AnimeZupCăutare

Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

Hei, am trecut si eu pe aici :]]
Stiu ca am chiulit la capitolul anterior, gomene, dar acum am venit sa ma revansez :]] Am citit acest capitol cu atata placere, incat nici nu mi-am dat seama cand l-am terminat. A fost foarte frumos si, pe bune, ma facut sa zambesc la fiecare replica spusa de personaje :]] Tyler e un scump, asa simpatic si amuzant, iar Kyan... ei bine, daca as fi fost in locul lui Tyler as fi uitat cu totul de acel interviu si as fi sarit pe blond :]]
-Mă mănâncă degetele, înţelegi?
God, e prea tare tipul :]]] Replica a fost mortala, la fel ca si Kyan xD.
Chiar sunt nerabdatoare sa aflu cum vor decurge lucrurile la acel interviu :-? Oare ce se va intampla? Sunt foarte curioasa si sper sa apara capitolul repede. Chiar ma speriasem cand ai spus la inceput ca e ultimul capitol O_O God, credeam ca pic. Ma bucur ca nu e ultimul si ca ai spus ca vor fi multe in continuare. Da Doamne sa nu se termine :]]
Na,na [-x Pe mine nu m-ai speriat cu " acesta este ultimul capitol " pentru ca eu am derulat deja la sfarsit inainte sa citesc vreo replica - cum fac de obicei - si nu am vazut niciun The End. So... Cu mine nu a mers, sweety >:)

Asa, sa revenim asupra capitolului. Ma bucur ca te-ai revansat facandu-l mai mare. Ma intrebam cand se mai termina :)) ( nu ca as fi vrut ). Inca nu imi pot scoate din minte cat de dragut si inocent e Tyler, si cat de pervers e blondul O_O A devenit asa, parca dintr-o data prea pofticios. Si, apropo, il cred ca il mananca degetele. Mi-l imaginam pe micut cu fata lui rosie ca racul, i-ar sta bine, si cu ochelarii aia si, gata, e uke-ul perfect!! Ce norocos e Kyan cu el
:perv:
Imi place de Linda, insa nu cred ca va avea un rol prea important pe aici decat sa ii machieze. Anyway, Sam nu s-a schimbat deloc, imi place caracterul ei, uneori...

Cam atat am avut de zis. Ma gandeam ca voi comenta mai mult, dar nu inteleg nici eu de ce nu am facut-o. Bafta ma' little tiny sweety blue lollipop. ( wow o,o ce imaginatie am xD )
Well well. :>
Şi ce, plănuiai să ne sperii cu acel atac al tău surpriză numit " sfârşitul ficului " ? Heheh, dar tu credeai că noi uităm aşa de repede finalul capitolului anterior ? Tocmai când trebuia să înfrunte Tyler " armata de paparazzii ". :> Eheh... <33
Btw, nu-i stă deloc bine lui Kyan să îmbrace un tip, în special pe Ty. You`re right Ty. :]] Şi în plus, nu mi-am putut imagina faza aia; doar aceea cu semnul din " spate ". Chiar că l-a ghicit cu o mare exactitate. Şi nici măcar n-au făcut-o de multe ori ca să tină Kyan minte acel semn... :))

Interesant totuşi. Mă bucur că ai postat şi well, văd că rămâi la treaba cu scena şi paparazzii. Sunt curioasă şi nerăbdătoare. Succes anw. ^^
Deci,m-am chinuit inca de la ora 21:00 pana in clipa asta sa iti termin postarile.De la inceput pana la sfarsit:)),mda sunt genialab-).In afara de ficul tau yaoi l-am citit si ficul lui Gaby,ficul ei fiind primul de acest gen,insa am noroc ca ficul tau cel palpitant sa fie al doilea:XAdor actiunea,reusesti sa ma tii in suspans de fiecare data,insa tre sa recunosc,perversivitatea ma urmareste mereu,muream sa vad o scena yaoi.Taylor e un scump si la fel si Kyan care acea ironie si acel aer de vedeta,insa il caracterizeaza intr-un mod pozitiv:>nu ca un infumurat cu nasul pe sus:D.Abia astept sa iti citesc in continuare posturile si daca vei putea si daca vei dori desigur,ai putea sa ma anunti?:o3.
Astept nextul si multa bafta in continuare:X
Of e târziu, dar se pare că mai am ceva energie în mine ca să las un com... Sfinte nu mai pot. :))

Acum revenim la oile noastre.. prea mult mă debarasez de subiectul principal. ;))
Capitolul a avut şcene întrerupte.. mai ales de şcene incinse.
Un lucru care cu adevărat m-a pus pe jar, dar în acelaşi timp m-a făcut să vreau mai mult de la tot. :))
Sper ca interviul sa decurgă bine.. dar cred ca are să-i asalteze şi dracii.. aşa să sperăm că au să mai fie şcene yaoi. >:)

Oricum nu te forţa.
Şi te felicit pentru un capitol frumos.. mereu le faci frumoase. >:D<
Ceau ! :3
Scumpii mei dragi si intelegatori cititori :)) imi pare rau de aceste intarzieri urate din partea mea dar... e vacantaaa T^T si sunt molesita, nu e vorba de prea multe de facut :)) sunt prea lenesa
Imi cer scuze :o3
Aici este noul capitol care speeer sa va fie pe plac xD
Kissez <3

