AnimeZupCăutare

[Terminat] I just wanna love you!

Am ratat un capitol ! Iertare, scumpa mea, insa nu am mai intrat pe sit, am fost ocupata si, nestiind ca ai postat, nu am facut-o... Iarta-ma!
Hopa, m-ai lasat cu gura cascata! *laughs* Jesse e de-a dreptul teribil, la fel si Hannah *laughs* Zau ca nu ma asteptam la asa ceva, a fost de-a dreptul teribil! Au fost asa de simpatici, mai ales momentul din baie, cand a intrat peste ea *laughs*. Imi place mult de Hannah, imi aduc aminte cand au fost intaia oara la Blake acasa si Hannah era asa de buna cu Jesse, in timp ce e Hank era rau... Oricum, femeia aia mi-a placut de la inceput la nebunie! *love*
Hank o inseala? Tu glumesti?! Eu stiu ca tu ai idei geniale, da' asta chiar m-a socat. Sincer, nu ma asteptam la asa ceva... ADica... Hank? Plus de-asta, ii cere iubitului fiului ei parerea?
Interesaaaaaaaant!
Perspectiva ta asupra lor e grozava de-a dreptul !

TE asteptam cu nextul si surprizele pe care ni le mai pregatesti! *puppy eyes* Loooove ! *kisses*
buna eu sunt noua pe aici dar vreau sa iti spun ca ti-am citit tot ficul si este pur si simplu senzational chiar nu pot sa imi dau seama cum de iti vin atat de multe idei, una peste alta ultimul capitol a fost foarte amuzant, parca il si vad pe Jesse cum sta linistit cu gandul ca langa el este iubirea lui Blake, iar dintr-o data este cu totul pe jos din cauza socului. sper ca drama din familia lui Blake sa se rezolve cu bine. MiRa scumpa mea ne tii foarte in suspans la capitolul Ray - Kyle, abia astept sa vad continuarea in relatia lor. te pupacesc si keep going with the good work bye bye
In ciuda celor petrecute in baie cu Jesse si Hannah, apreciez mult faptul ca mama lui Blake a venit la iubitul acestuia sa ii ceara un sfat. Acea parte a capitolului, cat si prima, au fost impresionante. Numai tu stii sa faci lucrurile atat de interesante si amuzante in acelasi timp. Hmm… Chiar o decizie buna din partea femeii sa ii ceara lui sfaturi. Cu Hank nu avea cum sa vorbeasca, iar Blake cred ca s-ar fi simtit cam ciudat, trist si tot asa. Te gandesti la toate… Dar acum, cum am mai spus si in comentariul precedent, de ce parintii lui au venit? Ceva nu e bine. :|
I’ll wait for the next!
Multumesc pentru coomu-ri fetelor si multumesc si celor care citesc, dar nu zic nimic. Ma bucur ca va place si sper sa va placa in continuare.

***

-Ce te face sa spui asta? Jesse ii turna inca o ceasca de ceai si astepta ca femeia sa se linisteasca si sa incepa sa vorbeasca. Intamplarea din dimineata aceea fusese uitata de amandoi. Acum nu mai vroia decat sa afle ce o tulbura si de ce ajunsese la o conclzie atat de deranjanta.
-Hank s-a comportat ciudata in ultima vreme. La inceput am crezut ca sunt doar probleme de serviciu, ca e obosit si satul. Femeia ofta. Am crezut chiar ca e vorba de o criza a varstei a treia...
-Si de ce ti-ai schimbat parerea? Scuza-ma, Hanah, stiu ca Hank e un tp dificil, dar nu il prea vad inseland. Nu e genul care sa faca asa ceva.
-Nici eu nu am crezut, marturisi Hanah si isi pleca privirea in pamant. Apoi am gasit asta in unul din buzunarele lui. Isi desfacu poseta si lua de acolo o hartie pe care i-o inmana lui Jesse.
-BlackMoon? intreba tanarul perplex.
-M-am interesat. E un club de noapte aici in L.A.
-Stiu ce e. Am fost si eu acolo de cateva ori. Jesse prinse privirea incruntata a femeii si isi drese glasul. Cand lucram ca jurnalist. E un loc bun unde sa te intalnesti cu persoane importante. Si periculoase adauga in gand, dar nu vroia sa o ingrijoreze si mai mult pe Hanah.
-Tocmai deaia am venit la tine. Tu sti mult mai bine decat mine ce se intampla in orasul asta. Ajuta-ma sa descopar cu ce femeie se intalneste Hank. Te rog, Jesse!
Baiatul ofta, apoi se ridica de pe scaun si merse pana la minubarul din capatul opus al incaperii. Scoase un pahar de wisky si o sticla si isi turna o cantitate generoasa. Lua o gura si incerca sa se gandeasca la ceea ce ii spusese Hanah. Se indoia ca Hank mergea acolo ca sa se intalneasca cu o femeie. Locul ala era bun pentru facut afaceri nu pentru a-ti gasi o partenera de sex. Totusi nu putea sa-i spuna asta mamei lui Blake. Stia ca exista o foarte mare posibilitate ca Hank sa fi facut niste simple afaceri in localul ala cu niste oameni mai excentrici. Dumnezeu sa-i ajute, caci orasul ala era plin de oameni excentrici, dar se putea la fel de bine ca Hank sa fi intrat in niste probleme cu anumite persoane mai putin dragute. In fine, orice era, trebuia sa afle.
- O sa incerc sa te ajut. Promit. Tanarul ii zambi ca sa o incurajeze. Lua paharul si se reintoarse la birou. Dar ce te-a facut efectiv sa crezi ca e vorba de o femeie? Ar putea foarte bine sa se intalneasca cu partenerii lui de afaceri.
-Hank a venit in L.A. de 5 ori in ultimele sase luni. Mie mi-a spus doar de 2 ori ca vine aici. Apoi acum o luna de zile, cand se presupunea ca e in Dallas, am sunat la hotelul la care trebuia sa stea. Mi-au spus ca nu e nimeni acolo cu numele lui. Am zis sa-mi incerc norocul si am sunat la clubul asta. M-am da drept secretara lui si am spus ca am mesaj de la sotia sa, dar mi s-a spus ca domnul Thorton nu poate fi deranjat cat timp este Sonny si ca sotia sa va trebui sa astepte.
Femeia deveni dintr-o data nervoasa. Ochii ei verzi mari scanteiau de frustrare.
-Inteleg...Sonny zici...O sa incerc sa aflu cine e si care e povestea ei, dar pana atunci trebuie sa te calmezi. Nu o sa rezolvi nimic asa.
-Cum vrei sa ma calmez? Nu-mi vine sa cred ca dupa aproape 30 de ani imi face asa ceva!
-Nici mie, aproba Jesse stoic. Si adevarul era ca nu credea nici pentru o secunda ca Hank se intalnea cu Sonny pentru a o insela pe Hanah. Banuia ca se afla altceva la mijloc.
-Barbati! Hanah pufni indignata. Jesse incerca sa nu o bage in seama.
Nu-si mai spusera nimic pana cand Hanah isi termina ceaiul. Dintr-o data se ridica de pe scaun si de indrepta spre usa.
-Ma duc la cumparaturi. Sa ma anunti daca afli ceva. Si Jesse, zise femeia inainte de a iesi afara pe usa. multumesc mult. Usa se inchise in urma ei.
-Si eu care ma gandeam ca voi avea o saptamana linistita acum ca Ray e plecat, murmura Jesse pentru sine. Cazu un pic pe ganduri. Avea o presimtire al naibii de proasta in legatura cu chestia asta. Nu-i spusese Hanei, dar o cunoastea foarte bine pe Sonny. Era o femeie de afaceri si, in acelasi timp era dracul in persoana. Ultimul lucru pe care il vroia era sa se intalneasca cu ea, dar avand in vedere ca clubul BlackMoon era al ei, banuia ca nu avea cum sa scape. Acum nu mai ramanea decat sa-si faca o rezervare.

*
-De ce naiba trebuie sa ma bag eu numai in belele?
Jesse ofta pentru a suta oara si mai arunca o privire spre intrarea clubului BlackMoon. Statea acolo de aproape doua ore incercand sa observe cine intra si cine pleca, iar dupa numarul de persoane care ii trecusera pragul, se astepta ca localul sa fie plin. Se uita la ceas impacientat. Era noua jumate seara, iar strazile orasului abia acum prideau cu adevarat viata. Se ruga in gand ca Blake sa fie retinut mai mult la spital, caci altfel ar fi avut al naibii de multe explicatii de dat. Deasemenea mai spera si ca Hanah sa nu fie atat de nebuna incat sa incerce sa vorbeasca personal cu Sonny deoarece asta ar fi incurcat si mai mult lucrurile. Lua sticla de apa minerala de pe scaunul din dreapta, o desfacu si bau cateva guri ca sa-si drege gatul uscat, ii pune inapoi dopul, apoi o arunca pe bancheta din spate.
Inspira de cateva ori adanc, apoi deschise usa si iesi afara, lasand aerul usor caldut sa-i mangaie fata incinsa din cauza asteptarii. Bloca masina, apoi se indrepta cu pasi leganati spre namila de om ce era pus pe post de portar. Imediat ce ajunse in dreptul sau zambi cu gura pana la urechi si ii facu cu ochiul complice.
-Frate, am auzit ca un party misto la voi p'aici, zise in asa fel incat dadea impresia ca limba i se impleticeste in gura. Vreau sa yo sa intru sa ma distrez. Aveti fetite, asa-i?
Portarul pufni.
-Pustii din ziua de azi, zise pe jumatate enervat pe jumate resemnat. Pleaca de aici, puslama. Locul asta e pentru adulti, nu pentru copii ca tine. Du-te si joaca-te pe Nintendo sau ce naiba mai fac copiii din ziua de azi.
Jesse se sprijini de el, prefacandu-se ca e prea beat ca sa se tina bine pe picioare. Baga mana in buzunar si scoase cinci bagnote de o sute de dolari si i le flutura barbatului prin fata ochilor.
-Haide, tataie. Sau poate nu vrei bistarii asta...
Barbatul ezita pentru un moment, apoi ii smulse banii din mana si ii deschise usa ca sa poata intra.
-Sa nu-mi faci probleme, pustiule.
Jesse nu-i mai raspunse. Mai merse un pic clatinandu-se doar asa de efect, dar pe masura de ce apropia de bar pasii in devenira mai siguri. Din fericire, chiar daca clubul era plin, de la bar putea sa-l cuprinda repede dintr-o sigura privire. Se aseza pe unul dintre scaunele inalte si comada un wiskey cu gheata din care incepu sa bea imediat ce ii fusese servit. Ochii sai ageri cercetau imprejurarile sperand ca va reusi sa o zareasca pe Sonny sau pe unul dintre acolitii ei.
Totusi spera ca el sa nu fie vazut. Niciodata nu se intelesese cu Sonny...sau, mai bine zis, nu se intelesese cu Sonny din momentul in care el impreuna cu Nick au reusit sa-l desconspireze pe unul dintre oamenii cu care ea "lucra". Lucrurile se complicasera, vreo trei persoane ajunsesera in puscarie, iar Sonny fusese nevoita sa-si inchida unul dintre cluburile pe care le detinea si sa se dea la fund pentru o vreme. In fine, asta fusese in urma cu patru ani. Spera ca Sonny sa fi uitat de el, dar cat de bine o cunostea...se cam indoia.
Bautura ii ardea gatul si ii provoca sete. Ar fi preferat sa bea o apa minerala, dar stia ca nu da bine. Nu vroia lumea din jurul sau sa intre la banuiala. Vroia doar sa se piarda printre marea de oameni de preferau sa-si piarda serile petrecand pana cadeau sub mese rupti de beti si de drogati, doar pentru a ajunge la dezintoxicare sau dezalcolizare pentru doua saptamani, ca mai apoi sa i ia din nou de la capat.
O blonda de la capatul opus al barului ii facu cu ochiul. Plictist, dar totusi galant isi ridica paharul in semn de salut, apoi ii spuse barmanului sa-i ofere femeii inca un pahar din orice ar fi preferat sa bea si sa-i-l puna pe nota lui. Intre timp se intoarse cu tot cu scaun si se sprijini cu spatele de tablia barului. Privirea lui se indrepta instantaneu spre zona V.I.P si implici spre separeurile despartite de restul salii de niste draperii mari de catifea rosie.
Nu dura mult si una dintre draperii fusese data la o parte, iar din interiorul cuibului de viespii, iesi nimeni alta decat Sonny. La fel dr frumoasa, de inalta, de supla...si de letala. Isi oferea unul dintre zambetele inghetate barbatului ce o conducea spre o alta usa laterala, probabil una dintre salile off-limits. In urma lor mergeau ca doi catelusi tinusi in lesa, alti doi indivizi imbracati complet in negru si aratand de parca ar fi plecat la vanatoare.
Totusi, Sonny nu apucase sa intre pe usa laterala, caci una dintre ospatarite se apropie de ea si ii sopti ceva la ureche. Femeia se incrunta, ii spuse ceva barbatului, apoi schimba directia indreptandu-se spre usa de la intrare.
Jesse simtea ca ceva nu e bine. Isi intoarse privirea, incercand sa vada de ce era atat de multa agitatia la intrare. Gorila care il lasase pe el sa intre statea langa o femeie blonda, imbracata elegant care nu parea a se potrivi cu restul peisajului. Jesse injura printre dinti si isi abandona scaunul, indreptandu-se cu pasi mari spre aceeasi directie. Trebuia sa se astepte la una ca asta. Ar fi trebuit sa ghicieasca ma Hanah nu va putea astepta cuminte acasa pana el va gasi o madalitate de a afla ce naiba se petrecea acolo.
Ajunse cu cateva secunde mai repede decat Sonny. O prinse pe Hanah de mana, incercand sa o traga de acolo, dar femeia parea intepenita. Namila se uita la el si se incrunta. Hanah isi trase mana dintr-a lui intr-o confirmare muta a faptului ca nu vrea sub nicio forma sa plece de acolo.
-Mai, mai uite ce avem aici. Jesse, cat timp a trecut de cand nu ne-am mai vazut?
Sonny se apropie de el si ii depuse un sarut fugar pe unul dintr obraji. Zambetul imprimat pe buze nu se putea citi si in ochii ei negrii, usor oblici care il masurau din cap pana-n picioare.
-Nu destul de mult, ii raspunse Jesse pe un ton galant, dar usor intepat. Vad ca o duci mai bine ca niciodata.
-Nu multumita tie si prietenului tau. Femeia isi aprinse o tigara si trase fumul cu iz de vanilie adanc in piept inainte de a-l expira direct in fata lui Jesse. Acesta nu schita niciun gest.
-Vreau sa stiu ce se petrece aici! ceru Hanah cu o voce usor tremuranda din cauza frustrarii. Voi doi va cunoasteti?
-Vad ca nu ti-ai schimbat gusturile in doamne, Jesse, il apostrofa Sonny in timp scruma. Inca iti place sa le imblanzesti cu mana ta.
-Daca ceva nu e stricat, ce rost are sa-l repari? Sau sa-l schimbi, in cazul nostru....intreba Jesse inca zambind. Simtea tensiunea din aer si nu ii place deloc. Mintea sa lucra cu repeziciune, incercand sa gaseasca o madalitate de a o scoate pe Hanah de acolo cat mai repede, insa mama lui Blake avea propriile ei planuri.
-Vreau sa stiu ce treaba ai cu Hank! Hanah o masura din cap pana-n picioare pe Sonny. Cealalta femeie facu la fel.
-Cine?
-Hank Thorton, suiera Hanah printre dinti, incercand sa-si pastreze calmul.
-Nu am auzit de el.
In traducere libera: "Nu e treaba ta cu cine fac eu afaceri."
Sonny se intoarse pe calcaie si se pregati sa plece.
-Al, adu-l pe Jesse in separeu. Nu m-am mai jucat de mult cu el. Unul dintre barbati il prinse pe Jesse de brat si il imbraci in fata, in timp ce celalalt o prinse pe Hanah de mana si o trase spre iesire. Femeia insa se smuci din stranasoare lui, facu doi pasi spre Sonny si o prinse de mana.
-Nu plec de aici pana cand nu-mi raspunzi la intrebare, ameninta ea cu ochii scanteiand se furie. Barbatul de mai devreme reactiona, ii prinse mana si i-o suci la spate. Hanah scapa un scancet, apoi ochii i se ridicara spre Jesse.
Baiatul prinse ocazia, se intoarse si il pocni peste fata pe barbatul ce il impinse. Acesta cazu pe spate si dobora una dintre mesele din apropiere...
Doar atat a trebuit ca Iadul sa se dezlantuie...
Un capitol bun, din nou. Nu l-am cititi mai devreme pentru ca si uitasem ca ai pus nextul. Noroc ca am mai verificat o data.
Ei bine, pana la urma Hank nu o inseala pe Hannah, dar se pare ca e ceva si mai complicat la mijloc. Ce-mi place ca ne dai impresii gresite, la mijloc ascunzandu-se altceva. Hannah e o femeie puternica, asta, ori nu stie cine e Sonny aia. Nici eu nu stiu exact, dar dupa spusele lui J. e o femeie cam dura. Ma cam sperie, sincer. >.> Sper ca totul o sa iasa bine acolo, dar avand in vedere propozitia cu care ai incheieat, nu prea stiu ce sa zic. Te descurci tu, ofc. Bafta, dear. :3
Ms de comm

