AnimeZupCăutare

[Terminat] I just wanna love you!

Asa cum am promis, fetelor, am revenit cu partea a doua, pe care o voi posta tot aici. Deci, ce pot sa spun la inceput de drum...? Dupa cum am zis acum nush cat timp, in partea asta vor fi patru personaje principale: Jesse si Blake si Ray (fratele lui Jesse, va aduceti voi aminte de el :)) ) si un personaj pe care il veti cunoaste un pic mai incolo.
App, sa nu uit...Philipe din acest capitol este iubitul lui Ray (am facut o mica referire la el si in prima parte, dar nu am dezvoltat cn stie ce). Sper sa va placa continuarea povestii dintre Jesse si Blake, dar noua poveste pe care o va trai Ray. Va multumesc ca ati citit prima parte...sper sa nu va dezamagesc cu a doua. So, acestea fiind spuse, let's begin :*

***

-Poftim?! Esti sigur? Da...multumesc. Jesse lasa receptorul jos si privi in gol pentru cateva momente, incercand sa proceseze vestea ce tocmai o primise. Intr-un final trase adanc aer in piept si-si ridica privirea pierduta spre Blake care tocmai isi punea o cana de cafea.
-Ce s-a intamplat? Arati de parca ai fi vazut o fantoma. Zambetul plin de caldura al doctorului il invalui, starnindu-i mici fiori pe sira spinarii.
Jesse ii intoarse zambetul, chiar daca vestea pe care o primise il daduse de tot peste cap.
Trecuse aproape un an de la incidentul cu Malone. Un an fara evenimente foarte mari, un an linistit. Sau cel putin asa l-ar numi Jesse.
Asa cum promisese, in urma cu opt luni preluase conducerea Grupului Newcrest. La inceput nu prea ii placuse, dar cu timpul se obisnuise cu atmosfera de birou. In multe cazuri nu era mai bine acolo decat pe un camp de lupta, doar ca in lumea afacerilor, uneori, mizele erau si mai mari decat cele din timpul unui razboi. Totusi, lasand toate astea la o parte, ajunsese la concluzia ca ii placea si aceasta meserie. Era una grea si stresanta, dar i se potrivea.
Uneori ii era insa dor de zilele cand fusese ziarist, de adrenalina care ii pulsa in vene de fiecare data cand stia ca e pe urmele bune, de drumurile pe care le facuse pe atatea meleaguri straine si de toate riscurile la care se supuse pentru un singur sambure de adevar. Da, ii era dor de toate astea, dar o singura privire spre Blake si-si aducea aminte de ce renuntase la toate astea. Nu vroia ca incidentul de anul trecut sa se repete. Nu vroia sa-i mai vada privirea ingrijorata si zambetul chinuit si, adevarul era, ca nici el nu mai vroia sa treaca prin tot ce a trecut ca sa-si revina. Nu-i fusese usor. Trecuse prin 3 operatii ca sa-si recapete mobilitatea mainii stangi. Din cauza ranilor pe care le suferise atunci riscase sa si-o piarda, dar incapatanarea sa il ajutase sa razbeasca. Chiar si acum il mai durea, dar ajunsese sa accepte acea durere ca ceva perfect normal. Nu-l mai deranja. Ba mai mult, uneori se bucura ca e acolo...atat ea cat si cicatricile care ii ramasesera. Asa era singur ca nu va uita niciodata ce s-a intamplat atunci.
-A murit Philipe...
-Poftim?! Blake lasa jos cana de cafea si veni langa el. Esti sigur? Ce s-a intamplat? Cand?
-O explozie...a fost aruncat de suflul unei explozii. Nick a zis ca a murit pe loc. Vocea lui nu era decat o soapta. Nu-i venea sa creada. Vorbise cu el in urma cu cateva zile, exact inainte sa plece. Philipe era foarte incantat ca primise acordul ziarului cu care lucra de a merge in Orientul Mijlociu pentru a fotografia soldatii ce erau in misiune. Acesta trebuia sa fie articolul ce ii incheia seria pe care o incepuse in urma cu doi ani.
Vestea venise ca un soc. Se aseza pe scaun incercand sa-si revina.
Philipe fusese unul dintre cei mai buni prieteni ai sai. El, impreuna cu Nick il invatasera multe din tainele jurnalismului. Deasemenea, ei fusesera cei ce-l salvasera prima data cand iesise pe linia I pentru a scrie un articol. Daca nu l-ar fi gasit atunci Nick si daca nu ar fi avut grija Philipe de el, ar fi fost mort de mult. Dupa acel incident devenisera prieteni foarte buni, chiar daca nu aveau timp sa se intalneasca foarte des. Erau un trio perfect. Philipe era un fotogra genial care prinr-o singura fotografie reusea sa spuna o poveste intreaga, Nick era un bun cunoscator al caracterului uman, iar el era cel impulsiv, ce ar fi facut orice pentru a afla ceea ce-l interesa. Se completau. Articolele care le facusera in colaborare le adusera faima si respectul celor din breasla.
-Imi pare rau...Jesse te simti bine? Blake isi lasa capul in jos si ii prinse buzele intr-un sarut cast, dar prin care ii arata ca ii este aproape. oricant de rau se simtea, nu reusi sa se abtina. Ii gusta buzele, bucurandu-se de dulceata lor, apoi inspira adanc, incercand sa-si faca ordine in ganduri.
-Ray...trebuie sa vorbesc cu Ray. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum se simte acum. Il privi pe Blake drept in ochi, apoi se ridica de pe scaun si merse cu pasi mari spre dormitor unde se imbraca cu primele haine pe care le gasise. Probabil Ray era distrus...nici nu s-ar fi asteptat la mai putin. Ray si Philipe formau un cuplu de mai bine la cinci ani. Cand le-a facut cunostiinta, nu s-a asteptat ca lucrurile sa evolueze asa intre ei, avand in vedere ca aveau caractere diametral opuse. Ray era genul de barbatu dur, distant, care foarte rar isi exprima sentimentele, pe cand Philipe era un om cald, vesel care isi traia viata din plin. Dar, se imprietenisera, si pana sa-si dea seama de altceva Philipe ii spusese ca se muta in L.A. pentru a fi mai aproape de Ray. Asta se intampla in urma cu 4 ani, cand el inca nu intelegea cum pot doi barbati sa se indragosteasca unul de altul sau sa-si imparta intimitatea. Totusi, le accepta relatia ca pe ceva normal si se bucura pentru ei, sperand ca modul acesta amandoi vor reusi sa scape de singuratate. Iar acum...
-Vin cu tine.
Jesse tresari. Se uita la Blake nestiind cum sa-l refuze. Il cunostea pe Ray si nu era tocmai sigur de felul in care a primit vestea. Nu vroia sa riste nimic.
-Poate ar fi mai bine sa merg singur. Ray...e dificil, zise oftand. Nu stiu ce are acum in cap.
-Dar eu stiu. Blake ii zambi cu triste. Si eu am fost pe punctul de a-mi pierde persoana iubita. Stiu ce simte.
Jesse dadu din cap dorind sa refuze, insa isi dadu seama ca nu are cu cine sa vorbeasca asa ca, intr-un final, accepta.
Coborasera amandoi in parcarea subterana si se uracasera in masina lui Blake. Acesta porni, indreptandu-se cat putea de repede spre apartamentul lui Ray. Nu-i spusese nimic lui Jesse, dar si el era ingrijorat.

Camera era cufundata in intuneric. Jesse deschise tot usa si intra in apartamentul luxos pe care Ray il impartise cu Philipe.
-Ray! striga, dar nu primi niciun raspuns. Ray, esti aici? Din nou nimic.
Ofta si inainta, indreptandu-se spre living cu Blake in spatele sau, dar se opri imediat ce simti sub picioare bucati de sticla. Spre deosebire de restul apartamentului, in aceasta incapere lumina reusea sa patrunda prin ferestrele mari ce alcatuiau unul dintre cei patru pereti. Totusi, Jesse si-ar fi dorit sa nu poata vedea dezastrul. Camera fusese distrusa. Piesele de mobilier erau rasturnate, iar podeaua era aproape in totalitate acoperita de cioburi. Iar in mijlocul acestui dezastru se afla Ray. Statea pe jos cu spatele rezemat de perete si cu o sticla pe jumatate goala de Jack Daniels.
-Ray! Jesse merse imediat langa el si se lasa pe vine. Primul sau instinct fusese de a-l lua in brate pentru a-l consola, dar Ray se ferise.
-Nu ma atinge! Vocea sa inca isi pastra duritatea, dar in acelasi timp, era marcata de durere.
Jesse ofta si facu un pas in spate, inca privindu-l. Nu stia ce sa faca sau ce sa-i spuna. Adevarul era ca nu avea cum sa-l faca sa se simta mai bine. Atunci il simti pe Blake. Acesta se lasa jos si se aseza langa Ray. Nu-i spusese nimic. Ii lua sticla de Jack din mana si bau un pic, apoi i-o dadu inapoi. Camera se cufunda din nou in liniste si ramasese asa pentru o buna bucata de vreme, pana cand vocea lui Ray se facu din nou auzita.
-Ce ma voi face fara el? Isi ridica ochii spre Jesse asteptand un raspuns pe care tanarul insa nu-l stia. Jesse se apropie de el si-si incolaci bratele in jurul trupului mare, dar care acum parea deosebit de fragil. De acesta data nu-l respinse. Ray isi lasa capul sa se odihneasca pe umarul fratelui sau si-si ascunse ochii ce, pentru prima oara de cand era copil, erau scaldati in lacrimi.
-Vei merge mai deaparte. Iti vei reveni si iti vei vedea de viata ta. Asa ar fi vrut Philipe. Raspunsul veni de la Blake...

Trei zile mai tarziu cimitirul Central din Los Angeles era cufundat in liniste. Slujba se terminase in urma cu cateva minute si toata lumea plecase...inafara de patru barbati.
Ray statea langa sicriul negru si privea in gol. Intr-un final reusise sa se adune. Nu mai plangea. Nu mai avea rost. Stia ca asa nu-l va aduce inapoi. Philipe plecase si-l lasase singur. In ultimele zile se intrebase ce ar fi putut sa faca pentru a impiedica toate astea. Oare ar fi putut sa-i ceara sa renunte la meseria sa? In minte ii aparu fata serioasa a iubitului sau din momentele cand muncea. Nu, nu ar fi putut sa-i ceara sa renunte la ceea ce ii placea. Chiar daca il iubise, nu avea niciun drept sa-i ceara asa ceva.
-Am reusit sa te fac fericit? Isi lasa mana sa se odihneasca pe suprafata lucioasa a sicriului, imaginandu-si ca-l mangaie pe el. Nu vroia sa-si ia ramas bun, dar stia ca sosise momentul sa o faca. Te iubesc...sper ca sti asta. Zicand acestea se intoarse si se indeparta, trecand prin dreptul celor trei barbati se urmarira scena de la departare. Nu le zisese nimic, ci continua sa mearga spre aleea principala unde isi lasese masina. Imediat ce intra inauntru, porni motorul si pleca, lasand in urma cimitirul si, probabil, pe singura persoana pe care o iubit-o si pe care o va iubi vreodata.
Cei trei barbati il privisera cum se indeparteaza si oftasera la unison.
-Crezi ca va fi bine? Nick mai trase un fum din tigare, apoi o stinse si-si indrepta privirea spre Blake si Jesse.
-Nu stiu...niciodata nu l-am vazut asa, veni raspunsul lui Jesse.
-Isi va reveni. Blake le zambi amandurora. Chiar daca nu mai vrea sa traiasca, chiar daca e descumpanit si sufera, va gasi acel ceva ce il va ajuta sa mearga mai departe. Sunt sigur de asta.
-Ai dreptate, zise Jesse. Stia la ce se refera Blake. Si el avusese momente cand nu-si dorea sa mai traiasca si totusi, ceva il facu sa mearga mai departe. Prima data fusese razbunarea...apoi iubirea. Cert era insa ca si Ray va gasi acel ceva. Trebuia sa-l gaseasca!
MiraA, draga mea, nu stiu ce sa iti zic decat ca m-ai surprins cu continuarea. Nu ma asteptam deloc sa o aduci acum. Pana am citit primele randuri, uitasem deja povestea :"> Dar mi-am adus-o aminte imediat. De Philipe intr-adevar nu ai zis prea multe in prima parte, si nici acum nu ai apucat... Cred ca ti-am mai zis ca personajul meu preferat e Ray, iar partea asta a ficului ( a doua ) va fi favorita mea caci il vei face personaj principal. :x

