cand eu dadusem afirmativ din cap.
Atunci deschiese usa pe care iesiseram amandoi, pentru a pasi pe holurile spitalului, insa inainte de asta, ma prinsese de mana, reusind sa ma surprinda.
-Kyan, e un spital... poti fi vazut.
-Ti-am spus ca nu ma intereseaza. Cat vrei sa repet asta?
-Kyan, te rog... Daca vom fi vazuti asa...
-Nu imi va afecta cariera, nici viata, nici ce sunt sau ce voi fi! Si chiar daca s-ar intampla, nu as avea ce sa regret, intelegi? Te rog, nu incepe din nou cu asta.
Vazand ca nu aveam cale de convingere, tacusem, urmandu-i pasii, iar el isi scosese telefonul din buzunar, formand un numar, dupa care comandase un taxi. Merseseram astfel pana cand am iesit din institutia medicala, insa incercasem sa ignor privirile curioase ale asistentelor si a diferitilor oameni care treceau pe langa noi cu ochii cascati. Ma simteam asa ciudat...
Ne oprisem chiar in fata spitalului dupa ce am coborat scarile, iar Kyan se intorsese spre mine zambitor, fara a-mi elibera mana.
-Acum trebuie sa ne vina taxiul, spuse el, cand eu imi coborasem privirea stanjenita.
-Kyan... Oricine poate sa ne surprinda acum. Sunt sigur ca paparazzi aia te urmaresc pretutindeni. Nu crezi...
-Drace! exlama el, parca putin enervat. Scapam de o problema si dam de alta? Daca mai continui, ma obligi sa le ofer ceva ce cu adevarat ma va "incrimina", dar sunt sigur ca te-ai supara daca te-as saruta acum in plina zi in vazul tuturor.
Abia dupa ce isi terminase propozitia, aparuse taxiul in care ne urcasem. Amandoi ne-am asezat pe bancheta din spate, iar Kyan isi dadu adresa, dupa care domnul sofer pornise in acea directie.
Ramasesem tacut si ingandurat, oftand deseori la gandul ca el era atat de nepasator in privinta a tot ceea ce cladise cu propriile maini. Ma ingrijora faptul ca eu as fi putut deveni motivul pentru care cariera sa sa dispara... ma ingrozea de fapt!
De indata ce ajunseseram inaintea portii inalte de fier, el ii platise soferului caruia ii multumise amabil, apoi descuiase usa pe care intraseram amandoi. Il urmasem lent, in ritmul pasilor sai lenesi, care mergeu pe poteca ingusta, iar cand descuiase usa casei, intra, arucandu-si cheile de indata ce ajunseseram in living.
Se intoarse atunci spre mine, oftand, puandu-si o mana in sold.
-Nu imi spune ca te-am suparat, zise, privindu-ma serios.
-Nu... Sunt doar putin ingrijorat, rostisem eu, incet, ridicandu-mi privirea spre el. Kyan, nu vreau sa se afle... nu vreau sa fii privit altfel...
Plescai nemultumit din gura apoi se apropiase, tragandu-ma in bratele sale si presandu-si buzele de fruntea mea de indata ce fusesem lipit de trupul lui.
-Nu intelegi... Am dreptul la asta. Am dreptul sa te am langa mine sa sa nu ma intereseze de ceea ce zic altii. Am dreptul sa te iubesc fara sa imi fie frica de bliturile camerelor de fotografiat sau de camerele de filmat. Dar asta nu se poate daca tie iti e frica sa fii cu mine, sau de ceea ce vor spune altii despre tine.
-Nu. Nu am spus asta... Vreau sa fiu cu tine. As vrea sa stau tot timpul cu tine, spusesem eu incet, dar hotarat, inconjurandu-i spatele cu bratele si lipindu-mi fruntea de pieptul sau. Da, imi e frica si de ceea ce ar spune restul despre mine, dar imi e mai frica de faptul ca ai putea pierde atat de multe din ceea ce ai... Eu unul nu am ce sa pierd, pentru ca niciodata nu am avut nimic altceva inafara de o sora si... acum pe tine. Dar asta e lumea mea... a ta e complet diferita.