***

Nu dura mult ca toata lumea din club sa se bata cu toata lumea. In agitatia ce se produse Hanah reusise sa se indrepte spre iesire, insa nu se misca de acolo, incercand sa-l zareasca pe Jesse.
Acesta insa era inca prins in valtoarea situatiei. Sonny disparuse aproape imediat, baiatul ramand mai mult sau mai putin singur cu cele trei namile care nu pareau a avea altceva mai bun de facut decat sa-l bata mar.
Jesse ii cerceta atent pe cei trei barbati care reusisera sa-l inconjoare, incerc sa gaseasca o portita de scapare, care insa nu era prezenta. Se feri cu dibacie de prima lovitura care veni din fata, se lasa pe vine ca sa se fereasca pe o doua, apoi se ridica ta timp pentru a para un pumn ce venea din spatele sau. Prinse mana atatacatorului si il arunca in fata peste urmarul sau. Cand barbatul atinse cu spatele podeaua, Jesse il lovi cu picioarul in capul pieptului si il lasa inconstient dupa care se intoarse spre ceilalti doi. Unul dintre el reusi sa-l loveasca cu pumnul in fata. Jesse se dezechilibra si facu catia pasi in spate pana ce se lovi de un perete. Se lasa repede in jos ca sa se fereasca de un nou pumn, insa piciorul care il lovi in stomac il lua prin surprindere. Cazu in genunchi si tusi de cateva ori incercand sa-si recapate suflul.
Cineva ii prinse mainile si i le imobiliza la spate. Jesse isi incorda maxilarul incercand sa nu urle de durere cand atacatorul ii rasuci mana stanga. Cazu in genunchi. Acelasi barbat il prinse de par si ii trase capul in sus. Jesse se conforma. Nu avea niciun rost sa se zbata acum. Nu ar fi facut decat sa inrautateasca situatia.
-Nu esti chiar atat de tare precum crezi.
Barbatul ranji.
-Nu jucati corect. Voi sunteti trei, eu numai unul, zise Jesse printre dinti.
-Viata nu e corecta cu nimeni. De ce crezi ca tu ai fi o exceptie.
Jesse trebuia sa-i dea tipului dreptate. El in mod cert nu era nicio exceptie. Dar, lasand filosofiile la o parte, trebuia sa scape de acolo. Nu-si permitea sa se joace pentru mult timp. Respira de cateva ori adanc, incercand sa-si adune fortele. Desigur, totul ar fi mers mult mai repede si mai bine daca una dintre namile nu ar fi rasarit in fata lui si nu l-ar fi pocnit peste fata.
Tamplele ii zvacneau. Isi simtea capul greu. O dara de sange intunecat incepuse sa i se prelinga pe obraz in jos pana pe gat.
La dracu', daca continuau in ritmul asta...
Un alt pumn ii intoarse fata in directia opusa. Privirea i se impaienjeni. Nu il mai vedea clar pe cel din fata sa. Avea impreia ca totul se invarte cu el.
In spate auzi sunetul de sticla sparta, apoi simti cum mainile ii sunt eliberate.
Se avanta spre tipul din fata lui, care fiind luat prin surprindere, nu avusese timp sa se fereasca. Il lovi intre picioare, apoi il pocni de doua ori peste fata. Trupul mare cazu la pamant.
Jesse se clatina pe picioare. Simti cand cineva il prinsese de mana. Se intoarse pregatit pentru a lovi, dar se opri la timp cand vazu ca nu era decat Hanah.
-De ce dracu' mai esti inca aici?
Vocea sa oscila intre enervare si oboseala.
-Nu aveam de gand sa te las singur. Hai sa plecam de aici!
Femeia il trase repede dupa ea pana la masina. Deschise usa din dreapta si il ajuta sa se aseze pe scaun, apoi ocoli masina si se aseza pe scaunul soferului. Porni motorul si parasi parcarea clubului.
-Jesse...
Jesse statea rezemat cu capul de geam. Simtea cum sangele i se scurge din tample. Il dureau coastele si mana stanga ii ardea. Ii venea sa vomite. Spera sa se poata abtine pana cand vor ajunge acasa. Nu vroia sa se gandeasca la explicatia pe care va trebui sa i-o dea lui Blake.
-Trebuie sa te duc la spital, continua Hanah pe un ton ingrijorat.
-Nu. Du-ma acasa. O sa-mi revin pana maine dimineata.
-Dar...
-Niciun dar. Acasa, Hanah.
Femeia injura in soapta, dar il asculta. Ii facuse si asa destul de multe necazuri. Daca nu ar fi aparut ea, el niciodata nu ar fi ajuns in halul asta.
-Jesse, imi pare rau. Nu ar fi trebuit sa vin dupa tine. Daca te-as fi ascultat...lasa fraza neterminata. Astepta cateva secunde, dar nu primi niciun raspuns. Primul gand a fost ca Jesse e mult prea suparat pentru a vorbi cu ea, dar cand isi intoarse capul isi dadu seama ca greseste. Ii atinse umarul cu mana si-l misca putin.
-Jesse?
Nu primi niciun raspuns.
Trase mai tare pana cand capul baiatului aluneca intr-o parte.
-Jesse!
Isi pierduse cunostiinta. Un sentiment de teama ii strapunse inima. Porni masina si o intoarse. Trebuia sa-l duca la spital. Trebuia sa vorbeasca cu Blake. El va sti ce sa faca!

*

Blake statea sprijinit de spatarul scaunului si citea fisa unui pacient cand vocea din interfon il aduse la realitate.
"Domnul doctor Blake Thorton este rugat sa se prezite la Urgente". Repet: "domnul doctor Blake Thorton este rugat sa se prezinte la Urgente."
Blake lasa dosarul deoparte, isi imbraca halatul ce-l aruncase pe cuier si iesi repede din biroul minuscul. Colidoarele erau aproape pusti la ora aceea tarzie. Doar cate o asistenta se mai plimba de la o incapere la alta pentru a verifica pacientii.
Lua liftul si cobora cele trei etaje pana la parter. Aici, ca de obicei, era o nebunie de nedescris. Se duse prima data la receptie. Una dintre asistente, cea mai tanara ii zambi.
-Ma gandeam ca ati plecat deja, domnule doctor. Chiar vroiam sa anunt ca nu sunteti prezent.
-Imi plac orele suplimentare. Blake ii intoarse zambetul. Ce s-a intamplat? De ce am fost chemat?
Asistenta nu apuca sa-i raspunda, caci aparu Hanah. Se agata de bratul lui, tremurand toata si aproape plangand.
-Mama, ce s-a intamplat? A patit tata ceva?
Femeia nega din cap.
-Tatal tau e bine.
-Atunci...?
Intrebarea ii ingheta pe buze. Nu mai exista decat un sigur motiv pentru care mama sa ar fi reactionat asa. O desprinse de bratul sau si alerga spre Urgente. Aproape trantise usile de perete cand patrunse in incapere. Mirosul de dezinfectat si sange era mai persistent aici.
O asistenta se uita la el intrebator.
-Am fost chemat. Cine a sosit acum?
-Patul trei. Doamna care la insotit a zis sa va chemam pe dumneavoastra.
Blake trecu pe langa ea si se indrepta spre patul 3. Trase draperiile ce incojurau patul si il vazu.
Jesse era intins pe spate. Avea ochii larg deschisi, dar parea sa priveasca ceva anume. Camasa alba ii era patata de sange. Deasupra arcadei avea o taietura urata care inca sangera. Fata ii era vanata si putin umflata in parte stanga, iar buza de jos ii fusese sparta.
-Jesse? intreba Blake ezitand.
Tanarul isi muta privirea spre el. Se incrunta pentru un moment, inainte de a-si inchide ochii.
-Nu suntem acasa, nu-i asa?
-Nu, nu suntem. Esti la spital.
Blake se lupta din greu cu mania si cu o senzatie stranie de sufocare. Se apropie de masuta si lua o pereche de manusi de unica folosinta. Si le trase pe maini, apoi ii atinse lui Jesse fata. Acesta se stramba.
-I-am zis la Hanah ca ar fi trebuit sa ma duca acasa, zise Jesse printre dinti, chinuindu-se sa respire normal.
-Crezi ca acolo nu as fi observat cum arati? Jesse, ce naiba s-a intamplat?
Jesse trasari cand Blake atinse taietura. Nu-i raspunse.
-Va trebui sa o cos. Nu e foarte adanca. Nu va ramane nicio cicatrice.
Vocea lui era neobisnuit de indiferenta, dar cand lua acul medicinal in mana observa ca aceasta ii tremura. Ofta si il lasa deoaparte. Se apleca spre Jesse si il cuprinse in brate. Nevoia de a-l sti in siguranta era mai mare decat reguile pe care trebuia sa le respecta ca doctor.
-Imi pare rau, murmura Jesse. Nu credeam ca se va ajunge aici. Nu vroiam sa te ingrijorez.
Se agata cu mainile de halatul lui Blake si-i inhala mirosul intoxifiant. Nu avea nevoie de mai mult pentru a-si reveni.
-Intr-una din zilele astea imi vei provoca un infarct.
-Nu cu intentie, preciza Jesse, glumind.
Ajutat de Blake se ridica in sezut. Inca era ametit, dar nu atat de rau ca in masina. Era sigur ca ar fi putut sa stea pe propriile lui picioare fara sa cada. Totusi isi inchise ochii. Asa durerea de cap devenea aproape suportabila. Simtise din nou mana lui Blake pe fata sa si mirosul inncecacios al dezinfectantului. Isi musca obrazul pe interior cand lichidul ajunsese in taietura.
-Imi pare rau, ii spuse Blake. Imediat voi termina.
Jesse aproba din cap.
-Esti suparat?
-Da, sunt.
-Si de ce nu-mi spui nimic?
-Pentru ca am vaga impresie ca de data asta nu esti tu devina pentru tot ce s-a intamplat.
Cand Jesse nu-i raspunse, a stiut ca are dreptate.
-Parintii mei cauzeaza numai probleme. Blake ofta. Eu ar trebui sa-mi cer iertare, nu tu.
-Nu e chiar asa. Nu sti ce s-a intamplat, Blake. Nu poti sa-i invinovatesti pentru ceva in care...
-Si nici nu o sa-i invinovatesc pana cand nu aflu toata povestea. Dar asta ramane pe mai tarziu cand vom ajunge acasa.
Jesse ofta. Stia ca nu va iesi nimic bun din toata afacerea asta. Se uita spre Blake care pregatea o siringa. Inghiti in sec si-si icnhise ochii obosit.
-Sa stai nemiscat, il instrui Blake pe un ton serios.
Jesse dadu din cap si astepta. Simti impunsatura acului deasupra arcadei sale. Astepta o vreme, pana cand isi observa ca nu mai simte nicio durere.
-Si acum?
-O sa-ti pun cateva copci. Nu o sa dureze mult si nici nu o sa doara.
Jesse aproba din cap. A ramas nemiscat cat timp Blake si-a facut treaba, apoi, cand a terminat, a rasaflat usurat.
-Nu a durut deloc. Ii zambi in semn de multumire.
-O sa te doara putin dupa ce trece efectul serului. Iti prescriu niste calmante ca sa poti dormi mai bine la noapte. Blake lua un pix si se aseza pe scaunul cel mai aproapiat. Scoase teancul de retete, completa una si rupse foaia. Isi nu i-o dadu lui Jesse. O baga la el in buzunar.
-Stiu o modalitate mai buna pentru a inaltura durerea. Jesse cobora de pe pat, multumit ca picioarele nu ii mai erau atat de moi ca inainte cu cateva ore. Se apropie de Blake, care cand il vazu, se ridica de pe scaun si il saruta pe buze.
Chiar daca prima intentia a fost de-al indeparta, imediat ce buzele lor se atinsera, Blake uita de bun simt si de faptul ca se afla la spital. Isi duse mainile de-o parte si de alta a corpului lui Jesee si il trase spre el.
-Domnule doctor...?
Vocea soptita ii trezi si ii aduse pe amandoi cu picioarele pe pamant. Jesse se indeparta de Blake si-si pleca privirea, incercand sa se adune.
Blake tusi si-si drese glasul.
-Da? Ce s-a intamplat?
-Sunteti chemat la receptie, domnule.
-Bine, bine. Vin acum. Se intoarse spre Jesse. Mama e in sala de asteptare. Du-te la ea si vin si eu imediat. Mergem impreuna acasa.
-Bine.
-Sau as putea sa te internez pentru seara asta, daca te simti rau.
-Nu! Jesse zambi si gesticula din maini. Ma simt perfect. Pana maine o sa fiu ca nou. Se intoarse cu spatele si se indrepta spre iesire. Ne vedem in cateva minute.
Blake privi in urma sa pentru cateva momente inainte de a se indrepta spre receptie. Odata ajuns acolo, semna niste acte, apoi se intoarse pana la el in birou de unde isi lua lucrurile, dupa care reveni la parter si intra in sala de asteptare.
Holul spatios era aproape gol. Pe scaunele de plastic albastre se aflau cinci persoane, iar pe canapele, daca nu-l numara pe Jesse, inca trei barbati si o femeie. Mama sa statea sprijinita cu spatele de un perete si privea prin fereastra deschisa doar pe jumatate.
Blake se duse si isi puse mainile pe spatele ei. Femeia tresari si se intoarse spre el. Ochii ei la fel de verzi ca si ai lui erau plini de remuscari si griji.
-Va fi bine, ii spuse el ca sa o linisteasca. Tonul sau domol, calculat o faca sa suspine, apoi sa-si plece privirea in pamant.
-E vina mea ca...
-Vorbim despre asta acasa, o intrerupse el imediat. Se intoarse spre canapeaua unde Jesse atipise. Coama de bar brunet i se revarsa peste fata, acoperindu-i trasaturile lovite, dar care pastrau totusi o urma de delicatete.
-A adormit. Hanah se apropie de Jesse si il trase putin de haina.
-Jesse...ii sopti, incercand sa-l trezeasca.
-Lasa-l sa doarma. E de la calmant.
-Ce calmant?
-I-am dat si un calmant dupa ce l-am cusut, dar a fost atat de preocupat incat nu si-a dat seama ca l-a luat.
-Si atunci cum...?
Cand Blake a ridicat trupul tanarului in bratele sale ca si cum n-ar fi cantarit nici macar un kilogram, Hanah alesese sa taca. Ii urma tacuta pana la masina lui Blake.
Acesta il aseza pe Jesse in spate, apoi trecu pe locul soferului si porni masina. Hanah crapa un pic geamul din dreapta, dorind sa simta dezmierdarea gingasa a aerului racoros al noptii. Vocea fiului sau o aduse, insa, la realitate:
-Cand vom ajunge acasa, tu si tata vei avea niste explicatii de dat.
Tonul calm pe care fusese spusa afirmatia ii crea o senzatie de rau la stomac. Isi cunostea fiul mult prea bine pentru a sti ca sub masca aceea de calmitate, se ascunde un caracter care este pe cale sa erupa. Dar nu putea sa-l condamne. Avea dreptate. Chiar aveau explicatii de dat.
Salut. Sunt nouă pe aici deci nu am apucat să citesc acest fic până aseară. Am stat mult timp să-l citesc tot şi pot spune că este dea-dreptul minunat.
Am citit şi prima parte, Jesse e incredibil. Dorința lui de răzbunare era atât de puternică, iar dragostea lui Blake pentru el este nemărginită.
Aştept să văd ce se va întâmpla cu Ray şi Kyle. Chiar dacă îmi place şi Jesse, Ray este preferatul meu şi va rămâne. Îmi pare atât de rău că a murit Philipe, dar dacă nu ar fi murit nu ar putea vi nimic între Kyle şi Ray acum.
Oricum îmi place mult acest fic, şi personalitatea lui Hanah este minunată. Îmi imaginez că Blake era mic şi nu-şi putea invita prietena la o cină în familie pentru că mama lui nu ştia să gătescă şi s-ar fi făcut de ruşine.
Aştept nextu, vreau să văd ce se mai întâmplă cu Ray.
Spor la scris. Ja ne!
M-ai cam speriat cu capitolul asta, Mira. Ma tot gandeam in timpul bataii ca Jesse sigur va castiga dar d'oh, aia chiar nu jucau corect. Cand Jesse nu mai avea puteri, m-am panicat, puteam sa jur ca-i faci ceva si aduci putina drama capitolului. Saracul Blake cat ar fi suferit!
Un capitol plin de actiune... Sau cel putin prima parte cam asa a fost. Ma intreb cand va pleca Hanah si Hank ca sa inceapa si celalalt tip de actiune :-". Acum doamna H. are de dat niste explicatii si ma cam indoiesc ca Blake va trece cu privirea peste ele, avand in vedere ce a patit iubitul sau.
Scumpo, ti-as scrie mai mult, dar sunt pe telefon... Nu mai pot spune decat ca astept continuarea.