Fiind personajul preferat, mi-au dat lacrimile cand ai vorbit despre Philip al lui. Inca nu imi pot reveni... Adica, incerc sa imi imaginez prin ce trece si imi e greu sa cred ca un caracter dur ca al lui plange. Inseamna ca a tinut mult la el. Ma bucur ca au aparut in forta Jesse si Blake si ca il consoleaza.
Nu stiu cat de mult sa iti multumesc ca ai adus continuarea *hugs* . O asteptam de mult. Deci, Ray e al meu, am fost prima, oh da. Si sunt gata sa il consolez si eu >:D<
Pur si simplu m-am indragostit de personajul asta, l-ai creat atat de perfect pentru mine :">. Imi place ^^
Astept sa se calmeze putin si sper sa o faca repede. Vreau sa stiu cine va fi noul personaj, cu toate ca am o vaga banuiala ca el ii va schimba viata lui Ray.
Nu stiu ce as mai putea comenta decat ca ai facut si faci o treaba minunata cu fic-ul. Sa termini partea asta in forta cum ai terminat-o si pe prima >:D<
...Defapt ce tot zic? Nici nu vreau sa se termine.


Bafta la scris, darlin' si multa inspiratie. *hugs for Ray*.
Buna! Nu sunt acasa si nu prea pot comenta mult, imi cer scuze de acum. Vreau doar sa iti spun ca ideea ficului tau e geniala, pur si simplu ador cum scrii si sunt foarte bucuros ( defapt mega bucuros ) ca ai adus a doua parte. Imi pare rau pentru Ray ca a pierdut persoana iubita, dar totul merge inainte. Sper sa fie bine si astept ideile tale sa le pot citi.
Inca o data imi cer scuze daca nu am lasat un comentariu lung, cum probabil ti-ai fi dorit, dar nu obisnuiesc sa comentez des, plus ca timpul si spatiul nu imi prea permit.
Nu stiu cand ai postat. Imi pare rau daca ajung tarziu:-s. Desigur, de tinut departe... nu pot! Deci sunt aici!
Ca de fiecare data, ai adus un capitol exceptional. Inceptuul insa... Ma uimeste. Sa fiu cat se poate de sincera, nu ma asteptam la moartea iubitului fratelui lui Jesse si cu atat mai putin nu ma asteptam sa ajute Blake la a-si reveni
Esti uimitoare, ca de fiecare data. Cu riscul ca ii voi face pe unii sa rada, o spun: am plans. Pur si simplu, ai descris atat de frumos, incat m-a emotionat. Ma doare si pe mine ceea ce sitme Ray. Imi pare rau de el...
Ai avut, desigur, un inceput genial ce ma baga la idei. Oare ce vei face? Situ ca ne vei uimi, o faci mereu. Esti geniala!
:*
Multumec de commuri :*:* acm next:


6 luni mai tarziu...

-Ai auzit de notiunea de concediu? Jesse intra val-vartej in incaperea ce servea drept birou si isi arunca neglijent haina pe cuierul improvizar din colt. Se incrunta la Ray ce statea pe scaunul din fata biroului, dar acesta nu-l baga in seama.
-Camil a primit un fax de la Jake. Saptamana viitoare e sedinta actionarilor. Trebuie sa mergem si noi. Ray nu-l privi pe fratele sau in timp ce acesta il ocoli si se aseza pe scaunul din spatele biroului. Ca de obicei era mult prea ocupat cu munca. Jesse ofta, dar stia ca nu are ce sa faca. In ultima vreme Ray se refugiase in munca.
-Poate intr-un loc cald...ce ai zice de tropice?
-Jake a zis ca pot sa merg numai eu, dar cred ca ar trebui sa vi cu mine. Doua minti sunt mai bune decat una.
-Hawaii? E momentul potrivit pentru un concediu in Hawaii. Plajele de acolo sunt superbe.
-Nu prea inteleg de ce vor sa accepte contractul asta. Sunt curios ce parere au ceilalti actionari.
-Daca nu in Hawaii, atunci Tahiti. Am citit zilele trecute intr-o revista ca s-a deschis un nou hotel aproape de plaja. Spuneau ca serviciile sunt de prima clasa.
-Servicii...da, zse Ray ganditor. Crezi ca ar trebui sa o pun pe Camil sa ne rezerve o masina sau o rezervam noi la aeroport?
-Poate nu la tropice, se razgandi Jesse deja enervandu-se pe fratele sau ce nu parea a-l baga in seama. Ce zici atunci de Saint Tropez. Inchiriezi un yaht si petreci o saptamana pe mare. Liniste si pace, odihna...ce zici?
-E mai simplu sa inchiriem masina de aici, dar vrea sa ma asigur personal ca servicile firmei de inchrieri sunt bune.
-Mancarea e buna oriunde te-ai duce...calitate, calitate si iar calitate. Asa cum iti place tie.
-Nu ma prea incanta idee de a pleca saptamana viitoare. Ne confruntam si asa cu destul de multe probleme aici. Nu mai avem nevoie de altele noi. Oare nu ar fi mai bine sa trimitem un delegat?
-Sa inteleg ca nu-ti surade idee de a pleca in Saint Tropez? Intrebarea tanarului nu primi niciun raspuns. Revenind la Tahiti, zise Jesse ingandurat. Tot in revista respectiva am citit ca au adus un bucatar din Franta. Cum ziceam si inainte: peste tot gasesti doar lucruri de calitate.
-Urasc Canada in perioada asta anului. Toronto e mult prea aglomerat cu toate conferintele ce au loc. Sper sa gasim camera la unul dintre hotelele din oras.
-Da-o-ncolo de munca, Ray! Ai auzit un singur cuvant din ce ti-am zis pana acum? zise Jesse nervos.
-Da, da...Hawai, Saint Tropez, yaht, Tahiti, bucatar...am auzit, dar nu ma intereseaza.
-Muncesti prea mult, bombani Jesse si se aseza mai comod in scaunul mare de piele. Ray isi ridica ochii din hartiile pe care le studia, lua o gura din cafeaua care se racise deja si-l privi pe Jesse usor amuzat.
-Nu prea cred ca esti persoana potrivita pentru a-mi tine morala. Tu esti primu care vine la munca si ultimul care pleaca. Daca cineva trebuie sa-si ia condeciu tu esti acela.
-Fac asta pentru ca am promis. Daca Grupul N nu ar avea atat de multe probleme probabil nu as petrece atat de mult timp aici. Jesse ofta. De cand acceptase acest post se inhama cu multa rabdare, caci stia ca va avea nevoie. Imediat ce primise functia ceruse toate documentele din arhia din ultimii trei ani de cand Duncan fusese director executiv. Impreuna cu Ray le citisera din nou si din nou pentru a gasi ceva ce ar putea sa-l incrimineze pe Duncan, dar totul fusese in van. Stia sa-si acopere urmele.
Din pacate pentru ei, nu puteau sa-l inlature de tot, cel putin nu pe moment, asa ca ii oferisara functia de director pe productie. Ray fusese de parere ca ar fi mai bine sa-l aiba aproape, iar Jesse fusese intru-totul de acord cu el.
-Stiu, veni raspunsul ingandurat a lui Ray.
-E frustrant. Stim ca se foloseste de companie in folos propriu, dar nu putem sa o dovedim. Nu-mi place deloc situatia.
-Nici mie, dar momentan nu putem decat sa asteptam. Duncan nu e un geniu. Va face in curand un pas gresit si atunci o sa fim in stare sa-l prindem. Ray se ridica de pe scaun si se indrepta spre usa.
Sa te uiti si tu peste documetele alea, Jesse. Trebuie sa le semnezi.
-O sa ma uit, dar cu concediul tau cum ramane?
-Nu am nevoie.
-Trebuie sa te mai si distrezi, altfel vei innebuni de tot.
-Eu ma distrez muncind, zise Raym apoi iesi din birou si inchise usa in urma sa.
Jesse ramasese singur. Citi repede documentele, le semna, apoi apasa butonul interfonului ce facea legatura intre biroul lui si cel al Camilei.
-Mai am ceva de lucru in dupamasa asta, Camil?
-Nu, domnule Rosson veni raspunsul promt am secretrei.
-Spune-mi Jesse.
-Bine, domnule Rosson.
Jesse zambi. Azi va face o mica exceptie de la programul sau din ultimul an.
Inconjura biroul, merse la cuier si-si lua haina, apoi iesi afara in hol. Vazand-o pe Camil, ii facu semn sa plece si ea acasa caci era destul de tarziu, apoi se indrepta spre liftul cu usi de sticla si cobora cele 20 de etaje ce-i desparteau biroul de parcarea subterana. Imediat ce ajunse acolo, intra in masina si porni spre casa.
In urma cu sase luni el si Blake isi cumparara un apartament si se mutasera impreuna. Uneori, chiar si acum ii venea greu sa creada tot ce se intamplase de cand il cunoscuse. Atat de multe lucruri se schimbasera si totusi, nu regreta nimic. Se incadra in traficul infernal din L.A. conducand incet si ingandurat. Deschise un pic geamul pentru a lasa aerul usor caldut sa-i scalde fata, apoi se incrunta cand un junghi ii strabatu mana stanga. Indiferent cat de multe operatii va face, idiferent la cate sedinte de fiziotarapie va participa, durerea acesta nu va disparea. Se uita la mana stanga si o stranse in pumn. Trecuse un an de cand Malone murise...
-Oare ma mai astepti? sopti ca pentru sine. Ofta, caci stia deja raspunsul. Da, inca il astepta asa cum ii spusese ca va face. Ofta si-si scutura capul. Nu mai aveam niciun rost sa se gandeasca la asta.
La urmatorea intersectie facu la stanga, mai merse vreo 5 kilometrii, apoi opri masina in parcare micuta din fata imobilului. Cobora din ea si se indrepta cu pasi rapizi spre intrare. Saluta portarul ce ii zambi si receptionerul ce parea mult prea ocupat cu vizionarea unui meci de basketball.
-Cine castiga? intreba jesse amuzat.
-Knights, evident. O seara placuta, Jesse.
-Merci la fel, Artie.
Jesse trecu pe langa receptie si intra in unul dintre lifturi, apoi apasa butonul ce avea cinci inscriptionat pe el. In ultima saptamana Blake fusese plecat la o conferinta pe teme medicale in Germania. Trebuia sa se intoarca azi, mai precis peste doua ore. Jesse se gandise ca e cea mai buna sansa de a-i face o surpriza, asa ca se hotarase sa vina mai repede acasa si sa gateasca ceva. Abia astepta sa-l vada. Chiar daca trecuse doar o saptamana, lui i se paruse mult mai mult. Imediat ce usile se deschisera, iesi din cutia de metel si sticla si se indrepta spre usa de la capatul holului. Scoase cheia din buzunar, dar imediat isi dadu seama ca ceva nu e in ordine. Se incrunta si puse mana pe manerul usii. Acesta se deschise imediat.
-Ce naiba... Cineva intrase la ei in casa?!
Inauntru era intuneric. Nu putea sa vada nimic. Isi incorda trupul, apoi pasi in obscuritatea apartamentului pregatit pentru ce era mai rau.
Ca de fiecare data, ne resfeti cu aceleasi capitole pe care eu, personal, le iubesc. ce pot spune? Imi place la nebunie modu-ti de a scrie. Da, o spun de fiecare data. si o vi spune, fiindca imi place intr-adevar.
Atitudinea lui Ray e interesanta. Mi-e mila de el, mei nu-mi place mucna. Jesse, pe de alta parte, il cam bate la cap. nu ca nu mi-ar placea sau ceva de genul... Sunt curioasa insa ce se va intampla .Vreau multe la ora asta si scriu cu multe greseli, deci imi cer iertare!
Imi doresc sa vad ce se intampla. Sfarsitul e... terifiant::::::| Daca ala, dusmanul, a murit... Atunci cine e in camera? :((
Spune-mi k nu esti cruda iar! :(( te iubesc sa fii cruda, te iubesc adica oricum, dar nu imi mai tortura frummusetea de Jess! :( (
In asteptarea noului capitol, Gab\' iti ureaza spor la scris! :*
I\'m here ! I\'m here now and ready for a comment. <33
Isi incorda trupul, apoi pasi in obscuritatea apartamentului pregatit pentru ce era mai rau.