-Ce conteaza mai mult pentru tine? Faptul ca am o cariera care imi aduce bani multi, sau ca te iubesc? intreba el serios, facandu-ma sa imi ridic pentru cateva clipe privirea usor uimita spre el.
-Normal ca e mult mai important faptul ca ma iubesti, Kyan, dar...
-Atunci, te rog, axeaza-te doar pe asta... Pe nimic altceva.
Oftasem inainte ca buzele sa i se apropie de ale mele, si sa le stapaneasca din nou, cum numai el stia mai bine, facandu-mi sangele sa imi fiarba in vene, iar trupul sa mi se cutremure.
-Dar, Kyan...
Voisem sa ii vorbesc imediat ce se desprinsese de mine, insa vocea lui soptita ma reduse la tacere de indata ce buzele i se apropiara de urechea mea.
-Sssh... Te iubesc, rostise el cand toate maruntaiele mele incepusera a se zvarcoli in mine, incalzindu-ma odata ce pielea imi fusese strapunsa de fiori puternici de atat de multe ori...
Inima imi luase razna cand auzisem din nou acele cuvinte... iar spuse astfel, erau pe punctul de a ma innebuni. Jocul cuvintelor sale putea sa lase o persoana fara respiratie... fara minte. Ma pierdusem in propriile ganduri cand isi lipise din nou buzele de ale mele, furandu-mi orice drept de a vorbi sau actiona.
Awww, in final, ai adus capitolul ! :o3 Eeh, te inteleg... Pastele chiar a fost luuung. Pentru mine.. Mai mult obositor. :]]
Never mind, sa trecem la comm`. :-"
Mie mi se pare ca Tyler isi face prea multe griji pentru Kyan; and ofc, e ceva normal. Insa... Sa fiu sincera acum, tocmai din cauza preocuparii lui Ty cei doi s-au certat de cateva ori in fic. De fapt, nu a fost doar de cateva ori. :))
Uh, si acum.. Ce bine ! Kyan in sfarsit, e liber ! * laughs * Parca tocmai a evadat de la inchisoare or smth. =]]
Well, Iza... Stiu ca ai multa imaginatie... ^^ Bafta ! * big hug *
Gomene, sweetheart ^:)^ Acum reusii si eu sa ajung sa las un comentariu. :">
Ca de fiecare data, de altfel, a fst un captiol exceptional in care ai impus punctul de vedere al amandurora formidabil, incantator. Imi place noua transformare a lui Kyan, acum pare un copilas demn de batut *laugh*
Imi place mult ca ai intrat in pielea lui Tyler si descrii atat de bine ceea ce simte prin simplele sale cvinte, cand spune ca nu vrea ca actorul sa-si strice cariera >< La dracu' cu cariera, vorba lui Kyan, iubirea conteaza @-)
Buun, un nou capitol care mi-a placut mult... :-? Dar aici e ceva in neregula: doctorul a spus fara sex... o luna! ! ! Cum putem sta noi, niste fani yaoi obsedati, niste sexologi adevarati si niste maniaci, sa stam fara aerul nostru, apa noastra, inima, sufletul si ce mai avem noi?!
Sper din suflet ca nu are Kyan de gand sa respecte :))
Anyway.. Mi-a placut si ca tine cu adevarat la Tyler. Cum ai spus si tu, ficul asta e diferit de celelalte cu mult, dar place, place, place! *lovestruck*
Oke... Eu tre' sa mananc, deci am plecat :* Bafta la scris in continuare!

P.S.: Sunt capie. Am mancat litere, gomene. *blushing*
A venit si nextul, in sfarsit, cat l-am asteptat :3 Yuhu, in sfarsit l-am vazut si pe Kyan cu un altfel de comportament, ma refer atunci cand a venit doctorul si a adus vorba de externare, era asa cute, si Tyler asa grijuliu, ce dragut din partea lui ^^
Bineinteles ca blondul era turbat, mai bine zis nervos. Ah, nu vreau sa imi mai aduc aminte capitolul ala, m-a speriat asa tare comportamentul lui : - s. Anyway, acum totul e bine, si ma bucur ca actorul e externat :D
Oh, Kyan, ce se pricepe sa ii astupe gura micutului Tyler, si la propriu si la figurat xD Da, da, toata lumea ar trebui sa afle de sentimentele pe care le tine actorul pentru micut, neh?