PS: Scuza-mi eventualele greseli! :*
Ms de commuri. Am venit mai repede cu nextul. Si reintra Ray in scena :)) (sper sa va placa)

***

-Astept...Nu aveti nimic de spus? Vocea facu o pauza, apoi continua. Nici unul? Chiar nimic?
Se lasa linistea.
Jesse clipi de cateva ori, incercand sa-si dea seama unde se afla. Nu mai mirosea a atinseptic, iar, inafara vocii nervoase ce se auzea dincolo de usa inchisa, era liniste. Se incrunta si privi usor confuz in jurul sau. Era intins in patul mare din dormitor. Se uita spre fereastra ce era deschisa. Afara inca era intuneric, deci nu dormise mult. Se ridica din pat injurand cand simti migrena, apoi junghiul din coaste.
Ramse o vreme pe marginea patului, asteptand ca incaperea sa nu se mai invarta in jurul sau, inspira adanc de cateva ori, apoi se ridica si se indrepta spre living. Nu vroia sa-i lase la Hank si Hanah singuri cu Blake. Asta nu era din vina lor. Daca el ar fi fost mai atent, baietii lui Sonny nu ar fi actionat niciodata asa.
Bine, daca Hank si Hanah ar fi avut o discutie ca doi oameni maturi, atunci el nu ar fi fost nevoit sa intre in barlogul scumpei de Sonny sau daca Hanah l-ar fi ascultat, in mod cert nu ar fi iesit de acolo atat de sifonat. Atat el cat si Sonny erau oameni de afaceri. In mod cert ar fi ajuns la o intelegere cat se poate de multumitoare pentru ambele parti. Si, cu acazia aia ar fi putut afla exact ce treaba avea Hank cu ea si de ce. Acum, insa, lucrurile se complicasera un pic. Hanah se simtea vinovata, Blake era nervos, Hank probabil nu va spune tot adevarul, iar el arata ca un curcubeu. Dar nu era vina lor. Nu.
Deschise usa incet si se sprijini de tocul ei asteptand. De unde era el nu putea sa vada decat o parte foarte mica din living. Hank statea tolanit pe canapea cu un pahat de wiskey in mana in timp ce Hanah parea sa se plimbe dintr-o parte in alta. Pe Blake nu il vedea, dar banuia ca statea undeva in fata lor cu picioarele departate si cu mainile incrucisate pe piept. Sigur era incruntat si pus pe cearta.
-Nu am de gand sa port discutia asta sigur. Vreau raspunsuri. De la amandoi. Si le vreau acum!
Da, era al naibii de suparat. Singurele dati cand Blake folosea un ton atat de calculat erau acelea cand incerca din rasputeri sa se controleze. Avea sa fie o noapte lunga, gandi Jesse in timp ce se desprinse de tocul usii si se indrepta incet spre unul dintre fotolii. Imediat ce intra in aria lui vizuala, incruntatura lui Blake deveni mai accentuat.
-Ar fi trebuit sa mai dormi. Blake folosi un ton mai dur pentru a-si ascunde ingrijorarea. Il masura pe Jesse din cap pana-n picioare si ofta putin mai linistit cand isi dadu seama ca arata mai bine decat in urma cu doua ore.
-Sunt bine. In plus, doar nu te asteptai sa pierd distractia. Jesse ii zambi, apoi se intoarse spre tatal lui Blake. Hank, de unde o cunosti pe Sonny?
Barbatul tresari vizibil cand auzi numele, dar fata ii ramasese la fel de rigida. Nu parea dispus sa vorbeasca.
-Nu crezi ca merit o explicatie? Hanah se opri in fata lui si il strapunse cu o privire care ar fi reusit sa inghete si Iadul. De ce naiba te-ai incurcat cu o femeie ca ea Hank? De ce? Si dupa atatia ani? Nu mai sunt destul de buna pentru tine?
-Mama, calmeaza-te si da-i o sansa sa explice.
-De ce sa ma calmez? Cum poti sa-mi ceri sa ma calmez cand el imi face asa ceva. Daca tu ai fi in locul meu nu ai reactiona a fel?
-Nu sunt in locul tau si nu cred ca...
-Ai reactiona asa? il completa femeia. Nu, Blake, tu ai reactiona si mai rau ca mine.
-I-as da o sansa sa-mi explice, preciza Blake pe un ton apasat.
-Aha. Cand? Inainte sau dupa ce vei omora pe cineva?
-Stiu ca esti nervoasa, dar asta nu-ti da niciun drept....
-Mai lasa-ma!
-Blake, Hanah, nu va mai certati. E mai bine sa ne pastram calmul. Suntem adulti, interveni Jesse incercand sa calmeze apele.
-Nu am avut nicio aventura cu Sonny, anunta intr-un final Hank fiind satul pana peste cap de cearta iscata. Toate privirile se intoarsera spre el.
-Chiar vrei sa te cred? Si atunci de ce ai petrecut atat de mult timp in localul ei?
-E complicat. Batranul ofta si-si duse paharul la gura, nedandu-si seama ca e gol. Blake lua sticla de pe bar si ii umplu paharul pe jumatate. Hank lua o gura mare si-si inchise ochii ca si cum incerca sa-si puna ordine in ganduri.
-Nu am toata noaptea la dispozitie, Hank. Vreau un raspuns acum!
-Sonny vrea sa-si deschida un local in Larsen Bay. A importat foarte multe obiecte.
-De unde? intreba Jesse imediat.
-Unele din Mexic, dar cele mai multe din Asia. Totul parea in regula, asa ca am fost de acord sa facem afaceri impreuna. Hank ofta. Apoi, continua el pe acelasi ton, dupa vreo doua saptamani a venit un domn la mine la birou. Era de la FBI. Mi-a adus la cunostiinta ca Sonny aducea ilegal obiecte de arta in tara. Si se folosea de compania mea ca sa o faca.
-Dumnezeule! Hanah se albi la fata. Se aseza pe scaun si se uita in gol pentru o vreme. De ce nu mi-ai spus nimic?
-Nu era nimic de spus.
-Agentul nu a venit la tine degeaba. Ce ti-a propus? se interesa Jesse.
-Sa-l ajut. Fie ca vroiam sau nu, eram si eu implicat in toate astea. Am fost de acord. Nu puteam sa-l refuz.
-Si ce s-a intamplat? Blake se aseza pe celalalt fotoliu si turna jumatate de pahar de wisky.
-Am pastrat legatura cu Sonny. Am continuat sa fac afaceri cu ea. Dar acum..nu stiu. Daca Sonny isi da seama...nu mai continua propozitia.
-Nu-si va da seama, il asigura Jesse. Din punctul ei de vedere, Hanah e doar o sotie geloasa, iar eu, ei bine, eu sunt doar eu. Ma cunoaste. Nu e prima oara cand am avut probleme.
Blake isi intoarse privirea spre el si se incrunta.
-Nu cine stie ce probleme, se grabi Jesse. Am fost reporter. Cei ca noi de obicei isi baga nasul pe unde nu trebuie.
-Ce s-a intamplat? il intreba Blake.
-M-am apropiat cam mult de una dintre afacerile ei si a fost nevoita sa o lase mai moale. Nu prea m-a iertat de atunci. De aceea am hotarat ca e mai bine sa pastram distanta. Nici unul nu vrem sa iesim sifonati. Jesse ridica din umeri si se lasa pe spatarul scaunului. Inchise ochii obosit, incercand sa reprime migrena. Insa, nici bine nu se facu comod ca simti o mana pe umarul sau.
-Mai bine te-ai intinde in pat. Inca esti palid.
-Acolo unde nu sunt curcubeu.
-Acolo unde nu esti curcubeu, se vazu Blake nevoit sa fie de acord cu el.
-Blake are dreptate, interveni si Hanah. Du-te si odihneste-te. Ti-am cauzat destule probleme pentru o zi.
-Probabil aveti dreptate. In cazul odihnei, nu a problemelor, preciza Jesse. Se ridica cascand, le ura noapte buna si se intoarse in dormitor. Imediat ce atinsese perna cu capul, adormi.
In living se lasa linistea. Blake se aseza in locul lui Jesse. Hank nu se misca de pe scaunul lui. Picase pe ganduri. Hanah privea pierduta pe geam. Nu stiau ce sa mai zica. Mai era oare ceva de zis?
-De ce e el prins la mijloc de fiecare data cand eu fac vreo tampenie?
Blake isi ridica privirea spre tatal sau. Parea al naibii de abatut.
-Nu e vina ta. Si nici a ta, mama. Jesse, e doar Jesse. Cred ca ar trebui sa-mi fac griji daca nu ar intra in belele.
-Dar a fost ranit!
-Stiu. Trebuie sa ma bucur, insa, ca nu a fost nimic grav. Totusi, am crezut ca innebunesc cand l-am vazut la spital...mi-am adus aminte...nu mai continua. Nici nu era nevoie. Toti stiau povestea.
-Imi pare rau, Blake. Daca nul-as fi rugata sa ma ajute, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Hanah suspina. Isi muta privirea spre sotul ei. Imi pare rau, Hank. Eu doar...doar...
-Eu sunt vinovat aici. Daca ti-as fi spus de la inceput totul, acum nu am purta discutia asta.
-Conteaza ca totul s-a terminat cu bine, le aminti Blake.
-Oare?
-Ce vrei sa spui cu asta, tata?
-Daca FBI-ul va veni dupa mine? Daca pica intelegerea?
-Daca ar fi fost cazul, ar fi venit deja. Sunt sigur ca vor dori sa discute cu tine, dar de data asta asigura-te ca vei avea de fata si un avocat. E mai bine.
Hank nu zise nimic. In camera se lasa din nou linistea.
-Cred ca ar fi mai bine sa mergem la culcare. A fost o zi grea pentru toti, le propuse Hanah. Cei doi barbati o aprobara.
Blake se ridica de pe fotoliu in acelasi timp cu tatal sau, ii lua paharul din mana si il duse in bucatarie impreuna cu al sau.
-Noapte buna, fiule.
-Noapte buna. Vom termina discutia asta maine.
In timp ce parintii sai se retrasera in camera oaspetilor, el spala cele doua pahare si le puse la scurs pe suport, stinse toate luminile si se intoarse in dormitor.
Deschise usa incet, ca sa nu-l trezeasca pe Jesse, dar imediat ce se aseza in pat, privirea albastra a celui de langa el il pironi.
Blake ii zambi si dadu parul la o parte din ochi, apoi se apleca si ii depuse un sarut usor pe buze.
-Te doare?
-Nu.
-Si atunci de ce nu dormi?
-Te asteptam. Jesse isi aseza capul pe umerul lui Blake si isi trecu una din maini peste bustul sau gol. Casca de cateva ori inainte de a adormi la loc.
Blake ramasese asa o vreme, privindu-i genele negre, lungi, parul de abanos care ii acoperea fata, trupul slabut, dar in acelasi timp puternic.
Il iubea. Il iubea mai mult decat crezuse vreodata ca e posibil. Il iubea asa cum nu iubise si cum nu va mai putea iubi niciodata. Nu stia ce ar face daca l-ar pierde. Nu stia daca ar mai putea continua, daca ar mai putea merge inainte fara el. Si nici nu vroia sa stie.
In trecut credea ca oricine are un suflet pereche. Cand o cunoscuse pe Issabela, crezuse ca ea e aleasa, ca ea il va completa si ii va aduce fericirea dupa care tanjea. Dar nu a fost sa fie. Cand totul s-a terminat si s-a vazut nevoit sa se intoarca la singuratate, nu l-a deranjat atat de mult. S-a bucurat si pentru o vreme a fost fericit. Apoi singuratatea a devenit apasatoare, iar el s-a ingropat in munca, incercand sa uite totul despre suflete pereche si fericire. Dar l-a cunoscut pe el si totul s-a schimbat.
Jesse l-a readus la viata. Iar acum, numai gandul ca ar putea sa-l piarda il facea sa tremure.
Zambi cand il simti foidu-se langa el. Isi inteti stransoare in jurul sau si inchise ochii, oftand multumit.
-Te iubesc, Jesse.