Măi femeie, tu chiar doreşti să ne omori cu suspansul ăsta ? o,o Si da, da, ştiu că eu am zis că suspansul e bun, dar ce-i mult strică. O_O Mai ales pentru noi, cititorii. :]]
Auzi şi tu... Pentru ce-i mai rău... T___T Da\' nici măcar nu vreau să mă gândesc [ să nu dea Domnu\' să-mi treacă aşa ceva prin cap ] la ce-i mai rău. :| Haideee, vreau ceva happy, fără tragedii. [-(
Cum spune şi melodia aia.... :-? .. \" No more tears... \". Exactly. *smile*
Şi revenind la nenorocitul ăla de intrus... Oare cine să fie ? Un hoţ, un duşman de afaceri sau un posibil violator ? >:) Na`, că a fost imposibil să nu mă gândesc la aşa ceva. = ))
Ehh, soarta omenirii e în mâinile tale, Mira ! *evil smile*

PS: Scuză-mi limbajul şi întârzierea ofc. ^^\' Prea multe filme sci-fi... >___<\'
Well, ajung aici cam tarziu, dar am citit capitolul mai devreme *blush*
Ray chiar e cufundat in munca... putin... sau poate putin prea mult. Imi e mila de el ~_~ Cum naiba sa nu accepti o excursie in Hawaii sau mai stiu eu unde? =P~ Mmm, capitolul a fost bun, am vazut doar doua greseli de tastare dar nu mai revin asupra lor pentru ca oricum nu mai stiu unde erau puse :]]
Ne-ai lasat in suspans, bineinteles. Oare sa fie Blake? Sau personajul cel nou... ? Sau un alt personaj? Weeh, vom vedea in next.
Bafta multa si sa ne aduci un capitol la fel de bun. xoxo
Multumesc multe de commuri fetelor :*:*:* ma bucur ca va place


***

Nu putea sa vada nimic. Jesse injur incet si se apropie cu pasi mici de peretele unde stia ca se afla intrerupatorul. Se impiedica de masuta, aproape cazand daca doua maini mari nu-l prinsera de la spate. Primul sau instinct fusese de a se smuci, dar imediat ce parfumul cu o usoara tenta marina ii invada narile, trupul i se relaxa instantaneu. Mainile mari i se incolacira in jurul taliei si il trasera inapoi pana ce isi simti spatele rezemat de torsul sau cald. Jesse isi intoarse capul si imediat buzele ii fusesera prinse captive de gura celuilalt.
-Blake, murmura tanarul usor surprins. Buzele sale se miscau incet peste ale lui, parca incercand sa le memoreze forma. Isi trecu limba peste ele, gustandu-le, apoi il obliga sa-si deschida gura pentru a-l primi. Jesse ofta si se lasa condus asa cum facea de obicei. Sarutul adanc nu dura insa prea mult. Blake se opri si-si desprinse gura de cea a tanarului.
-Mi-a fost dor de tine, zise pe un ton jos, deosebit de incitant. Il intoarse in bratele sale si-l privi prin intuneric. Atat de dor, sopti din nou, lasandu-si mana sa-i mangaie pometul ce capata imediat o nuanta rozalie. Degetul sau trasa o linie imaginara de la obraz in jos, contura buzele ce tremurau in asteptare, apoi cobora spre gat, insistand asupra marului lui Adam, dupa care isi continuara drumul pana ce se oprira in dreptul nurilor se simteau tari chiar si prin materialul camasii. Inconjura unul dintre ei de cate ori, pana ce se intari si mai tare si incepuse sa impunga bunbacul cu care era acoperit. Jesse isi musca buzele, incercand sa mascheze geamatul se risca a se face auzit. Nu trebuia decat sa-l atinga asa si-si pierdea capul.
Blake isi duse apoi mana spre ceafa lui Jesse, prinse de firele razlete de par si ii apropie capul de al sau, dorind sa-i mai guste inca o data buzele. Jesse se conforma. Isi agata mainile de umerii lui Blake in incercarea de a-si gasi un sprijin, apoi isi lipi tot trupul de el. Putea sa simta cat de excitat era.
Folosindu-si limba ii intredeschise buzele si-i patruse cavitatea bucala, dorind sa-l guste din nou. Blake scose un sunet ragusit din gat, asemanator cu un marait. Isi cobora mana de la ceafa lui Jesse pe spate, apoi mai jos pana ce ii prinse una din fese. Apoi o duse si pe cealalta in acelasi loc. Stranse fesele in palme simtind cum isi pierde controlul.
Dintr-o singura miscare il ridica pe Jesse. Acesta isi incolaci picioarele in jurul taliei sale, continuand sarutul.
Blake bajbai prin intuneric, dar nu se indrepta spre dormitor. Stia ca nu va rezista atat de mult. Merse pana in dreptul primului fotoliu de piele si se lasa acolo, cu Jesse inca la el in brate.
Buzele sale coborara spre gatul tanarului. Acesta ofta si se arcui, cerand mai mult. Blake isi lasa limba sa trasese dara umede pe suprafata pielii incinse, miscandu-se in sus pana ce atinse lobul urechii. Il prinse intre dinti si-l musca usor. Jesse gemu si se apropie si mai mult de el. Blake incepu sa-i desfaca nasturii camasei, unul cate unul. Isi cobora bazele pe suprafata de piele proaspat descoperita si o saruta, coborand din ce in ce mai jos pana ce ajunse la nurii ce acum era complet descoperiti. Isi trecu limba peste unul dintre ei, in timp ce pe celalalt il fremata cu degetele. Erau atat de sensibili incat imediat se intarira. Jesse se lasa pe spate, oferindu-i mai mult spatiu pentru a-si continua tortura.
Tot trupul ii tremura, iar pantalonii ii devenira neincapatori. Nu putea sa mai reziste mult timp asa.
Incerca sa-si limpezeasca capul macar un pic, si, incepu, la randul sau, sa-i defaca nasturii camasei lui Blake. Totusi, procedeul era deosebit de dificil, avand in vedere cat de tare ii tremurau mainile. Cand reusi sa descopere pielea, isi lasa palmele sa o mangaie, minunadu-se si acum de duritatea si supletea ei. Era ca si cum ai mangaia o scluptura de marmura, doar ca era fierbinte. La fel de fierbinte ca el.
Palmele sale coborara mai jos, atingand umflatura din pantaloni. Blake nu-si putuse reprima un geamat.
Jesse zambi si deschise slitul pantalonilor, strecurandu-si degetele inauntru. Era tare si fremata.
Blake isi inchise ochii imediat ce ii simti atingerea si incerca sa stea nemiscat. Jesse il atinse la inceput prin materialul subtire al boxerilor, dar dorea mai mult. Folosindu-se de ambele maini trase de pantaloni, impreuna cu boxeri in jos pana aproape de genunchii lui Blake, apoi se ridica un pic si ajutat de iubitul sau, scapa si de pantalonii si boxerii sai care ajunsera pe podea.
Oricat de mult vroiau sa se simta unul pe altul, ne le placea sa grabeasca momentul. Blake ii prinse penisul in mana si-l managie de cateva ori, insistand pe varful ce era deja umed. Jesse se stranse si mai mult in jurul sau. Scapa un geamat scurt, apoi isi lasa capul sa se odihneasca pe umarul barbatului ce il facea sa simta ca-si pierde capul.
- Blake!
-Asa, canta-mi cum numai tu sti. Vreau sa-ti aud vocea, Jesse!
Jesse se conforma. Isi lasa vocea sa se faca auzita, pe masura ce se pierdea in senzatiile pe care le cunostea atat de bine, dar care erau de fiecare data diferite.
Blake prinse ambele lor penisuri cu o mana si le stranse, miscandu-se pe toata lungimea lor, in timp ce isi duse cealalta mana in spatele lui Jesse cautandu-i locul stramt dintre fese. Il patrunse cu un deget. Jesse se arcui si-si inclesta degetele in umerii lui Blake.
-Blake!!
-Da, asa...vocea ta ma incita atat de mult!
Mai introduse un deget, simtind cum muschii circulari se strang in jurul sau si-l trag inauntru. Trupul lui Jesse se cutremura la el in brate.
-Nu mai rezist asa!
Stia asta. Si el era in aceeasi situatie. Scoase degetele si-l indemna pe Jesse sa se ridice putin. Trupul tanarului era atat de maleabil in mainile sale incat nu-i fusese foarte greu sa-l intoarca cu spatele la el. Se pozitiona la el intre fese si-l patrunse cu o miscare brusca. Locul si asa stramt se stranse si mai mult in jurul sau, oferindu-i o placere ce numai in bratele lui Jesse stia ca o poate gasi.
Tanarul suspina si se sprijini cu spatele de torsul lui Blake. Ochii ii erau umezi, dar durerea nu era atat de mare cum fusese la inceputul relatiei lor. Trupul sau se obisnuise cu cel a lui Blake. Acum nu mai conta nimic inafara de placere.
Barbatul isi duse buzele pe gatul lui Jesse si musca de pielea traslucida, in timp ce se impinse si mai mult in trupul din bratele sale. Una dintre maini cuprinse barbatia tanarului, incepand sa se miste in sus si in jos pana ce gemetele tanarului ii umplura urechile pana la refuz.
Miscarile sale devenira mai bruste, mai adanci pe masura ce se lasa purtat de un instinct primar pe care nu era in stare sa-l controleze. Trupurile lor tremurau in asteptarea apogeului.
Jesse se arcui primul si-i sopti numele inainte de a se elibera. In momentul in care il simti frematand, ceda si Blake.
-Ti-am spus cat de mult te iubesc? intreba inainte de a-i depune un sarut cast pe buze.
-Nu astazi, chicoti Jesse, usor amuzat.