-Exact. Abia aştept să pun piciorul afară. Urăsc spitalele mai mult decât berea fără alcool.
Mi-a placut mult replica asta, si, da, nu l-as vedea consumand bere fara alcool, deci i se potriveste de minune xD
Cand a venit vorba de paparazzii, serios, m-am gandit ca o sa apara toti pe acolo cu aparate, si Kyan il va saruta in public but.. ahh, nu a fcaut-o -.- Cred ca s-ar fi suparat, cum a zis-o si el. Eu nu cred ca m-as fi putut abtine :">
Mi-a placut mult conversatia lor atunci cand au ajuns la destinatie. A fost asa.. uff, nu stiu, dar mi-a palcut, mai ales acele cuvinte de la sfarsit. Meriti toata lauda pentru acest capitol caci n-am vazut nicio greseala, oricum asta se datoreaza si modului in care ai descris si am fost complet atenta la povestea propriu-zisa, si la nimic altceva [-(

Ma bucur ca a venit si nextul, ca l-am citit si ca sunt gata sa trimit comentariul. As vrea sa vad un zambet pe buzele tale cand citesti asta, la fel cum am si eu cand iti citesc ficul :)
Deci bafta pana data viitoare, sweetheart :3
n-am scuza pentu ca n-am mai comentat. :-s si nu e vorba de lene and stuff, dar... :'3
eh. deci capitolele le-am citit pe nerasuflate. aproape la propriu. sunt asa luungi. si pline de ceva. dar nu e neaparat vorba cat sunt de lungi, ci de cum sunt lucrate. totusi prin dimensiune dai ocazia sa se intample mai multe chestiute, iar totul pare ca decurge cu ataaata naturalete. :3 mi-a placut in special faza aia din spital cand l-a sarutat pe Tyler si 'avea tot timpul din lume'. a sunat foarte bine cum ai spus-o. :d iar dialogul...ah, chiar, dialogul! Tyler greu se mai lasa convins din a nu se mai ascunde. desi sa zicem ca in mintea lui sunt motive mai mult sau mai putin bune. si in legatura cu ce a zis Gabytsswh, hai, poate Kyan nu se va lasa in fata rugamintilor baiatului de a depune efort. ^^' se poate ca Tyler sa coopereze si el putin? daca da, atunci presimt un capitol delicios. >:d<
ma straduiesc sa comentez mai regulat, nu-mi place situatia de fata. :[ *hugs*
Hi! Dragut capitolul....actiunea mi-a placut, ce se intampla intre ei este dragoste pura. Partea proasta e ca Tyler nu intelege ca nu canteaza cariera lui Kyan...cat timp acesta este dispus sa renunte la tot pentru a fi cu iubirea vietii lui, dar banuiesc ca lucrurile se vor aranja intr-un final favorabil.
Astept capitolul urmator, desii nu ma astept la vreo scena fierbinte....ca doar nu-i permite lui Kyan fizicul (concluzie: mai usor cu prostioarele ca te rupi in doua :p). Bineinteles ca nu sunt sigura....poate isi revine ca prin minune ;), sper sa faci "magie".
Pai, cam atat! NeXtUl si te-am lasat :d
PuP! ByE!!!
Neeeee~xt :))
Oh geez, sunt atat de obosita incat cred ca au sa imi cada ochii si nu stiu ucm voi ajunge sa scriu saptamana asta @_@ (mi-a trebuit mie voluntariat>.<) Azywayz, this is the next chap :*
Kissez >:D<



Capitolul XXX

Buzele sale calde le framantau lent pe ale mele in timp ce limba imi era mangaiata de a sa, reusind a-mi trimite fiori placuti ce mi se adanceau pana in maduva oaselor.
Imi cuprinsese umerii, apoi coborase incet pe bratele mele, inclestandu-si degetele mainii drepte intre ale mele, cand palma stanga imi inconjurase spatele.
Fusesem brusc surprins cand trupul imi ajunsese pe canapeaua care era la doar un metru de Kyan. Cand ajunsesem acolo?
-Te-am prins! spuse el, victorios, facandu-mi cu ochiul.