*

A doua zi lucrurile decursesera mult mai normal decat se astepta Jesse. Hank si Hanah se impacasera, Blake nu mai parea atat de nervos, iar pe el nu-l durea nimic. Luasera micul dejun impreuna, ca o familie, dupa care Jesse isi lua la revedere de la "socrii" sai si, in ciuda insistentelor lui Blake, pleca la birou. Hank si Hanah urma sa se intoarca in Alaska in decurul acelei zile, deci lucrurile urmau sa se calmeze.
Jesse intra val vartej la el in birou, incercand sa scape de privirile curioase a celor ce il vazusera pana atunci. Inchise usa in urma lui si se sprijini cu spatele de ea, rasufland usurat ca e in sfarsit singur. Totusi, glasul ce se auzi din dreptul biroului il facu se tresara.
-Arati interesant...
Jesse ignora amuzamentul evident din vocea fratelui sau si parasi usa. Ocoli biroul si se arunca pe scaunul mare de piele.
-Nu ma asteptam sa fi aici. Cum a ramas cu Canada?
-S-a rezolvat mai repede decat ne asteptam asa ca m-am intors acasa.
-Puteai sa mai ramai cateva zile sa te relaxezi putin.
-Da, puteam, dar n-am facut-o. Tu ce ai patit?
Ray ii cerceta fata cu atentie, apoi ofta.
-Nu mai ofta. De data asta nu a fost vina mea.
-Niciodata nu este, Jesse. Niciodata nu este.
-Vorbesc serios.
-Ce s-a intamplat?
-E o poveste lunga. Jesse schimba subiectul. Ai terminat raportul?
Ray zambi, dar nu mai continua. Stia ca intr-un final Jesse ii va spune totul. Pana atunci putea sa aiba rabdare. Ii intinse dosarul pe care il studiase pana atunci. Jesse il lua si il deschise, incepand sa citeasca cu atentie fiecare detaliu.
Intre timp, Ray se ridica si puse doua cafele din cafetiera plina ce era asezata pe una dintre mesele laterale. Gandul ii zbura din nou la Kyle. Nu era prima oara cand o patea. In ultimele zile, mintea lui rafuzase cu incapatanare sa se concentreze. Nu o data, ii aparuse chipul lui in fata ochilor, parul acela moale la atingere si viu ca o flacara neimblanzita, buzele gratios arcuite, dar a caror gust nu-l cunostea inca, trupul micut si firav, care il incalzise in acea noapte, vocea sa nervoasa, privirea care arunca flacari verzi de fiecare data cand se supara, mainile care...
-La dracu'! Ray isi scutura capul, incercand sa se adune.
-Ce s-a intamplat? Jesse isi ridica privirea din dosar si il analiza. Fratele sau nu prea parea a fi in apele lui.
-Absolut nimic. Tonul sau era hotarat. Isi reprima gandurile, le arunca intr-un sertar uitat al mintii sale pe care il inchise cu cheia. Astepta...Respira de cateva ori adanc, incercand sa se calmeze. Incet, incet simtea cum mintea ii intra in normal. Logica si ratiunea puneau stapanire pe el cu fiecare secunda ce trecea. Trebuia sa gandeasca la rece. Da, asta trebuia sa faca.
Ceea ce el simtea pentru Kyle... Nu, nu incepuse bine. El nu simtea nimic, doar ca...doar ca...nu mai dormise cu nimeni de cand...Da, asta trebuia sa fie. Avusese parte de sex si dupa moartea lui, dar niciodata nu dormise cu altcineva. Intimitatea ar fi fost prea mare. O astfel de intimitate o imparti cu cineva special. El impartise cu Kyle.
Se incrunta. Kyle nu era special. Nu pentru el. Dar petrecusera o noapte impreuna si asta il afectase. Nu pe el personal. Ii afectase doar concentrarea. Da, doar aia. Dar nu pe el. In niciun caz pe el! El era imun la tot ceea ce constituia persoana lui Kyle. Era imun la ochii aceia verzi de pisica, la vocea dulce, dar in acelasi timp enervanta, la pielea fina, la buzele acela incitante care pareau a...
-Nu sunt imun deloc! zise dintr-o data.
-Cand ai dormit ultima oara? il intreba Jesse. Ai ajuns sa vorbesti de unul singur.
Ray il ignora fiind prea ocupat cu desoperire pe care o facuse. Nu, nu era bine deloc. Nu era imun. La dracu'! Asta ii mai lipsea! Il dorea! Fie ca ii placea sau nu, il dorea pe Kyle. Nu, tehnic vorbind, ii dorea doar trupul. Innebunise de tot. Dintre toate persoanele cu care ar fi putut sa se culce, de ce il vroia pe el? Nu avea nimic special!
Bine, avea un temperament vulcanic si un zambet dezarmant ca vroia sa i de acord cu el, iar ochii ii luceau de fiecare data cand ceva il incanta si...Iar o facea! Simtea nevoia sa se dea cu capul de primul perete pe care il nimerea, dar, probabil, era mai bine sa astepte pana ajungea la el in birou. Jesse credea deja ca ceva nu e in regula cu el. Nu vroia sa-l socheze de tot.
Isi alunga din nou gandurile mai putin decente si se forta sa se concentreze pe continutul dosarului ce era citit de Jesse. In mod cert fratele sau va avea cateva intrebari, iar el trebuia sa fie in stare sa-i raspunda.
Frazele si cuvintele scrise cu cateva ore inainte incepusera sa se deruleze cu repeziciune la el in cap, fiind intrerupte din cand in cand de un chip cu trasaturi fine, aproape femeiesti, de un par rosu ca focul, de un miros dulce, dar fara a fi sufocant...Nu-i venea sa creada ca ii retinuse si mirosul. In mod cert era ceva in neregula cu el. Trebuia sa-si gaseasca un partener pentru seara asta. Poate asa se va calma. Incruntatura i se accentua. Cat de stupid poti sa fi ca sa ti minte miroul unei persoane de care nu iti pasa? Ba mai mult, mirosul unei persoane care te lasa indiferent? Nu chiar indiferent, se corecta imediat, dar aproape indiferent. Doar pentru ca te gandeai la ea, nu inseamna ca persoana respectiva era importanta pentru tine. In niciun caz.
Ofta cand isi dadu seama ca mirosul deveni mai pregnat. Il simtea atat de aproape incat daca nu ar fi stiut mai bine, ar fi zis ca-l inconjoara din toate partile. Levantica, ciocolata si o tenta marina...Era placut si relaxant. Isi inchise ochii si trase adanc aer in piept, apoi se intoarse dorind sa se indrepte inapoi spre scaunul sau. Insa se bloca si privi pentru cateva momente lungi persoana micuta cu parul de foc din fata sa.
-Am innebunit de tot, zise pentru sine, dar persoana il auzi si incepu sa rada.
-Nu, erai deja nebun. Nu ai fi putut sa innebunesti mai mult.
Ray clipi de cateva ori, dandu-si seama ca el era real. La dracu'! Parfumul nu fusese o amintire. Kyle era acolo! Cu el! In aceeasi camera!
Injura in surdina si se aseza pe scaun. Asta urma sa fie o zi al naibii de lunga!
Iupiii... Ai adus nextu. Ador acest capitol. Blake îmi amintește de scumpele mele colege care îmi cer explicații pentru fiecare tâmpenie pe care o fac, şi sunt chiar multe. Acest capitol este minunat, s-au întors Ray şi Kyle :X. Ce să spun, îmi place modul în care Ray îşi impune faptul că nu simte nimic pentru Kyle când îşi amintește şi cel mai mic detaliu legat de el, până şi mirosul băiatului. Totuşi, cum se poate gândi la el ca la o aventură, trezirea, îţi place de el. Da, marea lui iubire probabil că are Philip, dar trebuie să treacă mai departe, dacă stă ca idiotul nu se va întoarce Phil din morţi.
Acum mă întorc la capitol şi spun că-mi place la nebunie, că aștept nextu şi că-mi doresc să apară ceva mai multă acțiune între cei doi.
Sushi te-a pupăcit, şi aşteaptă să vadă ce idei îţi mai vin.
Trec şi eu p'acilişa :>. În primul şi în primul rând, capitolul e genial, superb, boss. În al doilea rând, mă bucur că s-au întors Ray şi Kyle <3'. Abea aştept să văd ce se întâmplă cu ei şi în ce joc pervers o să intre. Ahaha' Jesse e un scump ca de obicei, iar Blake, îmi place de el! E aşa de îndrăgostit bietu, *love* ca şi Jesse de altfel. Ei, ador acest cuplu şi mi-aş dori, ca şi Ray cu Kyle să fie împreună cât de curând. Îmi place descrierea mult, mult de tot. Îmi place, că Ray se gândeşte tot mai mult la roşcat şi şi şi îmi place tot!!!
Aştept nextu'. Baftă la tastat şi Ja neee'.
Ah cât aștept noul capitol. Kyle e un pufulete ce pot să spun D: Și când te gândești că până ieri R era absolut agitat de decesul ex-ului lui, dar nah uite cum roata se întoarce și sper că ăștia doi fac ceva în următorul capitol pentru că ți pe jar o mulțime de fani înfocați : )) Cât despre J el este ok, frate-su are o problemă : )) Și are dreptate K, Ray era cu capul dinainte și să nu-și facă probleme.Eu de abia aștept să văd ce scrii în continuare.
Am ratat trei capitole, sunt o necioplita! Mira , te rog sa ma ierti, dar tu stii marea mea problema si motivul pentru care am facut-o! iertare, nu a fost cu intentie. Te rog din suflet sa ma anunti cand mai postezi, fiindca iarasi nu voi da comentariu pentru ca nu stiu de posturi!
Iertareee!
Lasand acest lucru-partial- la o parte, trebuie sa te felciit. Ma distrezi, ma faci sa ma ingrijorez, sa imi vina sa omor pe cineva si sa ma gandesc numai la prostii! Cine oare mai poate sa faca asta cu mine?
Nobodyy!!
Doamne, ce-mi place... Adica... Lasand la o parte faptul ca mi-a batut inima ca la puricel cand Jesse era batut, m-au trecut toate transpiratiile cand pe Kyle il apuca gandurile si m-am distrat copios la o discutie pe care ar fi trebuit sa o citesc cu seriozitate, trebuie sa spun ca esti... GENIALA!
Toti sa o recunoasca, nimeni nu are ce sa zica mai mult. Esti brilianta de-a dreptul. Cine mai poate realiza ce faci tu?! Goood, te respect pentru cat profesionalism detii, pentru ca el creste cu fiecare zi ce trece, iar tot ceea ce faci, ei bine, e facut ca la carte!
Esti un adevarat model de urmat, iar ficurile tale sunt adevarate opere de arta!
Cum sa nu lauzi asa ceva? Zau asa, daca ar fi cineva in stare sa critice asta, eu as putea sa fiu inchisa la nebuni, cu diagnosticul "senila".
Ocupi locul de onoare intre autorii pe care ii ador, si sunt mandra ca te-am cunoscut si ca iti citesc, aalaturi de toti ceilalti, ficurile!
Buuun, sunt extrem de incantata ca am citit, fiindca pierdeam ca o proasta ceva de- adreptul copios.
Ne tratezi cu niste capitole geniale, si apoi ma mai si lasi pe ganduri, sa ma gandesc la...
Mda! Hai ca stii la ce ma gandesc, no one knows me better than u. Hell yea!
*pervert mind*
Ma duc sa imi imaginez ce fac kyle si blake. Pana atunci, spor la lucru, multa bafta!
Pup!
***