Capitolul XXXVII

Linda plecase imediat ce primise un apel de la cineva si ii sarutase obrazul surorii mele inainte de a iesi, fericita de revedere.
Nu durase mult insa, pana ce sa apara o alta domnisoara, cea asteptata se sora mea: acea Christine, o roscata inalta, cu ochi albastri si un corp superb de zeita. Era, intr-adevar o femeie frumoasa.
Sora mea o imbratisase calduros, apoi o luase de mana, conducand-o spre scaunul pe care Kyan era asezat, iar eu stateam in picioare langa el.
-El e fratiorul meu, Tyler, spuse ea zambareata, cand domnisoara aceea inalta imi spusese ca era incantata de cunostinta, apoi isi indreptase privirea spre actorul ce statea tolanit pe scaunul de langa mine. Sora mea, voise a i-l preventa si pe el, insa nu fusese lasata sa isi termine propozita. Iar chestia asta e...
-Kyan Lawson, rostise roscata pe un ton atat de dulce incat credeam ca aveam sa fac urticarie. Hmm... ti-am vazut filmele, adauga apoi pe acelasi ton, studiindu-l cu atata atentie ca pe un tablou unic, incat ma facu sa ma incrunt cand mintea mea primise un semnal de alarma.
Kyan zambise, insa puteam observa cu usurinta acea ironie pe care o emana.
-Esti un actor... minunat, spuse cand isi apropiase degetele de chipul lui, trecandu-si unghiile lungi si ascutite peste barbia sa. Stiu ca tu si Sam nu va suportati, asa ca nu cred ca ea s-ar supara daca am iesi o data sa bem ceva...
O privisem pe Sam care mai avea putin si izbucnea in ras, insa isi tinea gura astupata de maini, pentru a privi scena in continuare.
Kyan ranjise, apoi isi trecuse limba peste buze, ridicandu-se in picioare .
-Scumpo, tu canti la o masa gresita, replicase actorul varandu-si plictisit o mana in buzunar, privind expresia nedumerita a roscatei.
Chiar in acel moment Sam incepuse a rade atat de tare incat atrase atentia tuturor, apoi isi luase prietena de umar, continuand sa rada.
-Iubito... fratele meu si fraierul asta sunt impreuna, intelegi? Ah! m-a amuzat cumplit asta!
-Nu cred...!Samantha! Serios? Asa te joci tu cu inima mea? De ce nu mi-ai spus? se planse roscata, bosumflandu-se. Iarta-ma Kyan, dar mereu am avut o slabiciune pentru barbatii frumosi. Se pare ca e adevarat ca tipii aratosi sunt neciopliti, fictivi sau impreuna cu alti baieti.
-Aha! Deci te-ai prins si tu ca e necioplit! rostise sora mea, victorioasa.
-Poti sa machiezi o vanataie? o intrebase Kyan curios, pe domnisoara roscata.
-Desigur... De ce?
-Dar o gura rupta? intrebase apoi, aruncandu-i o privire amenintatoare surorii mele.
Christine zambise amuzata, apoi o invitase pe Samantha sa se aseze pentru a o machia.
Probabil fara sa vreau, ramasesem cu privirea indreptata spre fata aia, insa nu o studiam, ci ochii mei o urmareau nestiutori.
Simteam o urma de furie in propria-mi fiinta, dar... eu? Nu era genul meu de comportament sa ma enervez sau... sa devin gelos.
"Absurd! Nu sunt gelos!" incercam singur a ma convinge, insa corpul ma tradase, si degetele mele inconjurara incheietura mainii lui Kyan, ca si cum incercam sa pun stapanire pe el.
-S-a intamplat ceva? intrebase actorul, aplecandu-se spre mine.
-Nu... nimic, de ce? intrebasem la randul meu, ridicandu-mi privirea spre ochii lui albastri.
-Pari nervos, raspunse scurt.
-Nervos? Cand m-ai ai vazut tu nervos? Eu sunt o persoana calma... Mereu.
-De aceea urli cand ne certam.
-De ce s-ar mai numi cearta daca persoanele nu urla...?
-Dar ai patit ceva.
-Nu sunt gelos! tresarisem, oprindu-ma brusc atunci cand realizasem ca am rostit cuvantul gresit. Nervos, adica... rectificasem, intorcandu-mi capul in partea opusa actorului.
-Gelo...? Tyler, vino putin, ceruse el, prinzandu-ma de mana, indemnandu-ma a-l urma afara din incapere. Ce-a fost asta? intrebase, de indata ce inchise usa in urma noastra.
-Nimic, nu ma baga in seama... mormaisem plecandu-mi capul cand ma gandisem cat de stupid trebuia sa arat in acel moment, desi adevarul pur era ca simtisem ca imi fierbea sangele in vene in momentul in care Christine il atinse.
-Ce vorbesti, Tyler? Pe ce sa fii gelos? Nici nu am bagat-o in seama pe femeia aia.
-Iti face avansuri...Si ai vazut ce unghii are? Parca e vrajitoare!
Kyan ranjise amuzat la auzul tentativei mele de discreditare la adresa ei, apoi isi plimbase degetele in parul meu, sprijinindu-si antebratul de peretele din spatele meu, practic blocandu-mi drumul, si stiusem ca voia sa imi spuna ceva, insa el se oprise cand auzise pasi ce se indreptau spre noi.
-Esti adorabil, micutul meu, dar vom vorbi despre asta acasa. Bine?
-Nu, nu mai vreau sa vorbesc despre asta...
-Vorbim acasa, decise el, incheind conversatia cu un sarut scurt care imi readuse culoarea rozalie in obraji.
Imediat, ajunse langa noi un barbat de maxim douazeci si cinci de ani, imbracat intr-un costum alb, insa fara cravata, avand sub sacou o camasa albastra.
-Salut Kyan. Ma bucur sa te revad, amice, spuse barbatul, dand noroc cu actorul.
-La fel, replicase blondul, zambindu-i prietenos. Si Sally? Parca ea era cea nerabdatoare sa il vada pe Tyler cu proprii ochi.
-Oh, abia asteapta, dar acum o machiaza Linda. O vei vedea pe platou. Am venit sa va spun personal ca intram in direct in zece minute.
-In direct...?
Vocea mea atrase atentia acelui barbat care isi coborase privirea spre mine si imi zambise discret inainte de a se prezenta.
-Alex Morgan. Imi pare bine. Tu trebuie sa fii Tyler. Ai noroc, azi toata tara va fii cu ochii pe tine, replicase glumet cand eu nu reusisem sa ii gust umorul, ba mai mult, ma panicasem.
Totusi ma bucurasem ca niciuna din persoanele intalnite nu aveau o reactie negativa vazandu-ne, ci se purtau de parca era obisnuit ca un actor precum Kyan sa se prezinte cu un baiat drept partener.
-Mirific... oftasem ironic, simtind cum ramaneam incet fara aer, pieptul strangandu-ma puternic din cauza emotiilor care ma invaluira mult prea repede.
Barbatul imi zambise, apoi anuntase din nou intrarea in direct in mai putin de zece minute, incheind spunand ca actorul avea sa intre primul pe platou, pentru un scurt interviu numai cu el, apoi aveam sa apar eu impreuna cu sora mea.
Cu acele ultime cuvinte, domnul Morgan se indepartase de noi, lasandu-ne din nou singuri. Insa nefiind sigur pe ce anume as fi putut sa ii mai spun, ma indreptasem spre usa in spatele careia se afla sora mea, pe care o anuntasem de cele cateva minute ramase.
Kyan insa, ma trase din nou afara din incapere, cerandu-mi a-l urma pentru ca mai ramasese foarte putin timp pana ce el trebuia sa intre pe platou.
-Ne vedem acolo, bine? spuse, aratandu-mi spre zona luminata puternic, inconjurata de camere de filmat si persoane ce fugeau dintr-o parte intr-alta.
-Bine, dar... daca fac ceva gresit? Nu sunt obisnuit sa stau in fata camerelor, Kyan!
Fara sa realizez imi frecam mainile intre ele, mult prea agitat, apoi imi coborasem privirea, oftand adanc din cauza ingrijorarii.
-Nu trebuie sa iti faci griji de absolut nimic, rostise el, prinzandu-mi mainile in ale sale, aplecandu-se spre mine cu un zambet bland pe buze si atingandu-mi obrazul cald. Totul va fi bine, iti promit, continuase apoi, ridicandu-si mana dreapta spre chipul meu, indemnandu-ma a-i privi ochii aceia frumosi care nu reusira decat sa imi faca pieptul sa trepideze cu o si mai mare putere.
-Dar nu stiu cand ar trebui sa apar si eu in peisaj, ma plansesem, la fel de ingrijorat.
-Samatha va stii si veti intra impreuna. Vreau sa te linistesti, bine?...
-Un minut! se auzise ca un ecou o alta voce de barbat.
-Dar, Kyan...
-Te iubesc, micutule. Te iubesc, imi spuse, depunandu-mi un sarut scurt si apasat pe buze, dupa care se indepartase, indreptandu-se spre locul inconjurat de camere de filmat.
-Si eu te iubesc... oftasem in urma sa, desi stiam ca nu ma auzise.
Vazand-o pe sora mea venind spre mine, ma apropiasem si eu de ea, ramanand tacut, cand ea isi petrecuse bratul pe dupa umerii mei.
Emisiunea incepuse mai intai cu prezentarile de rigoare, apoi intrebari la adresa actorului. Plecara de la accidentul suferit de Kyan, iar cuvant peste cuvant, ajunsera inevitabil la pozele acelea, pe care in scurt timp le si prezentara pe ecranul mare din spatele celor doi prezentatori, Alex si acea Sally, pe care Kyan o mentionase.
-Ooh, cat de dragut aratati amandoi! spuse o voce subtire de femeie. De cat timp sunteti de fapt impreuna?
Kyan rase scurt la auzul intrebarii.
-Adevarul e ca nu se poate stabili o data exacta. Niciunul din noi nu a spus "Hai sa fim impreuna!", iar primul nostru sarut, nu a marcat inceputul relatiei... nici macar al doilea sarut... iar faptul ca sunt actor, nu m-a ajutat deloc in situatia aia, cum s-ar intampla de obicei, rostise pe un ton amuzat. Dar nu pot sa spun ca as fi preferat ca aceasta cariera a mea sa ma ajute in a-l cuceri. De fapt, el nu voia sa ma accepte tocmai din cauza carierei mele.
-Sa inteleg ca tu ai fost cel care a insistat pana ce aceasta relatie sa fie posibila.
-Asa este.
-Deci, putem sa facem si noi cunostinta cu persoana asupra careia a trebuit sa insisti? Pun pariu ca nu sunt singura care vrea sa vada cine a avut o asemenea putere sa iti reziste.
-Asta e un fel de compliment, nu? intrebase amuzat, razand scurt pe urma. Da, este aici si, dupa cum stiti, sau poate nu... este fratele Samathei Kannes. Tyler.
Imi simtisem inima batand puternic si inspirasem adanc atunci cand parca ramasesem fara aer, apoi Sam imi prinse mana intr-a sa, indemnandu-ma a o urma.
-Haide, ingerasul meu. E timpul sa ne facem intrarea.
Mersesem in dreptul ei, incercand sa nu imi tin capul prea plecat atunci cand auzisem ropotele de aplauze exact ca cele cand intrara in direct. Deja eram intimidat de acele sunete.
Sam isi asezase mana pe umarul meu cand ajunseseram in fata canapelei mari de piele si ma asezasem aproape de Kyan, iar sora mea langa mine. Abia atunci imi ridicasem ochii si observasem intreg decorul.
Erau foarte multi oameni care faceau parte din publicul ce ocupa aproape intreaga sala, iar in stanga canapelei pe care sedeam, se afla un birou inalt, alb si dupa el, barbatul pe care il intalnisem inainte si o domisoara ce parea foarte vesele fata de colegul ei care era destul de serios, insa nu rigid.
Ma simteam intepenit si parca nici nu mai auzeam vocile celor din jurul meu. Stiam ca asa avea sa se intample, insa trebuia sa imi revin cumva. Nu era sfarsitul lumii daca greseam ceva... Kyan era acolo pentru mine.
Tresarisem usor cand simtisem degetele blondului inconjurandu-mi bland incheietura mainii, si imi zambise cand imi intorsesem chipul ingrijorat spre el. Isi apropie apoi microfonul de buze pentru a raspunde la intrebarea pe care eu nu o auzisem.
Incepusera cu ceea ce interesa pe toata lumea, si anume: "De ce fratele femeii cu care se afisa impreuna, ca fiind intr-o relatie?"
Nu ii trebuise timp de gandire, deoarece scosese la iveala cat de "bine" se inteleg de fapt, apoi Sam il completase, spunand ca fusese o atractie de moment, sau din cauza bauturii, apoi desigur, nu ezitase in a-l jigni pe actor, intr-un mod specific ei.
Asta rezolvase o parte din problema, avand in vedere ca ar fi fost mult prea ciudat daca sora mea si Kyan ar fi avut o relatie, asa ca putin se limpezira apele... foarte putin. Asteptam doar momentul in care imi va fi adresata o intrebare, iar eu sa ma blochez pe loc.
Buna am vazut ca ai postat un capitol nou si sper ca nu te superi daca las si eu un com. Doamne Tyler e asa de timid iar Kyan si Samanta sunt asa de amuzanti doamne la partea in care Kyan intreaba daca poate machia o vanataie am ras de era sa cad de pe scaun si a mai fost o parte amuzanta dar nu mi-o mai amintesc si mi-e lene sa o caut. Greseli nu am vazut deloc si asta e bine ptr ca sunt sigura ca nu sunt. Pai nu prea mai stiu ce sa zic asa ca iti urez spor la scris si astept nex-ul (adevarul e ca sunt curioasa sa vad daca Tyler lesina in direct).
nicio problema scumpo, noi te iertam, pentru ca de fiecare data vi cu niste capitole lungi si minunate <3
am la fel de multe emotii ca si Tyler, mi-e groaza de ce s-ar putea intampla in urmatorul capitol. sper sa decurga totul lin si nu sa se panicheze la vreo intrebare :o3
scena cu gelozia a fost intr-adevar adorabila, sunt curioasa care va fi discutia de acasa :3 stiu ca e cam repede, dar sper la o repetare a scenei de dragoste?! :-" siiii, inca astept photoshooting-ul <3 cu sufletul la gura chiar! tot timpul cand citesc noile capitole, imi imaginez cum ar putea decurge sedinta aia :)) oricum, stiu ca va fi geniala, you won't disappoint me!
pana nu uit, Kyan mi s-a parut asa dragut in interviul sau, mi-a placut mai ales ideea ca Tyler a fost "hard to get" :3