-Si cum se face ca ai ajuns mai repede? Avionul tau trebuia sa ajung abia acum.
Jesse iesi din cabina de dus cu trupul inca ud. Dori sa ia prosopul de pe umeras, dar Blake fusese mai rapid. Lua prosopul si incepu sa-i stearga trupul
-Defapt, avionul meu a aterizat la 4:30. Am vrut sa-ti fac o surpriza. Ii scoase limba lui Jesse, care se incrunta la el. Totusi, nu ma asteptam sa vi atat de repede acasa. Norocul meu ca i-am spus lui Arti sa ma anunte cand ajungi. Cum de ai venit atat de repede de la birou?
-Si eu vroiam sa-ti fac o surpriza, recunoscu Jesse. Nu prea mi-a iesit.
-Domnule Rosson, zise Blake cu un ton jucaus, dar mi-ati facut o surpriza extrordinar de placuta. As fi venit mai repede acasa daca as fi stiut ca ma vei intampina asa. Il prinse de brat si-l trase mai aproape de el. Isi lasa capul in jos si-i prinse buzele intr-un sarut ce numai bland nu era, apoi ii impinse trupul in spate spre cabina de dus. Odata ajunsi inauntru dadu drumul apei usor caldute.
-Blake, am facut deja dus.
-Nu-i nimic, iubitule. Mai faci inca unul. De data asta impreuna cu mine...
Dorinta mi s-a indeplinit : sunt prima care posteaza la ficul mamei mele :)) ....lol acum pot muri fericita .

Dupa cum vezi scumpa....iar am inceput sa aberez . Sa trecem de asta :

Capitolul a fost absolut superb si romantic si a avut tot ceea ce i-a trebuit pentru a fi perfect . By the way nu am vazut nicio gresala de tastare .
Jesse e ilegal de minunat , la fel ca intotdeauna , iar Blake e un seme pe masura .
Am uitat sa spun : faza de la sfarsit cu dusul a fost geniala .....


Repede cu nextul ala ca altfel de mananc :)))
Cine s-ar fi gandiiiit?! Doamneee... =p~ Ce-mi place, da,da ! Eu, ca sa fiu sicnera ca de obicei, sa-ti spun ca ma gandeam ca cine stie cine dracului e, o pedeapsa de om care are chef de jefuiala sau draci baltati, nu chiar... Blake=p~ Frumosu\' si sexosu\' doctor despre care Gab a crezut ca e brunet pana in ziua cand i-ai zis ca nu e =))

Quote: -Da, asa...vocea ta ma incita atat de mult!

Da, si pe mine paragraful tau =)):X.
A fost... =p~ Genial, sexi, pervers, lung, sexi, da, da! @-)
Sper ca descrii si ce fac in dus! :-w!
A fost un capitol sexi, pe care l-am savurat! Bafta la scris. Iti multumim:>!
Cum a zis si Trix, cine s-ar fi gandit? Defapt aveam o banuiala, dar tot credeam ca va aparea altcineva, un personaj negativ, stiu si eu? Dar nu regret cele intamplate. Nu, chair nu regret. Ai descris atat de bine si totusi mai voiam =P~
Blake si Jesse... avand un act sexual... Wow, de cand nu am mai citit ceva asemanator? A trecut ceva timp si chiar mi-a fost dor de ei. Ma bucur pentru surpriza placuta pe care i-a facut-o Blake, defapt tu xD
Iti spun ca ai descris bine, nu ma mira, insa ai mai avut si cateva greseli de tastare. Eh, asta e :-j Mi-a placut pozitia de pe fotoliu, dar si ea mergea mai bine descrisa, ma refer la miscarile si pozitiile pe care le adopta Jesse.

Ma bucur ca s-au intalnit, poate ne mai pregatesti o scena si sub dus. ( locul meu preferat - trebuia sa precizez xD ).
Bye si kisses, multa inspiratie daca ai nevoie si bafta ^^
-Nu-i nimic, iubitule. Mai faci inca unul. De data asta impreuna cu mine...

Ah, fir-ar să fie de treabă cu duşurile astea. :> Dar m-aş bucura dacă ai aduce şi-n celălalt capitol tot yaoi. Crede-mă, mi-era dor să mai citesc dragostea dintre cei doi. Ei tot vor rămâne personajele preferate ale ficului; sunt principali protagonişti. xD
Well, scenele au fost foarte hot, dar, ca întotdeauna. Chiar văd că ai revenit la scrierea yaoi-ului în forţă. *laughs* Şi asta mă bucură nespus de mult. ^^

Ohh, văd că-s ultima pe aici, dar na`... Măcar am apucat să citesc şi să comentez ~ like alwaaaays ~.~

PS: Nu uita de duşul ăla. Bănuiesc că o să fie foarte fierbinte... >:) :)
***

-Kyle! Kyle, trezeste-te!
Simti cum cineva trage de el. Mormai ceva si se intinse, dar uita ca nu se afla in patul sau de acasa ci pe un scaun de birou. Scaunul se dezechilibra, iar el cazu pe spate. Injura cand atinse podeau rece si tare. Clipi de cateva ori, incercand sa-si alunge somnul, dar se simtea atat de obosit incat ii venea sa doarma acolo pe jos.
-Inca 5 minute, se ruga si-si inchise din nou ochii.
-Uita-te pe ecranul computerului.
Cuvintele lui Derik il trezira imediat. Se ridica impreuna cu scaunul si se aseza in fata monitorului.
-Era si timpul. Apasa repede tastele de la computer, dupa care a introdus un CD, copiind datele afisate.
Derik, suntem in afaceri. Poti sa-ti suni contactele.
Celalalt baiat zambi, lua telefonul mobil de pe masuta si incepu sa formeze numere. In scurt timp, Kyle il auzi cum vorbeste cu prietenii sai.
Nu-l mai baga in seama. El isi terminase treaba momentan, restul depinde de Derik. Se intinse, pana ce isi auzi oasele trosnindu-i, apoi se ridica de pe scaun si se indrepta spre baie.
Nu avea timp de dus, caci era tarziu si risca sa intarzie la liceu, asa ca isi clati fata cu apa rece de la ghiveta, incercand pentru a nu stiu cata oara sa se trezeasca.
Intr-un final isi privi reflexia in oglinda. Parul de culoarea focului de tabara ii era usor ridicat in spate, in timp de in fata, suvitele mai lungi ii cadeau peste ochii verzi, ce acum erau tulburi de la oboseala. Pielea sa foarte alba era presarata in jurul nasului si pe pometi cu o ploaie de pistrui ce acum ieseau in evidenta tot din cauza oboselii. Incerca sa nu bage de seama cearcanele adanci din jurul ochilor, stiind ca se vor atenua in cateva ore.
-Am rezolvat, anunta Derik victorios. Nu se asteptau sa pui mana pe jocul asta.
-De fiecare data zic asta. Si de fiecare data platesc cand le dam produsele. Nu-i bag in seama.
Kyle se sterse pe fata cu un prosop, apoi iesi afara din baie, intrand inapoi in camera. Isi lua uniforma de pe fotoliu si se imbraca repede, incercand sa indrepte cutele de pe camasa. Isi puse si cravata, dar nu o stranse, lasand-o sa atarne neglijent in jurul gatului sau. In momente ca astea isi dorea sa fie la un liceu public, unde totata lumea se imbraca cum dorea, insa tatal sau dorise sa-l inscrie la un liceu de elita, asa ca nu avusese incotro si-l ascultase. Totusi, nu-i parea foarte rau. Asa il cunoscuse pe Derik si tot asa isi incepusera mica afacere.
El se pricepea la calculatoare, asa ca-si petrecea majoritatea timpului liber cautand modalitati de a pune mana pe jocuri ce urmau sa apara. Cand le optinea, Derik se folosea de contactele sale pentru a le vinde. Era o afacere buna pentru amandoi.
-De ce te uiti asa la mine? Am ceva pe fata?
Derik incepu sa chicoteasca cand ii auzi vocea usor enervata. Il prinse de mana si il trase inapoi in baie. Ii facu semn sa se uite in oglinda.
Kyle il asculta si aproape ca il bufni rasul. Isi luase camasa pe dos. Ofta. O dadu jos, o intoarse pe fata, apoi o imbraca din nou. Isi incheie aproape toti nasturii si puse cravata la locul ei. Lua piaptanul si-l trecu repede prin parul zburlit, aranjandu-l in asa fel incat sa nu-i mai cada in ochi, apoi aplica un pic de parfum la baza gatului. Era gata.
-Ar trebui sa dormi mai mult. Si, de preferabil, sa dormi in pat, nu pe scaunul de la birou.
-O sa dorm la noapte, promise Kyle. Acum ca am terminat si cu jocul asta, nu mai am nimic de facut ca sa zic ca n-am timp sa dorm. Il privi pe prietenul sau ce statea rezemat cu spatele de tocul usii. La o prima vedere cei doi baieti erau totalmente opusi. Derik era visul oricarei fete: inalt, un bun atlet, sociabil, glumet si inteligent, pe cand Kyle era genul tipului simpatic, foarte inteligent, fara insa a atinge rangul de tocilar, dar si rebel. Totusi, cei doi se intelegeau bine inca din prima zi in care se cunoscusera, iar asta nu se va schimba, indiferent de ce va zice lumea.
-Mergi la scoala, nu-i asa?
-Da, am vreo doua ore, apoi ma duc la birou la tata. A zis ca vrea sa discute ceva cu mine.
-Ce? intreba curios Derik, iesind din baie si indreptandu-se spre iesirea din apartament.
-Probabil vrea sa ma convinga sa lucrez la el la companie in vara asta. Ca sa ma pregatesc pentru viitor. Kyle pufni.
-De ce nu-i spui ca nu vrei?
-Nu am cui. Oricum va face numai ce va dori. Nu zic ca nu-mi place publicitatea, dar eu vreau sa-mi deschid o firma specializata in IT. In fine, sper ca pana la urma va intelege. Isi urma prietenul, inchizand usa in urma lor. Inainte de a merge la tatal sau, va trebui sa treaca pe acasa, caci petrecuse ultimele 2 seri la Derik. De fiecare data facea asa inainte de a termina o afacere. Era mult mai sigur si avea si destul liniste pentru a se concentra.
Coborara in liniste cele cateva scari, apoi iesisera afara din imobil. Derik scoase cheile din buzunar si apasa butonul ce dezactiva alarma masinii sale, dupa care intra in masina. Kyle se aseza pe locul din dreapta si isi puse centura.
Din fericire plecasera un pic mai devreme asa ca nu prinsera ora de varf. In cateva minute intrau pe poarta impunatoare ce ducea la liceul privat unde invatau amandoi. Derik parca masin intr-un loc special amenajat, isi lua ruxacul din spate si se indrepta spre terenul de basket.
-Te sunt mai tarziu cand am banii.
Kyle dadu din cap in semn ca da, apoi isi facu cu mana prietenului sau. Ofta si-si indrepta privirea spre cladirea 5 unde stia ca are cursuri. Stia ca urma a fi o zi extrem de lunga...


