AnimeZupCăutare

[Terminat] I just wanna love you!

Bine ca ai postat! Stii ca asteptam asta! :X Ma bucur,deci, sa vad noul capitol la Jesse, de cand astepta sufletelu' meu sa se bucure de stilul tau de scris?! <33
Perversooo!
"Nu ne-ar ajung doua ore sa terminam. "
Daaaaa! Perversooo! Ce dor mi-era de replicile astea pline de intelesuri sexy! :X Bine, ca e spus pe fatsa e partea a doua ! :))
Imi place noul Jess, deschis si de treaba! :X Imi plac cei doi, ii ador! Dar da, o siti deja:))
Si e un diabolic, exact ca si creatoarea lui :-"
Un capitol plin de tandreturi si discutii curioase, care mi-a placut enorm! Abia astept sinextul, si sa vad ce se intampla cu Ray si Kyle! Bafta la scris, te pup! :*
***

-De ce naiba trebuie sa fac asta?!
Kyle trase adanc aer in piept incercand sa se calmeze. Asta in mod sigur nu era una din saptamanile lui bune. Cu o zi in urma, imediat ce Jesse si tipul celalalt plecasera, tatal sau ii tinuse morala o ora intreaga, repetandu-i ca nu este in stare sa se comporte civilizat. Nu-l contrazise. Il lasase in pace sa urle, sa gesticuleze si sa-l invinovateasca pentru tot ce mergea prost in compania si in viata sa. Apoi, dupa ce se calmase putin ii impusese sa se prezinte a doua zi la sediul grupului Newcrest pentru a-si face treaba ce ii fusese data.
Nu-l intrebase daca vrea sa o faca. Nu ii pasa. Dar de ce se mira oare? Tatalui sau niciodata nu ii pasase de altceva inafara de nenorocita aia de companie de publicitate si, ocazional, de femeile care ii treceau prin pat.
Kyle ofta. Se saturase de toate astea, dar se imbarbata zicandu-si ca nu mai trebuie sa suporte acest calvar decat cateva luni, apoi va pleca la universitate. Doar cateva luni, isi repeta in minte si va fi liber.
Momentan insa nu avea ce sa faca asa ca se conforma. Treaba asta cu omul de legatura nu va dura extraordinar de mult. Imediat ce contractul va fi incheiat, isi va vedea de treburile lui.
Isi ridica privirea si masura cladirea in fata careia se afla de jumatate de ora. Intarziase, dar nu ii pasa. Pur si simplu statea acolo si privea impunatoarea constructie de metal si sticla, atat de asemanatoare cu restul cladirilor din centrul L.A-ului si totusi, atat de diferita. Nu isi dadea cu adevarat seama ce o facea diferita, dar exista ceva. Restul cladirilor pareau reci, lipsite de viata chiar daca holurile lor erau mereu strabatute de sute, poate chiar mii de persoane. Acesta insa parea a avea suflet.
Cladirea avea 30 de etaje si se intinea pe mai mult de 1000 de metri patrati. Dar lucrul care ii atrasese atentia nu fusese constructia in sine ce era destul de comuna, ci vegetatia de pe acoperisul ei.
-O gradina? Acolo? intreba mirat. Mai vazuse astfel de gradini, dar niciodata pe acoperisul incintei unei firme. De obicei le gaseai in cladirile private ale cine stie carui star.
Zambi. Mai trase o data adanc aer in piept si intra in cladire.
Imediat observa luxul, dar nu un lux obstentativ ci unul ce denota mult bun simt. Interiorul nu era asa cum se asteptase. Gresia de un maroniu inchis se asorta cu peretii vopsiti tot in maroniu, dar intr-o nunata mai deschisa si completa putinele piese de mobilier existente: niste canapele de piele asezate in jurul a doua masute de sticla si cateva scaune lipite de peretele de langa receptie.
Kyle merse la receptie. Cele doua fete ii zambira.
-Buna dimineata. Cu ce va putem ajuta? intrebara la unison
-Buna. Trebuie sa ma intalnesc cu Jesse. Cand vazu ca fetele se incrunta adauga repede, Rosson.
-Aveti programare?
-Oarecum, zise tanarul ezitand. Sunt Kyle Lancaster si...
-Domnule Lancaster, zise bruneta zambind. Am fost anuntate ca veti sosi azi. Luati liftul si mergeti la etajul 10. Acolo se va ocupa Camil de dumneavoastra.
-Multumesc. Baiatul le asculta. Intra in primul lift si apasa butonul ce avea inscriptionat pe el un 10 mare, apoi astepta. Cand usile se deschisera, iesi afara din lift si se trezi intr-un hol lung la capatul caruia se afla o usa neagra. Ridica din umeri si merse spre ea. O deschise fara sa bata. Incapere de dincolo de usa era mare si luminoasa, probabil datorita celor doi pereti constituiti in totalitate din sticla. Acelasi mobilier auster il intampina si aici.
Kyle strabatu incaperea pana in capatul opus usii, unde observa un birou. Cand ajunse langa birou, o femeie intre doua varste, dar inca extrem de frumoasa isi ridica ochii din ecranul unui computer si ii zambi.
-Domnule Lancaster, presupun.
-Da. Imi pare rau, dar domnul Rosson intarzie. Totusi sunt sigura ca se va ocupa domnul Newcrest de dumneavoastra...
-Domnul Newcrest fiind Ray?
-Da, ii raspunse femeia zambind. intinse mana pregatindu-se sa apese butonul interfonului, dar kyle o oprise.
-Nu ma deranjeaza sa-l astept pe Jesse. Nu e ca si cum as avea altceva de facut.
-Dar...
-Nu ma deranjeaza deloc, zise Kyle incepand sa se indeparteze, cand usa din stanga biroului se deschise si ultima persoana pe care vroia sa o vada iesi tinand in mana un dosar.
-Camil, suna-l pe Andrew de la resurse umane si spune-i ca am nevoie de dosarele debutantilor pentru...se opri cand il zari pe Kyle. Tu ce cauti aici? intreba intr-un final incruntandu-se la baiatul ce astepta.
-In niciun caz pe tine.
-Vad ca atitudinea ta nu a suferit imbunatatiri de ieri.
-Ti-am mai spus: nu e nimic in neregula cu atitudinea mea. Decat sa dai sfaturi mai bine ai avea grija de propria ta atitudine.
Ray se incrunta si-si intoarse atentia spre Camil care se uita perplexa de la unul la altul.
-Am nevoie de ele acum, Camil.
-Bine, domnule. Femeia forma un numar de interior si astepta ca cineva sa-i raspunda. Apoi comunica ceea ce ii spusese Ray, dupa care inchise. Barbatul dori sa se intoarca in birou cand glasul femeii se facu din nou auzit:
-Si domnul Lancaster ce va face?
-Va veni cu mine, zise Ray dupa un scurt moment de gandire. Kyle dorise sa protesteze, dar pana la urma se razgandi si il urma in birou. Sapatamana asta in mod cert nu era una dintre cele mai bune saptamani ale lui...