well, iti urez spor la scris in continuare, love you hon <3
Imi pare rau ca data trecuta nu am cometnat, pretioasa mea:o3. Am ajuns si sper sa ma ierti :(!
Imi place la nebunie si acest capitol, ca si cel de data trecuta. Beinteineles, te-ai obisnuit cu aceste cuvinte de lauda. Dar, cand unui om nu ai ce-i reprosa, e si normal sa-l lauzi.
Personal, mi se pare ca devii din ce in ce mai buna pe zi ce trece! Mi se pare geniala relatia lor la ora actuala, plus modul cum evolueaza lucrurile.
Ca sa fiu sincera, mi se pare curios ce se itnampla. Ma gandesc, desigur, ca va iesi ceva granidios. Doar e scris de tine!
Abia astept, deci ,savad ce idei mai ai:-"
Multumim pentur next si te rog sa ma ierti ca nu am comentat data trecuta:o3 !
Mhh da, eu zbor pe aici de placere gustand din inocenta lui Tyler, iar tu uite ce imi faci. :chuu: Nu pot sa cred cat de fericita sunt, abea astept sa-l intrebe ceva, cred ca sunt si eu emotionata nu numai Tyler. Ohh, cat as vrea sa fiu in locul lui acum si sa explodez de tot ce am inauntru. Iubita, ai venit cu un capitol memorabil, incredibil, emotionant si nu stiu ce sa-ti spun inafara ce esti incredibila, superba si orice com pliment iti vine tie in minte. Multumim pentru un capitol extra si il asteptam cu rasuflarea taiata pe urmatorul, am impresia cu va fi din ce in ce mai bine petru moi. *evil*
Nu te condamn. Din cauza caldurii si eu sunt molesita ~_~

Sa revenim, my idol >:D< ( wah, de cand nu ti-am mai zis asa !? ). Capitolul a fost uimitor, ca de fiecare data. Cand ai spus ca vor intra in emisiune prima data nu ma asteptam ca te vei intinde pe atatea capitole. Dar imi place, nu, serios, chiar imi place, pentru ca ai atatea idei in a mari capitolul incat nu ma mai plictisesc sa le citesc. Tyler e… gelos! Wah, in sfarsit :x Imi place cand uke-le este gelos, dar… oh, jeez, ai descris asa bine. Normal, la ce ma asteptam?
Ca sa vezi cat de bine ai descris, am simtit aceleasi emotii ca si Tyler. Inca imi bate inima, pentru ca ma imaginam deja cum trebuie sa apar in direct in fata intregii tari. X.x Firar, opreste-te! ( just talking with my heart ^^” )
sunt prea lenesa

Oh da. :)) Ştiu cum e, mai ales că-i vacanţă - eu chiar credeam că o să am mai mult timp de scris la ficuri, dar e tocmai invers. :]] Bănuiesc că aşa e şi la tine... xD
Now, I\'m back to this chapter. wow, capitolul 37 ? O_O Te grăbeşti cu postatu`, nu glumă. *laughs*
Ohh, mi-a plăcut mult faza cu gelozia - dap, era de aşteptat că Tyler n-o să reziste acestui sentiment; hmm, poate că dac-aş fi fost în locul său aş fi \" procedat \" la fel. :)) Ehh, rămâne de văzut ce se mai întâmplă cu emisiunea care este în direct. o,o
În DIRECT oameni buni. :> *laughs*

Chiar şi eu mă întreb care va fi întrebarea finală. Orice ar fi, sunt sigură că-i menită să-l pună pe Ty în încurcături; daaar :> , apoi va sări în ajutorul lui cavalerul şi actorul Kyan. :> Yep, asta aştept. <3333
<333
Ooook honeyz, deci iar am intarziua, ca de obicei, dra sper sa nu va suparati pe mine :))
de data asa am un surpraiz :))
Va multumesc mult pentru commenturi <3 sunteti niste scumpe ^.^
Kissez >:D<

EDIT: Nu inteleg de ce imi apare bara asta \\ dupa ghilimele sau apostrof >.> poate numai eu o vad O.o anuntati-ma daca snu sunt singura, ca vad ca nu pot sa le sterg :))
Capitolul XXXVIII
<<<<(Povestit din punctul de vedere al lui Kyan)>>>>