Imediat ce isi terminase orele, luase un taxiu si se indrepta spre compania tatalui sau. Era tarziu, asa ca abandona idea de a merge prima oara acasa. Stia ca trebuie sa fie punctual, caci altfel va trebui sa suporte o noua predica si asta era ultimul lucru de care mai avea nevoie.
Imediat ce masina opri, plati soferului si iesi repede din ea, indreptandu-se aproape fugind spre intrarea in cladirea impunatoare. Le saluta pe fetele de la receptie, care ii zambira la fel de amuzate ca de obicei si lua primul lift ce il gasi liber. Urca cele 10 etaj pana la biroul tatalui tau, gandindu-se ce scuze ar putea sa foloseasca pentru a pleca mai repede. Cand usile se deschisera, inca nu-i venise nicio idee salvatoare.
Ofta enervat si merse spre biroul secretarei, unde o femeie cu o varsta incerta scria de zor pe calculator.
-Buna, Margo. Am venit sa-l vad pe tata.
-Ai programare? intreba femeia cu o voce acra.
-Nu am nevoie de o programare ca sa-mi vad propriul tata. Kyle incerca sa nu se strambe cand ii raspunse, insa nu stia daca reusise sau nu, caci femeia se incrunta la el.
-Deci nu ai. Ia loc. Domnul Lancaster e intr-o sedinta importanta. Te voi chema cand va termina.
-El mi-a spus sa vin acum, insista Kyle deja enervandu-se. Nu putea sa o suporte pe femeia asta. De fiecare data ii facea asa.
-Programul lui a suferit modificari. Cum am spus, trebuie sa astepti. Zicand acestea femeia isi continua treaba nemaibagandu-l in seama
Kyle injura incet, apoi se intoarse si se aseza pe unul dintre fotolile de piele neagra. Lua o revista de pe masuta de sticla si o rasfoi plictisit, apoi o puse la loc. Ofta de cateva ori, iar, intr-un final, isi inchise ochii zicandu-si ca va incerca sa doarma un pic pana cand nenorocita aia de sedinta va fi gata. Mai bine isi vedea de treaba si nu venea.
Nu trecu insa mult timp si sunetul unor pasi grabiti il facu sa-si deschida ochii. Prin dreptul sau trecu un tanar ce parea a avea aceeasi varsta ca el, doar ca era un pic mai inalt. Parul un pic mai lung decat era moda acum si brunet ii se lipise de frunte si ii cadea razlet peste ochii extrem de albastrii. Tanarul se apropie de biroul secretarei, gafaind, ca si cum ar fi alergat cateva mile ca sa ajunga aici.
-Trebuie sa vorbesc cu domnul Lancaster, zise tanarul incercand sa-si traga sufletul.
Margo il privi pe sub ochelari si se incrunta.
-Este intr-o sedinta, domnule. Aveti programare?
-Stiu ca este intr-o sedinta si nu, nu am programare, dar eu...
-Atunci nu puteti sa-l vedeti. Sa va faceti prima data o programare, apoi o sa puteti discuta cu el.
-Nu intelegeti, domnisoara, zise tanarul. La sedinta respectiva...
-Se discut probleme importante, il completa femeia. Deci nu-l puteti deranja. Totusi, daca nu vreti sa plecati, puteti sa luati loc si sa-l asteptati.
-Dar eu...
-Luati loc, zise cu fermitate femeia. Acum, adauga cand vazu ca tanarul nu se misca.
Acesta ofta, se intoarse pe calcaie si se aseza pe fotoliul din fata lui Kyle care chicotea.
-Asa ceva nu am mai vazut, bombani tanarul brunet. Ray o sa-mi tina morala pana maine.
-Nu te mai chinui. Nu ai cum sa treci de balaur, zise Kyle zambind.
-Da, am observat. Jesse, zise tanarul brunet si intinse mana spre Kyle.
-Kyle Lancaster.
-Esti fiul...?
-Da.
-Daca nici pe tine nu te lasa sa intri, nu stiu de ce ma asteptam sa ma lase pe mine. Asta nu e una din zilele mele bune.
Astazi se trezise mai tarziu decat trebuia, dar nici nu era de mirare, avand in vedere ca Blake nu-l lasase sa doarma aproape deloc noaptea trecuta. Cand ajunsese la birou, Camil il anuntase ca sedinta cu Lancaster se mutase cu cateva ore mai devreme si ca Ray plecase inaintea lui. Nu apuca nici macar sa-si bea cafeaua. Si-o lua totusi cu el, sperand ca va reusi sa o savureze pe drum, dar un zapacit ii taiase calea si fusese nevoit sa puna o frana brusca. Toata cafeaua sa se varsase pe costum. Nu mai avea timp sa mearga acasa sau la birou asa ca se imbracase repede intr-un cstul de in alb ce-l avea pus intr-o mica gentuta pe care o avea tot timpul in masina. Pana la urma nici nu era de mirare ca secretara nu-l lasa sa intre inauntru. Arata ca un pustan. Cum ar fi putut sa o convinga ca pe el il astepta defapt Lancaster.
-Poftim. Jesse isi ridica ochii din pamant si privi doza de pepsi pe care i-o puse Kyle in fata. O lua, tresarind cand ii simti raceala. O desfacu si lua cateva guri din lichidul acidulat si deosebit de racoritor.
-Merci. Il privi pe tanarul din fata sa. Parea la fel de enervat ca si el. Tu de ce astepti?
-Ca sa aud vesnicul discurs al tatalui meu cum ca intr-o zi va trebui sa preiau compania asta. Tu?
-Probabil ca sa-l aud pe Ray tinandu-mi morala pentru ca am intarziat. Jesse ridica din umeri.
-Ray e seful tau?
-Nu tocmai, zise Jesse zambind. Dar asta nu ma scuteste de morala pe care stiu ca abia asteapta sa mi-o tina.
Kyle incepu sa rada de fata bosumflata a celuilalt baiat. Dorise sa zica ceva, insa exact atunci usa se deschise si din birou iesise tatal sau impreuna cu un barbat inalt ce parea destul de nervos. Nu stia de ce, dar simpla vedere a acelui barbat il facu sa inghita in sec. Apoi isi privi tatal ce, de obicei, era cel ce se impunea, dar care acum parea ingrijorat si deosebit de mic in comparatie cu celalalt.
Vazand ca Jesse se ridica in picioare, la fel facu si el.
Barbatul mai inalt il privi pe noul sau prieten si se incrunta.
-Ai intarziat. Sedinta s-a terminat deja.
Cand ii auzi vocea, Kyle tresari. Era dura, adanca si rece, dar nu-l speria, ci il atragea. Se potrivea extrem de mult cu restul pachetului.
-Scuze, zise Jesse zambind, am avut niste probleme.
-Daca tot erai aici, de ce nu ai intrat inauntru? continua uriasul
-Nu l-a lasat Margo. Kyle fusese cel ce raspuse la intrebare. Buna, tata, adauga, cand isi vazu parintele privindu-l.
Lancaster isi intoarse privirea ingrozita spre secretara ce nu stia cu ce gresise.
-Margo, de ce nu l-ai lasat sa intre? tuna barbatul mai in varsta.
-Erati intr-o sedinta, se balbai femeia.
-Cu dumnealui aveam sedinta. Lacaster ofta si-si duse degetele la tample incepand sa le maseze obosit.
Kyle incepu sa rada cand vazu fata plina de neincredere a secretarei. Ray se incrunta la el, dar asta nu-l facu sa inceteze.
-Am trait sa o vad si pe asta. Fac cinste cu un suc mai tarziu, Jesse. Nu ma gandeam ca Margo va fi vreodata pusa intr-o situatie ca asta.
-Kyle! Fi mai respectos cu domnul, zise Lancaster ce devenea din ce in ce mai ingrozit.
-Cu Jesse? Ce intelegi prin "mai respectos"? Suntem de aceesi varsta pana la urma.
-O, Doamne! murmura Lancaster cand prinse privirea dezaprobatoare a lui Ray. Jesse insa parea amuzat de situatie. Kyle, domnul este Jesse Rosson, directorul executiv al grupului Newcrest, iar domnul acesta zise, aratand spre Ray, este Rayland Newcrest, vicepresedintele companiei.
Zambetul ii disparu de pe buze. Se uita cu neincredere la Jesse, apoi la cel numi Rayland si inghiti in sec. Auzise de Grupul Newcrest. Ar fi trebuit sa locuiesti intr-o grota ca sa nu auzi se ei. Mai stia si ca se zvonea ca vor incheia in contract cu compania tatalui sau. Spera doar ca, in urma a ceea ce s-a intamplat, sa nu ramana doar un zvon...
Finally, me has arrived and so have you! (the other way around, but anyway). Cand am inceput sa citesc capitolul am zis, ok, personaje noi, spunea Mira ca o sa apara, nici o problema. Citesc, citesc, citesc, ajung aproape la jumatate si ma intreb daca nu cumva am sarit vreun capitol din urma, ceea ce nu cred, ori ai postat un capitol de la alt fic, ceea ce, din nou, nu cred :)). Si in sfarsit apar si ceilalti oameni, mai cunoscuti noua, cu care eram deja obisnuiti si fac legatura. Huh. M-am calmat.
Mmm... pe la inceput, cand ai pomenit de cei doi prieteni, Kyle si Derik, ma gandeam ca vor aparea mai des in fic si ca se va infiripa ceva intre ei, dar doar tu poti hotari. Nu cred totusi ca ai arunca persoanje la intamplare in poveste, asa ca abia astept sa vad cum se contureaza povestea lor.
Blake nu l-a lasat pe Jesse sa doarma noaptea trecuta, ce dragut, ne si imaginam ce au avut de impartit de n-au dormit. Si acum Jesse are un chip de motanel ciufulit (:x). Dar sarind peste detaliile nascocite de mintea mea perversa, sa trecem mai departe. Cred ca daca eram in locul vreuneia din persoanele care au iesit din sedinta, o faceam pe secretara aia guler si o agatam de un stalp in mijlocul strazii (stiu ca asta nu are sens, dar altceva mai bun n-am gasit in momentul asta ^.^')
Ultimele paragrafe mi-au adus un zambet pe buze. Mi-l imaginam pe Jesse amuzat, pe Ray incruntat si reactia lui Kye cand a aflat cu cine avea de a face. Imi place cum ai surprins totul, ca de obicei, impecabil, cu exceptia unor mici chestiute... si aici vine bomba.
Sa-mi explice si mie cineva, va rog (mai exact tu, Mira), ce dumnezeu e
ghiveta
asta clar nu e greseala de tastare, si ai trebui sa stii ca forma corecta a cuvantului e "chiuveta" :-w
"cstul" banuiesc ca voia sa fie costum si am mai observat niste greselute de tastare cred, dar nu le mai gasesc. Fii putin mai atenta cand recitesti capitolul, nu da deloc bine cand cineva care scrie atat de bine ca tine face greseli de genul asta :(.
Pai cred ca m-am lungit destul. Astept cu nerbdare urmatorul capitol si sper sa fie putin mai plin de evenimente, mai antrenant. Bye.
Ma bucur ca ai venit, scumpa mea! :X Asteptam, sa fiu sincera, capitolul de ceva timp! :x Imi palce, da, imi place la nebunie! Ca de obicei, a fost un foarte frumos capitol !
Lucrurile incep sa devina interesante de-a binelea acum, ca intra Jesse in scena, alaturi de Kyle si de Ray. Sper ca nu ai de gadn sa... :o3 Il cuplezi cu Jesse! Brunetu' meu ramane cu Blake, te roooog! :o3
A fost un capitol exceptional, pe care l-am citit de doua ori=)) Oboseaal! Dar nu merita sa pierd asa capodopera, stii prea bine ca iti iubesc munca! :X
Felcitari si spor la scris! :*
Am ajuns, am ajuns, uffa, am ajuns in sfarsit!!! #:-s Deci capitolul a fost minunat. Cand am inceput sa citesc am crezut ca am ajuns intr-un topic gresit, pentru ca povestea mi se parea ca nu are nicio legatura cu ce scrisesei inainte. Si eu care ma gandeam ca vei continua la dus... dar ehh, ne-a ajuns data trecuta *blush*.
Kyle, uhm? Imi cam place de el si Derik. Nu ai spus prea multe despre "relatia" lor dar oare sunt impreuna sau doar prieteni? Nu mi-am dat seama de asta. Ei bine, grupul asta Newcrest se pare ca nu aduce deloc zambete pe fetele oamenilor ( nu ma mira ) si chiar vreau sa stiu mai multe. Blake nu a aparut in capitolul asta, sper ca va veni in urmatorul. Deci astept cu nerabdare nextul ^_^