Ray nu se uita in urma sa ca sa se asigure ca baiatul il urmeaza. Se duse la biroul sau si se aseza pe scaun, dupa care deschise unul dintre dosarele pe care le avea in fata si incepu sa-l studieze. Vazu cu coada ochiului cand baiatul se aseza pe scaunul din fata biroului sau. Putea sa observe cu usurinta frustrarea din privirea sa. In mod clar nu vroia sa se afle acolo.
Baiatul statea rezemat de spatarul scaunului si privea curios incaperea. Parul de un roscat aprins ii cadea pe frunte si ii incadra fata mica, cu o piele atat de alba incat parea aproape sidefie, dar care era patata din loc in loc de o mare de pistrui care ii dadeau un aer copilaresc. Buzele subtiri si rozalii si pometii inalti ii dadeau un aer aproape aristocratic, facandu-l pe Ray sa-si aminteasca de prietenii tatalui sau pe care ii intalnise cat timp locuise in Anglia. Dar cam atat il facea pe acest pusti sa se asemene cu inalta clasa sociala. Tinuta si felul sau de a se imbraca te faceau imediat sa te gandesti la un rebel ce nu avea pic de respect pentru reguli si regulamente. Ii aducea aminte de Jesse in primii sai ani de universitate. Aceeasi incapatanare si acelasi nonconformism. Se trezi intrebandu-se daca sub aceasta masca se afla o inteligenta la fel de ascutita ca a fratelui sau.
-Deci? intreba tanarul pana la urma. Nu am venit aici sa ma uit la tine cum citesti dosare. Eu ce se presupune ca trebuie sa fac?
-Nimic, ii raspunse Ray serios. Nu am nici cea mai mica idee de ce te-a vrut Jesse pe tine. Si nici nu ma intereseaza. In orice caz, nu voi lasa un pusti ce nu intelege lumea asta sa se amestece in afacerile companiei mele.
-Uite ca am gasit o chestie unde putem sa fim de acord, zise cu ironie Kyle. Nici eu nu stiu ce a fost in mintea lui Jesse ieri. Nu am nici cel mai mic interes nici in afacerile tale, nici ale tatalui meu.
-Daca tatal tau ar sti...
-Stie deja, i-o taie Kyle, dar tot ma obligat sa vin aici. Deci, daca nu vrei sa fiu aici, imi faci defapt o favoare. Suna-l si spune-i si lui asta si scapam amandoi de o grija.
Ray cazu pe ganduri. Ar fi fost mult mai simplu sa faca asa, dar isi aminti cuvintele lui Jesse din ziua trecuta. Chiar daca kyle nu-si dadea seamam Jesse incerca sa-l ajute. Ar trebui sa sune, dar nu vroia sa asculte morala lui Jesse, asa ca ofta si se conforma.
-Ramai. Cel putin deocamdata, adauga imediat.
-Faci asta pentru ca vreau sa plec, nu-i asa? daca iti spuneam ca vrea sa raman, m-ai fi aruncat imediat din biroul tau.
Nu era adevarat ce spunea, dar nu trebuia sa-i zica lui asta. Daca pustiul trebuia sa ramana, macar se putea distra si el un pic.
-Exact. Ray zambi. De ce sa nu profit un pic de situatie?
-Nemernic arogant...bombani Kyle, dar cand intalni privirea serioasa a barbatului tacu. Mai bine sa nu inrautateasca lucrurile. Ziua lui tocmai devenise mai "buna"...

Buna! ^^ Oh, ai pus capitolul si acum observ ca nu am trecut si inainte pe aici. M-am uitat putin pe cel de dinainte si am realizat ca nu-l citisem, dar stiu sigur ca am verificat topicul sa vad daca ai postat ceva nou. Hmm... In fine, imi pare rau ca nu am fost si data trecuta aici. :">

Penultimul capitol a fost foarte dragut, ma refer mai exact la Jesse si Blake. Nu ma pot satura sa ii "vad" si sa le "ascult" dialogul, nu ma plictisesc niciodata, indiferent ce ar vorbi. xD
Decizia lui Jesse mi s-a parut putin infantila. Tine si el la Ray si vrea sa-l ajute sa treaca peste faza cu Phillipe, insa nu ar trebui sa se bage el pese tot... Gandindu-ma mai bine, ar trebui sa-si continue planul asta interesant... : -? pentru ca nu cred ca Ray e in stare sa actioneze singur fara ajutorul micutului de Jesse.
Vom vedea...

Kyle mi se pare super de treaba. Tipul vorbaret care vrea mereu sa se contrazica intr-un mod placut, pot spune, cu ceilalti. Nu zic ca este nesimtit, caci vorbeste cu unele persoane frumos, dar cand vine vorba de Ray... chiar imi place. Ah si ca tot am adus aminte de el, de abia astept ca Ray sa faca ceva cu domnul Kyle asta, sa-l mai cuminteasca putin, ca vad ca-l cam deranjeaza comportamentul sau. Mai stii? Mai sunt si singuri acolo...:-"
Eh, eu visez. *blush*

Ba-Bye! Astept capitolul urmator.
Era de asteptat:)) Ce-mi palce cand se cearta=)) Ma amuza modul tau de a scrie. Desi e un fic yaoi, imi place ca tu te axezi pe toate modurile de expunere si distrezi cititorii prin anumite dialoguri amuzante intre personaje. Se pare ca te pricepi foarte bine la carti politiste, din cate ne-ai aratat in prima parte, la comedie, de-a lungul ficului,si, desigur, la yaoi =p~
Nimic mai frumos!
Imi place enorm de Kyle, plus de-asta e si un razvratit, un incapatanat. Plus de-asta, Ray... Ei bine, se comporta urat.Ca personaj insa, imi place de el. Sunt curioasa ce ai de gand sa ne arati in partea aceasta, as fiu sincera, fiindca deja ma gandesc la ce s-ar putea intampla pe parcurs.@-)
Deci, bafta! :*
Ms fetelor pt commuri