Raspundeam intrebarilor puse de Alex si Sally, oprindu-ma din cand in cand doar in momentele in care Samantha intervenea la fel de prost crescuta ca intotdeauna. Ajunsesem de mii de ori sa ma intreb daca era cu adevarat sora lui Tyler si niciodata nu gaseam o asemanare.
Ma ingrijoram putin pentru el. Era atat de agitat, incat ii puteam vedea mainile tremurand si ajunsesem sa injur in gand faptul ca eram in direct. Aveam nevoie deja de o pauza... Una in care sa il pot strange din nou in brate si sa ii spun ca nu vreau sa isi faca griji.
"Da! Pe dracu' " ma contrazisem imediat, stiind ca nu voiam nimic ai mult decat sa ii sarut buzele moi pana i se inrosesc la fel de tare precum obisnuiesc sa o faca obrajii lui cand se jeneaza.
Adoram asta... Doar gandindu-ma la expresia lui nevinovata si rusinata puteam simti ca o iau razna. Cine nu ar pati la fel?
Buzele lui rozalii si mici, ochii mari si verzi, cu o privire la fel de inocenta ca intotdeuna, cel mai frumos chip pe care il vazusem vreodata la cineva, trupul mic si firav, piele fina... Toate imi apartineau... El, imi apartinea, si chiar nu ma interesa cine si ce avea de comentat.
-Kyan... Este prima data cand ai o relatie cu un baiat? ma intrebase Alex, asteptand calm raspunsul meu.
Stransesem din buze, amintindu-mi ca Tyler nu aflase un anumit detaliu despre mine, insa nu aveam de gand sa mint.
-Nu este prima data... spusesem, inainte ca Tyler sa isi indrepte privirea surprinsa spre mine. Este a doua, dar nu a fost nimic serios, ci mai degraba o confirmare a faptului ca prefer baietii.
Alex dadu afirmativ din cap in semn ca intelese, iar Sally, avea un zambet ce aproape ii acoperea toata fata. Dintr-un motiv sau altul, astfel de subiecte o entuziasmau.
-Iar tu, Tyler? intrebase tot Alex, indreptandu-si privirea spre micutul de langa mine, care ramasese blocat la acea prima intrebare adresata lui.
Duse mana cu microfonul in dreptul buzelor, insa cuvintele parca nu voiau sa ii iasa si in acelasi timp, obrajii i se inrosira.
Mi-am asezat palma peste mana lui, facand-l sa isi indrepte din nou atentia spre mine, si ii zambisem, sperand ca avea sa se relaxeze daca intelegea ca totul era in regula.
Inghitise cu greu inainte de a rosti primul cuvant.
-Da... adica, pentru mine da, este prima data, spuse cu vocea lui putin tremurata si nesigura.
-Ce parere ai avut prima data despre Kyan? intervenise Sally.
-... Nu foarte buna, avand in vedere toate cuvintele surorii mele care nu faceau decat sa il discrediteze. Apoi cand l-am intalnit...Uhm... Sincer, prima impresie nu a fost tocmai potrivita...
-Unde v-ati intalnit?
-Asta ramane secret, spusesem eu, incercand sa nu dezvalui chiar fiecare detaliu, care probabil nu ar trebui.
Sally se bosumflase, insa Tyler respirase usurat si se relaxase putin. Puteam vedea cat de preocupat era de raspunsurile pe care trebuia sa le dea, pentru ca ii era teama sa nu greseasca cu ceva. Oricum, orice ar fi spus, era in regula, insa el nu intelegea asta. Putea spune ce voia, iar detaliile personale sa le pastreze.
-Prima noastra intalnire nu a fost prea importanta... a doua doar si-a pus amprenta. Atunci am vorbit si am fost atat de placut surpins sa aflu ca nu seamana deloc cu sora lui.. din fericire.
-Si din nefericire, uite unde suntem acum.. cumnati! maraise Samantha. Dar atata timp cand e pentru fratiorul meu, accept orice e nevoie, adaugase apoi, privindu-l pe Tyler.
-Cum ai primit vestea? fusese ea intrebata de catre Alex.
-Logic, am fost socata la inceput, avand in vedere ca auzisem din greseala ca ei doi s-au sarutat.. adica vorbeau despre asta, iar Tyler, era extrem de confuz. Puteam spune sigur ca il placea pe Kyan, si totusi, din punctul meu de vedere a durat extrem de mult pana ce Tyler sa accepte sa pastreze acest animal de companie.
Cei doi gustara gluma Samanthei, la fel ca si restul salii, si ca sa fiu sincer, pana si eu zambisem in coltul gurii. Uneori putea fii amuzant sa te ciondanesti cu o femeie.
Din fericire, interviul nu mai durase decat inca zece minute, in care, Tyler ramase tacut, cu privirea coborata, ca un copilas pedepsit. Abia asteptam sa se termine totul, dar puteam pune pariu ca el era mult mai nerabdator decat mine.
Imediat ce ne ridicaseram de pe canapeaua aceea nenorocita, pe care parca intepenisem, Tyler inspirase adanc, ca si cum vorbise minute intregi, ceea ce ma facuse sa zambesc inainte de a-i ciufuli parul blond. Dar simteam o nevoie acuta de a-l strange in brate.
Avea o expresie seriosa si parea ingrijorat pentru ceva anume. Isi aranjase ochelarii, apoi ma privise.
-Putem pleca...? intrebase incet.
-Sigur micutule. Mergem acasa, rostisem zambaret, abia asteptand momentul in care aveam sa fim din nou singuri, insa imi spulberase visul imediat.
-Nu... Mergem la mine. Astfel voi fi sigur ca nu iti mai pun in pericol coastele. Asta daca vrei sa vii, spuse, plecandu-si capul.
De ce simteam ca ceva era in neregula?
-Tyler.. de ce sa mergem la tine? Nu vrei sa o deranjam pe sora-ta. Mergem la mine.
-Nici vorba, Kyan... Mergem cu Sam acasa. Punct.
Nu putea fi mai adorabil cand incerca sa fie serios... Totusi, nu voiam sa il supar sau sa creada ca nu tin cont de dorintele lui, asa ca ma conformasem, desi nu imi convenea sub nicio forma.
Dupa ce ne luaseram la revedere de la Alex si Sally, am plecat spre casa lui, odata cu Samanta care o luase inaintea noastra cu masina ei. Nenorocita nu avea de gand sa ne ofere nici macar o secunda in plus singuri in casa. Aveam atat de multe momente in care o uram cu adevarat, iar altele in care puteam fi amuzat de comentariile ei stupide.
-Ce te deranjeaza, micutule? il intrebasem, mutandu-mi privirea spre el pentru cateva clipe.
-Nimic.
Sincer, raspunsurile lui scurte puteau sa ma panicheze. Nu stiam la ce se gandea si nici nu imi spunea de unul singur ce anume il supara, asadar terbuia sa scot totul cu clestele de la el.
Am decis totusi ca cel mai bine era sa vorbim in liniste acasa, in camera lui... nu ma interesa, numai sa fi patru pereti, eu cu el si de preferat un pat. Nu se stie niciodata...
-Sa stii, incepuse Samantha de indata ce pasisem in casa. Eu nu accept galagie si daca aud ceva, pun vina pe tine si te spintec! Intelegi...?
Ridicasem o spranceana cand o auzisem.
-Cine esti tu? Mama cea vitrega?
-Nu, cumnata malefica! replicase ea imediat, aruncandu-se pe canapeaua ei.
Tyler continua sa fie tacut, ceea ce ma ingrijora, dintr-un motiv sau altul, asa ca il prinsesem de mana, facandu-l sa ma urmeze pana in propria sa camera.
-Deci, spune-mi... ce s-a intamplat? il intrebasem, inchizand usa in urma noastra, fara a-i da drumul mainii.
-Nu s-a intamplat nimic... mormaise, evitandu-mi privirea, ceea ce imi daduse un semnal de alarma.
-Haide micutule. Urasc sa nu stiu la ce te gandesti... E inca vorba de fata aia?
Tyler se indepartase de mine, asezandu-se pe marginea patului, lasandu-si capul plecat si frecandu-si mainile intre ele inainte de a ofta parca descurajat.
In astfel de momente, nu puteam decat sa sper ca nu aveam sa ne certam din nou, desi abia mai respiram in asteptarea catorva cuvinte, oricat de calm incercam sa par la suprafata.
-Cine era...? intrebase cu o anumita ezitare in voce.
-Cine sa fie...?
-Baiatul ala, Kyan... cine era? Nu mi-ai spus...
Intelesesem imediat la ce anume se referea si rasuflasem usurat, stiind ca aveam o explicatie foarte simpla, dar avand in vedere ca el putea despica firul in patru, nu puteam sa ma culc pe o ureche. Putea intelege lucrurile gresit.
Ma apropiasem de pat si ma asezasem langa el, inconjurandu-i umerii cu bratul si tragandu-l langa mine.
-Era un fan... Dar nu s-a intamplat decat o data si nu a fost nimic serios, asa cum am spus.
-Dar eu de ce nu stiam asta...?
Vocea lui dezamagita ma facu sa raman tacut pentru o clipa, dar nu pentru ca nu stiam ce trebuia sa spun, ci pentru ca ma lovise o dorinta imensa de a-l imbratisa.
-Pentru ca nu mi s-a parut nimic interesant in lucrul asta... A fost o chestie de doar cateva ore.
Tacuse din nou, si stiusem ca inca nu era complet convins. Ce ar mai fi fost de spus?
-... Era frumos? L-ai placut mult?
Zambisem fara sa vreau cand primisem mesajul ingrijorarii sale, apoi imi strecurasem degetele in parul lui blond cand isi intorsese chipul inrosit spre mine. Parea atat de nesigur si ingrijorat, desi incerca sa ascunda asta. Atat de adorabil...
Doar vazandu-l asa, imi crestea pulsul si dorinta de a-l face al meu pe loc. Dumnezeu stie cum ma abtineam sa nu o fac, cand pieptul incepea sa ma stranga de parca era intr-o menghina, iar despre altceva nu mai era necesara mentionarea...