Gambate! :*
***

Jesse era mai mult decat amuzat. Dupa cum vedea nu era singurul care are o zi proasta. Ii venea sa rada, dar vazand privirea usor incruntata a fratelui sau isi drese vocea si incerca sa adopta un ton mai serios. Totusi, era mai greu decat s-ar fi asteptat. Avea un fata un Ray nervos, un Lancaster care isi freca mainile ingrijorat si un Kyle ce nu stia ce sa faca: sa rada sau sa planga.
-Kyle are dreptate, spuse intr-un final Jesse simtind incordarea din aer. Nu sunt cu mult mai mare decat el asa ca nu vad de ce mi-ar zice "domnule". Pana la urma ma cheama Jesse...iar in ceea ce o priveste pe domnisoara Margo, zise intorcandu-se spre secretara care il privea speriata, si-a facut doar treaba. Nu avea de unde sa stie cine sunt.
-Ar fi putut sa stie daca te lasa sa termini ce vroiai sa-i spui, bombani Kyle cu jumatate de gura.
-Kyle! Lancaster era oripilat. Uneori si-ar fi dorit ca fiul sau sa aiba mai mult tact. In lumea afacerilor nu aveai cum sa supravietuiesti fara tact.
-Ce? zise Kyle usor enervat. Am spus adevarul!
-Esti foarte dens, pustiule. Jesse incearca sa va scuze comportamentul, iar tu nu-l ajuti deloc. In momente ca astea trebuie sa taci sa sa asculti. Replica dura venise din partea lui Ray. Toti ochii se intoarsera spre el. Jesse se pregatea sa spuna ceva, dar Kyle i-o lua inainte.
Tanarul era un pic mai scund decat el asa ca fusese nevoit sa se uite mult in sus pana sa fie in stare sa-i priveasca ochii lui Ray. Erau reci si plictisiti. Poate si usor intimidanti, dar asta nu-l facu sa dea inapoi.
-Comportamentul meu nu trebuie scuzat. Nu am gresit cu nimic.
-Nu esti foarte civilizat. Esti intr-un liceu de elita, zise Ray uitandu-se la uniforma pe care o purta Kyle. Nu va invata acolo bunele maniere?
-Daca in acceptiunea ta "civilizat" inseamna sa ma las intimidat de cineva mai mare decat mine si cu o functie importanta, atunci banuiesc ca nu sunt. Kyle zambi. Iar bunele maniere de care vorbesti, nu sunt decat niste reguli stupide inventate de niste snobi care nu au avut nimic mai bun de facut. Si ca sa-ti raspund la intrebare: ne invata, dar eu am ales sa nu le aplic. Sunt o pierdere de vreme.
Lancaster se albi la fata. Ray se incrunta, iar Jesse pur si simplu izbucni in ras.
-Ti-am spus ca nu sunt singurul care crede ca bunele maniere sunt o pierdere de vreme? Acum ca am lamurit-o si pe asta ce ziceti daca am intra inapoi in birou, am bea o cafea si ati putea sa-mi faceti un rezumat al sedintei de la care am lipsit.
-Este o idee foarte buna, zise Lancaster vadit usurat. Poftiti in biroul meu, domnilor. Vazand ca fiul sau vrea sa plece il opri. Kyle, si tu...Unde vroiai sa mergi?
-Ma intorc imediat. Ma duc pana la toaleta.
-Bine, dar sa nu intarzii. Ai cauzat destule probleme pentru o zi. Zicand acestea Lancaster intra in birou insotit de Jesse si Ray. Kyle astepta ca usa sa se inchida, apoi pleca in directia opusa. Trecu pe langa secretara, deschise o usa laterala ce dadea intr-un colidor mai mic, apoi intra pe usa toaletei.
Se duse direct la chiuveta si dadu drumul apei. Se spala de cateva ori pe fata, incercand sa inalture urmele de oboseala, dar si cele de nervi. Nu-i venea sa creada cat de arogant era tipul acela. De ce se credea mai bun? Pentru ca era mai in varsta decat el? Pentru ca avea o functie?
-De ce ai crezut ca ma poti intimida? isi intreba reflexia din oglinda. Totusi, gandindu-se mai bine, de ce sa nu creada ca-l poate intimida? Pana si tatal sau parea intimidat de el. Si atunci, de ce nu avusese niciun efect asupra lui? Oricum nu mai conta. Ca de obicei, gura vorbise fara el. Probabil compania va pierde contractul si tatal sau va fi deosebit de nervos. Ofta. Lucrul facut era bun facut. Lua un prosop de hartie, se sterse pe fata, il arunca la cosul de gunoi si se pregati sa fuga in biroul tatalui sau, ghicind ca a intarziat.
Deschise usa, dar cand sa iasa se lovi de ceva tare, se dezechilibra si aproape cazu pe jos, daca nu ar fi pus repede un picior in spate ca sa-si regaseasca echilibrul.
-Imi pare rau, murmura cu ochii in pamant. Nu am vrut sa...dar cand isi ridica privirea si-l vazu pe cel numit Ray, uita de scuze si se incrunta. Tu ce cauti aici?
-Traim intr-o lume libera. Am voie sa ma duc la toaleta cand vreau eu, nu? Sau regulile s-au schimbat si nu stiam?
-Eu traiesc intr-o lume libera, tu traiesti intr-o lume plina de reguli stupide, raspunse Kyle.
-Defapt eu traiesc intr-o lume ordonata, iar tu intr-un haos de nedescris, il corecta Ray zambind ironic.
-Cei isteti pot gasi ordine in haos.
-Da, doar cei isteti.
Il facuse prost sau doar i se parea?
-Hei, asculta aici! Nu stiu cine...
-Defapt am venit dupa tine, il intrerupse barbatul. Ai intarziat cam mult si tatal tau devine din ce in ce mai agitat. Nu e nimic mai enervant decat sa faci afaceri cu un om agitat.
Kyle tacu. Ii era ciuda, dar ramasese fara replica. Trecu pe langa urias si merse inainte, neuitandu-se in urma sa. Totusi, ii auzea pasii apasati ce rasunau gol pe podeaua de marmura ce stralucea. Intra inapoi in holul principal, trecu pe langa secretare care nici macar nu-si ridica privirea din ecranul computerului si intra fara sa mai bata la usa in biroul tatalui sau.
Era un birou tipic celor din L.A.: mare, luminat de ferestrele ce ocupau un perete intreg, mobilat destul de auster, dar cu bun gust. Langa ferestre se afla un birou ce lui i se parea urias, pe care domneau mai multe dosare si un laptop de ultima generatie, iar un pic mai in fata se afla o masa de sedinte unde incapeau 12 persoane. La masa respectiva stateau tatal sau si Jesse.
-Imi cer scuze ca am intarziat, zise Kyle si se aseza in stanga tatalui sau. Fara sa zica nimic, Ray se aseza langa Jesse si se pregati sa reia discutia.
-Deci, cum am spus, continua Jesse. Munca pe care o faceti e exemplara, dar nu cred ca acest spot publicitar s-ar potrivi foarte mult cu ce vrem noi sa aratam.
-Putem oricand sa facem un alt spot, incerca Lancaster sa-l convinga.
-Degeaba faceti alt spot, calitatea va fi aceeasi, interveni Ray.
Lancaster inghiti in sec si incerca o alta tactica.
-Daca mi-ati spune ce nu este bine sunt singur ca as putea sa remediez situatia.
-Asta este problema, zise Jesse ganditor. Nu prea imi dau seama ce nu este bine. Pur si simplu stiu ca ceva trebuie modificat.
Kyle asculta plictisit conversatia. Casca de cateva ori si dori sa se intinda, dar prinse privirea nervoasa a tatalui sau si se abtinu. Stia ca-l considera vinovat pentru ce se intampla acum. Probabil credea ca cei doi nu vor semna un contract cu el pentru ca fiul sau a fost nepoliticos. Nici prin gand nu i-ar trece ca produsul pe care el incearca sa-l vanda chiar nu era bun.
Manat de curiozitate, trase cu ochiul la spotul ce rula incontinuu pe o tableta electronica ce era pe masa. Nu ii trebui mai mult de cateva secunde ca sa-si dea seama ce nu era bine.
-Spik a lucrat la montaj? il intreba pe tatal sau.
-Da, raspunse acesta ezitand.
-Se vede, mormai Kyle.
A observat imediat privirea plina de interes a lui Jesse si cea usor curioasa a lui Ray. Poate ar fi fost mai bine sa nu se bage, dar asa avea posibilitatea sa-i demonstreze uriasului ca nu trebuie sa-l subestimeze.
-Explica, ceru Ray imediat.
Kyle ofta, se intise dupa ruxacul ce il aruncase pe jos si lua de acolo laptopul sau si un toc. Deschise tocul si isi scoase ochelarii din el pe care si-i puse pe ochi, apoi porni laptopul. Descarca spotul pe laptop, apoi il introduse intr-un program de editare.
-Spike e un profesionist, dar a lucrat aproape toata cariera sa la spoturi pentru copii sau cosmetice. E destul de greu sa treci de la un gen la altul.
-Un profesionit trebuie sa o poata face. Ray era de neinduplecat.
-Editarea e o arta. Trebuie sa inveti sa o simti ca sa poti lucra cu ea, altfel nu vei fi in stare sa faci nimic. Se uita spre Ray si ii zambi. Are suflet. Tot tmpul trebuie sa privesti ce se afla in spatele clipurilor pentru a intelege adevarata poveste a spotului.
Apasa repede cate taste, facand niste mici modificari spotului original, apoi deschise o alta fereastra si in mai putin de 10 minute crea un spot nou. Era un produs brut, dar era sigur ca se potrivea mai bine cu ce vroia Jesse. Cand termina intoarse laptopul spre cei doi barbati si dadu drumul la filmuletul ce rula timp de 30 de secunde.
-Imi place, zise Jesse serios. Chiar imi place ce ai facut. Are potential.
-Ma bucur. E doar produsul brut. Va arata mult mai bine dupa ce se ocupa cineva serios de el.
Jesse ii zambi lui Lancaster.
-Cred ca acum sunt sunt de acord cu contractul ala. Ii intinse mana. Lancaster rasufla usurat si i-o stranse.
Dar am o conditie, adauga Jesse. Vreau ca omul de legatura intre companiile noastre sa fie Kyle.
E "coridor" si "rucsac".
Si ma bcur ca ai postat, asteptam capitolul, sa-l devorez! :X Mi-a placut ,ca de fiecare data! Geniul meu, desigur, ai facut un capitol la fel de frumos ca-ntotdeauna, si ne-aifacut sa ne bucuram de creativitatea ta!
Cand ai inceput sa vorbesti despre editare, parca erai un editor profesionisT! Ai atatea cunostinte si tehnici de a atrage un cititor, ca iti spun geniu mereu!
Te felicit pentur un capitol asa interesant si sunt tare curioasa, caci lucrurile se ingroasa. Si-a gasit Ray un nas pe care sa-l f**a la icre? :> Ma faci curioasa, zau asa! @-)
Sunt teribil de curioasa! :X
BAfta la scris! :> :*
Buna! Dear, imi pare rau ca ajung tarziu, dar sfarsitul asta de vacanta mi-a provocat o stare foarte melancolica. Nu am avut chef sa scriu, citesc sau comentez, dar ma revansez acum. Continui sa ne uimesti si nu dai deloc inapoi privind capitolele tale. Ma bucur ca scrii la fel de bine ca la inceput si e o placere sa continui sa citesc si comentez. Kyle pare cam nesimtit, defapt chiar asa e, dar si Ray vine cu ceva ( ma refer la replici =P~ ). Stiam eu de ce am ales tripul asta! Te-ai descurcat bine acolo, sa aduci dialogul unde trebuie. Felicitari ^^
Am zarit o mica greseala. Ai scris undeva "ruxacul"... Acest cuvant face exceptie si se scrie cu cs nu cu x ;)
In rest, a fost totul bine, cel putin nu am mai vazut ceva gresit. Well, bafta cu nextul *kisses*
***