-Ce faci aici, pustiule? Reusise sa-si controleze vocea, dar nu fusese atat de simplu precum se asteptase. Kyle statea comod pe scaunul de langa el si discuta cu Jesse. Ii despartea doar jumatate de metru. Poate nici atat. Ray prinse licarire care se aprinse in ochii sai imediat ce ii auzi cuvintele. Stia ca il va enerva. Se baza pe asta. Nu ar fi putut sa faca fata un Kyle bine dispus si politicos. Nu astazi. Nu, pana nu va gasi pe cineva care il va ajuta sa scape de anumite nevoi mai putin ortodoxe.
-Treaba altcuiva, ii raspunse Kyle sec.
-De ce?
-De prost ce sunt.
-Bine macar ca recunosti. Ray ii oferi unul dintre zambetele sale ironice pe care le cultiva cu atata grja.
-Ray! Jesse se incrunta la el, apoi ofta. Imi pare rau, Kyle. Nu stiu ce e cu el azi. Se comporta ciudat de cand am ajuns.
-Vrei sa zici ca asta nu-i comportamentul lui obisnuit? Cu mine tot timpul se comporta asa. Kyle ridica din umeri nepasator.
-Serios?! Jesse il strapunse pe fratele sau cu o privire mai mult decat graitoare, dar Ray isifacu de lucru cu ceasca de cafea. Scuze, cred ca si-a uitat bunele maniere.
-Ca sa le uiti, trebuie in primul rand sa le ai.
-Sa sti ca ai dreptate, Kyle. Nu cred ca Ray a auzit de bunele maniere. Sau daca a auzit, a ajuns la concluzia ca p el nu-l ajuta la nimic.
-Sunt de fata sa stiti. Ray schimba subiectul. Jesse, ai vreo intrebare in legatura cu sedinta din Toronto?
-Nu. Raportul tau a fost detaliat. Mi-am dat seama cum au decurs lucrurile. Ai facut o treaba excelenta.
-Ce e nou in asta?
-Atata aroganta...bombani Kyle.
-Ai zis ceva?
-Absolut nimic.
-Asa ma gandeam si eu. Ray facu o pauza, apoi continua. Deci, de ce ai venit pana aici?
Kyle se intorse spre Jesse si ii dadu cateva dosare destul de groase.
-Ce-s astea?
-Un studiu de piata facut de Lancaster CO. Tatal meu a crezut ca ar fi bine sa va uitati peste ele.
Jesse ii dadu unul dintre dosare lui Ray. Acesta il lua, il deschise si incepu sa citeasca, dar atat gandurile cat si privirea ii zburau spre baiatul de langa el. Kyle era impracat intr-un hanorac verde si o pereche de blugi negrii. Culoare aprinsa ii punea in evidenta atat ochii, care insa erau de o nuanta un pic mai deschisa, cat si parul ce parea mai "aprins" in lumina ce patrundea prin geamurile mari din spatele biroului. La fel de aprins ca in acea dimineata cand se trezise cu el in pat. Isi tinea buzele stranse. Probabil era nervos. Ray ii privi cu atentie linile fetei micute si patate cu pistrui, apoi arcuirea gratioasa a gatului, umeri destul de lati, dar plapanzi, torsul ce era mai dezvoltat decat lasa sa se observe la o prima vedere, apoi talia ingusta ascunsa de matrialul care cadea neglijent si ii acoperea partea de sus a pantalonilor. Isi tine picioarele intinse, dandu-i astfel lui posibilitate de a le studia. Chiar daca era mic de statura, Kyle avea un corp frumos, bine proportionat, gandi Ray in timp ce privirea sa aluneca spre gambe, apoi mai jos, la glezne, dupa care urca din nou sus si se opri inapoi pe fata sa ingandurata.
Se intreba oare ce parere a ar avea Kyle daca ar sti de gandeste acum? Ce ar zice daca i-ar propune sa petreaca cu adevarat o noapte impreuna. Recunoscuse ca e homosexual. Probabil petrecuse nenumarate de astfel de nopti impreuna cu altii. Toata lumea stia ca atunci cand un tanar isi da seama ca ar o altfel de orientare sexuala incearca in primul rand sa si-o reprime. Cand isi da seama ca nu poate, vrea sa experimenteze. Si o data ce experimenteaza, nu se mai poate opri. Si el fusese asa, pana cand il cunoscuse pe...Nu conta. Nu mai conta acum. Cert este ca dupa ce el plecase, isi reluase vechile obiceiuri. Nu o face la fel de des ca inainte, dar nu era nici abstinent.
Totusi, poate ar fi trebuit sa o faca mai des. Asa nu ar mai avea pornirile astea. Asa, poate nu l-ar mai dori pe el.
-Ray, ce parere ai?
Ray tresari, clipi de cateva ori si isi muta privirea inapoi pe dosar.
-Da, da...foarte interesant.
-Ce naiba e atat de interesant acolo? izbucni dintr-o data Kyle. O alta firma cu un profil asemanator vrea sa intre pe segmentul vostru de piata! Ai citit ceva din ce e scris sau nu?
Ray se incrunta si incepu din nou sa citeasca.
-Normal ca am citit, minti repede cu ochii inca in foi. Vroiam sa zic ca strategia lor e interesanta. Incerca din nou sa se concetreze, dar mintea sa nu reusea sa inregistreze nimic.
-Aha, cum zici tu. Kyle continua sa vorbeasca cu Jesse, dar Ray pierdu imediat sirul conversatiei. Ochii sai se rentorsesera la chipul lui. Oare ce ar simti daca i-ar mangaia pielea? Ar ramane indiferent sau l-ar afecta? Oare ochii sai ar arunca sageti verzi si din alte motive?
I-ar striga numele extaziat daca l-ar intinde pe biroul din fata lor si l-ar dezbraca? Pielea i s-ar infiora daca l-ar dezmierda cu mainile, cu limba, cu buzele? Si-ar feri privirea sau i-ar sustine-o? S-ar lasa pierdut in pasiunea pe care el stia sigur ca si-o ascunde? I s-ar darui cu totul, coborand toate barierele si lasandu-l sa-i patrunda nu doar trupul, ci si mintea? S-ar satisface unul pe altul?
Ray putea sa vada cu ochiul mintii totul. Felul in care ar arata intinse pe patul sau, culoarea rosie din obraji atunci cand ar incepe sa-l dezbrace, pasiunea din ochii sai verzi, fiecare tresarire care av fi provoca de el si modul in care ar capitula in fata sa. Nu doar le vedea, putea chiar sa le simta. Atat de mult incat o anumita parte din el reactiona instanta, creindu-i o senzatie de disconfort.
-Ray, te simti bine?
Ray tresari si reveni cu picioarele pe pamant. Atat Jesse cat si Kyle se uitau la el ingrijorati.
-Da, sunt bine, doar ca...nu stia ce sa spuna. Am o fantezie sexuala in plina zi, nu suna foarte bine. Mai ales cand obiectul fanteziei sale se afla atat de aproape. La dracu'! Isi pierdea controlul. Trebuia sa iasa de acolo pana nu se facea de ras.
-Ma scuzati un moment. Revin imediat. Se ridica repede de pe scaun, avand grija sa nu-si expuna fata privirirlor curioase si iesi pe usa biroului, lasandu-i pe Jesse si pe Kyle sa se uite in urma lui. O ignora pe Camil, care imediat ce il vazu se ridica de pe scaun pregatita sa-l intrebe daca poate sa-l ajute cu ceva, si se indrepta grabit spre baie.
Cand intra inauntru, rasufla usurat dandu-si seama ca era singur.
Dadu drumul la apa rece si se stropi pe fata de cateva ori, incercand sa-si revina. Respira adanc, apoi se uita in oglinda. Pielea lui capatase o nuanta rosiatica. Ochii il dadeau de gol.
-Fir-ar sa fie de treaba! Se abtinu cu greu sa loveasca peretele cu pumnul. Se sprijini cu ambele maini de ghiuveta si se apleca in fata. Isi puse capul sub jetul de apa, lasandu-si parul sa se ude. Ramasese acolo pentru cateva momente, pana cand simti un tremur strbatandu-i trupul, apoi opri apa si se privi din nou in oglinda.
Abia atunci observa ca nu era singur. Vazu reflexia lui Kyle. Baiatul statea in spatele sau lipt de perete. Il privea. Parea ingrijorat.
-Ce cauti aici?
-Te comporti ciudat. Esti sigur ca te simti bine?
-Nu ma cunosti destul de bine ca sa sti cand ma port si cand nu ma port ciudat. Iesi afara de aici si lasa-ma singur.
Kyle il ignora. Se dezlipi de perete si se apropie de el. Ii puse mana pe frunte. Tresarira amandoi ca si cum un soc le strabatuse corpurile. Kyle se incrunta.
-Ai febra. Cand ai dormit ultima oara?
Daca ar sti el de ce ardea, gandi cu amaraciune Ray. Probabil l-ar pocni. Nu ca nu ar merita-o. Isi petrecuse ultima ora gandindu-se cum ar face sex cu el...Da, merita al naibii de mult sa fie pocnit. Poate asa si-ar reveni.
-Am dormit. Vocea sa era ragusita. Gatul il durea.
-Atunci poate racesti. In Canada e mai frig decat aici.
-Nu sunt sensibil!
-Nici nu am zis ca esti. Esti doar nesimtit. Kyle ii zambi.
-Vorbele nu se potrivesc cu gesturile, pustiule. Ori ma insulti, ori imi zambesti. Alege!
-Nu te insultam. Era doar o observatie. Kyle ridica din umeri. Zambesc pentru ca ma enervezi. Eu imi fac griji pentru tine si tu racnesti la mine. Nu e foarte dragut din partea ta.
-Nu sunt animal sa racnesc! marai Ray printre dinti.
Locul unde ii atinsese fruntea il ardea. Daca ar intinde mana, ar putea simti din nou acea atingere. Era atat de aproape incat abia se putea controla.
-Serios? Nu se vede. Nu ar fi mai bine sa mergi acasa? continua Kyle pe acelasi ton. Oricat de mult imi place sa ma cert cu tine, nu are niciun farmec daca nu poti da randament maxim.
-Ma doare capul.
-Deci, mergi acasa. Poti sa ma lasi si pe mine la scoala. Kyle se uita la ceasul de pe mana. Sunt in intarziere. Tatal meu nu prea tine cont de faptul ca eu trebuie sa ma prezint si la scoala.
Ray ofta obosit. Vroia sa fi cat mai departe de el, nu sa stea amandoi blocati intr-un spatiu atat de mic cum este masina lui. Probabil va innebuni de tot pana cand Kyle va ajunge la scoala. Asta daca nu-si va pierde controlul si va sari pe el.
-Stiu ca nu ma placi deloc, dar nu ma gandeam ca te va deranja atat de mult cererea mea. Stai linistit, ma duc singur. Nu vreau sa te deranjez.
-Nu ma dernajeaza deloc, minti Ray. Hai sa mergem, pana nu ma razgandesc. Ultimele cuvinte nu le spuse cu voce tare. Il lasa pe Kyle sa mearga inainte lui. Se uita in toate partile numai la spatele lui nu. Ofta, se incrunta, ofta din nou, injura in gand, apoi soptit, dupa care mai ofta o data si pana sa-si dea seama ajunsesera amandoi in parcarea subterana.
Se urcasera in masina. Ray isi deschise geamul, sperand ca aerul il va racori, dar nu facea decat s-l incalzeasca si mai mult. Traficul nu era foarte intens, asa ca din cand in cand il privea pe Kyle cu coada ochiului. Baiatul parea pierdut in ganduri. Statea cu cotul rezemat de portiera si cu capul sprijinit de palma. Privea cladirile care se succedeau una dupa alta si strada plina de oameni. Abia acum, cand lumina era mai puternica putuse sa observe, cearcanele inchise la culoare din jurul ochilor lui. Parea...obosit. Nu, obosit era putin zis. Era frant.
In scurt timp ajusesera. Ray recunoscu liceul. Era unul dintre cele mai prestigioase din tara. Dar nu prea il vedea pe Kyle integrandu-se intr-un loc ca asta. Aici veneau doar copii a caror parinti erau dispusi sa plateasca bani grei pentru ca ei sa fie in stare sa treaca. Kyle nu se incadra in grupa asta. Defapt, dupa parerea lui, baiatul nu se incadra in nicio grupa. Nu era genul de om pe care sa-l poti standardiza si analiza pe baza unor principii predeterminate. Kyle era cel mai schimbator om pe care il cunoscuse pana acum.
-Multumesc ca m-ai adus. Baiatul ii zambi si deschise portiera, iesind in aerul fierbinte de afara. Ray nu oprise in fata cldirii, ci pe laterala ei, asa ca era nevoit sa mai mearga cateva sute de metrii pana la poarta principala.
Ray statu cateva momente in masina, privindu-l cum se indeparteaza, apoi actionand din reflex, iesi afara si merse dupa el. Il prinse din urma cand ajunsese aproape de zidul vestic al incintei.
-Esti sigur ca vrei sa mergi la scoala?
Da, stia ca e o intrebare stupida, dar alta mai buna nu gasise intr-un timp atat de scurt.
Kyle se intoarse spre el.
-Da, de ce intrebi?
-Arati de parca ai avea nevoie de somn. Nu vrei sa te duc mai bine acasa?
-Nu.
-De ce?
-Nu pot dormi in casa aia, raspunse Kyle cu sinceritate. Acum, daca ma scuzi...
Dori sa se indeparteze din nou, dar Ray il prinse de mana. Nici el nu stia de ce o facuse.
-Ce vrei?
-Sa fiu al dracu' daca stiu!
Kyle zambi, apoi se apropie de el. Il prinse de gulerul camasii si ii trase capul in jos, dar si asa fusese nevoit sa se ridice pe varfuri pentru a-i atinge buzele. Pentru un moment, trupul barbatului deveni rigid, apoi, pe masura ce constientiza ce se intampla, o furtuna cum nu mai cunoscuse izbucni in el. Il impinse pe Kyle pana cand spatele ii atinse peretele, apoi cu una dintre maini ii prinse capul, in timp ce cu cealalta il aduse mai aproape de el. Sarutul deveni mai pasional. Ray isi trecu limba peste buzele ce tremurau, apoi le obliga sa se intredeschida pentru el. Il patruse, violandu-i intimitatea, chemandu-i limba la joaca. Kyle capitula. Il intampina la mijlocul drumului, gemand de placere nedisimulata. Ray isi lasa mainile sa coboare, pana cand ajunsera sub posteriorul lui Kyle. Printr-o miscare brusca il ridica. Kyle isi incolaci instinctiv picioarele in jurul taliei sale si-si lasa capul pe spate. Ray intelesese. Ii parasi buzele, doar pentru a gasi pielea fina a gatului. Mirosul sau ii invada narile, facandu-l sa-si piarda de tot capul.
Doamne, cat il vroia! Ar fi fost in stare sa-l aiba acolo, in plina strada...
Erau in plina strada! In fata scolii lui!
Brusc ratiunea alunga pasiunea ce ii intuneca mintea. Se descprinse dintr-o data de baiat lasandu-l buimacit. Clipi si il lasa jos. Kyle se sprijini de zid, respirand greu. Incerca sa-si recapete suflul, dar era destul de dificil.
-La dracu'! Ray isi aranja costumul, apoi privi in toate partile. Cineva tinea cu ei, caci prin zona nu era nimeni. Scapasera. Isi muta privire spre Kyle. Parul ii era dezordonat, buzele rosii si umflatedin cauza sarutului sau si ochii tulburi, plini de pasiune.
Cat de mult il vroia!
-Eu...incerca el sa gaseasca o scuza destul de buna, dar nu avea nicio idee.
-Du-te. Probabil ai intarziat. Vocea lui Kyle avea un timbru tremurat, dar isi pastrase fermitatea. Multumesc ca m-ai adus pana aici.
-N-ai pentru ce. Kyle avea dreptate, gandi Ray. Fusese o scapare. Cel mai bine sa se comporte ca si cum nu s-a intamplat nimic. Kyle, eu....
-Trebuie sa intru. La revedere.
Nu-l lasa sa adauge nimic. Se intoarse pe calcaie si se indrepta cu pasi mari spre poarta principala a liceului. Ray astepta pana cand baiatul disparu dincolo de zidurile inalte, apoi pleca spre masina.
oooo...in sfarsit ceva intre cei doi. nu stiu daca u ai observat dar multa lume abia astepta capitolul asta. capitolul este absolut incredibil si nu face decat sa starneasca multa multa imaginatie. am observat ca ai inceput sa pui capitolele mai dese lucru pentru care iti multumesc. esti incredibila si iti urez mult succes in continuare la cat mai multe capitole. astept urmatoare scena intre cei doi desi sunt sigura ca mai am de asteptat TE PUP
Doamneee cât am aşteptat capitolul ăsta! A fost pur şi simplu genial, defapt nu am cuvinte de laudă pentru acest capitol! Prea.. bun8->. Bietul Ray, nu poate fi atent la acel document, ntz ntz, mintea îi zboară la fumosul şi tânărul Kyle. Sărutul a fost bomboana capitolului <3.
Păi ce să mai spun? De acest viitor cuplu, am auzit, şi de Jesse la fel, dar Blake? ce se mai aude de el?
Vreau yaoi :"> între J şi B.. dar, şi între R şi K. Rapid.
Păi felicitări pentru capitol încă odată. Baftă la scris şi Ja nee'.
Multumesc, multumesc...si acum next

***
Era ametit. Aroma lui inca ii persista pe buze. Isi ridica mana visator si le atinse cu varful degetelor. Le simtea firbinti, inca frematand pentru el...dupa el. Cerseau mai mult, nu doar ele, ci intreaga lui fiinta. Inima ii bubuia in piept, picioarele se transformasera in gelatina. Abia mai puteau sa-l sustina.
Imediat ce ajunse langa cladire se sprijinise de zidul ei. Nu vroia sa-si imagineze cum arata. Probabil rosu, cu parul valvoi si cu un zambet tamp desenat pe chip. Da, in mod cert asa arata. Si asa se simtea...
Rayland il sarutase...
Visase la acest sarut de cand isi daduse seama ca este diferit...ca simte diferit, dar niciodata nu isi imaginase ca va fi asa si in niciun caz ca va fi cu cineva ca Ray. Primul sau sarut trebuia sa fie cu o persoana la care tinea...
Nu la asta viseaza toata lumea? Sa imparti ce e important pentru tine cu o persoana speciala. Partea lui practica, insa, ii soptea ca oameni rareori au parte de ceea ce isi doresc cu adevarat. Visele raman doar vise. Realitatea este doar atat: realitate.
Are un contur mai dur, e sterpa, neprimitoare si iti lasa un gust amar in gura.
Totusi, nu fusese atat de rau...
A fost mai intens decat se astepta...mai pasional.
Oare ce-l manase? De ce dorise sa-l sarute?
Mintea...primul sau sarut fusese tot cu Ray, pe plaja, dar pe acela nu-l luase in considerare. Atunci Ray nu-i raspunsese. Nici n-ar fi vrut sa-i raspunda. Nu aia cauta. Vroia doar sa-si demonstreze punctul de vedere.
Dar acum...oare ce ar fi simtit daca nici acum nu i-ar fi raspuns? Ar fi ramas indiferent? Sau l-ar fi durut?
Nu stia, nu trebuia sa stie. Nu era cazul. Ray il luase in bratele sale, il sarutase intr-un mod care reusise sa-i taie respiratie si sa-l faca sa uite unde se afla.
Inima ii batea la fel de tare si acum. Nu vroia sa-si incetineasca ritmul nebunesc. In piept avea un nod. Nu era dureros, dar nici placut. Ar fi vrut...mai mult. Ar fi vrut sa continue ceea ce incepuse. Sa-i sarute in continuare gatul, sa-i mangaie fata, sa-si treaca degetele prin parul sau. Deasemenea ar fi vrut si el sa-l mangaie. Ar fi vrut sa-i atinga bratele, torsul, abdomenul...ar fi vrut sa-i simta greutatea trupului peste el sau, caldura care il invaluise pentru cateva momente, stransoarea puternica care il facuse sa se simta in siguranta...totul.
Sarutul fusese exact ca persoana cu care il impartise: brutal, animalic, intens. Nu simtise niciodata asa ceva. Printr-o singura atingere pusese stapanire pe el si-l facuse sa capituleze...Iar acum, inca isi dorea mai mult!
Dar Ray plecase...stia ca asta va face. Ofta si golul din piept deveni mai mare. Indiferent cat de intens fusese sarutul, cand ii vazuse disperarea din privire stia ca regreta totul. Il indepartase atat de brusc, inca aproape cazuse din picioare. Apoi, il lasase naucit in mijlocul drumului si plecase ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Trebuia sa-si aduca aminte ca indiferent ce simtise el, pentru Rayland probabil fusese o simpla scapare. Nimic mai mult, nimic mai putin. Ray iubea pe altcineva. Chair daca persoana respectiva nu mai era, sentimentele lui inca erau puternice. Iar el stia ca asa vor ramane. Ray era genul de persoana care putea sa iubeasca cu adevarat si sa se daruiasca intru-totul o singura data. El ajunsese prea tarziu.
Nu trebuia sa uite asta.
Dar, chiar si asa, ar fi fost dispus sa incerce...
Se incrunta. Ce sa incerce? El si Ray nu se intelegeau, nu se suportau...ce mai era de incercat?!
Nici macar nu puteau sa stea in aceeasi camera fara sa se lege unul de altul. Cum putea sa-i treaca prin cap ceva atat de stupid precum...
Ei bine, putea si o facea. Nu stia de ce. Nu stia cand incepuse totul, dar adanc inauntrul sau avea loc o schimbare. Ceva esential se modificase. Nu stia insa ce.
Putea oare un om sa nu placa o persoana, dar, in acelasi timp, sa simta nevoia sa fie in preajma ei? Era normal sa te gandesti atat de mult la o persoana pe care nu o suportai?
Caci el aia facuse inca de cand se trezise langa el. Nu era mandru de gandurile sale, dar le recunostea. Chiar daca nu stia, Ray ii oferise cel mai frumos dar: o noapte linistita. Prima din ultimii cinci ani. Si probabil, singura.
Soneria il trezi din visare. Isi scutura capul, incercand sa-si lase toate gandurile la usa, apoi intra in cladire. Ziua se preconiza a fi mai lunga decat ar fi vrut el.