-Da... frumos.. cel mai frumos, rostisem cand expresia ii devenise si mai ingrijorata si imi coborasem ochii la nivelul alor sai tinandu-i foarte aproape. Avea parul blond, continuasem apoi, stragand cateva suvite scurte din parul lui. Ochii verzi... Ii luasem ochelarii apoi imi asezasem degetul aratator pe tampla lui, coborand odata ce adaugasem: Si cele mai dulci buze de pe lume.
Zambisem cand ii observasem ochii mari si expresia mai inrosita decat inainte, atunci cand imi intelesese aluzia asupra lui. Parca incetase a respira cateva secunde.
Vazusem ca voia sa spuna ceva, chiar daca nu stia ce, dar imi asezasem degetul mare pe buza lui inferioara, si il sarutasem scurt, tragandu-l apoi in bratele mele, si ducandu-mi gura aproape de urechea lui.
-Nu l-am placut, ci l-am iubit cu toata fiinta mea...
Si-a agatat manutele de camasa mea, stangand-o in pumni, ceea ce adoram si imi dadea de inteles ca se rusinase cumplit. Nu puteam descrie sentimentul acela atat de puternic, care ma facea sa imi doresc sa il protejez ca pe o comoara, sa il sarut in fiecare minut si sa il imbratisez in fiecare secunda. Nu stiu daca el macar avea habar ce putea sa cauzeze unuia ca mine...
Tacuseram amandoi si nu aveam de gand sa ii dau drumul din bratele mele, iar cum stiam ca el nu avea sa scoata niciun cuvant o bucata buna de timp, voisem sa il lamuresc.
-Iubitule... nici macar nu imi amintesc cum arata baiatul ala. Tu ramai primul pentru mine... Primul pe care il iubesc. Tyler, nu vreau sa te indoiesti de asta niciodata, bine?
El daduse din cap in semn afirmativ, insa preferase a ramane tacut si a-si lasa fruntea sprijinita de pieptul meu. Cu siguranta putea sa imi auda bataile puternice ale inimii, dar pentru mine, asta conta catusi de putin. Ceea ce era important pentru mine, nu putea fi decat el si nimic altceva. Nu glumisem niciodata cand spusesem ca as da-o naibii de cariera pentru a-l avea langa mine, si nici nu crezusem ca aveam vreodata sa regret acel lucru daca eram nevoit sa il fac.
-Saruta-ma, ii soptisem in dreptul urechii, asteptandu-i apoi reactia, care nu intarziase sa apara imediat dupa ce imi distantasem putin chipul de al lui.
Isi ridicase usor capul, lasandu-si la iveala obrajii aceia imbujorati, apoi se intinse spre mine, agatandu-se mai tare de camasa mea cand imi atinse sfios buzele cu ale lui, apoi voise a se indeparta, dar eu nu puteam sa permit asa ceva.
Nu a trebuit sa folosesc multa forta pentru a-l intinde pe suprafata moale a patului, pentru ca apoi sa imi asez bratele pe de-o parte si de alta a capului sau.
-Nu asa, spusesem, privindu-i expresia putin surprinsa. Saruta-ma, Tyler... vreau sa te simt mult timp, nu numai o fractiune de secunda.
Palmele lui calde mi-au cuprins chipul, tragandu-ma spre el pana ce buzele ni s-au unit intr-un sarut, la fel de cast precum cel de dinainte, apoi ma privise ca si cum voia sa afle daca facea ceva gresit. Ochii lui verzi si nedumeriti nu reuseau decat sa ma innebuneasca, insa eram ingrozitor de dornic de a-i vedea fiecare miscare, fara ca eu sa fiu cel ce prelua initiativa.
Isi lipise iar buzele de ale mele, timp in care se agatase de gatul meu cu ambele brate, ezitand inainte de a-i permite limbii sale sa isi ceara dreptul asupra alei mele.
Cand in sfarsit ii putusem simti dulceata inconfundabila, eram pe cale de a ceda presiunii din corpul meu, insa ma abtinusem la gandul ca Tyler s-ar fi suparat ingrozitor daca decizia lui ar fi fost incalcata. De aceea...
-Tyler... pot sa...?
-Nu, Kyan... nu poti. Si nu e discutabil, venise raspunsul sigur, insa soptit de vocea lui ce suna atat de erotic pentru urechile mele.
-Dar ma distrugi, micutul meu... ma plansesem imediat, oftand si lasandu-mi fruntea pe pieptul lui.
-Vei supravietui inca o luna, spuse el atat de direct, incat parca ma lovise un fulger.
-O... O ce?! Cum?! sarisem ca ars, ridicandu-mi chipul. Tyler, o luna?! Sunt capabil sa accept o zi sau doua, dar o luna?! Nu vrei sa fac tumbe? M-as descurca mult mai bine... si stii ca nu sunt in stare sa fac un nenorocit de spargat! Chiar nu vorbesti serios...
-Doctorul a spus ca nu trebuie sa depui efort fizic, motivase rapid.
-Doctorul a spus si ca nu am sa cresc mai mult de un metru saptezeci, si uite cum ii dau in nas cu opstsprezece centimetri in plus fata de cat a zis el.
-Kyan, nu esti copil.
-Nu, sunt adult... Si mai rau! Tyler... Intelege-ma. Am si eu o limita... Nu pot rezista mult cu tine atat de aproape fara sa te ating. Si daca te ating, te vreau cu totul numai pentru mine... Ca acum.
Obrajii i se inrosira instantaneu, si pieptul ii saltase usor cand eu simteam ca aveam sa iau foc mai rau decat un butoi de benzina la vederea expresiei lui adorabile.
-Fi-as al dracu'... maraisem atunci cand ma dadusem batut, lasandu-mi trupul sa cada langa cel al lui Tyler. Renuntasem pe moment, dar trebuia sa fie nebun sa creada ca aveam sa astept o luna pentru niste coaste nenorocite.
Partea buna in toate astea era ca, macar il aveam langa mine, oricat de mult m-ar fi torturat gandul ca nu puteam sa il ating asa cum as fi vrut. Se putea declansa o avalansa pe cinste in interiorul meu, iar el nu si-ar dat seama... pentru ca niciodata nu realiza ce putea sa-mi faca doar cu o privire si un zambet. Ma innebunea fara voia lui...
eu nu ma supar, mai ales ca ne-ai facut asa o surpriza <3
chiar eram interesata sa aflu si pdv al lui Kyan si parca mi-ai citit gandurile! ma bucur sa vad ca il iubeste atat de mult pe micutul nostru, nu credeam ca el chiar ar da dracului cariera pentru Ty :o3
mai are rost sa spun cat de mult il ador? :o3
pe amandoi ii iubesc, you know...
Tyler a fost asaa scump atunci cand a fost gelos din cauza fanului cu care Kyan a avut prima experienta gay, in locul lui Kyan as fi sarit pe el! $-)
si ceea ce i-a zis Kyan, ca era cel mai frumos, parul blond, ochii verzi si cele mai dulci buze de pe lume.. aw, m-am topit pur si simplu cand am citit! a fost extraordinar de romantic, am savurat fiecare paragraf din acest capitol! sa ne mai surprinzi asa :>
neee, si sper ca nu va dura chiar o luna pana la urmatoarea scena de dragoste, ca mor aici, in rand cu Kyan T_T
well, cam atat... astept urmatorul cap cu nerabdare! 8->
I loove you <3
Buna am aterizat iar pe aici (doar nu credeai ca scapi de mine, sper). Imi place ca povestesti si din perspectiva lui Kyan asa vedem ce gandeste si el si problema cu ghilimelele le am si eu dar eu le-am gasit solutia (diferenta era ca la mine imi apareau mutre cu semne de intrebare) si sper sa o gasesti si tu. Pai e destul de dragut ca Tyler s-a suparat de faptul ca Kyan nu i-a spus de acel mare mic fan al lui adica e ceva destul de important din punctul meu de vedere. Pai in mare cam ata, ba nu vream sa iti mai spun si ca ai cateva greseli destul de marisoare dar se pot rezolva cu un edit cred zic si eu. Pai sper ca nu am fost rea si ca nu t-am suparat si in rest astept capitol nou bye bye.
Doamne esti geniala! Cred ca nu o sa ma satur niciodata de ceea ce scrii tu. Capitolul asta a fost super dragut si chiar a fost o surpriza. Trebuie sa recunosc ca muream de nerabdare sa vad relatia celor doi si din puntul de vedere a lui Kyan.
Apropo de Kyan... e asa de indragostit de Tyler si e foarte amuzant, mai ales cum a reactionat cand i-a spus Tyler cat timp trebuie sa astepte inainte de a putea sa il aiba din nou:))
Tyler e asa de cute! Ma gandeam cum ar fi un capitol din punctul de vedere al Samanthei?
Astept nex-ul!
Fir-ar, m-am incalzit atat de tare incat mi-a cazut inghetata de pe bat! Noroc ca imi luasem farfurie... Si acum trebuie sa o ling de pe farfurie! :))
Adevarul e ca si eu asteptam de mult sa aflu macar putin din perspectiva lui Kyan asupra lucrurilor si, ca atare, faza cu inghetata ar trebui sa fie suficient, sa spuna tot.
Pur si simplu nu stiu ce sa spun, m-ai lasat fara cuvinte, perfectiunea, desi se spune ca nu se poate atinge, se confunda cu acest capitol. Kyan e calculat, dar are tendinta de a actiona si instinctiv, desi se stapaneste destul de bine. Cred ca il doare capul de cate concesii trebuie sa faca pentru a-l linisti pe micutul lui.
Dar Tyler e prea de tot... Chiar nu-si da seama la ce-l supune?? Nici nu vreau sa ma gandesc la cum se simte Kyan, fierbe, la fel ca mine, atunci cand citesc. Mi se pare intr-un fel dragalas felul in care ii spune micutule, dar ma intreb daca Tyler o sa-si dea vreodata seama si o sa se imbufneze rau de tot :)).
Pai... cam atat. poate pe viitor or sa mai apare si alte capitole din perspectiva lui Kyan, nu doar in \"momentele cruciale\".