***

-Deci...eu ce fac? intreba intr-un final Kyle plictisit. Era acolo de aproape o ora si nu facuse absolut nimic, inafara de a se uita la barbatul din fata sa care, dupa ce i-a spus ce a avut de zis, si-a vazut de treaba sa si la ignorat total. Se intreba daca nu o face dinadins doar ca sa-l enerveze pe el.
-S-au apucat de lucru la noul concept? il intreba Ray fara a-si ridica privirea din foi. Tatal tau a spus ca o vor face imediat ce plecam.
-Da. Nu au fost prea multumiti de modificari, dar pana la urma au fost de acord cu ele. Pana la sfarsitul saptamanii veti avea noul spot publicitar.
-Foarte bine. Deja suntem in intarziere. Munca ta va incepe abia cand a lor va fi gata, pustiule. Tu, ca reprezentant a Lancaster CO. va trebui sa prezinti spotul in cadrul sedintei de la sfarsitul saptamanii. Sa fi pregatit.
Kyle clipi de cateva ori cand auzi vestea.
-Eu? De ce eu?
-Tu esti reprezentantul.
-Defapt sunt un om de legatura intre cele doua companii.
-Tot aia e, spuse Ray absent. Te-am anuntat ca sa sti. Nu vreau sa avem surprize.
-Perfect, bombani Kyle. Fix asta imi mai lipsea...
Cam la asta se reuma conversatia lor. Vazand cat de mult se afundase in munca, Kyle decise ca e mai bine sa nu-l deranjeze. Poate nu-l suporta deloc pe acest barbat, dar simtea un oarecare grad de respect pentru el vazand cat este de dedicat muncii sale.
Ca sa-si faca de lucru scoase din buzunarul pantalonilor tablita electronica, ce devenise in ultima vreme cel mai bun prieten al sau si incepu sa caute pe internet detalii despre jocurile ce urmau sa apara. Ieri, dupa ce toata incurcatura de la compania tatalui sau se incheiase, apucase sa vorbeasca cu Derik si sa-si ia partea lui din banii pe care ii castigasera. Si, spre umirea lui, deja aveau alti clienti ce asteptau o serie de jocuri noi.
Era riscant. Putea sa fie prins oricand, iar pedeapsa pentru asa ceva nu era deloc mica, dar in comparatie cu necesitatea de a-i cere tatalui sau banii de care avea nevoie, ar fi preferat oricand pedeapsa.
Nu dura mult si uita de locul unde se afla, de prezenta barbatului si de toate grijile sale.

-Pustiule, ce naiba tot faci acolo?
Kyle isi ridica ochii confuz din eranul tablitei, clipi de cateva ori pana ce privirea i se facaliza pe chipul barbatului ce statea de partea cealalta a biroului.
-Nimic, raspunse si oprise tablita. Se uita pe fereastra si ramasese suprins cand constata ca deja se insera. Cat timp trecuse de cand era aici?
-E 5 dupa-amiaza, ii raspunse Ray la intrebarea nerostita.
-Cat?! Deja?!
-Da. Erai atat de absorbit de ceea ce faceai ca nici macar nu m-ai auzit cant ti-am spus ca poti pleca acasa. Ce faceai? intreba barbatul ironic. Sa sti ca e mai amuzant sa te uiti la filme porno cu sonorul pornit.
-Ai o minte bolnava. Nu ma uitam la filme porno! Baiatul se ridica de pe scaun, isi puse ruxacul pe umar si se intoarse cu spatele la Ray pregatindu-se sa plece.
-Cred ca nu au fost prea interesante, auzi vocea usor amuzata a barbatului in spatele sau.
-Ce?
-Filmele...nu pari prea afectat. Sau poate problema e la tine.
-Nici macar nu meriti sa-mi bat capul cu tine, bombani tanarul, inainte de a iesi din birou. Trecu pe langa secretara, care se preagtea si ea sa plece acasa si o saluta. Femeia ii zambi.
-Cum a mers?
-Traim amandoi, deci banuiesc ca bine.
Femeia chicoti si se aproapie de el. Ii puse mana pe umar in semn de incurajare.
-Domnul Newcrest nu e chiar atat de rau pe cat vrea sa para. Probabil profita un pic de situatie. Prea putine persoane au fost in stare sa-l confrunte si cred ca ii place cand gaseste ocazia de a se impunge cu cineva, ii sopti conspirativ.
-Ar putea sa se impunga cu altcineva si sa ma lase pe mine in pace. In fine, zise intr-un final tanarul. O seara placuta, doamna Camil.
-Doar Camil, zise femeia si se indrepta spre lift.
Kyle privi in urma ei, gandindu-se la ceea ce ii spusese. Poate avea dreptate. Uneori oamenii simt nevoia de a se certa cu cei din jurul lor.
-De ce naiba incerc sa-i gasesc scuze?!
-Mai nou vorbesti singur?
Kyle se intoarse ca ars cand auzi vocea bine cunoscuta in spatele sau. Dori sa-i dea o replica usturatoare, dar isi inghiti imediat cuvintele cand il vazu.
Parul ce in urma cu cateva minute era frumos ordonat, acum arata de parca vantul il zburlise. Ciudat, dar aranjat asa parea un pic mai lung. Ii cadea pe frunte si in acoperea ochii obositi. Il facea mai tanar si ii dadea un aer rebel si oarecum prietenos. Coborandu-si privirea mai jos, observa lipsa cravatei si camasa care avea primii nasturi descheiati, apoi pantalonii ce aveau mai multe cute ca si cum inainte sa iasa se intinse pe o canapeaua. Arata atat de diferit incat ziceai ca e o alta persoana.
-Pustiule, ti-a mancat pisica limba? Sau ti-ai epuizat replicile pe ziua de azi?
Kyle ofta. poate arata diferit, dar era aceeasi persoana.
-Am plecat. Pe vineri...
Nu astepta un raspuns. Se indrepta spre lift si intra in acesta imediat ce usile de sticla se deschisera.