*
Orele trecusera incet. Parca timpul se oprise in loc de cand se despartise de Ray. Se uita pentru a mia oara la ceas. Era abia patru si jumatate. Isi intinse picioare sub banca si se aseza cu capul pe carte. Era ultima ora. Profesorul le arata un film despre al doilea razboi mondial. Stia subiectul. Genocidul nu-l impresiona cu nimic. Cel putin nu la acea ora.
Nu vroia decat sa mearga acasa si sa se inchida in camera lui. Simtea nevoia sa fie singur cu gandurile sale. Trebuia sa si-i le puna in ordine pana cand nu-l dadeau de tot peste cap. Trebuia sa-si dea seama ce loc ocupa prezenta barbatului in viata lui. Repede, pana nu innebunea.
Tresari cand sunetul strident ce anunata sfarsitul orelor se facu auzit. Se ridica repede, isi azvarli cartile si caietele in rucsac si iesi din clasa imediat dupa profesor. Macar picioarele nu-i mai tremurau, gandi oarecum binedispus. Ii luase mai multe ore, dar isi reveni cat de cat. Iar pana maine dimineata urma sa fie ca nou.
Alerga pe coridoarele goale pana ce ajunse afara. Aerul fierbinte il lovi drept in fata, luandu-i suflul pentru cateva momente. Soarele inca era sus pe cer, dar nu mai era la fel de incins ca mai devreme. Se anunta o noapte placuta. Cerul era senin fara nicio urma de nor, iar el se simtea al naibii de bine. Nu-si intelegea starea euforica, dar nici nu vroia sa o faca.
Erau foarte rare momentele cand se bucura efectiv de simplele placeri ale vietii. Nu vroia sa le analizeze. Prefera sa le simta. Inspira adanc lasand aerul sa-i inunde plamanii aducand cu el cele mai variate mirosuri: de la cel al florilor ce cresteau frumos in ronduri ingrijite pana la cel al mancarii de la cantina. Le cunostea atat de bine si, totusi, i se pareau noi...
Parasi gradina liceului, iesind in strada aglomerata. Stia ca era ora de varf si ca, daca va alege o masina, va ajunge abia peste o ora acasa, asa ca se multumi sa faca o plimbare.
Nu-i lua mai mult de jumatate de ora de mers ca sa fie in fata vilei pe familia lui o numea casa. Chiar si ea parea mai primitoare azi, gandi Kyle in timp ce deschide poarta mare de fier forjat. Nu-l mai inspaimanta, dar nici nu-l incalzea. Pur si simplu ii era indiferent. Acum era doar o casa mare, goala, fara rost.
Strabatu alea pietruita, analizand gradina perfecta. Mult prea perfecta pentru gustul sau. Arata...decupata si artificiala. I-ar fi placut mai mult daca gradinarul ar fi permis vegetatiei sa se dezvolte normal, nu sa o cioparteasca in formele hidoase alea caror contururi pareau trasate cu rigla. Tocmai de aceea era vegetatie...ca sa fie naturala, salbatica si libera. Aici, in lumea lui, oamenii incercau sa o imblanzeasca pana si pe ea, gandi cu amaraciune in timp ce pasii sai il dusera pana in fata usii de la intrare.
Intra direct. Camera principala era scaldata in lumina tarzie a soarelui. Scarile ce duceau la etaj se afisau in toata spledndoarea lor. Balustrada de lemn era atat de lustruita incat fata lui s-ar fi oglindit in ea. Marmura alba reflecta lumina puternica imprastiind-o in toate partile, oferind incaperii o vedere ciudata.
Era liniste. Mult prea liniste, chiar si pentru casa aceea mare. Stia ca ceva nu e bine, dar nu vroia sa afle ce. Intra inauntru si se indrepta spre scari, incercand sa nu faca niciun zgomot, insa vocea dura ce venea din camera cealalta il oprise imediat ce spuse picioarul pe prima treapta.
-Kyle, treci aici. Vreau sa vorbim.
Vocea tatalui sau era diferita. Dura, lipsita de inflexiuni, Ii crea o senzatie neplacuta. Dar nu putea sa-l ignore. S-ar fi enervar si mai tare.
Parasi scarile oftand. Se intoarse si intra in camera din dreapta. Mama sa vitrega statea pe unul dintre fotolii picior peste picior si citea o revista mondena. Imbracamintea sumara ii scotea formele si pielea bronzata in evidenta. Tatal lui statea cu spatele la intrare. Parea sa priveasca pe geam. Kyle se apropie de el. Se opri imediat in spatele lui si astepta.
-Ce s-a mai intamplat acum?
Nu ghici urmatoarea miscare. Nu ar fi putut sa o faca nici daca si-ar fi dorit. Tatal sau se intoarse brusc. Ochii ii scanteiau de furie. Trupul ii tremura.
Primul lucru pe care l-a simtit a fost contactul brutal dintre pumnul barbatului si fata sa. Il lovise atat de tare incat ii intoarse capul intr-o parte. Se dezechilibra si cazu pe spate. Apoi raceala marmurei, dupa care durerea surda care ii exploda in tample, senzatia de ameteala si voma si nevoia de a se intinde pe jos si de a inchide ochii. Toate venira una dupa alta intr-o invalmasala de nedescris si-l lasasera fara grai. Isi ridica ochii ce nu vroiau sa verse lacrimi, dar care se umezisera si-si privi tatal. De ce?
-Niciodata nu mi-am imaginat ca tu...ca tu...barbatul se lupta sa-si gaseasca cuvintele, dar pierdea. Se uita la sotia sa, care, insa, nu se misca deloc, si-i ceru ajutor din priviri. Ea il ignora.
-Cum ai putut sa faci asa ceva?! Ceva atat de...
-Ce am facut? Isi gasise graiul. Vroia sa intelega. Ce facuse de merita asta? Cu ce ii gresise?
-Tu si Newcrest, bolborosi Lancaster printre dintii inclestati.
Aflase, tatal sau aflase. Dar cum? Nu fusese nimeni in jur...doar daca...Privirea ii fugi spre Diana. Ea ii intoarse un zambet placut, aproape sadic. Ea ii vazuse. Era sigur. Ea ii spusese tatalul sau totul.
-Eu...ce naiba putea sa-i spuna? Nu avea nicio scuza pentru comortamentul sau. Nu vroia sa gaseasca nicio scuza. Asta era el. Se saturase de minciuni. Nu putea sa se schimbe si nu avea sa o faca!
Se ridica in picioare, chiar daca inca avea impresia ca totul se invarste in jurul sau si isi privi tatal drept in ochi inainte de a deschide gura:
-Sunt homosexual.
Simtise imediat cand dosul de palma ii lovi cealalta falca. De data asta nu se clinti din loc.
-Cum ai putut?!
-Asta sunt. Nu am facut nimic. Nu pot sa ma schimb, tata! accentua fiecare cuvant in parte incercand sa ignore durerea.
-Cum ai putut, continua Lancaster ca si cum nu l-ar fi auzit, sa-l atingi in felul ala pe Newcrest? Sa-l...sa-l...atragi in ceva atat de...murdar?
-Murdar? vocea ii tremura cand pronunta cuvantul.
-Daca se va retrage din afacerea asta din cauza comportamentului tau, eu...eu nu stiu ce iti voi face! Il prinse cu ambele maini de umeri si il scutura de cateva ori. Ai auzit?! urla atat de tare incat sunetul se propaga precum un ecou in toata casa. Nu mai vreau sa-l atingi cu mainile astea murdare! Nu pot sa-l pierd ca partener de afaceri doar pentru ca tu esti blonav. Vei regreta, Kyle! Asta e singura greseala pe care nu o sa ti-o iert niciodata!
Il impinse in spate si se indeparta. Se spijini cu mainile de pervazul geamului incercand sa-si recupereze calmul. Kyle ramasese pe loc. Mintea ii era goala. Cuvintele il taiasera in carne.
-Doar asta te intereseaza? Afacerea? Faptul ca el ar renunta doar pentru ca l-am sarutat?
-Nu mai spune un sigur cuvant, il avertiza Lancaster stand inca cu spatele la el. E prea scarbos ca sa pot suporta.
-Asta crezi tu despre mine?
Lancaster se intoarse spre el.
-Da, asta cred. Imi este scarba de tine. Vreau sa pleci de aici. Nu ma intereseaza unde te duci sau ce faci. Nu mai vreau sa te vad niciodata. Nu vreau sa mai pui piciorul in casa asta sau in firma mea. Pana si simpla ta vedere imi provoaca repulsie.
-Am inteles. Kyle isi pleca privirea, lasand parul sa-i acopere ochii ce-si scapsera primele lacrimi. Se intoarse pe calcaie, si pleca, rezistand cu greu impulsului de a o lua la fuga. Trecu pe langa Nana care il privea ingrijorata. Se feri de atigerea ei, deschise usa si iesi afara.
Privi in jurul sau dezorientat. Nu stia ce sa faca...asa ca se indreapta spre poarta mare de fier forjat. Imediat ce ajunse in strada, se pierdu printre oameni, devenind o alta umbra fara chip si fara suflet...
Buuun buun, am revenit. Ador nextu'. Bietul K ... nu şi-l poate scoate din cap pe R. Asta e de bine <3.
Maicăsa aia vitregă e o scorpie, aş strânge-o de gât sincer fără să regret nimic. Şi tacsu' e un mare bou! El nu ştie că f*** aia l-a înşelat şi acum că a aflat de sărutul dintre K şi R, îl dă afară pentru o afacere? Sau ce ?! E un bou şi merită moartea! Hăh, sunt foarte pornită pe tasu' lu K acum, doamnee, că l-aş omorâ fără pic de milă. Cum să-l lovească aşa pe propriul său fiu? Nemilosu'!
Acum tot ce a lipsit, a fost cuplul format din J şi B. Îmi e dor de cei doi iubăreţii. Să ştii că aştept veşti şi despre ei <3.
Baftă la scris şi aştept next. Ja nee.
buna din nou scumpa mea...ca de obicei ne intreci asteptarile la fiecare capitol. este un capitol foarte frumos scris cu destula actiune, descriere. chiar nu ma asteptam sa afle atat de curand tatal lui K despre sarut dar cred ca asta va evolua relatia dintre cei doi protagonisti, am impresia ca se apropie momentul care il asteapta toti, adica scantei intre R si K . multumiri pentru ca ne-ai adus atat de repede next-ul si sper sa continui la fel. te pupacesc
Trebuia să vin mai devreme, dar mi-a fost lene și corpul a fost întoxicat cu o chestie relativ banală numită oboseală care m-a țintuit la pat pentru o bucată de vreme. Dar sunt aici și să știi că nu am ratat nici un capitol scris până în prezent cu toate că nu am comentat din motivele precizate mai sus. Revenind la ce doream să spun. Mi-a plăcut ce s-a întâmplat până acum. Până vei aduce tu nextul am să visez la o presupusă întâlnire a lui Jesse cu Kyle și amânarea afacerii dintre cele două companii pe motivul aruncării lui K afară din casa părintească și toate ca toate, J fiind nervos pe un motiv așa extrem de banal în ochii mei de cititor și adept al drepturilor omului și gaylor din întreaga lume. Ca fapt divers taică-su e un nenorocit. Își varsă toate încrederea în acea târfă ( căci un cuvânt mai frumos nici că se putea ) în locul fiului său. Nu știu ce adjective ar merita omul ăsta. ( Realizez că e ficțiune și că ai un talent marfă la a scrie niște evenimente palpitante din domeniul yaoi ) Să înțeleg că taică-su este homofob. I-am putut simți repulsia și ura față de propriul fiu amestecate cu dezamăgire. De parcă fiu-su este o marionetă și ar trebui să fie om de afaceri cu o târfă bleagă lângă el așa ca părintele acestuia ( numai părinte este ) Evaluând caracterul tipului Lancaster pe o perioadă îndelungată de timp mă simt îndatorată să spun că îl urăsc. Îl detest pentru că se uită la cine știe ce don”șoare provenite din neamuri de fufițe și își concentrează atenția asupra acesteia umplându-i buzunarul și egoul ( asta mai mult ca orice ) și lăsându-și fiul de izbeliște, dar are pretenția să îi calce pe urme. Stai așa nenea că ceva nu merge. E putred pe aici în Danemarca un anume lucru. S-a purtat urât. Poor baby. My poor baby. Săracul sper că cineva o s-l înveselească ( bătând apropo spre Ray ) Să știi că nu m-ar uimi dacă ar tăia legătura cu Lancaster după toate astea. Ar merita omul ăla după munca depusă. Să fim serioase. Dacă nu era fiu-su, nenea R nici nu se uita la firma ăluia, dapăi să mai încheie afaceri cu acesta. În opinia mea a avut o atitudine de zici că cei. Tare aș vrea un moment așa dramatico-romantic dintre cuplul meu favorit și cu toate astea să afle și J cu cine încheie afaceri ( dacă stăm să ne gândim everyone from Newcrest crew is homosexual ) Ray, Jesse, Black and so on.
Si uite ca am venit cu nextul mult mai repede decat ma asteptam. Acest capitol este cu dedicatie pentru Lyn, care ma indemnat sa-l postez mai repede. Sper sa va placa.