-De ce esti asa de tacut?
Jesse opri din nou masina. Era ora de varf in L.A., iar asta insemna ca vor fi blocati pe autostrada cel putin jumatate de ora. Isi intoarse privirea spre Ray, care insa parea pierdut in ganduri. Era asa de cand Kyle le aratase spotul sau.
-Deci? Ce te preocupa?
-De ce ai vrut ca pustiul ala sa fie omul de legatura intre cele doua companii? E doar un...adica...nu cred ca e prea interesat de lumea afacerilor.
-Tocmai de aceea, zise Jesse zambind. Cat timp ai fost iesit din birou, Lancaster si-a cerut scuze pentru comportamentul fiului sau si mi-a spus ca incearca sa-l faca sa inteleaga ca intr-o zi va trebui sa-i preia compania. Totusi, din cate am discutat cu Kyle, nu cred ca el vrea asta. Imi aduce aminte de noi.
-Si atunci de ce ai insistat?
-Nu ai observat cum i s-a schimbat privirea cand a inceput sa lucreze pe calculator? Lui Kyle asta ii place sa faca. Sunt sigur. Sa zicem doar ca i-am castigat putin timp ca sa-si faca curaj sa-i spuna tatalui sau ca nu vrea sa aiba de-a face cu afacerea lui. Si, pana una alta va putea sa faca ce-i place fara sa fie batut la cap.
-Nu-mi vine sa cred ca te folosesti de Grupul N pentru ceva atat de copilaresc si lipsit de importanta.
-Nu e lipsit de importanta pentru el, adauga Jesse si porni din nou masina.
Peste cei doi se lasa din nou linistea. Ray isi intoarse capul spre geam si privi pierdut celelalte benzi ale autostrazii suspendate. Cuvintele baiatului inca il banutiau. Semanau atat de mult cu ale lui.
Isi adusese aminte de o discutie similara avuta in trecut cu Phillipe.

"-Sunt doar niste poze. Nu inteleg de ce nu folosesti un aparat digital.
Philip rase si ii facu semn sa se apropie de masa sa de lucru.
-Fotografia este o arta, iar pozele astea au suflet. Trebuie sa le intelegi pe ele pentru a putea intelege si povestea din spatele lor, ii spuse ca unui copil mic."

-Am ajuns, zise Jesse trezindu-l din visare. Ray clipi de cateva ori si se uita afara pe geam. Erau in fata cladirii unde isi avea apartamentul. Deschise usa de la masina si iesi afara.
-Merci ca m-ai adus.
-Pentru putin. Jesse ezita. Sigur esti bine?
-Da, doar putin obosit.
-Ce ziceam eu de concediu?
-Nu incepe iar! Nu am nevoie de concediu, ci doar de un somn bun.
Jesse ridica din umeri si porni motorul masinii, indepartandu-se. Ray ramasese pe loc si il privi pana ce disparu dupa colt, apoi se indrepta spre usa de la intrarea in cladire. Saluta portarul si pe cei de la receptie, apoi lua liftul si urca cele 10 etaje pana la apartamentul sau.
Ca in fiecare zi cand ajungea acasa, inima i se stranse intr-un nod dureros. Inca se astepta sa gaseasca locul luminat si pe Phillipe stand la masa citind sau lucrand la unul dintre proiectele sale. Dar stia ca singurul lucru care il astepta era un apartament gol si rece.
Intra in apartament si aprise lumina, ignorand senzatia apasatoare din piept. Isi arunca sacoul de la costum pe canapeua din living si merse direct la barul de care avea tot timpul grija sa fie aprovizionat si lua sticla de Jack si un pahar. Isi umplu paharul pe jumatate, apoi se aseza pe unul dintre fotolii.
Privii cu luare aminte camera ce era imaculata si isi aduse aminte cum arata cand Phillipe era aici: un haos de nedescris. Pe jos ai fi gasit orice de la haine, cutii de pizza si mormane de dosare si fotografii. Daca te impiedicai si cadeai, riscai sa nu mai fi in stare sa gasesti iesirea. Si totusi, el reusea sa gaseasca tot ce avea nevoie.

"Acesta nu e orice fel de haos, ii spunea uneori, ci e un haos ordonat, apoi incepea sa rada."

Apoi alte cuvinte ii venira in minte impreuna cu un ton enervant:

"Cei isteti pot gasi ordinea in haos."

-La naiba! De ce ma gandesc la asta? Mai lua o gura din lichidul tare, apoi puse paharul pe masa.
Poate Jesse avea dreptate: chiar am nevoie de un concediu!

*

-Blake, esti acasa?
Jesse intra in apartament si inchise usa in urma sa. Arunca cheile de la masina in scrumiera de pe etajara, apoi intra in livingul luminat. Se pregati sa mai strige inca o data, dar isi inghiti cuvintele cand il vazu pe Blake dormind pe canapea. Lasa plasa ce o avea in mana jos si, avand grija sa nu faca zgomot de apropie de el si se lasa pe vine. Il privi timp de cateva secunde. Parul blond ii era usor ridicat cum adormise pe o parte, incadrandu-i fata a carei trasaturi aratau obosite.
-Blake, trezeste-te. Daca dormi aici, vei raci. Vazand ca nu-i raspunde, se apleca si ii depuse un sarut usor pe buzele intredeschise. Blake ofta in somn si se intoarse pe partea cealalta.
Vazand ca nu are cu cine discuta, Jesse zambi si merse pana in dormitor. Lua de acolo o patura, se intoarse in living si il acoperi, apoi isi culese plasa de pe jos si de indrepta spre bucatarie.
Putea sa puna pariu ca Blake nu mancase cine stie ce azi, asa ca se apuca sa gateasca niste lasagna.
Cand mancarea era aproape gata, simti miscare in spatele sau. Se intoarse si-l zari pe Blake cascand zgomotos.
-Miroase bine. Ce ai facut?
-Lasagna. Hai sa mancam, ii zise Jesse si ii facu semn sa se aseza la masa.
Blake il ocoli, deschise una dintre usile de la dulapul de bucatarie si scoase doua farfurii late, apoi dintr-un sertar doua furculite. Le aranja pe masa, apoi se aseza pe scaun. Nu dura mult si veni si Jesse, aducand cu el tava proaspat scoasa din cuptor. Blake puse cate o portie pentru fiecare, apoi se apucara de mancat.
-Delicios, zise Blake, dupa cateva inghitituri.
Jesse zambi si-si ridica privirea din farfurie dorind sa-i multumesca, dar cuvintele i se oprira in gat cand vazu cum il priveste. Isi drese glasul si intreba pe un ton jucaus.
-Ce? Mancare sau eu?
-Momentan am gustat doar mancarea. Va trebui sa te gust si pe tine ca sa am termen de comparatie. Se ridica de la masa si veni spre tanar. Isi duse mana sub barbia sa si ii ridica fata spre el, apoi isi uni buzele cu ale sale.
-Daca vei continua asa, se va raci mancarea, zise Jesse cand reusi sa-si desprinda gura de a sa pentru a respira.
-Ce pot sa fac daca ma privesti asa? Sunt doar un muritor de rand.
-Cum te privesc?! il intreba Jesse jucaus.
-Asa cum o faci si acum.
Fara sa mai adauge nimic il ridica pe Jesse de pe scaun si il lua in brate. Tanarul isi incolacii picioarele in jurul taliei sale si se lasa purtat prin casa pana ce ajunsera in dormitor. Acolo Blake il lasa sa cada in pat si se puse deasupra lui, incepand sa-l dezbrace pana ce amandoi se trezira goi.
-Nici nu sti cat de norocos sunt ca te am, ii sopti Blake, uitandu-se in ochii sai. Promite-mi ca vei ramane tot timpul cu mine.
-Blake, de ce imi ceri asta acum? Ce s-a intamplat?
-Doar promite-mi, Jesse.
Jesse isi ridica mana si ii mangaie obrazul. Putea sa vada in ochii lui panica, dar nu intelegea de ce. In mod sigur se intamplase ceva astazi de il facea sa reactioneze asa.
-Promit, zise dupa care ii trase capul in jos si ii acoperi buzele cu ale sale. Degetele sale incepura sa traga de suvitele blonde pa masura de gura lui Blake cobora spre pielea gatului. Isi arcui trupul spre el cerandu-si drepturile. Blake intelesese. Fara sa mai astepte il patrunse. Ambele lor trupuri se cutremurara, iar Jesse scapa un geamat.
-Te-am ranit? Blake se opri si-l privi ingrijorat, dar Jesse dadu din cap in semn ca nu si se stranse mai tare in jurul sau. Era atat de bine in interiorul sau. Atat de cald si de stramt incat isi pierdea capul de fiecare data cand il avea. Jesse nu era numai iubitul sau, era si un drog de care ajunsese sa fie dependent. Stia ca nu are cum sa mai scape, dar nici nu vroia sa o faca. Se lasa condus de nevoia de a-l avea si se impinse si mai mult in el pana ce ajunsera aceeasi fiinta. Miscarile devenira mai rapide pe masura ce cei doi consumau ritualul impercherii.
Ii simtea mainile agatate de umerii sai si vocea tremuranda ce ii striga numele, apoi trupul ce se arcui si mai mult si nu mai rezista nici el. Gemu si se elibera, apoi cazu extenuat peste trupul tremurand al tanarului.
Nu au zis niciunul nimic multa vreme, dar intr-un final Blake se dadu jos de pe Jesse care incepu sa protesteze.
-Sunt greu. Te voi strivi, ii spuse Blake, in timp ce se intinse pe spate si il trase pe tanar langa el. Ii depuse un sarut pe frunte si-si inchise ochii obosit.
-Blake...incepu Jesse ezitand, ce s-a intamplat azi? De obicei nu reactionezi asa...
Barbatul ofta, apoi incepu sa-i mangaie parul.
-A fost un accident de masina pe autostrada. Au adus la spital ranitii. Unul dintre ei semana mult cu tine.
Auzindu-i durerea din glas Jesse se ridica intr-un cot si-l privi.
Mi-am adus aminte de ce s-a intamplat in Londra si de felul cum aratai pe patul de spital.
-A trecut mult timp de atunci. Acum sunt bine.
-Nu esti totalmente bine. Inca suporti consecintele. Ii ridica mana stanga si o privi. Stiu ca te doare chiar daca nu imi spui.
-Nu e o durere insuportabila, Blake. Ii zambi ca sa-l linisteasca. Ce s-a intamplat cu baiatul?
-A murit. Imediat sesiza regretul din vocea barbatului. Nu l-am putut salva.
-Imi pare rau. Sunt sigur ca ai facut tot ce ai putut si chiar mai mult. Se apropie mai mult de el si se intinse in pat, apoi isi aseza capul pe pieptul lui.
Peste ei se lasa tacere.
-Blake...zise Jesse intr-un final.
-Ihi?
-Pe mine m-ai salvat...si nu numai atunci. Faci asta in fiecare zi.
Cand bratele barbatului se stransera in jurul sau ofta multumit si adormi aproape imediat.