Privi vila uriasa, gandindu-se daca sa intre sau nu. Aceea era casa lui, dar niciodata nu se simtise confortabil acolo. Locul era mult prea mare pentru trei persoane. Mare, rece si artificial.
Ii era dor de casa in care locuisera inainte de a moartea mamei si a surorii sale in urma cu cinci ani. Nu era atat de mare, dar atmosfera era placuta si primitoare. Acela fusese caminul sau, probabil singurul pe care il avusese.
Casa asta o cumparase tatal sau pentru noua sa sotie, ce, nu mai trebuia sa spuna, ca era mai tanara decat el cu aproape treizeci de ani. Niciodata nu intelesese de ce batranul isi dorise o sotie atat de tanara, dar pana la urma nu era problema lui.
-Am ajuns...zise imediat ce intra in living, dar nu-i raspunse nimeni. Nici nu era de mirare avand in vedere dimensiunile imobilului.
-Kyle! Imi pare bine ca ai ajuns. Incepusem sa-mi fac griji. O femeie in varsta, un pic dolofana si cu parul carunt prins intr-un coc la spate venise in intampinarea lui. Ai mancat? Ti-e foame? Vrei sa-ti pregatesc ceva?
-Nu, multumesc, Nana, ii raspuse Kyle femeii zambind. Nu trebuia sa ma astepti. E tarziu, zise, uitandu-se la ceasul de pe mana care arata deja ora 11 noaptea. Dupa ce plecase de la companie, mai ramasese afara. Se intalnise cu Derick si pierdusera vremea, nedorind sa ajunga atat de repede acasa.
-Trebuie sa mananci ceva. Ai slabit prea mult in ultima vreme. Si nici de dormit nu ai prea dormit. Nu o mai face pe Nana sa-si faca griji pentru tine, copile, il dojeni pe un ton bland.
-Am mancat deja, mintise Kyle. Adevarul era ca isi cam pierduse pofta de mancare in ultimul timp. Nici nu-si mai amintise ultima oara cand mancase o masa calumea. Ma duc sa dorm, Nana. Am avut o zi grea.
-Noapte buna, Kyle. Femeia veni langa el si-i depuse un sarut pe frunte. Daca ti se face foame, ai cina in frigider.
-Merci. Nu stiu ce m-as face fara tine. Baiatul ii zambi, apoi ura scarile ce duceau la etaj. Merse la el in camera si inchise usa in urma sa, dar in loc de a se pune in pat sa doarma, porni laptopul si se aseza in fata sa la birou. Pana vineri nu mai erau decat 3 zile si trebuia sa-si puna la punct prezentarea. Si, pe langa asta trebuia sa recupereze o parte din materia pentru scoala.
Ca de obicei, se astepta la o noapte lunga si obositoare...

Hello there. :-h

Hmm, capitolul asta a fost interesant, mai ales ciondaneala dintre Kyle si Ray. Imi place Ray, dar acum si noul personaj... cred ca ar forma un cuplu dragut, mai ales daca ar continua cu tachinarile alea ^w^
Am observat ca in ultima vreme dialogul este in abundenta in capitolele tale, iar naratiunea este mai putina. Pe mine chiar nu ma deranjeaza, caci imi place mai mult sa citesc o linie de dialog ( bine gandita, ofc ) decat nu stiu cate randuri de naratiune de unde tot nu pricep nimic. :))
Ah, am vazut ca iar ai folosit cuvantul 'ruxac' si cred ca am mai zis in comentariul anterior ca se scrie cu cs... Eu ofer criticile ca sa te corectezi data viitoare, insa ori nu ai mai tinut minte ori... nu stiu, eu de obicei retin cand cineva imi ofera o critica pentru ca apoi sa nu mai gresesc. ^^"
Anyway, bafta la scris si spor la idei interesante.
:bv:
be special, be you.
Fani forgot her stamp here! ^w^
Ubii :o3 Iarta-ma ca nu am ajuns aseara, fiindca am descoperit ca postasei cu foarte putin inainte sa iti urez noapte buna, cand deja nu mai vedeam bine din cauza oboselii.. :o3 Ubii, ubiii, ma bucur ca ai postat! :X
Imi place mult cum ai descris totul, plus modul de comportare a celor doi. Kyle si Ray chiar nu se inghit, ceea ce m-amuza complet. Sincer, ma vad pe mine in postura lui Kyle, il intleg cum se simte. Tratezi subiectul atat de frumos, incat traiesc in acelasi timp cu personajele ceea ce se intampla. Stii, ma incanta asta, fiindca sunt foarte putine persoane ce reusesc sa faca pe cititori sa simta. Din asta reiese ca ai talentul in sange, esti un adevarat scriitor!
Sunt tare curioasa ce are sa se intample, fiindca, observ, Kyle nu se simte bine. Oboseala, subnutritia, nimic nu ii face bine, iar Kyle ii ofera doza "necesara" de stres zilnic pe gratis :)) Il compatimesc, dar, in acelasi timp, ma amuza :">
Te felicit pentr un capitol exceptional! >:D<
Bafta la scris! :*

<3 Ub. :*
Nu va mai place ficul? :-S (ms fetelot pt comuri)
Next:
***

Ziua de vineri venise mai repede decat se asteptase. Nu mai trecuse pe la sediul Grupului Newcrest, in schimb, insa, petrecuse destul de mult timp la compania tatalui sau, cerand cat mai multe detalii despre spotul pe care trebuia sa-l prezinte. Lancaster fusese mai mult decat fericit cand vazu ca fiul sau se arata atat de interesat de problemele companiei. Totusi, nu-l scutise de sedinte lungi de morala.
Dar Kyle nu-l baga in seama. Il lasa sa vorbeasca pana se plictisea, apoi isi continua treaba ca si cum nimic nu se intamplase. Nu vroia decat sa termine si sa fie din nou liber sau relativ liber...
Vineri dimineata se trezi devreme, facu un dus scurt si se imbraca intr-un costum lejer de vara. Pantalonii negri, i se mulau pe picioarele lungi, punandu-i in evidenta soldurile inguste, iar camasa alba, simpla ii accentua linile suple ale corpului. Isi aranja parul cu gel, asigurandu-se ca, macar pentru cateva ore va sta ordonat, apoi se privi sceptic in oglinda. Arata bine, profesional si de incredere, dar asta nu era el. Se simtea de parca privea cu totul alta persoana, insa nu avea ce sa faca. Nu astazi, cel putin. Zambi stramb, isi puse laptopul intr-o servieta, apoi pleca din camera sa fiind pregatit sa-si termine treaba...