Imi simtisem chipul cald, iar pieptul tresarind usor atunci cand ii intalnisem privirea adanca, fixata in ochii mei, insa insprirasem brusc atunci cand realizasem in ce postura ma aflam.
-Nu, Kyan! sarisem eu, impingandu-mi paleme in pieptul sau cand el scancise puternic si stramba din nas, speriindu-ma si indemnandu-ma sa imi retrag brusc mainile. Iarta-ma! Nu am vrut...! ma alarmasem eu imediat, inainte ca actorul sa ma sarute scurt, jucaus.
-Iar te-am prins! zise pe un ton copilaresc, scotand limba ca si cum incerca sa imi faca in ciuda.
-Kyan, nu te juca... Ma ingrijorezi, ma plansesem eu, incruntat.
-Iarta-ma, nu ma pot abtie sa te necajesc.
Afisase un zambet nevinovat apoi isi coborase capul, lipindu-si buzele de gatul meu.
-Kyan! Intelege, te rog! Nu poti...
-Imi dai voie sa decid eu ce pot sa fac si ce nu? intreba el pe un ton ironic, fara a-si ridica insa privirea spre mine.
-Uhm... Nu, Kyan! Esti mai mult sau mai putin incapatanat decat un catar!
-Nu ma intereseaza... gemu el, inchizandu-si usor ochii, tinandu-si inca zambetul pe buze.
Ambele sale maini se strecurara nerabdatoare sub tricoul meu negru, facandu-ma sa tresar.
-Nu, Kyan! Ah...! Ce faci?! sarisem eu cand ii simtisem dintii prinzand de pielea subtire a gatului meu, lingand-o si mai apoi sugand-o parca atat de pofticios...
-Te gust, raspunse aproape soptit. Asa ca da-mi voie... continuase apoi, urcandu-si palmele mari pe pielea trupui meu, pana cand ajunsese in dreptul coastelor mele, apoi le asezase pe pieptul meu, miscandu-si degetele pe suprafata mugurilor mei care ii raspundeau, fericiti de atingerile sale blande.
Gemusem atunci cand ii stransese intre doua degete, pe masura ce buzele sale ferme urmareau lent muchia claviculei mele.
Degetele sale lungi coborara pe marginile trupului meu, ajungand la capsa pantalonilor pe care o deschisese in graba, insa ma zvarcolisem sub actorul care nu imi dadu sansa de evadare.
-Kyan, te rog, inceteaza! Nu...
-A trecut prea mult timp... Tyler, prea mult... sopti el, cand mainile sale avusera indeajuns spatiu pentru a ajunge sub materialul blugilor mei, pe care ii coborase pana deasupra genunchilor mei.
-Stiu, dar...
-Nu vreau sa aud motive, se auzise vocea lui serioasa, insa inceata, ca o soapta.
Ii simtisem in scurt timp buzele dezmierdand pielea abdomenului meu, trimitandu-mi fiori fierbinti ce imi parcursera pielea infiorata, indemnandu-ma sa scap un alt geamat. Cobora lent, insa sigur spre locul ascuns sub boxerii mei a caror margine fusese prinsa intre degetele sale, si coborata la acelasi nivel cu pantalonii.
Imi simtisem obrajii incingandu-se pe masura ce blandetea atingerilor sale se indrepta spre zona cea mai sensibila a trupului meu, insa, care se oprira atunci cand se facuse auzit zgomotul unui telefon.
Kyan injurase printre dinti, apoi isi vara mana in buzunar, scotand de acolo micul aparat pe care il pusese nervos la ureche si raspunse fara a-i pasa de tonul lui, nu foarte politicos.
Recunoscusem repede vocea feminina care, logic, urla cu toate puterile sale, iar Kyan nu avusese de ales decat sa asculte.
Nu puteam intelege absolut nimic din acel bazait suparator, dar dupa ce totul se terminase, el isi arunca mobilul undeva departe, lasandu-l sa se tranteasca de podeaua incaperii.
Revenise atunci asupra mea, privindu-ma incruntat. Parea suparat.
-De cat timp nu ai mancat? intreba el, privindu-ma neincrezator.
Tacusem pentru cateva clipe bune, apoi ma balbaisem cand voisem sa ii dau un raspuns.
-Nu pot spune ca nu am mancat...