Frate cât pot să-l iubesc pe Kyle. Presimt că va fi ceva între el şi Nea' Ray i mean i don't know but îmi laşi senzaţia asta dom'le ._. Sincer mie chiar mi-ar place fiindcă Ray e destul de năucit de ce s-a întâmplat cu Philipe şi chiar nu îmi convine că stă şi îşi preocupă mintea cu scopul de a nu se gândi la P. Oarecum dezamăgitor dacă stăm se ne gândim mai ales că era fotograf *cries* al naibii, dar dacă nu murea nu mai apărea băieşaşu ăsta. Ador cuplul JxB, dar tare aş vrea să văd ceva ca mai sus *looks above at K and R*
Cat ma bucur ca ai postat! Iarta-ma ca ajung mai tarziu, insa tu ma cunosti, sunt mai capie de felul meu! Sper sincer ca nu te-ai suparat!':o3
Revenind la frumosul capitol pe care l-ai adus, ubita, pot spne ca sunt profund uimita. Care e problema cu Kyle ? Ray nu-l suporta sau mi se pare mie? E ciudat, sa fiu sincera, si sunt curioasa ce se va intampla cu ei, fiindca se comporta destul de ciudat.
Mie, personal, incepe sa-mi placa baiatul asta, e si destept si razvratit, ca un star rock! :)) - Prea mult Iron Weasel=)) -
Yaoi-ul... Da, oh, a fost... @-) A fost aata de tare, incat il citesc iar imediat ce dau Post=)) A fost prea tare, m-a facuut sa ma bucur pentru ei. Stii, nu doar pentru tine traiesc personajele astea, ci si pentru mine, si sunt fericita ca am ajuns aici, sa iti citesc ficul! :X
Esti formidabila! :X Da, ti-o spun toti, o stii, dar esti si trebuie sa ti-o spun si eu, si o fac cu fiecare ocazie! <3
Iti doresc sa ai bafta la sacris si te felicit pentru un asa frumos capitol si fic! :*
Da, l-am citit si pe asta si chiar vreau sa-ti spun ca esti un geniu. Nu stiu ce s-a intamplat, te-a lovit dintr-o data inspiratia, ai mancat portocale sau... chiar nu stiu, dar ai avansat foarte mult si continui sa o faci cu fiecare capitol in parte. Ma bucur sa iti citesc continuarile acestui fic si inca ma gandesc cum a inceput totul... Primul capitol ... Si iata unde suntem aici. Multe lucruri s-au schimbat, povestea e atat de palpitanta, chiar vreau sa citesc asta pana la sfarsit :o3 De abia astept sa mai scrii ceva de Ray si Kyle... Nu ca as sti eu ceva... :-"
Bafta!
Uuu ms de comuri fetelor :*:* (scuzati eventualele greseli de tastare)

***

Blake se trezi primul. Se ridica din pat cu usurinta, avand grija sa nu-l trezeasca pe Jesse ce inca dormea adanc. Trase de plapuma subtire si ii acoperi trupul dezgolit, apoi se indrepta spre bucatarie pentru a face cafea pentru amandoi.
Se simtea revigorat si linistit, spre deosebire de ziua trecuta, cand evenimentele din trecut si necazurile din prezent l-au bantuit. Si stia ca ii datora asta lui Jesse. Ca de fiecare data, printr-o simpla atingere, privirea sau vorba reusea sa-l aduca cu picioarele pe pamant.
In scurt timp bucataria fu invadata de mirosul imbietor al cafelei proaspete. Puse lichidul maroniu in doua cani pe care le aseza pe masa si se pregati sa mearga dupa Jesse, dar cand se intoarse il zari pe tanar dupa barul mare ce despartea zona de gatit de living. Coama de par brunet ii cadea peste ochii somnorosi pe care abia si tinea deschisi. Jesse mormai un buna dimineata, apoi ocoli barul si se aseza pe unul dintre scaunele inalte. Casca o data, de doua ori, se freca la ochi, apoi mai casca o data.
Blake surase si se apropie de el, luand de pe masuta cana de cafea. I-o puse in fata, apoi ii saruta nasul facandu-l sa se strambe.
-'Neata. Cum ai dormit?
-Prea repede, mormai Jesse luand o gura de cafea. Cat e ceasul?
-Sase jumate.
-Prea devreme. Mai vreau sa dorm.
-Nu trebuie sa ajungi la birou?
-Ba da, dar inca vreau sa dorm. Tu?
-Si eu trebuie sa fiu la spital in doua ore. Pacat, zise Blake privindu-l pe Jesse. As fi vrut sa le petrec cu tine in pat.
-Si de ce nu o faci?
-Nu ne-ar ajunge doua ore sa terminam. Blake isi trecu limba peste buze, apoi il lua pe Jesse de mana si il trase dupa el in baie. Dadu drumul la dus, se dezbraca de boxeri si intra sub jetul de apa calduta. Se uita la Jesse, asteptand sa faca acelasi lucru. Tanarul zambi, isi dadu la randul sau boxerii jos si-l urma.
Tresari cand simti apa destul de rece, dar se obisnui aproape imediat cu ea. Simti mainile lui Blake pe spatele sau si se relaxa.
Dusul de dimineata devenise un ritual pentru ei. De fiecare data cand erau acasa il facea impreuna. Era placuta si confortabil, iar uneori se incheia cu partide incendiare de sex. In felul acesta viata lor nu devenea niciodata anosta.
Blake isi turna in palma o cantitate generoasa de gel de dus, pe care o intinse apoi pe spatele lui Jesse. In fiecare dimineata facea asta si cu fiecare zi ce trecea ii placea din ce in ce mai mult.
Ii privi atent spatele brazdat de cicatrice si, ca de fiecare data simti o urma de furie cand se gandea la durerea pe care Jesse a trebuit sa o suporte in saptamana in care a fost la mila lui Malone. Chiar daca trupul i se vindecase, cicatricile inca era acolo, amintindu-i de fiecare data cat de aproape fusese sa-l piarda.
Totusi, se bucura ca Jesse nu mai simtea nevoia de a se ascunde de el. La inceput o facea si cand il intrebase de ce ii spusese foarte calm ca nu vrea sa-i trezeasca amintiri dureroase. Dupa cate indurase tot pe el vroia sa-l protejeze.
Cam acesta fusese inceputul ritualului de a face dus impreuna dimineata. Blake dorise sa-i demonstreze ca nu are de ce sa se ascunda si, spre fericirea lui, pana la urma reusise.
Blake se trezi din visare cand simti mainile lui Jesse plimbandu-se pe torsul sau. Apoi, buzele luara timp de cateva secunde locul mainilor.
-Daca vei continua asa, niciunul dintre noi nu mai ajunge niciunde.
Jesse chicoti, se ridica pe varfuri si il saruta.
-Vroiam doar sa vad daca esti prezent. Nu am o agenda ascunsa in dimineata asta.
-Nu stiu daca ar trebui sa ma bucur sau sa-mi para rau, glumi Blake. Probabil cate un pic din amandoua. Oricum mi s-a spus ca am prostul obicei de a intarzia dimineata.
-Oare de ce? intreba intr-un mod inocent Jesse. Cu ce va ocupati timpul dimineata, domnule Thorton?
-In ultimul an m-ma procopsit cu o ispita bruneta in apartament care imi distruge toata concentrarea.
Jesse zambi jucaus si-si apropie trupul de al sau.
-Nu stiu cum de mai rezisti.
-Nici eu, dar hai sa vedem. Isi lasa capul in jos si ii acoperi buzele cu ale sale. Jesse il primi fara sa protesteze. In scurt timp notiunea de serviciu se sterse din mintea amandurora...

-Deci, cum a mers ieri intalnirea cu Lancaster?
Jesse privi reflexia lui Blake in oglinda. Pana la urma terminasera dusul, chiar daca acum se aflau in intarziere. Amandoi era pe jumatate imbracati, cu parul inca umed, dar nu pareau a se grabi prea mult. Fapta era deja consumata. Inca o zi in care nu dadea dovada de punctualitate, dar cui ii pasa. Afara era o vreme frumoasa, iar dusul fusese cu adevarat revigorant. Restul se rezolva pe parcurs.
-Mai bine decat ma asteptam. In mare parte, a fost amuzanta.
-Amuzanta? Blake isi ridica o spranceana in semn de intrebare. Ce s-a intamplat mai exact?
-L-am cunoscut pe fiul lui Lancaster, Kyle.
-Si cum e?
-De treaba. Jesse se gandi un pic. Simpatic, incapatanat, istet. Si lucrul cel mai important, nu se prea intelege cu Ray.
-Foarte multa lume "nu se prea intelege cu Ray" zise Blake in timp ce-si incheia nasturii de la camasa. Ray e uneori dificil.
-Da, dar majoritatea prefera sa se fereasca de el, nu sa-l confrunte.
-Adica?
-Kyle si Ray au avut o mica altercatie ieri. Ar fi trebuit sa fi acolo sa-i vezi. Puteai sa tai tensiune din aer cu un cutit, atat de densa era.
-Si au reusit sa-si rezolve divergentele pana la urma? Blake devenise curios. Jesse avea dreptate. Foarte putini erau in stare sa i se opuna lui Rayland Newcrest. Se intreba ce caracter avea fiul lui Lancaster.
-Nu chiarm dar m-am asigurat ca vor avea destul de mult timp la dispozitie ca sa o faca. Jesse zambi, vazandu-si in continuare de treaba.
-Jesse! Ce ai facut? intreba Blake pe un ton ce nu prevestea nimic bun. Jesse vazu in oglinda cum barbatul lua o pozitie ofensiva si cum isi incrutisa bratele pe piept.
-Nimic.
-Jesse! repeta din nou Blake pe un ton un pic mai apasat.
-I-am sugerat lui lancaster ca fiul sau sa fie omul de legatura intre companiile noastre.
-De ce ai face asa ceva? Nu e un pic cam tanar pentru afaceri?
-Ba da, dar am impuscat trei iepuri dintr-o lovitura: Lancaster e multumit ca fiul sau are posibilitatea de a cunoaste lumea asta, m-am ales cu un om de legatura si Ray va fi mai mult decat ocupat in urmatoarea perioada.
-De ce am oare impresia ca pe tine te incanta mai mult ultimul motiv?
-Pentru ca ma cunosti foarte bine. Jesse se indeparta de oglinda si veni langa Blake. Cum ai zis si tu, foarte putini sunt in stare sa-l provoace pe Ray. Kyle e unul dintre el.
-Am o presimtire proasta, Jesse. Nu-mi place deloc chestia asta. Ray nu e genul de persoana cu care te poti juca si pe care sa-l poti manevra.
-Ai incredere in mine, il incuraja Jesse. Phillipe a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Imi e doar de el si stiu ca Ray inca sufera, dar trebuie sa mearga mai departe. Phillipe nu si-ar fi dorit sa-l vada asa. Trebuie sa invete sa traiasca din nou.
-Si crezi ca fiul lui Lancaster il poate ajuta? Nu esti un pic prea optimist?
-Poate ca sunt, dar trebuie sa incerc ceva. In plus, in cel mai rau caz, voi avea de-a face cu un Ray deosebit de nervos. Nimic mai mult.
Blake ofta. Stia ca o data ce lui Jesse ii vine o idee nu se va mai razgandi. Deasemenea stia ca o data ce-i venea o idee de genul acesta, la orizont se iveau necazuri. Spera doar sa nu fie prea mari. Si mai spera ca Ray sa aiba destul de multa rabdare pentru a rezista. Nu vroia sa se gandeasca la ce s-ar putea intampla in caz contrar.
De un lucru era insa sigur: vietile lor tocmai devenisera un pic mai complicate.