-Unde e pustiul asta? Ray se uita impacientat la ceasul de pe mana. Trebuia sa fie deja aici!
-Va veni. Nu-ti mai face atatea probleme. Jesse bau o gura din cafeaua calda, apoi se aseza mai comod in scaunul de piele.
-Nu a mai venit de marti. ce te face sa crezi ca va veni acum?
-Tu ai fost cel care i-a spus ca nu are nimic de facut si ca trebuie sa fie pregatit pentru sedinta de astazi.
-Asta nu insemna ca nu mai trebuia sa vina deloc, bombani Ray.
-De ce nu recunosti ca ti-a fost dor sa te contrazici cu cineva. Inafara de mine, mentiona imediat dupa aceea Jesse.
Ray se incrunta la el, dar nu mai spusese nimic. Nici el nu stia defapt de ce este atat de nervos. Nu avea un motiv logic ca sa fie, dar nici nu se putea abtine. Copilul lui Lancaster nu aducea a nimic bun. Nu avea asteptari de la el, dar, in acelasi timp, nu vroia sa o dea in bara la acesta sedinta. Duncan urma sa fie de fata, la fel si restul membrilor consiliului executiv. Putea sa-si imagineze deja escul. Il simtea pana si gustul amar in gura. Baiatul va veni imbracat ca de obicei, in haine ce nu aveau pic de stil, va folosi un limbaj decadent si, probabil, va reusi sa enerveze si pe altcineva inafara de el.
-Daca nu apare in urmatoarele...
-Imi pare rau ca am intarziat! Usa de la birou se deschise. Kyle aproape alerga pana la biroul unde se aflau Jesse si Ray, incercand cu greu sa-si traga suflul. Traficul a fost infernal.
-Ti-am spus ca o sa apara? isi intreba Jesse victorios fratele, insa Ray nu-l baga in seama. Se intoarse cu scaunul, fiind pregatit sa-i spuna vreo doua pustiului astuia, dar cuvintele i se oprira in gat cand il vazu.
Kyle de astazi era mult diferit fata de cel pe care il vazuse pana acum. Se asteptase la un baiat dezordonat, imbracat totalmente necorespunzator si extrem de emotionat, dar, spre surprinderea sa, avea in fata un tanar imbracat la patru ace, cu o privire ferma de neclintit care parea pregatit pentru a face fata oricarei provocari i-ar iesi in cale. Dorea sa-i spuna multe, dar de pe buzele sale nu iesisera decat doua cuvinte:
-Ai intarziat!
-Stiu. Dar am ajuns. Credeai cumva ca va voi lasa balta? intreba baiatul cu ironie in glas.
Inainte ca Ray sa raspunda, interveni Jesse.
-Normal ca nu credeam ca ne vei lasa balta. Cine ar crede asa ceva?! Il mustra din priviri pe fratele sau, care se uita in continuare uimit spre Kyle. Jesse se ridica de pe scaun, inconjura biroul si-l batu pe Kyle pe umeri prieteneste.
-Hai sa mergem, zise si-i facu cu ochiul. Terminam repede, apoi mergem si sarbatorim. Ray, vi?
Barbatul clipi incercand sa revina cu picioarele pe pamant, se ridica si el din scaun si isi urma fratele ce deja se afla la usa. Kyle facu la fel. Tinand strans servieta in mana, iesi din biroul lui Jesse si intra in urmatoarea incapere: sala de sedinte.
Camera era mare si puternic iluminata atat din surse naturale cat si din surse artificiale. In mijlocul ei trona o masa mare de aproximativ 12 persoane a carei suprafata era atat de lucioasa incat reflecta razale soarelui. Jesse lua loc in capul mesei, iar Ray se aseza in dreapta lui. Kyle isi puse servieta pe masa, o deschise si scoase laptopul din ea. Ii dadu drumul, apoi il conecata la video proiector.
-Sa nu ai emotii. Sunteam aici ca sa te sustinem, ii spuse Jesse imediat ce pe usa incepusera sa intre diferite persoane.
In cateva minute masa se umplu. Kyle inghiti in sec si se pregati mental pentru ce urma. Ura sa se afle in centrul atentiei, dar banuia ca va supravietui.
-Ma bucur ca ati reusit cu totii sa veniti astazi, se auzi vocea tanarului brunet. Era ferma, hotarata si nu in ultimul rand autoritara. Kyle il privi uimit pe Jesse. In mai putin de cateva secunde se schimbase total. Nu mai semana deloc cu tanarul glumet pe care il cunoscuse la inceputul saptamanii. Acum arata si se comporta ca un adevarat om de afaceri. Unul cu care nu vroiai sa te afli in conflicte.
Suntem cu totii extrem de ocupati, asa ca sa nu o mai lungim. Stiti desigur intentia mea de a aduce o schimbare in acesta companie si pentru ca aceasta schimbare sa fie posibila avem nevoie de o noua imagine, zise Jesse, apoi privi spre Kyle. Dumnealui este Kyle Lancaster de la Lancaster CO. Ne va face o scurta prezentare o unui concept ce, sper eu ne va ajuta sa reinventam Grupul N. Zicand acestea ii facu semn lui Kyle sa inceapa.
Baiatul respira adanc, incercand sa-si calmeze bataile repezi ale inimii, apoi dadu drumul prezentarii.
Pe ecranul alb aparura o serie de imagini ale grupului Newcrest, din primii sai ani, pana in prezent. Se derulau incet, oferindu-le tuturor posibilitatea de a le vedea. Apoi ecranul se albi din nou pentru cateva secunde, dupa care in mijlocul sau aparu un punct. Acesta se mari treptat, prinse un contur, apoi o forma, pana ce se trasforma in totalitate in noua sigla a Grupului Newcrest.
-Newcrest este un nume rezonant in economia mondiala. Un nume puternic, un nume cu traditie ce inspira incredere, determinare si munca, isi incepu Kyle prezentarea cu o voce hotarata. Idealurile si principiile care au pus temelia acestei compani nu se vor schimba niciodata, insa imaginea in sine a companiei trebuie sa sufere unele modificari. Domnilor, zise tanarul zambindu-le celor prezenti, era industrializarii s-a incheiat. Acum ne aflam in era informatiilor si trebuie sa ne conformam noilor nevoi de pe piata. Trebuie sa evoluam altfel nu vom face fata provocarilor ce vor urma.
Se intoarse spre ecran si arata sigla ce se misca usor. In scurt timp aceasta disparu. Ecranul se intuneca. Kyle apasa pe un buton al laptopului si spotul publicitar la care lucrase aproape toata saptamana incepuse.
In fundal se putea vedea o fotografie ingalbenita de vreme ce arata prima cladire a aceste companii. Fotografia se micsoara si aluneca in stanga ecranului, apoi in fundal aparu o noua fotografie, un pic mai noua, ce arata prima cladire din SUA a Grupului Newcrest. Si aceasta se miscsora si aluneca spre stanga unindu-se cu prima. Ultima fotografie ce aparu era foarte noua. Parea a fi facuta in urma cu cateva zile si prinsese o imagine clara si splendida cladirii din L.A., aceeasi cladire in care se aflau si ei. Fotografia se uni cu celelalte, creeand intr-un mod simplu si la obiect o istorie a Grupului N. Evolutia companiei era clara, de necontestat. Imaginile alese erau perfecte pentru a reliefa schimbarile care au survenit de-a lungul timpului. Sub imagini aparura niste doua fraza:
Aceleasi idei, aceleasi principii, aceeasi oameni...
Mai bun, mai performant, mai de incredere...