-Nu ai mancat de trei zile! Ce ai de gand? Sa te omori? Tii post negru, sau ce Dumnezeu?... Hai cu mine, ordona el, ridicandu-se in picioare, dandu-mi astfel mie sansa de a-mi aranja hainele pe care el le ravasise.
-De ce te enervezi asa? Nu e ca si cum stomacul tau sufera, rostisem eu bosumflat, in timp ce imi incheiam pantalonii.
-Daca tu ai voie sa te ingrijorezi pentru coastele mele, am si eu dreptul sa imi fac griji ca esti pe punctul sa imi lesini aici! Tyler, nu glumi cu asa ceva!
Imi simtisem inima trepidand atunci cand realizasem de unde proveneau nervii lui. Era ingrijorat pentru mine!
Acel gand imi aduse un mic zambet pe buze si imi plecasem chipul inrosit, incercand sa ascund faptul ca acea situatie era una fericita pentru mine.
-De ce nu mi-ai spus? intreba apoi, punandu-si mainile in san.
-Nu credeam ca era necesar... Au fost doar niste zile in care eu nu am avut pofta de mancare, motivasem eu, ridicandu-mi privirea jenata spre el.
-"Niste zile"... mormai el, trecandu-si agitat limba peste buze. Acele trei zile in care eu am fost spitalizat, Tyler!... Imi pare rau, rosti incet, privindu-ma atunci, lasandu-ma sa ii observ si regretul din vocea sa joasa.
-Dar nu... Kyan, nu e vina ta! Nu am patit nimic. Sunt bine... Nu ma vezi? Exagerezi doar, spusesem eu, facand un pas spre a ma apropia de el.
-Nu. Daca te-as fi lasat sa imi vorbesti, nu ai fi facut asa ceva... Acum vii sa mananci, stabilise el, prinzandu-ma de mana si indemnandu-ma sa ii urmez pasii spre bucatarie.
-Ce ai vrea? intreba de indata ce deschisese usa frigiderului de care se sprijinise, privind inauntru.
-Kyan, nu trebuie... Voi manca eu...
-Tu stai jos. Ma ocup eu de resul, ordona apoi, scotand mai multe alimente din frigider
Ma asezasem pe unul din scaunele mesei sale din lemn, urmarindu-i fiecare miscare pana cand acesta se intorsese spre mine cu o farfurie pe care era asezat un sandvis destul de mare.
-Scuze, e cam tot ce stiu sa fac. Nu sunt un gospodar prea bun, marturisise el, stramband nemultumit din gura in timp ce imi inmanase farfuria.
Zambisem multumit si amuzat in acelasi timp, apoi asezasem pe suprafata de lemn ceea ce Kyan imi pregatise, ridicandu-mi chipul pentru a-l putea privi.
-Multumesc... Kyan, iti multumesc ca iti faci griji, rostisem fara a incerca sa imi ascund obrajii putin imbujorati.
El imi zambise bland, apoi imi ciufulise parul deja ravasit si se aplecase, presandu-si scurt buzele pe ale mele.
-Macar atat pot face si eu... spuse imediat, facandu-mi cu ochiul. Haide, manaca, adauga pe urma, facand semn spe farfurie si indepartandu-se pentru a se sprijini de bufet.
Ii urmasem indemnul, iar in timp ce eu muscam din painea moale, auzisem un sunet venind din living. Era telefonul lui, pe care si-l lasase pe jos dupa ce vorbise cu Samantha... Nu stiu cum mai rezista acel telefon la cate lovituri si aruncari a primit. Kyan ofta, apoi isi indreptase pasii lenesi spre incaperea de unde luase micul aparat sacaitor si raspunse plictisit, dar din pacate nu reusisesm sa aud nimic din conversatie. Credeam ca tonul lui calm insemna ca nu se intamplase nimic rau...
-A fost Chris, spuse el de indata ce revenise in bucatarie, avand un zambet discret pe buze.
-S-a intamplat ceva? intrebasem eu, dupa care muscasem din sandvis.
El ridicase din umeri, nepasator.
-A spus ca are cateva poze cu noi doi, cumparate de la niste tipi care au vrut sa le faca publice. Cica ii sunt dator ca a platit pentru ele cat pentru insulele Bahamas...