P.S. Nu esti singura care pateste faza cu backslashurile, dar Flaw a spus ca o sa se ocupe de problema.
Ai venit cu nextul, uhh, si ce surpriza. Este din perspectiva lui Kyan, for the first time ^__^ How cute :3

Se vede ca el si Sam au experienta in fata camerelor si a intrebarilor personale. Tyler e atat de dragut cand se inroseste, mm, cred ca am mai zis-o si in alte comentarii, nu? Sunt chiar fericita de marea surpriza pe care ne-ai facut-o. In sfarsit stiu cum gandeste actorul si nu ma surprinde deloc, puteam jura ca asa este el, dependent de micut :3
Am decis totuşi că cel mai bine era să vorbim în linişte acasă, în camera lui... nu mă interesa, numai să fi patru pereţi, eu cu el şi de preferat un pat. Nu se ştie niciodată...
Ohh, replica asta... :perv:
Perversul de Kyan! Da, da, nu-mi vine sa cred cat de pervers poate fi.

Hmm... Ma asteptam ca micutul sa fie ingrijorat pentru fosta relatia a lui Kyan cu baiatul acela, dar dupa cuma spus si el, a uitat totul, a fost pentru cateva ore, un fan si partea cea buna e ca nici nu stie cum arata :-)) Doar Tyler ii vine in minte acum. Tyler, Tyler si iar Tyler. Cat poate fi Kyan de dragut in astfel de momente.
-Săruta-mă, îi şoptisem în dreptul urechii, aşteptându-i apoi reacţia, care nu întârziase să apăra imediat după ce îmi distanţasem puţin chipul de al lui.
Uite cat de departe s-a ajuns cu propunerea asta. Tyler chiar e o obsesie pentru Kyan.
Esti absolut superba, adica descrii absolut superb :3
De aceea astept nextul la fel de nerabdatoare ^_^
>:D<


EDIT: Si ma tineam sa aduc si eu aminte de barile alea. Toti patim la fel, nu stiu motivul, probabil din cauza schimbarii hostului. Ei bine si pe mine ma deranjeaza, dar am inceput sa ma obisnuiesc. Well, trebuie decat sa asteptam, sigur se va rezolva :D
Yo !

Aseară am început să citesc pe la 12 aşa.. doar că nu am reuşit să las com.
Dar acum am mintea mai limpete şi pot să mă pronunţ.

M-am bucurat când am văzut că ai scris din perspectiva lui Kyan.
Şi sincer am reuşit să vedem cum gândeşte el.
Dar nu ştiu de ce parcă tot mai trebuia să accentuiezi modul în care el ar reacţiona în faţa lui Tyler.
Pe lângă asta câteva greşeli s-au ivit printre rânduri, dar într-un fel te înţeleg.
Totuşi încearcă să mai reei măcar odată tot capitolul.
Continui prin a-ţi spune cu toate că a trecut ceva timp de când nu ai mai venit cu un next, ai făcut o treabă bună. Sper să revi cu nextul mai repede, oricum e bine că scri din plăcere şi asta se vede prin modul tău de a expune acţiunea în text.

That`s all for now. Ceau !!
Ohh, deci într-un final a venit şi momentul mult aşteptat - mda, poate aşteptat de mine. :]] Dar să ştii că mi-a plăcut cum a răspuns Tyler întrebărilor puse de Alex. Mă aşteptam să se panicheze, dar iată că până la urmă, a scos-o el la capăt. *laughs*
Btw, nici nu am realizat când a trecut atât de repede timpul doar citind acest capitol. <3 Adevărul e că, l-am savurat - din pliiin ~. :X

Aşa cum a spus şi Fani, e ceva relativ nou să văd că ai povestit pentru prima dată si din perspectiva actorului, a lui Kyan. Well, chiar mă întrebam când voi afla măcar câteva gânduri de-ale lui Kyan. :)) Şi pot spune că e al naibii de pervers. Lol. :)) Da, cred că aşa a fost menit să fie.
xD
Weeeelll, ma` Iza, ce-aş mai putea spune ? Sper doar că ne vei aduce.. :\"> some yaoi... :\"> Ştii doar că noi, cititorii tăi, aşteptăm întotdeauna cu sufletul la gură.
Hai, fă-i pe plac lui Kyan ca să ne faci şi nouă pe plac. >:)

PS: Exact cum au spus October şi Fani, toţi păţim la fel cu bările acestea. Pe mine au început să mă streseze. T_T Dar se va rezolva... ^^
PS2: Baftă multăă ! xD

Xoxo Music.
Awww, atat de cute.
Ador capitolul, e genial ! Mi-a placut faptul ca ai povestit din perspectiva lui Kyan. A fost ceva nou, dar extrem de placut. Nu ma asteptam la acest lucru, dar nu inseamna ca nu mi-a placut. L-am adorat ! E genial tipul, din toate punctele de vedere : )) Si Tyler, oh, bietul Tyler. E atat de inocent. Cum se gandea el la primul baiat din viata lui Kyan. Un fan? Oh, as fi vrut sa aflu mai multe. Sa stiu cum au decurs lucrurile intre cei doi : ))
Aw, saracul Kyan. Are de asteptat o luna : )) Si chiar ma intreb...oare rezista o luna? o.o Eu tot cred ca a doua zi deja sare pe micutul Tyler [-(. Cu siguranta !
Well...n-am nimic de comentat/criticat. A fost un capitol superb, asa cum am mai zis. Astept urmatorul si succes in continuare. Spor la scris. Hugs.
Buna! >:D<
Chiar nu ma asteptam ca Tyler sa se descurce asa bine la acel interviu... Si nici la Kyan sa cedeze asa repede la ce isi doreste, desi eu sunt total de partea lui Tyler si pentru el e mai bine asa, sau ma rog, asta isi dorea el pentru binele, sanatatea lui Kyan, si in plus acesta nici nu-i multumeste ca se gandeste mai intai la sanatatea lui si apoi la placerea sa personala. [-(
Kyan, Kyan, Kyan ce needucat mai esti si tu. :))
Multa bafta la urmatorul capitol!

hugzz!
Hey Hey hey ^^"
Nu ma transati. Sunt vie si am venit cu un capitol de reconciliere :)) sper ca mai tineti minte ce s-a intamplat in capitolul anterior (ca sa stiti de unde continua nesimtita care a fost rapita de extraterestrii 2 luni:">) Ah, si pe deasupra dansa mai vine si cu un capitol de prost gust si scurt, dar asta ca sa stiti ca inca traiesc :)) Ma 'imbunatatesc" eu pe parcurs... sper :"3