Mesajul era simplu, dar pregnant. Kyle opri prezentarea si astepta. Se uita spre Jesse incercand sa-si dea seama daca era multumit sau nu. Tanarul zambea. Isi intoarse privirea spre Ray si observa ca, chiar daca nu zambea, parea a fi deacord cu ceea ce crease. Respira usurat. Nu o daduse in bara.
-Atat? o voce din capul celalalt al mesei il facu sa se incrunte si sa tresara. Se uita spre barbatul ce vorbii. Nu-l mai vazuse pana atunci, dar dintr-o singura privire isi dadu seama ca nu-l place deloc. Barbatul parea la fel de inalt ca Ray, avea parul blond, tuns scurt si pieptanat cu grija. Purta un constum negru ce se intindea perfect peste umerii sai lati. Kyle nu stia de ce, dar imediat ce-i privi trasaturile dure ale fetei un fiori neplacut il strabatu din cap pana-n picioare.
-Atat, repeta, inghitind in sec. Gatul i se uscase. Simtea nevoia sa bea un pic de apa, dar se abtinu sa ceara.
-Nu crezi ca e un pic prea simplu? intreba barbatul batjocoritor. Ma asteptam la mai mult. Doar vorbim de magnificul Grup Newcrest, nu-i asa?
Ray se incrunta. Spot fusese cu adevarat bun, si majoritatea pareau a fi multumiti. Sau mai bine zis, toti pareau a fi multumiti, inafara de Duncan. Trebuia sa se astepte la asa ceva din parte lui. Se pregati sa intervina, dar Kyle i-o lua inainte. Vocea tanarului se schimbase din nou, luand si ea o nota ironica.
-Sa inteleg ca sunteti una dintre persoanele care cred ca mai mult inseamna mai bine?
-Normal ca...
-Nu va obositi sa-mi raspundeti. Era o intrebare retorica, continua Kyle, nelasandu-l pe Duncan sa termine ce avea de zis. Tocmai pentru ca vorbim despre Magnificul Grup Newcrest, asa cum il numiti dumneavoastra, simplitatea e de dorit. Deja exista increderea si reputatia. Nu suntem nevoiti de a le castiga printr-o publicitate banala. Trebuie doar sa le reamintim oamenilor ca suntem aici, asa cum am fost tot timpul si ca vom fi aici si in viitor pregatiti pentru a ne confrunta cu noile situatii si probleme ce sigur se vor ivi. Poate sunt doar trei fotografii, dar stiti ce se spune: "O fotografie face cat o mie de cuvinte."
-Sunt perfect de acord, zise Jesse repede simtind tensiunea din aer. Persoanele de la masa au inceput sa dea din cap in semn ca da. Duncan se incrunta in continuare, dar isi tinu parerile pentru el. Se vedea ca nu era multumit, dar avand in vedere ca majoritatea gasise prezentarea mai mult decat acceptabila se vazu nevoit sa taca.

-A fost un succes total. Felicitari Kyle. Vezi ca am facut alegerea potrivita cand l-am ales pe el? intreba Jesse intorcandu-se victorios spre Ray. Acesta statea comod intr-unul din fotolile din birou lui Jesse si savura un pahar de wiskey. Kyle se afla in partea cealalta a camerei, cu spatele la ei. Privea panorama orasului. Era atat de obosit incat credea ca se va prabusii, insa facu un efort de voiinta pentru a zambi. Ultimul lucru pe care il dorea era sa-si arate punctele slabe in fata lui Ray. Stia ca s-ar folosi de ele pentru a-i spune cine stie ce, iar el isi depasise limita tolerantei la ironie si prostie pentru o zi.
-Mergem sa sarbatorim, zise intr-un final Jesse vazand ca niciunul dintre ceialalti doi nu spune nimic. Meritam asta.
-Nu prea am chef de sarbatorit. Mai este destul de multa treaba aici, dar cunocandu-te pe tine probabil nu voi scapa asa de usor. Ray se ridica de pe fotoliu si-si trecu mana peste sacoul scump incercand sa-i indrepte cutele. Vin, dar aleg eu locul.
-Tot timpul alegi locuri pretentioase, bombani Jesse.
-Ce pot sa fac? Sunt un tip pretentios. Ray ridica din umeri si se indrepta spre usa. Pustiule, ai de gand sa vi? Pana la urma iti sarbatorim tie succesul.
Kyle se intoarse cu fata spre el, inghitindu-si cateva cuvinte usturatoare si il urma fara sa mai zica nimic.
Nici el nu prea avea chef de sarbatorit. Nu-si dorea nimic altceva decat o baie buna si un pat confortabil.
Dar toate astea mai puteau sa astepte cateva ore.
Ii urma pe cei doi frati, ascultandu-le conversatia, dar pastrand tacere. Imediat ce coborasera in parcarea subterana se urasera in masina lui Ray, un Mercedes SUV de ultima generatie. Kyle se puse pe bancheta din spate si-si sprijini capul de geam. Raceala lui ii oferea o senzatie placuta. Inchise ochii pentru cateva momente. Simti cand masina porni de pe loc, apoi auzi zgomotul traficului infernal, dar nu-i deschise. Statuse asa pana cand masina se opri si auzi ca cei doi barbati se dau jos din masina. Atunci facu si el acelasi lucru.
Privi restaurantul. Il recunoscu, desigur. Erau unul dintre cele mai pretentioase locuri din L.A. Aici veneau numai VIP-urile. Oare de ce nu-l mira faptul ca Ray prefera locurile astea?
Ofta si ii urma inauntru. Locul nu se schimbase foarte mult de cand venise ultima oara aici. Un decor excentric, dar elegant, mese multe, aproape toate ocupate si chelneri ce se plimbau ca niste furnici in toate directile. Iar in mijlocui acestui musuroi ce fremata de viata, un ring de dans ce momentan era inca gol, chiar daca orchestra se apucase deja de cantat.
Un chelner le arata drumul spre masa pe care o dorise Ray, una aflata in mijlocul localului si de la care puteai sa vezi cu usurinta tot ce se petrecea in jur. Cei trei barbati se asezara si isi comandara cate ceva de baut, alcool cei doi frati si un suc natural, Kyle.
Nu dura insa mult si aparu un al patrulea barbat. Le zambi tuturor si se aseza pe scaun langa Jesse, poate un pic prea aproape dupa parerea lui Kyle.
-Scuze ca am intarziat. Am avut programata o operatie ce a durat mai mult. Deci, ce sarbatorim?
-Succesul lui Kyle. Apropo, sa fac introducerile: Blake, el este Kyle. Ti-am povestit de el.
Barbatul aproba din cap si-si intise mana spre Kyle. Acest i-o lua si o stranse in semn de salut. Se masurara pentru cateva clipe din priviri, apoi isi mutara atentia pe altceva. Conversatia incepu din nou, insa baiatul nu era foarte atent. Observa totusi cu coada ochiului comportamentul dintre cei doi barbati. Atmosfera din jurul lor era diferita, dar te atragea. Nu putuse sa nu observe sclipirile din ochii lor cand se priveau sau felul in care mana lui Blake o atingea pe cea a lui Jesse. Lucrurile era destul de clare intre cei doi. Se trezi intrebandu-se de cat timp erau impreuna, dar isi pastra gandurile pentru el. Nu vroia sa para indiscret. Observa deasemenea ca Ray se simtea in largul lui in compania lor, deci nu avea nimic impotriva acestui gen de relatie. Ciudat, insa nu se asteptase sa fie atat de nonconformist.
-Esti bine, Kyle? baiatul tresari cand isi auzi numele. Cel ce-i pusese intrebarea fusese Blake.
-Da. n-am nimic. Poate doar putin obosit. Ridica paharul de suc la buze si lua doua inghitituri mici.
-Nici nu-i de mirare. Banuiesc ca ti-ai depasit ora de somn, auzi vocea ironica a lui Ray. Kyle se incrunta la el.
-Tu ar trebui sa-ti faci probleme cu orele de somn. Am auzit ca persoanele in varsta trebuie sa doarma mai mult. Ii oferi un zambet glaciar stiind ca asa il va provoca.
Ray arata de parca se pregatea sa spuna ceva, insa o voce barbateasca il opri.
-Kyle, frate, ce naiba cauti intr-un loc ca asta?