***

Era nervos. Si excitat...dar mai mult nervos. Pantalonii era prea stramti ca sa-l mai cuprinda. Il deranjau. Inca avea un gol in stomac care, in loc sa se miscsoreze, se largea cu fiecare minut ce trecea.
Dar nu asta era important. Putea sa treaca peste aceste mici inconveniente, insa nu-si putea ierta...dorinta de a-l avea. Nu mai simtise acesta dorinta de cand...in orice caz de prea mult timp. Si sperase sa nu o mai simta niciodata. Nu era o simpla dorinta fizica. Daca ar fi fost doar atat, probabil l-ar fi luat pe sus si l-ar fi dus la primul hotel pe care l-ar fi gasit, apoi s-ar fi infruptat din ele pana cand amandoi ar fi fost complet satisfacuti.
Dar e era mai mult decat atat. Primul lucru la care s-a gandit cand si-a dat seama ce face, a fost ca i-ar putea face probleme daca ar fi vazuti. Imediat ce s-a desprins de el, a vrut sa se asigura ca nu i-a vazut nimeni. Ar fi vrut sa-l protejeze... Restul trecuse pe un plan secundar.
-La dracu'! Lovi cu pumnul in volan, incercand sa se calmeze. Incetini masina ca sa nu aiba probleme si trecu pe o banda mai libera. Deschise geamul. Avea nevoie de aer curat. Trebuia sa-si limpezeasca gandurile.
Iesi de pe autostrada pe o straduta ce ducea spre ocean. Ii placea sa mearga pe plaja cand vroia sa se gandeasca la ceva.
In trecut petrecea mult timp pe plaja. Lui Philipe ii placea oceanul. De fiecare data cand aveau timp mergeu pe plaja si stateau ore in sir privind apa. Alea fusesera unele dintre cele mai frumoase clipe din viata lui.
Opri masina langa faleza si cobori. Se descalta si inainta pe nisipul caldut cu pantofii in mana. Locul era aproape pustiu. Undeva, langa apa erau doi tineri ce alergau, iar ceva mai incolo un barbat se juca cu cainele sau. In rest nimeni...
Se aseza pe nisip si privi apusul de soare. Se uita in dreapta sa, aproape vazandu-l pe Philipe acolo. Existau momente cand inca il simtea langa el. Se trezea in unele dimineti si-l cauta prin casa, chiar daca in adancul sau stia ca nu va gasi pe nimeni acolo. Uneori cand era la birou si lucra pana tarziu, astepta sa-i sune telefonul si sa-i auda glasul. Chiar si acum avea impresia ca e plecat in cine stie ce colt de lume si ca in curand se va intoarce acasa. Apoi vor fi din nou fericiti...
Dar el nu suna, nu-i vorbea, nu-l cauta...El era mort.
Nu mergea la cimitir. Nu vroia sa vada piatra de mormant. Stia ca daca ar vedea-o pana si cele mai stupide vise ale sale se vor risipi. Prefera sa traiasca cu speranta stupida ca el se va intoarce intr-o zi, caci speranta aia era singurul lucru care il ajuta sa se trezeasca dimineata si sa mearga mai departe.
Stia ca este doar o iluzie, dar prefera iluzia in locul realitatii.
Ofta cu parere de rau.
Apoi mai era si Kyle.
Il dorea. Nu putea sa nege asta. Dar era sigur ca ii doreste doar trupul. Nu vroia altceva. Nici macar nu-l placea. Baiatul era ironic, cinic, lipsit de bun simt si niciodata nu stia sa-si tine gura. Dar putea sa fie si glumet, atent si dulce. In plus, o data il ajutase. Chiar daca bombanise tot drumul, il duse acasa. Apoi petrecusera noaptea impreuna. Fara voia lor.
Kyle fusese singura persoana care se apropiase atat de mult de el de la moartea lui Philipe. Singura persoana cu care impartise acel pat...
De ce se simtea atat de vinovat? De ce simtea ca il tradeaza pe Philipe? Sarutase si alti barbati in ultimele sase luni. Intretinuse destule relatii sexuale, dar niciodata pana acum nu simtise vinovatie. Deci, de ce Kyle? Ce avea el atat de special?
Nu avea un raspuns. Cine stie daca il va avea vreodata.
Ultima raza a soarelui ii lovi fata. Astepta pana cand marea o inghiti si pe ea, apoi se ridica si se scutura de nisip. Poate era sfarsitul primaverii, dar seara era racoare chiar si la tropice.
Telefonul incepuse sa-i vibreze cand era la jumatate drumului spre masina. Raspunse fara sa se uite la apelant.
-Da? aici Newcrest.
-Domnule Newcrest...sunt Lancaster. Ma intrebam daca puteti sa-mi oferiti un moment.
Ray se incrunta. De ce l-ar suna tatal lui Kyle pe mobilul personal? Ajuns langa masina se incalta repede cu o mana, apoi se aseza pe locul soferului.
-Cu ce va pot ajuta?
-Eu...-vocea parea sa ezite- vroiam sa va vorbesc despre Kyle.
Ray astepta sa continue, dar vocea cealalta parea franta.
-Ce e cu Kyle? Incerca sa-si pastreze un timbru cat mai normal, chiar daca mentiunea numelui facuse ca mica alarma din capul sau sa se declaseze.
-Isuse, imi este atat de rusine de dumneavoastra. Niciodata -facu o pauza- dar niciodata nu mi-am imaginat ca...ca fiul meu e...
Deja stia ce urma sa zica. Cunostea discursul. Ceva inauntrul sau ingheta. Cineva ii vazuse. Lacaster stia totul si ii cerea scuze. Asta nu putea sa insemne decat un singur lucru: dadea vina pe fiul sau pentru tot.
-Imi pare rau, continua barbatul, atat de rau ca a indraznit sa...sa va atinga. Eu nici macar nu stiu ce sa spun. Nu credeam ca fiul meu e...homosexual. Dadea impresia ca ar fi scuipat ultimul cuvant.
Ray isi inclesta maxilarul. Porni masina si demara in forta. Trebuia sa ajunga la Kyle acasa.
-Unde e Kyle? Tonul sau dur il lua pe nepregatite pe Lancaster.
-Ma voi asigura ca nu va mai avea de-a face niciodata cu dumneavoastra sau cu Newcrest.Co.
-Nu asta am intrebat. Unde e Kyle? repeta Ray intrebarea pe un ton amenintator.
-Ne-am certat. A plecat...
Ray mari viteza. Se asteptase la asta. Dumnezeule, ce facuse?! Tocmai naruise viata unui copil! Si pentru ce?! Pentru ca nu s-a putut controla!
-Vrei sa spui ca l-ai dat afara, nu-i asa?
-Cum sa stau cu unul ca el in casa?! se apara Lancaster cu o voce oripilata.
-Homosexualitatea nu e o boala. Nu te-ai fi infectat.
Fara sa mai zica ceva, inchise telefonul si il arunca pe bancheta din dreapta. Ocoli autostrada, alegand stradutele laterale. In mai putin de un sfert de ora se afla in fata casei lui Lancaster. Cobora din masina si se patrunse in gradina imensa. Pasii sai repezi rasunau a gol pe pavajul frumos ingrijit. Cand ajunse in fata usii, intra direct ca si cand ar fi fost la el acasa.
-Kyle, daca te-ai gandit ca te primesc inap...Lancaster se opri la jumatatea frazei. Privirea sa stupefiata se opri asupra barbatului din fata sa.
-Nu e Kyle.
-Domnule Newcrest, se balbai barbatul, nu ma gandeam ca o sa veniti. Imi cer..
-Nu am nevoie de scuzele tale.
-Inteleg ca sunteti nervos. Si eu as fi.
-Serios?
Lancaster inghiti in sec.
-Serios. Dar jur ca baiatul meu niciodata nu o sa mai... O sa-l duc la un doctor. O sa ma asigur ca se va vindeca...
Ray incepu sa rada.
-O sa-l vindeci?! Crezi ca e bolnav? Sau ca e nebun? Sau amandoua?
-Eu...
-L-ai lovit cand v-ati certat?
-Eu...
-Inteleg ca da.
Ray se apropie de el si il prinse de gulerul camasii. Il ridica putin in sus. Ochii sai devenisera mai duri.
-Banuiesc ca i-ai spus ca iti provoaca scarba, ca il urasti si ca nu mai vrei sa-l vezi niciodata. Apoi l-ai dat afara din casa fara sa-ti pese unde va pleca sau ce va face acolo. Nu-i asa?! Il scutura, rezistand cu greu tentatiei de a-l pocni.
-Am facut-o pentru dumneavoastra... Afacerea noastra...
-Ti-ai dat copilul afara din casa pentru ca iti era teama ca eu ma voi retrage din afacere? Ce fel de tata esti?
-Am nevoie de afacerea asta ca sa supravietuiesc!
Ray ii dadu drumul. Simtea un gust amar in gura. Privi in jurul sau. In spate, sprijinita de tocul usii statea mama lui Kyle, mama vitrega, se corecta el imediat. Ii adresa o privire graitoare, apoi o ignora.
-N-ai idee ce ai facut, Lancaster! Daca fiul tau va face vreo tampenie acum, numai tu vei fi vinovatul!
Se intoase sa plece, dar se opri imediat ce o vazu pe femeia mai in varsta stand pe prima treapta a scarilor. Avea ochii scaldati in lacrimi si il privea rugator. Se apropie de ea si ii oferi un zambet trist.
-Unde e camera lui Kyle?
Femeia tresari si isi ridica privire pentru a-i intalni ochii.
-Urmati-ma, ii spuse cu o voce soptita.
-Unde naiba crezi ca mergi? urla Lancaster din spatele lui.
-O sa iau cateva haine pe Kyle. Ray urca treptele, urmand- pe femeie.
-De ce? Eu am facut asta ca sa...
-Nu ma intereseaza. Nu am de gand sa las un copil singur pe strazi, indiferent ce zici tu.
-Dar el a...
-Nu, Lancaster, el nu a facut nimic. Eu am facut!
Barbatul amuti.
-Iti recomand ca de acum inainte sa sti cu cine faci afaceri.
Nu-i mai adresa niciun cuvant. Ajuns la etaj, intra pe prima usa la dreapta in urma femeii. Era o camera mica, prea mica dupa parerea lui. Un dulap, un pat, o noptiera si un birou pe care avea laptopul si o mica veioza. Nimic mai mult. Totul era mult prea ordonat pentru un baiat de 17 ani. Se incrunta. Camera nu avea niciun pic din personalitatea vulcanica a lui Kyle.
-Nu-i placea camera asta, zise femeia parca ghicindu-i gandurile.
-Se vede.
Femeia scose un mic gemantan si incepu sa aseza niste haine in interiorul lui.
Ray o ocoli, ducandu-se langa noptiera. Lua poza asezata in rama si o studie atent.
Un baietel roscat, plin de pistrui statea in bratele unei fete cu parul lung, aramiu. Baietelul ii scotea limba femeii de langa ei, care ii privea dragastos.
-Kyle cu sora si mama lui, preciza femeia din spatele lui.
-Parintii lui Kyle sunt divortati? Credeti ca s-a dus la mama lui?
-Nu ar putea sa mearga la ea nici daca ar vrea. Femeia ofta. Doamna si sora lui Kyle au murit acum cinci ani intr-un accident de masina.
Ray puse poza inapoi jos, dar pana la urma se razgandi si hotari sa o ia cu el.
-Inteleg.
-Asta a fost facuta cu doua zile inainte de accident. Cred ca e ultima oara cand l-am vazut pe Kyle fericit. Acum nu mai zambeste. Femeia inchise geamantanul si i-l dadu lui Ray.
-Va rog, aveti grija de el. E un copil bun.A trecut prin prea multe. Nu mai vreau sa sufere...
-Voi avea. Promit. Ray ridica mica valiza si iesi afara din camera. Cobori scarile, ignorandu-l pe Lacaster care il astepta langa usa.
-O sa mai auzi de mine, Lancaster!
Iesi afara, trantind usa in urma lui.
Ajuns la masina, arunca geamantanul pe scaunul din spate, apoi se aseza la volan si porni masina.
-Unde te-ai dus, Kyle?
Tot ce pot să spun despre acest capitol e "Woow". Mi-a plăcut mult, poate prea mult, că l-am citit de două ori :">. Mă bucur că Ray, i-a spus câteva de noroc lui Lancaster! în fond o merita. Cum adică să-l dea afară? şi... de ce să-l ducă la medic?! Ăhh, mă enervasem pe el mult mult.
M-am bucurat însă când Ray îi spusese tatălui lui Kyle că el fusese cel care-l sărutase. Pot să jur că Lancaster a făcut nişte ochii cât China de mari.
Totuşi, sunt curioasă unde se dusese Kyle.. Unde e acest copilaş ? Adică, să mişune singur pe străzi.. oricum, am un vag sentiment că e la prietenul său în siguranţă (cred)... dar, sper să mă înşel. Vreau ca Ray să-l găsească pe micuţul pistruiat şi să-l ducă la el.. unde va avea loc yaoi-ul! *muhahaha*.
Abea aştept. Şi de asemenea, aştept veşti despre cuplul format din Jesse şi Blake. Îmi e dor de ei <3.
Ăhmm, aştept cu nerăbdare nextul. Sper să-l postezi cât mai repede <3. Nu ai idee cât te iubesc, că ai postat aşa repede acest capitol, MiraA.
Ei, baftă la tastat şi Ja nee.
Ar mai fi ceva de spus : suuuuuunt prima! *hahaha*
Doamne!!! Câte capitole am pierdut. Jur că am să-l aranjez pe proful de mate, din cauza lui am fost pedepsită:(.
Dar acum m-am întors şi pot spune, cu mâna pe inimă, că totul devine exploziv. Sărutul dintre cei doi a fost punctul culminant. Bravo Kyle, ai luat controlul. Mă aşteptam ca Ray să facă primul pas, dar îmi place mai mult aşa. Totuşi vizita domnului Newcrest a fost de milioane. Nici măcar nu-l lăsa pe idiotul ( domnul) Lancaster să-i spună ceva.
Deci, acum se mută împreună nu? Adică ar fi un început de relaţie promiţător, deşi cred că vor mai fi probleme cu adevăratul bolnav mintal ( tatăl lui Kyle), homofobul.
Încă o dată îmi cer scuze că nu am apărut mai repede. Aştept nextul. Sunt foarte curioasă de drumul pe care îl vor parcurge cei doi împreună.
Ja ne. :*
***

Conducea fara tinta de mai bine de patru ore. Colindase cele mai populate locuri din L.A. sperand ca il va zari acolo. Facuse si o escala in locurile frecventate de cei ca el, dar nimic. Inca nu il gasise. Oprit la semafor, isi lasa capul sa se odihneasca pe volanul masinii. Avea impresia ca in ultimele ore imbatranise cu cel putin zece ani. Isi simtea trupul vlaguit de puteri, iar mintea inutila. Nu mai putea gandi logic.
Ofta si porni din nou masina cand auzi claxoanele din spatele sau. Pentru prima oara in mult timp nu stia ce sa faca si incotro sa se indrepte. Se simtea...neputincios.
Dupa alte cateva ore, recunoscu fata de el insusi ca nu va reusi sa-l gaseasca. Cel putin nu in noaptea aia. Se uita la ceasul de mana si nu-i veni a crede cand vazu ca arata aproape miezul noptii.
Injura printre dinti si se hotara sa mearga acasa. Un dus rece si o cafea tare il vor ajuta sa gandeasca la rece toata situatia asta nenorocita si, daca va avea noroc, poate ii vor oferi si o solutie.
Ajuns acasa, se dezbraca repede, aruncandu-si hainele nepasator peste tot si intra sub dus. Se sprijini cu mainile de faianta si lasa apa calduta sa-i spele trupul ostenit. Ura senzatiile care il incercau. Ura faptul ca nu stia ce sa faca. Se ura pe sine pentru ca totul se intamplase din vina lui. Pentru ca el nu a fost in stare sa faca fata unor simple nevoi trupesti, un copil colinda singur in plina noapte strazile Los Angelesului. Asta daca mai era inca in oras. Nu ar fi fost exclus sa plece. Sau sa faca ceva mult mai drastic decat atat...
-La dracu'! Lovi cu pumnul faianta si-si inclesta maxilarul pana cand durerea ii invada creierul. De ce nu era in stare sa faca nimic? De ce nu a putut sa opreasca inevitabilul? Nu o data...ci de doua ori.
Abia acum realitatea il lovi in moalele capului: Kyle plecase, la fel ca...
Nu a trebuit decat un moment ca pojghita pe care el incercase sa se mentina in echilibru in ultimele luni sa se sparga. Se simtea din nou parasit, singur si vulnerabil.
Gandurile lui nu aveau niciun sens. Era perfect constient de asta, dar nu putea sa le schimbe. Insa, putea al nabii de bine le ignore!
Opri apa si iesi din cabina, mergand cu grija pe gresia umeda din baie pana ce ajunse la raftul plin cu prosoape. Isi infasura unul in jurul taliei si iesi afara din incaperea in care plutau aburii. Nu se sinchisi sa se stearga. Nu ii pasa daca lasa balta in jurul sau. Se indrepta spre barul extrem de bine aprovizonat si lua o sticla de wiskey. Isi umplu un pahar, apoi se aseza pe pervazul ferestrei mari. Privelistea era la fel de frumoasa ca in fiecare seara, dar nu se putea concentra destul de mult pentru a o admira asa cum se cuvenea. Nervos, dadu pahar peste cap, simtind cum gatul ii ia foc, apoi se aseza pe fotoliu.
Adormi acolo, aproape dezbracat si cu paharul inca in mana. Dar nu avusese parte de un somn linistit. Visase ziua in care primise vestea ca Philipe a murit, se vedea langa sicriul lui in cimitir, singur si vulnerabil. Apoi aparuse Kyle. Ii zambi si-l asigura ca totul va fi bine. Simtise momentul cand peste sufletul sau se asternu linistea, apoi linistea fusese inlocuita de vinovatie. Il alungase pe Kyle, sperand ca asa va inlatura durerea, dar imediat ce acesta disparu, durerea se intensifica. Devenise atat de pregnanta incat credea ca ii va lua mintile. In vis isi inchise ochii, sperand ca asa va rezolva totul, dar cand ii deschise in fata sa se aflau doua scrie. Naruise viata inca unei persoane nevinovate...
Se trezi brusc, scapand paharul din mana. Acesta se sparse la contactul cu podeaua.
Ray ocoli cioburile si se duse inapoi langa ferestra. Se crapa de ziua. Afara ploua...
Nestiind ce altceva sa faca puse mana pe telefon si o suna pe singura persoana in care stia ca poate sa aiba incredere.
Telefonul suna de trei ori pana cealalta persoana raspunse.
-Jesse, am nevoie de ajutorul tau. Kyle a disparut.

*

Ziua trecuse la fel de repede ca cea precedenta. Si fusese la fel de neproductiva. Simtea nevoia sa se dea cu capul de toti peretii. Jesse il privea ingrijorat in partea cealalta a biroului. Totusi, starea lui de spirit era ceva mai buna.
-Va aparea...
-Cand? Au trecut deja 24 de ore. Ray batu pasul pe loc pentru cateva secunde, inainte de a-si relua mersul agitat.
-Daca nu dam de el pana maine, vom putea facem un raport pentru persoane disparute. Asta in cel mai rau caz...
-Da-l dracu' de raport! Am fost la politie! De ce nu au facut nimic?! Vorbim de un copil aici!
-Nu pot sa faca nimic decat dupa 48 de ore, ii aminti Jesse rabdator.
Nu-l mai vazuse pe Ray atat de agitat de cand...defapt, daca se gandea mai bine, nu-l vazuse niciodata pe fratele sau comportandu-se asa. Il speria, dar, in acelasi timp, il bucura. Ray era inca uman. Comportamentul sau demonstra asta. Pacat a a fost nevoie de o intamplare atat de neplacuta ca sa-si regaseasca partea din sine pe care o credea moarta.
Ray se opri brusc din mers, statu in mijlocul incaperii pentru cateva momente, apoi se duse spre cuier si-si lua sacoul de la costum.
-Ray, ce faci?
-Ma duc sa-l caut. Nu mai pot sa stau asa fara sa fac nimic!
-Si unde il vei cauta?
-Habar n-am. Peste tot daca trebuie!
-Ray! striga Jesse dupa el, dar era deja prea tarziu. Fratele sau iesise pe usa si-l lasase singur. Se aseza inapoi pe scaun si se intoarse spre fereastra.
-Sper sa-l gasesti, sopti pentru sine inainte de a se intoarce la munca.