Aproape ma innecasem cu painea ce inca nu am putut sa o mestec, insa reusisem sa nu fac scena sa devina atat de patetica.
Inghitisem cu greu mancarea, apoi imi ridicasem privirea spre actorul ce avea o atitudine atat de degajata.
-Cum adica?!Ce poze?! Unde?! Ce a zis Chris?! sarisem eu, vrand imediat sa aflu toate detaliile cu o expresie destul de ingrijorata.
-Unele din fata spitalului, altele din fata casei mele, noi doi in masina, unele in care ne sarutam... si a mai zis el ceva, dar nu am inteles bine, pentru ca urla ca dupa o viata mai buna.
-Si ce i-ai zis?! intrebasem agitat, ridicandu-ma de pe scaun.
-Ca nu ar fi trebuit sa se oboseasca sa le cumpere, rostise el, ridicand din umeri cu acelasi aer de nepasare.
Ramasesem blocat pentru o vreme, apoi imi amintisem ca eu eram singurul caruia ii mai pasa de acest lucru. Nici nu mai vedeam rostul agitatiei mele...
Inchisesem ochii pentru a ma calma, apoi am oftat descurajat, ciufulindu-mi parul si revenind langa scaunul meu, pe care, insa, nu ma asezasem.
-Deci... intr-un final chiar nu avem cum sa ascundem asta, nu-i asa? intrebasem eu, cuprinzandu-mi bratul stang cu mana dreapta, coborandu-mi privirea in pamant.
-Teoretic... si practic... nu. Pun pariu ca tipii de la care Chris are pozele sunt niste vechi amici de ai lui, pentru ca, altfel nu cred ca ar fi putut pune mana pe ele. Vezi tu, astia sunt ca niste rechini. Nu poti scapa viu odata ce esti atacat de unul, si daca scapi, oricum vine altul, deci e cam acelasi lucru intr-un final...
Parca vocea ii scazuse putin pe masura ce vorbea si ii vazusem privirea plimbandu-i-se prin camera, parca agitata si ingrijorata. Incepuse a-si musca obrazul pe interior, ceea ce semnaliza clar ca ceva nu era in regula.
-Tyler, nu e cale sa ascunzi asftel de lucuri, asadar, gandeste-te bine daca vrei sau nu sa continuam. Nu vreau sa te constrang la a-ti petrece zilele intr-un mod care nu iti convine... iar eu nu vreau sa ma ascund de nimeni, rosti el, odata ce privirea lui serioasa revenise asupra mea, facand ca un fior sa imi strabata trupul ce mi se cutremurase parca de spaima. Imi dadea cumva un ultimatum...?
Buna Iza >:D< Cum te-am vazut online, cum mi-am dat seama ca esti pe cale sa postezi un nou capitol, asa ca am stat mereu sa dau refreshuri sa vad cand il vei posta ^^' Hehe, acum sunt aici, si sunt prima :>
Ah, am vazut acolo o scena yaoi, sau inceputul uneia. Oricum Kyan pare atat de dragut cand ii ofera acele saruturi, la fel si Tyler ce tot incearca sa ii spuna ca nu e bine ceea ce face, mai ales acum cand de abia s-a externat. Noroc cu telefon ala, zau asa :| ( sa zic noroc? sau nu? :-s ). Daca nu suna Sam, atunci micutul Tyler ramanea nemancat, si lui Kyan ii dadeam in cap !!
-Dacă tu ai voie să te îngrijorezi pentru coastele mele, am şi eu dreptul să îmi fac griji că eşti pe punctul să îmi leşini aici! Tyler, nu glumi cu aşa ceva!
Exact! Ii dau dreptate... Da, da. Chiar ii dau!

Ah, da, mi-am adus aminte. Poze? haa! Paparazii, stiam eu!! In sfarsit apar si ei prin cadru si saracutul Chris -.- ma si gandesc cat o fi paltit pentru ele. Oricum, mai bine isi gasea o scuza ca nu are bani si tipii aia publicau pozele :-" Sau nu? Poate iar se isca o cearca intre porumbei T^T
De abia astept raspunsul micutului, sigur va fi unul ce ne va umple inimile tuturor ( sper -.- )

Buh-Bye :chuu: <3 bafta cu capitolele.