Scz eventualele greseli. Nu am avut timp sa ma uit inca o data peste capitol :*
Spor la citit
Ador capitolul si ficul, Duncan e un nenorocit, mai mult mai bun pe naiba, e el prea cu nasu pe sus, sa ii puna careva o piedica sa isi sparga nasucul ala al lui ascutit, scuze dar nu ma pot abtine sa nu ma leg de el, asa imi e firea, pe de alta parte Kyle si Ray isi arunca fulgere unul altuia dar cred ca vor fi in curand altfel de fulgere :> , sper si eu ca orice om :)), si Blake si Jesse adorabili, cei mai adorabili, m-am indragostit eu de ei doar pentru ca se iubesc atat de mult, si nici Ray nu e rau deloc e doar artagos, si-a pierdut iubirea sa afundat in munca e si normal.
Oricum sunt curioasa cine e acel barbat de la intreba pe Kyle ce cauta acolo , unul din amici lui poate..... ahh mor de curioasa sper sa pui nextul curand :d.
Love You ! :*:X
Asa cum ti-am promis aseara, am ajuns la capitol spre a-l devora =p~ Desigur, tu intotdeuana ne rasfeti cu ce ai mai bun. Imi place cum tratezi subiectul si mai ales cum ii conturezi pe protagonisti. Kyle, bineinteles, e un simpatic, la fel si Jesse si Blake. Cu parere de rau spun ca Ray mi se pare prea rau cu bietul Kyle, si asta doar dintr-o prostie de-a lui:|. Aparitia lui Blake la restaurat m-a facut sa devin curioasa, sincer. pentru un moemnt, am crezut ca acolo, intre toata lumea, vor face ceva sexi. Bine, asta speram :))
Iarta-ma, m-ai invatat pervers!! :o3
In fine, a fost un capitol excelent. Prezenta lui Duncan insa m-a indispus. Nu-l suport nici pe el, nici parerile lui! Insuportabil, prost, prost!
Multumim pentru rasfat :o3 Si inca o data scuze ca ajung mai tarziu :o3
Ubi, te astepam cu nextul! >:D<
Ms de commuri :*