Inca ploua. Stropii mari se izbeau cu salbaticie de parpbrizul masinii. Stergatoarele nu mai faceau fata. Incetini si se apleca mult peste volan incercand sa vada cat mai bine drumul.
Isi pierduse speranta. Kyle plecase...
Era aproape de ocean. Din departare se auzea sunetul valurilor ce se spargeau de coasta. Mirosul de sare era mult mai puternic acum, cand marea era agitata. Simtea nevoia sa o vada. Spera ca asa va gasi un raspuns sau, macar, linistea sufleteasca dupa care tanjea.
Opri masina in apropierea falezei. Cobora si intra pe plaja. Nisipul ud i se lipi de haine, iar hainele de corp. Stropii de ploaie ii intrau in ochi. Nu putea sa vada nici la cinci metri in fata sa, dar continua sa mearga.
Ii placea sa priveasca spectacolul ce i-l oferea oceanul dezlatuit. Ii placea sa-i simta forta nimicitoare in momentul in care valurile sale loveau nisipul fara mila, parca evocand sfarsitul lumii.
Se opri destul de aproape incat apa aruncata sa-i treaca de glezne si scruta orizontul intunecat. Undeva, la departare observa lumina unui far. Isi intoarse capul. In spatele sau, luminile orasului pareau sa joace ca niste licurici pierduti in ploaie. Chiar si pe o vreme ca asta, plaja i se parea frumoasa. Poate o placea mai mult acum, decat atunci cand era frumos si cerul era destul de senin incat sa vada stelele.
Ramase acolo o vreme, privind in gol, incercand sa-si puna in ordine gandurile, cand o miscare slaba in stanga sa ii atrase atentia. Se incrunta, apoi isi miji ochii incercand sa invinga perdeaua de intuneric si ploaie. Sunetul se auzi din nou, dar mai slab.
Iesi din apa si se indrepta spre locul de unde se auzea. Se opri dupa numai cativa pasi, nestiind cum sa reactioneze.
-Kyle...
Baiatul statea in fund pe nisip. Hainele ude i se lipisera de piele, dar nu el nu parea deranjat de asta. Avea fata indreptata spre ocean. Nu se misca. Statea drept ca o stanca, nebagand in seama apa valurilor ce ajungea pana la el. Nu-i raspunse. Nici nu credea ca il auzise.
Ignorand usurarea pe care o simti imediat ce il zari, Ray se lasa jos si ii atinse umerii. Era la fel de rece ca un sloi de gheata.
-Kyle. Vocea sa avea o nuanta de tandrete pe care nu se chinuise sa o ascunda.
-Nu sunt stele. Baiatul nu se intoarse spre el. Tonul sau era sec, iar vocea pierduta.
-Poftim? Ce tot vorbeasti acolo? De cat timp esti aici?
-Vroiam sa le vad...
-Kyle, de cat timp esti aici? repeta Ray intrebarea rabdator.
-Imi place oceanul. Nu-i asa ca e frumos?
-De cat timp, Kyle?
Abia dupa ce repeta intrebarea si a treia oara, Kyle isi intoarse capul spre el. Ochii lor se intalnira. Ray isi simti trupul strabatut de un tremur nervos. Ochii de smarald ce il priveau nu mai aveau stralcirea de alta data. Pareau...morti. Avea impresia ca baiatul de uita prin el si ca, defapt, nici macar nu-si da seama ca e acolo.
-De azi sau de ieri. Kyle ridica din umeri nepasator. Nu stiu. Am venit sa privesc stelele, dar soarele inca nu apuse asa ca am asteptat. Dar a inceput ploaia...inca astept sa le vad.
Dumnezeule, statuse acolo mai mult de 24 de ore, in ploaie si in apa rece a oceanului.
Ray il prinse de mana.
-Hai sa mergem, Kyle.
-...
Vazand ca nu il baga in seama, ridica putin tonul.
-Vrei sa mori? Poti sa faci o aprindere de plamani daca mai ramai mult in ploaia asta! Mergi cu mine, fie ca vrei fie ca nu!
Se ridica in picioare si il trase in sus, insa piciorele lui Kyle cedara si el isi lasa trupul sa se sprijine de cel al barbatului.
Ray injura printre dinti si fara sa mai stea pe ganduri il ridica in brate. Se infiora cand isi dadu seama cat de usor e. Probabil nu cantara mai mult de 45 de kilograme. Cunostea femei slabe care erau mai grele decat el!
Fara sa mai zica nimic se indrepta spre masina. Kyle se agata de el si-si lasa capul sa se odihneasca pe pieptul sau.Tremura. Ajuns la masina, Ray il lasa cu parere de rau pe scaunul din dreapta. Tremurul trupului micut se accentuase, dar baiatul nu scoase niciun sunet. Isi aduse picioarele la piept, le incolaci cu bratele si isi sprijini capul de genunchi. Ray trecu pe locul soferului si porni masina. Mari viteza aproape imediat, dorind sa ajunga cat mai repede acasa. Din cand in cand il privea pe Kyle cu coada ochiului. Baiatul statea nemiscat. Starea lui il ingrijora. Se intreba daca nu ar fi mai bine sa mearga la un doctor inainte de a-l duce acasa.
Dupa ce lasa masina in parcarea subterana a cladirii, il lua pe Kyle in brate si urca cu liftul cele cinci etaje. Niciunul dintre ei nu vorbira. Pentru un moment Ray chiar avuse impresia ca baiatul a adormit, dar imediat ce usile liftului se deschisera, Kyle se foi pana ce se vazu nevoit sa-l lase pe jos. Merse inaintea lui si deschise usa apartamentului, apoi ii facu loc sa intre. Kyle cuprinse cu privirea livingul mare, parand dintr-o data dezorientat. Se intoarse si isi ridica ochii spre el.
-Suntem la tine...
-Stiu. Unde credeai ca voi merge?
Ray se apropie de el si isi puse mainile pe umerii sai. Incerca sa-i zambeasca, dar nu ii reusi. Trecuse prea multa vreme de cand zambise cu adevarat ca sa stie cum se procedeaza.
-Nu stiu. Nu m-am gandit...
-Dezbraca-te de hainele astea si fa-te comod. Sunt ude si nu vreau sa racesti. Asta daca nu ai facut-o deja, adauga in gand. Du-te si fa un dus cald. Pana una alta o sa fac ceva de mancare.
Nu-i raspunse. Ray trecuse dincolo de barul ce despartea spatiul de gatit de restul incaperii. Deschise frigiderul rugandu-se sa aiba ceva comestibil in el. Spre fericirea lui gasi niste cascaval, sunca, masline si ceva legume. Le taie frumos si le aseza pe un platou. Nu era cine stie ce, dar le ajungea pana suna el la take-out.
Cu platoul intr-o mana iesi de dupa bar si se indrepta spre masuta dintre canapea si cele doua fotolii. Insa nu reusi sa faca mai mult de cinci pasi si se opri. Aproape scapa platoul din mana. Dintr-o data isi simtea corpul infierbantat si gatul mult prea uscat ca sa spuna ceva. O fata sa se afla o imagine pe cat de frumoasa, pe atat de...deranjanta. Hanoracul ud a lui Kyle se lipise de parchetul laminat, in timp ce blugii murdari stateau atarnati de spatarul unui scaun. Dar nu asta il deranja...ci vederea trupului aproape gol a baiatului ce privea nepasator pe geam.
Kyle avea mainile sprijinite de pervazul geamului. Corpul sau era mult lasat in fata, facand astfel ca posteriorul sau micut sa iasa in evidenta. Ray urmari linia gratioasa a umerilor slab dezvoltati, coborand cu privirea spre talia ingusta ca de viespe, apoi spre picioarele lungi cu gambe atat de frumos arcuite incat pareau aproape feminine. Lumina difuza a spoturilor ii facea pielea alba sa para aproape traslucida si atat de fina incat simti nevoia sa intinda mana si sa o atinga.
Injura printre dinti, inghiti in sec de cateva ori si-si scutura capul, rugandu-se ca bunul simt sa se intoarca acolo unde ii era locul.
-Kyle...tusi, incercand sa-si faca vocea sa sune normal.
Baiatul se intoarse spre el.
-Mai bine mergi sa faci un dus...replica sunase ca un ordin, dar nu mai era in stare sa-si controleze tonalitatea vocii. Nu vroia decat sa-l scoata pe Kyle din camera pana nu-si va pierde si ultima fara de control si va sari pe el ca un mascul alfa in sezonul imperecherii.
Kyle ridica din umeri si parasi geamul.
-Unde e baia?
-In spate.
Mergand aproape pe varfuri pentru a-si feri picioarele de raceala parchetului, baiatul trecu pe langa el si disparu dincolo de usa indicata. Pentru o fractiune de secunda corpurile lor se atinsera. Kyle nu parea afectat, dar corpul lui Ray trecu de la temperatura normala la cea de inabusit in suc propriu si numai bun de servit la cina. Broboade de sudoare ii aparura in dreptul fruntii. Le sterse cu dosul palmei, lasa platoul pe masunta si se arunca pe canapea. Trebuia sa seteze din nou aerul conditionat. Probabil se stricase termostatul si de aceea se simtea atat de incalzit.
Se ridica si verifica instalatia. La o prima vedere parea in regula, dar nu putea sa bage mana in fac ca ceva nu se stricase. Nu se pricepea la chestiile astea... Il seta cu cateva grade mai rece, apoi se aseza din nou pe canapea. Aprinse televizorul ca sa-si faca de lucru.
De ce naiba era atat de agitat?! Se comporta ca o virgina in noaptea nuntii!
-Doamne, nu am spus eu asta, nu-i asa?!
Ii venea sa rada. Cel mai bun cuvant pentru a-si descrie comportamentul era...patetic.
Ofta de incateva ori si incepu sa sara de la un canal la altul. Dar mintea nu ii statea acolo. Isi aduse apoi aminte de dosarele pe care le adusese acasa acum cateva zile si pe care trebuia sa le verifice, dar la cat de aiurit era, ar fost in stare sa scrie totul anapoda. Mai tarziu, isi promise in gand. Mai tarziu, dupa ce Kyle va adormi, le va rezolva pe toate. Pana atunci, insa, trebuia sa indure. Da, asta va face. Doar era barbat, ce mama naibii! Nu se va lasa influentat de pielea fina a lui Kyle, de ochii aceia verzi, de gura ademenitoare, de picioarele lungi, de...
-Te superi ca ti-am imprumutat tricoul?
Tresari si scapa telecomanda din mana. Injura printre dinti si-si ridica privirea spre tanarul ce se afla la cativa metrii in fata sa. Clipi de cateva ori, incercand sa-si revina.
Kyle era imbracat doar intr-un tricou de-a lui mai vechi, care ii ajungea pana sub posterior, lasand la iveala picioarele subtiri si albe. Inca parea dezorientat.
-Nu, poti sa-l pastrezi. Ray facu o pauza, nestiind ce sa zica.
-Multumesc.
Kyle se aseza turceste pe fotoliu i-si atinti ochii pe ecranul televizorului. Statura o vreme in tacere, pana cand Ray reusi sa-si ia ochii de la el si pozitia pe care o adoptase si scoase de pe gura o propozitie cam anemica.
-Vrei sa mananci? Ii arata platoul. Nu e cine stie ce, dar pot sa...
Insa nu apuca sa termine ce avea de spus ca baiatul intinse mana si lua cateva feliute de sunca si cascaval. Totusi, nu prea avea pofta de mancare.
Ray se ridica si se duse in bucatarie, iar cand se intoarse ii aseza in fata un pahar mare de lapte.
-Nu sunt un copil, Ray.
-Cati ani ai?
-Saptesprezece.
-Atunci esti un copil. Bea-l, apoi poti sa mergi la culcare.
-Mi-am depasti ora de somn si ma trimiti in pat? Kyle nu incerca sa-si ascunda ironia din glas, dar lua paharul si bau jumatate din el, inainte de a pune paharul inapoi pe masuta.
-Esti obosit. Ray se apropie de el si-si lasa capul in jos pana cand buzele sale ii atinsera fruntea. Si ai febra, adauga imediat. Daca vei dormi putin, maine te vei simti mai bine.
-Ma indoiesc, dar asta e casa ta. Deci, macar in seara asta, pot sa te ascult si eu.
Kyle se ridica de pe fotoliu. Se intinse, facand tricol sa se ridice si sa lase la vedere posteriorul frumos bombat.
-Noapte buna, Ray.
Pana sa adauge Ray ceva, el se indeparta, indreptandu-se spre dormitorul pe care il impartisera in urma cu o saptamana. Intra in camera si inchise usa in urma sa.
Imediat Ray se prabusi in fotoliu si trase de cateva ori aer adanc in piept.
La dracu'! A fost atat de aproape sa...Sa ce?! se mustra in gand. Facuse destule! Kyle nu mai avea nevoie de alte necazuri. Probabil daca ar sti ce ganduri ii treceau lui prin cap, s-ar intoarce inapoi pe plaja.
Ramase acolo pana ce mintea ii reveni cat de cat la normal, apoi se duse pana in incaperea micuta pe care o folosea pe post de birou si-si aduse de acolo dosarele de la firma. Le imprastie pe masuta din living si incepu sa se uite peste ele.
Nu stia cat timp trecuse de cand nu se miscase de acolo cand auzi din nou vocea somnoroasa a lui Kyle aproape de el.
-De ce nu dormi?
-Nu pot, veni raspunsul sincer al baiatului. Kyle casca, apoi se aseza langa el pe canapea. La ce te uiti?
-Acte.
-Vrei sa te ajut?
-Vreau sa dormi. In camera, adauga in gand.
-Ti-am zis ca nu pot. Kyle isi sprijini capul de umarul sau. Isi inchise ochii si se facu comod.
-Nu sunt o perna.
-Stiu, dar esti cald.
-Nici o patura electrica.
-Esti in seara asta. Vocea lui Kyle era amuzata. Citeste-mi si mie ceva.
-Astea nu sunt povesti de adormit copii si, sincer, basme nu stiu. Ray incerca sa-si tina sub control atat vocea, cat si ironia ce se simtea in ea, numai ca, atunci cand era Kyle implicat, lucrurile nu mergeau foarte bine.
-Ai o voce frumoasa. Nu-mi pasa ce citesti, atata timp cat te pot auzi.
Ar fi vrut sa-i dea o replica usturatoare, dar ramasese fara cuvinte. Cum putea oare copilul asta sa-l dezarmeze asa de repede si fara niciun efort? Oare stia ce efect are asupra lui?
-"Resursele umane sunt primele resurse strategice ale unei organizatii ( societate comerciala, institutie, asociatie, etc), în noua societate informationala capitalul uman înlocuind capitalul financiar ca resursa strategica, incepu el cu o voce lipsita de inflexiuni.
Resursele umane sunt unice în ceea ce priveste potentialul lor de crestere si dezvoltare, în capacitatea lor de a –si cunoaste si învinge propriile limite.
Succesul unei organizatii, gradul de competitivitate al acesteia, pornesc de la premisa ca oamenii sunt bunul cel mai de pret al organizatiei."
Ray se opri pentru o clipa si se uita cu coada ochiului la Kyle. Adormise sau cel putin asa i se paruse. Incerca sa-l miste, dar baiatul isi agata mainile in camasa sa si se aseza mai bine.
-Kyle, trebuie sa mergi in pat, ii sopti cu o voce blanda la ureche. Nu poti sa dormi aici.
-E frig...
Bine, poate ca exagerase cu temperatura joasa din camera. Era in stare sa recunoasca atata lucru.
-In camera e mai cald.
-Nu pot sa dorm, mormai baiatul.
-Aici dormi pe mine, ii aminti Ray. De ce n-ai putea sa dormi si in camera?
-Pentru ca nu ai fi acolo cu mine.
O alta replica dezarmanta. Ce naiba putea sa-i mai zica acum?! Isi clatina capul, apoi, cu grija se ridica cu tot cu Kyle de pe canapea si porni spre camera. Imediat ce ajunse acolo, dadu cuvertura la o parte si il aseza pe Kyle in pat. Acesta isi deschise ochii confuzi si somnorosi si il privi printre gene rugator.
-Vin si eu imediat.
Ray se dezbraca de pantaloni si camasa dupa care se aseza si el in pat. Kyle ofta multumit si se lipi cu spatele de pieptul sau lat. Fara sa-si dea seama ce face, Ray isi trecu una dintre maini peste talia sa si il trase mai aproape. Nu dura mult si ii auzi respiratia adanca si constanta.
Zambi in sinea sa, insa zambetul se transforma in grisma cand isi dadu seama in ce pozitie se aflau. Dumnezeu sa-l ajute, caci nu stia cat va rezista daca va trebui sa suporte acesta dulce tentatie mult timp!
Prima! Iupiii! L-am găsit, l-a găsit. Mă bucur mult, au suferit atât de mult până acum. Din păcate cred că acesta e doar începutul. Of, sunt sigură că Kyle va sta în pat un timp, pun pariu că va fi super răcit.
M-a cam şocat cum s-a comportat băiatul, părea atât de schimbat, îmi părea atât de rău de el. Şi coşmarul lui Ray, dacă moare şi Kyle ar fi oribil.
O întrebare: Cumva ceea ce a citit Ray are legătură cu "Organizarea şi structurarea unităţilor economice"? Ştiu că-i ciudat, dar iubesc domeniu finanţelor, contabilitatea, economia şi tot ce are legătură cu firmele.
Săracul Ray, după ce o trebuit să îndure pierderea lui Philipe, apoi gândul că s-ar putea întâmpla asta şi cu Kyle, acum trebuie să reziste unei noi tentaţi.
Am adorat modul în care ai descris stările prin care a trecut Ray. Când era îndurerat, când extaziat, când dezarmat.
Deci, aşa-dar şi prin urmare, ai creat un nou capitol genial. Pot spune că am simţit ceea ce a simţit Ray.
Aştept nextul. Da, îl cer cam repede:)), dar am răbdare.
Spor la scris şi multă multă inspiraţie.
Zbye:*