Si va multumesc mult pentru comentarii scumpilor :*

Capitolul XXXIX

Stateam amandoi intinsi pe patul meu, unul langa celalalt, iar spre surprinderea mea, Kyan renuntase la ideea sa, ceea ce imi usura incredibil de mult sarcina aceea grea de a-l refuza. Expresia lui de catel ranit putea sa ma convina in orice clipa, insa dupa cum stia si el, puteam fi destul de incapatanat, iar aici era vorba de sanatatea lui. Era deja dimineata iar noi ne trezisem de cateva minute bune, dar eram tacuti, cel putin pana am spart eu gheata, dupa ce statusem sa cuget cat el inca incerca sa nu adoarma la loc.
-Kyan... Rostisem incet, rotindu-mi trupul spre a ajunge pe-o parte, stand sprijinit in cot si privindu-i ochii albastri. Crezi ca totul va fi bine?
-Normal ca va fi bine, spuse el, cu cea mai mare certitudine, incruntandu-se usor la mine. Ce ar putea merge prost? a spus dupa un cascat sanatos. Cand am iesit din emisiunea aia, toti aveau deja o idee formata, care, sincer, ma lasa rece. Nu ma intereseaza ce cred ei, continua apoi.
-Nu ma refer neaparat la asta... Stiu ca esti actor si ai anumite responsabilitati, calatorii, filmari, multe saptamani la departare...
Expresia ii devenise mult mai serioasa, cand se ridicase in capul oaselor, iar eu facusem la fel, stand turceste inaintea lui.
-Vei veni cu mine, incepuse el, cand deja il intrerupsesem, plecandu-mi capul, apoi vorbindu-i.
-Nu... Am pus ca nu vreau sa stau in calea carierei tale. Nu verau sa fiu eu cel care o distruge. In plus, vreau sa muncesc, sa imi castig singur banii, apoi vreau sa incep facultatea.
-Stii ca banii nu sunt o problema.
-Nu vreau sa traiesc pe spatele tau, replicasem taios, ridicandu-mi privirea spre a sa, care se incruntase si ii observasem zvacnind muschiul obrazului stang. Stiam ce avea sa urmeze.
-Si atunci preferi sa ramai aici, departe de mine? Tonul deja ii urcase cu multi decibeli si el se ridicase in picioare, stand in fata patului. Ce? Tot ce am facut pana acum a fost degeaba?! Cand va trebui voi fi plecat chiar luni, sau poate ani! Facuse pauza pret de doua secunde, dar continuase si mai nervos. Si cum naiba sa stai tocmai tu in calea carierei mele? A dracu' ea treaba, Tyler! Ti-am spus clar: fac orice! Intelegi? Orice! Renunt la actorie si ma fac vanzator de legume, dar nu ma indeparta de tine.
Facuse din nou pauza, insa nu indraznisem sa il privesc. Ii simteam agitatia si nervii, dar nu aveam o solutie a lor, din pacate. Ma simteam vinovat.
-Tyler... isi coborase vocea, revenind la cea blanda, apoi se asezase din nou pe suprafata moale a patului, cuprinzandu-mi chipul in palmele sale. Iubitule... continuase apoi, indemnandu-ma sa il privesc. Nu vreau sa ma gandesc ca dupa toate astea, nu te voi avea zilnic langa mine. Eu nu fac nimic degeaba, si ador sa vad rezultatul. Nu imi fura placerea asta...
-Nu vreau sa se intample asta... Rezultatul este ceea ce vezi acum. Adevarat, nu ai facut nimic degeaba.Totusi, eu imi voi cauta de munca, dupa cum am spus, pentru a nu trai pe spatele tau.Nu as putea veni cu tine daca vreau sa lucrez intr-un loc cat de cat stabil. Apoi e facultatea... Nu imi fac griji in privinta banilor, pentru ca toti banii trimisi de parintii mei, i-am pus deoparte pentru ziua in care voi avea nevoie pentru facultate, iar asta va fi un alt motiv pentru care nu as putea parasi orasul mai multe zile.
Observasem din nou cum ii zvacnise muschiul obrazului si voise a se ridica de pe suprafata moale, insa ii apucasem mana, indemnandu-l a ramane.
-Nu intelege gresit, spusesem, privindu-l rugator. Vreau sa fiu cu tine... Mai mult decat orice, dar nu pot pur si simplu sa dau naibii facultatea si munca, pentru a trai din banii tai. Eu nu lucrez pentru ei, tu o faci, si sunt ai tai. Si nu mai vreau sa aud prostia cu renuntarea la actorie, pentru ca pentru asta ai muncit toata viata ta. Nu as putea sa traiesc cu gandul ca din cauza mea s-a dus totul pe apa sambetei.
-Si atunci ce ai vrea sa fac? Nu inteleg de ce anume iti faci griji! Nu ai incredere in mine? Crezi ca am sa imi fac de cap unde voi fii fara tine?
-Nu Kyan, dar... Nu stiu. Pur si simplu m-am gandit ca vom fi mult timp la departare unul de celalalt...
-Atunci nu mai merg nicaieri si nu mai accept propuneri afara din oras!
Tonul lui din nou se ridicase, ca si cum m-ar invinovati de ceva, dar sigura vina pe care o aveam era ca gandeam prea mult.
-Nu am cerut asa ceva! tresarisem imediat, incruntandu-ma.
-Atunci ce vrei sa fac? Spune-mi ce si o voi face!
-Nu e nimic de facut... Gata. Am spus ceva ce am gandit, dar se pare ca nu era necesar sa deschid subiectul. Iarta-ma, nu se va mai intampla, rostisem incet, plecandu-mi capul si coborand apoi din pat pentru a ma indrepta spre usa.
Adevarul era ca numai gandul ca el avea sa fie plecat mai mult de o zi de langa mine ma inspaimanta. Ce se va intampla cu cateva saptamani...luni? Sau poate si mai mult de atat!
Ma strangea pieptul si ma durea atat de tare, dar eu nu voiam sa fiu o povara pentru el. Pentru ce? Ca apoi sa se sature de prezenta mea, si sa ma dea la o parte. In fond, el putea avea pe oricine dorea, iar un tip care sa il streseze zilnic, dupa orele de filmare si ale lucruri pe care el le-ar fi facut nu cred ca ar intra in programul lui zilnic.
Oftasem cand imi indreptasem mana spre clanta usii, insa fusesem oprit de vocea lui.
-Unde mergi? Nu am chef sa o aud pe sora-ta zbierandu-mi in ureche, ca sigur o va face.
Asa e... unde mergeam? Nici eu nu stiam unde voiam sa plec, dar pur si simplu simteam nevoia sa ies din aerul inchis al propriei camere.
Ridicasem din umeri, si am apasat pe clanta, insa usa nu se deschisese. Uitasem ca el o incuiase cu cheia dupa ce intrase.
Voisem sa o descui, dar ii auzisem din nou vocea, de acea data rotindu-mi numele intr-un oftat, indemnandu-ma sa imi intorc privirea spre el. In acel moment auzisem telefonul sunand, insa nu il bagasem in seama, pentru ca actorul imi facuse un semn sa ma indrept spre el si tinuse mana intinsa spre mine, pana cand hotarasem ca aveam sa ii ascult cerinta.
-Vino aici, poruncise pe tonul ce ii revenise la blandetea caracteristica lui atunci cand o parte din el regreta ceva. Iarta-ma, rostise apoi, cand se ridicase in sezut, tragandu-ma in bratele sale. Imi lipise spatele de pieptul sau si isi apropiase buzele de urechea mea. Iarta-ma micutule, repetase apoi, incrucisandu-si bratele in jurul mijlocului meu. Nu vreau sa te supar, dar ma aprind repede, si cand urlu la tine, incepe sa imi para rau din prima secunda in care ridic tonul, dar chiar nu vreau sa ma gandesc ca nu vei fii tot timpul langa mine. Mi-as putea rupe inca doua coaste ca sa fiu sigur ca nu trebnuie sa te las aici. Dar totul va fi bine... ti-am promis asta, si iti promit si acum.
-Asa sa fie... am mormait intr-un oftat, inchizadu-mi ochii si lasandu-mi capul pe umarul sau, ramanand astfel.Ce avem de mancare? intrebasem mai cu viata dupa cateva minute, schimband total subiectul de discutie.
-Pai, nu stiu ce ai tu in meniu, dar cred ca pranzul meu are un "T" mare pe el.
Recunosteam acea privire stralucitoare si in strafundul celui mai intunecat loc, fara sa mai mentionez si ranjetul extrem de tradator al sau. Ma lasasem usor pe spate,cascand ochii. Ma simteam incoltit.
-T...omate? intrebasem facand pe nestiutorul, din motive destul de intemeiate... cred.
-Tyler, venise raspunsul prompt.
-Telefon!
-Vrei sa mananc un telefon? se incruntase intrebator si amuzat in acelasi timp.
-Nu! Iti suna telefonul...
Intr-adevar, sunetul repetat al micului aparat devenise deja enervant, dar parca el nici nu-l auzise, sau nu voia sa o faca. Totusi isi daduse ochii peste cap si coborase din pat, mimand o injuratura inainte de a-si lua telefonul mobil pentru a raspunde.
Imi dadusem seama ca vorbea cu Chris, asa ca imi pusesem ochelarii si m-am decis sa urmez dumul spre baie, insa nu inainte de a arunca o privire spre Kyan care imi facuse cu ochiul, zambindu-mi bland in timp ce asculta vocea managerului sau. Zambisem si eu pe ascuns coborandu-mi usor capul, pe urma pasisem cu talpile goale pe gresia rece si alba, indreptandu-ma spre chiuveta, unde imi pusesem ochelarii de-o parte si dadusem drumul apei rece. Imi umplusem palmele cu lichidul racoritor pe care mi-l aruncasem pe chip, masandu-mi pielea cu ambele maini. Era atat de bine incat repetasem acest lucru de patru ori, pana cand ma trezisem de-a dreptul, dupa care luasem prosopul cu care imi stersesem fata si mainile. Ma privisem in oglinda si aproape tresarisem la vederea imaginii mele deplorabile. Parca eram un copil al strazii cu parul ciufulit a carui breton imi cadea peste ochi, acoperindu-i atat de mult incat abia se mai puteau observa, si cu buzele uscate parand deshidratat. Imi luasem din nou ochelarii si incepusem a-mi trece mainile prin par in incercarea disperata de a-l aranja, insa parca era peste puterile mele mea. Imi trecusem limba peste buze, insa pe cat de repede le udasem, pe atat de repede se si uscara.
-De ce te chinui atat? Intrebase vocea actorului care isi terminase convorbirea si isi rezervase dreptul de a intra in baie in timp ce eu eram inca acolo.
Impietrisem la simpla lui auzire. Probabil ca aratam penibil asa grabit sa ma aranjez cat de putin.
-Arat ca o mumie, replicasem repede, incercand sa par calm si sa imi reiau activitatea, de acea data mult mai lent.
-Arati foarte bine, ma contrazise el, ca si cum eu nu aveam ochi pentru a observa cat de "distrus" eram.
Se apropiase lent pentru a ma cuprinde in brate si a ma saruta protector pe frunte, oftand apoi ca si cum ar fi avut ceva de spus si nu stia cum.
Nu il intrebasem nimic, deoarece stiam ca nu era nevoie, insa asteptasem ca pe ace un fel de anunt ca "Am o filmare la Paris sau Viena sau Tokyo sau Rusia" care ar fi fost ca un mare bloc de opt etaje trantit pe capul meu. Totusi, nu se intamplase asta.
-Am o sesiune foto astazi.
Respirasem usurat, pentru ca de obicei acestea se faceau in orasul nostru, insa nu prevazusem ca urmatoarea lui cerere avea sa ma socheze.
-Si trebuie sa vii si tu... cam asta a fost intelegerea, spusese parca putin neincrezator, ca si cum aveam sa il refuz.
-Pai am sa vin daca vrei sa fiu acolo, dar cum adica "asta a fost intelegerea" ?
-Nu intelegi. Trebuie sa pozezi cu mine.
Ma blocasem pana cand mintea mea procesase corect intreaga informatie, apoi incepusem in forta cu un sir complet de "Nu"-uri la adresa invitatiei.
-Nu se va intampla asta! Eu nu sunt facut pentru asa ceva, spusesem cand ma desprinsesem din bratele sale pentru a trece pe langa el in graba.
-Dar e tot ce trebuie sa faci. Sa pozezi cu mine, ca nimeni nu iti cere sa faci un film, incercase el a ma convinge, urmarindu-mi fiecare pas.
-Asa cum nimeni nu m-a pus sa dau un interviu in direct. Kyan, asta nu e pentru mine. Tu esti starul aici, nu eu. Nu stiu nici macar cinci la suta din cate stii tu despre tot ce trebuie facut la astfel de evenimente...
-De ce te agiti atata? Nu trebuie sa faci mare lucru. Astfel de invitatii vor mai exista si le pot refuza, dar acum eu am vrut sa accept, pentru ca vreau sa fii inclus in viata mea si in munca mea.
-Da, dar... Nu ma intelegi. Ma oprisem din drum atunci cand ajunsesem in bucatarie si imi intorsesem privirea spre el. De ce nu vrei sa accepti faptul ca intre mine si munca ta vreau sa fie o linie trasa si bine stabilita?
-Doar de data asta, rostise pe un ton rugator, prinzandu-mi degetele mainilor intre ale sale. Te rog, continuase apoi, atintindu-si privirea albastra spre ochii mei.
Oftasem descurajat lasandu-mi privirea sa cada in podea, in timp ce mintea mea inca se zbatea pentru un raspuns.
-Nu... Nu stiu. Ma mai gandesc, te rog macar atat: da-mi voie sa... sa procesez totul. Nu mi se pare un lucru atat de simplu precum zici, chiar daca este vorba doar de niste poze.
-Gandeste-te... desi nu e ca si cum iti ordon, dar cam ai la dispozitie patru ore.
Am dat afirmativ din cap apoi plecasem spre directia opusa bucatariei, fara a realiza ca mana lui inca o tinea pe a mea.
-Unde pleci? venise intrebarea actorului pe un ton atat de caracteristic lui, tragandu-ma de mana pana ce privirea mea surprinsa o intalnise pe a sa. Inca nu mi-am luat micul dejun, rostise la fel de pervers precum suna, cuprinzandu-mi buzele in unul din cele mai fierbinti saruturi de dimineata, reusind a-mi fura respiratia.
Inima deja parca isi croia drumul sa-mi iasa din piept cand realizasem ca pasii mei erau indreptati spre masuta din spate, iar gura i se indepartase doar putin de a mea, ochii fixandu-ma stralucitori de indata ce, fara a depune prea mult efort, ma asezase pe supratata de lemn.
Imi dadu voie sa inspir adanc, apoi afisase un zambet multumit, vazandu-mi privirea pe jumatate pierduta.
-Ce e, micutule? intrebase ca si cum nu s-a intamplat nimic, parca asteptand sa ii dau un raspuns, pe care il stia deja pentru ca era mult prea evident.
Nu ii raspunsesem, si nici macar nu eram sigur ca isi dorea un raspuns sau doar voia sa ma tachineze, insa realizasem ca era a doua optiune din moment ce imi cuprinse din nou buzele intre ale sale, de data aceasta mult mai aprins, aventurandu-si in acelasi timp mainile pe sub tricoul meu.
Desprinzandu-ma cu greu de modalitatea sa de a pune stapanire pe mine, trasesem din nou aer adanc in piept si il privisem usor nedumerit, abia reusind a-l tine la distanta pentru a-i putea vorbi.
-Ce e cu tine...? abia reusisem sa indrug cand el ma intrerupse.
-E dimineata.
-Si pentru mine! raspunsesem ridicand o spranceana.
-Si mi-e dor de tine...
-Dar sunt aici.
-Nu genul acela de dor, soptise in dreptul urechii mele a carei margini prinse usor intre dinti, indeajuns incat sa trimita un semnal de alarma creierului meu. Fiorul ce imi strabatuse corpul ma facu sa inghit cu greu, iar simtindu-i buzele coboand lent spre gat parca imi ingradise capacitatea de a gandi.
Yo! Păi uite că abia acum vin şi eu cu un mic com.
Da... cum ai spus şi tu avea să fie mic capitolul şi uite că aşa şi este. Nu te condamn scumpa mea, dacă eram în aceiaşi situaţie ca tine acum, la fel făceam. :)) Nu trebuie să faci nimic ca să ne încânţi pe noi sau să spunem - să te revanşezi.
Cu toate că poate, mai mergea ceva mai mult descris şi mai multe întâmplări, te-ai descurcat bine. Mi-a plăcut, mai ales că acum cei doi, defapt trei că şi sora lui Tyler e în aceiaşi fiertură cu ei, va trebui să-i înfrunte pe ai ei. Chiar dacă săracul Tyler e cel care trebuie mai mult să suporte.
Sunst sigură că cei doi le vor arăta părinţilor că se iubesc şi că nici dacă le-ar pune chiloţi din fier cu lacăt, nu ar renunţa unul la celălalt. =))
So... Aştept nextul, sper să nu te mai răpească extratereştri şi de data aceasta. Şi dacă da, punei mai repede la 'acţiune' ca să te deleporteze pe Terra din nou. :))
Aw, de cand nu am mai citit eu pe aici?! Anyway, my idol, m-ai uimit si de data asta cu ideile tale 8-> Cand credeam ca totul merge bine, sau aproape bine, intervine faza cu parintii. Din toata lumea intreaga, de ce trebuiau tocmai ei sa afle despre asta? x.x Din cate a spus Sam si a recunoscut Tyler pe acolo, nu va decurge totul perfect... Insa stiu ca pana la urma trebuie sa vina si ceva frumos, nu? Poate Kyan ii va convinge, el mereu stie ce sa faca :D
Iti urez bafta in tot ceea ce faci si cat mai multe idei <3