***

Toate privirile se intoarsera spre noul venit.
-Derick...Kyle ii zambi colegului sau. Acesta era, ca de obicei, imbracat elegant, dar cu bun gust. Camasa alba, blugii inchisi la culoare si oarecum sobrii ii dadea lui Kyle de inteles ca prietenul sa nu veni aici ca sa se distreze. Derick dadu mana cu toti barbatii prezentandu-se, apoi il pironi pe roscat cu o privire destul de severa pentru cineva de varsta lui.
-Parca ti-m spus ca trebuie sa dormi. Niciodata nu asculti un sfat bun.
-Rectifica: niciodata nu ascult sfaturile tale. Trebuie sa recunosti ca de cele mai multe ori nu sunt tocmai bune.
-Hei! fac si eu ce pot!. Derik rase amuzat, apoi redeveni serios. Lasand, gluma la o parte, chiar ar trebui sa dormi. Si de preferabil nu pe scaunul de la birou cum faci de obicei.
-Bine, mami, zise Kyle cu o voce falsa si mai lua o gura de suc din paharul aproape gol. Nu baga in seama privirea ciudata a lui Ray care pare a-l strabunge, ci isi concentra atentia pe Derick ce era prea ocupat sa-si dea seama cine era prezent acolo in seara aia.
-Kyle, zise acesta ezitand, mama ta e aici.
Kyle se ineca cu sucul. Tusi de cateva ori, apoi lasa paharul inapoi pe masa. Urmari privirea lui Derick pana ce dadu de femeia pe care i-o arata el. Era la fel de frumoasa ca de obicei. Daiane era o femeie inalta cu parul saten deschis ce in lumina soarelui putea fi luat drept blond si cu niste ochi mari albastri. Avea un corp de zeita si un comportament ce reusea sa incita orice barbat. Cu aceste atuuri nici nu era de mirare ca-l convinsese pe tatal sau sa se insoare cu ea.
-Nu e mama mea. Kyle pufni dispretuitor cand vazu cum unul dintre admiratorii ei ii lua mana si i-o saruta. Adevarul era ca Diane era mult prea voltunara, asa ca, pe langa tatal sau, mai avea inca vreo dai sau trei barbati pregatiti sa-i faca toate poftele. Insa, pana acum, reusise sa pastreze discretia. Totusi, seara asta se parea ca e o exceptie, caci barbatul acela o prinse in bratele sale si fara sa mai stea pe ganduri o saruta.
-Nu ar trebui sa faci ceva? il intreba Derick usor ingrijorat. Cred ca a baut un pic cam mult.
-Ce te face sa crezi ca e problema mea? Tata a vrut o fetita de sotie. Nu are decat sa aiba grija de ea!
Pe de-o parte ii venea sa intre in pamant de rusine, dar pe de alta vroia sa mearga acolo si sa o stranga de gat. Ultimul lucru de care avea nevoie in seara asta era o scena, si de fata cu Ray, Jesse si Blake.
-Kyle...tipul devine insistent.
Kyle bombani ceva ca pentru sine, apoi fara sa intrebe lua paharul din fata lui Ray si il goli dintr-o singura inghititura sub privirile uimite a celor de fata. Poate daca era in toane mai bune ar fi ras de fata pe care o facuse Ray, insa acum avea o problema un pic mai importanta de rezolvat.
-Ai venit cu masina ta sau ai sofer?
-Sofer. De ce?
-Poti sa-i spui sa o duca acasa?
-Da, dar cunoscand-o pe Diana nu cred ca va pleca fara sa faca o scena.
-Lasa asta in seama mea. Kyle cazu un pic pe ganduri. Petrecerea de Craciun din clasa a 9a.
Derick se bosumfla un pic.
-Sti ca suntem intr-unul din cele mai cunoscute localuri din L.A., nu? Trebuie sa-mi mai pot arata fata prin locurile astea.
-Atunci sa-ti joci rolul calumea, zise Kyle inainte de a se ridica de la masa.
-Ce are de gand sa faca pustiul asta? cel ce pusese intrebarea fusese Ray. Nu-i placea sa recunoasca, dar conversatia dintre cei doi baieti ii trezise curiozitatea.
-Banuiesc ca nu l-ai vazut niciodata nervos pe Kyle. Si eu care ma gandeam ca o sa am parte de o seara plictisitoare.
-Ce are de gand sa faca? intreba Jesse la fel de curios precum fretele sau.
-Veti vedea.
Toti isi indreptara privirile spre baiatul roscat ce isi facu loc pana in dreptul orchestrei. Ii spuse ceva maestrului la ureche, apoi se indrepta spre femeia ce parea a se distra foarte bine in compania acelui barbat. Ray nu stia de ce insa cand baiatul incepu sa discute cu barbatul respectiv, ce nu parea prea incantat de faptul ca fusese deranjat, trupul i se incorda. Era pregatit sa se ridice de pe scaun si sa-i dea o mana de ajutor in cazul in care lucrurile mergeau prost.
Kyle o prinse pe femeie de mana si incerca sa o ia de acolo, insa ea se incapatana sa ramana. Zisese ceva, dar vocea ii fusese acoperita de acordurile unui tango. Ritmul alert al muzicii capta atentia tuturor.
Atunci Kyle o prinse inca o data de mana si o trase spre trupul sau, lipind-o in totalitate de el.
-Si jocul a inceput, zise amuzat Derick. Mai bine sa-l priviti atent. Nu o sa-l vedeti prea des pe Kyle comportandu-se asa.
Nici nu trebuia sa le spuna asta. De cand facuse primul pas pe acel ring de dans, Ray nu mai putuse sa-si dezlipeasca privirea de el. Niciodata nu si-ar fi imaginat ca trupul acela plapand s-ar putea misca cu atata siguranta si asa de usor incat aveai impresia ca picioarele nici nu-i ating pamantul.
Femeia se agata de el, incercand sa-l urmeze, insa nu avea aceeasi gratie. Trupul ei reusea sa se miste doar pentru ca il conducea el.
Kyle executa cu maiestrie pana si cei mai complicati pasi de tango, purtand-o pe femeie pe toata suprafata ringului, facandu-i corpul sa se muleze dupa al sau, sa-l asculte si sa se miste doar asa cum vroia el.
Melodia dura aproape 10 minute. Intre timp si alte cupluri pasira alaturi de ei, incercand sa le copieze miscarile. In tot acest timp Kyle nu aratase niciun semn de oboseala. Fata lui parea senina, in timp ce cea a femeii era incordata. Cand ringul de dans se umplu, Ray observa cum Kyle o trage pe femeie in afara lui, spre un loc mai retras. Atunci sesiza miscare si din partea lui Derick
-Si acum intru eu in scena, zise acesta chicotind. Mi-a parut bine sa va cunosc. Le facu cu mana si se indeparta de ei, mergand in directia lui Kyle.
Ray il urmari cu privirea, in timp ce mana sa cauta paharu care era din pacate gol. Gasi paharul lui Kyle si bau putin din sucul sau, chiar daca nu-i place gustul. Totusi, aproape ca scapase paharul din mana cand vazu urmatoarea miscare a lui Kyle. Ii zisese ceva femeii, apoi dintr-o singura miscare, ca si cum n-ar fi cantarit nici macar un kilogram o ridica in brate si iesi afra din local pe o usa lateral. Derick ii urma fara sa atraga atentia nimanui si disparu si el pe aceeasi usa.
-Nu vezi asta in fiecare zi. Kyle e plin de resurse din cate imi dau seama, spuse Blake amuzat. Se apropie de Jesse si il saruta usor pe buze. Cat timp baiatul fusese de fata se abtinuse, caci nu stia cum ar reactiona la asa ceva. Foarte multa lume nu se simtea in largul ei daca vedea doi barbati care se saruta in public. Imi aminteste de cineva anume. Se uita la Jesse care il privi la randul sau inocent.
-Ce vrei sa spui cu asta?
-Nimic iubitule. Absolut nimic.
Jesse zambi, dar cand isi puta privirea spre Ray, zambetul ii pieri de pe buze. Se uita cu atata insistenta spre usa pe unde iesise Kyle incat dadea impresia ca ar fi vrut sa-l urmeze. Deasemenea ochii sai, pentru cateva momente scurte, isi pierdura din duritate.
Jesse ii facu semn lui Blake.
-Noi plecam mai repede, zise facandu-l pe Ray sa tresara. Maine ne trezi devreme.
-Tu ai fost cel cu idee de a sarbatori, ii aminti Ray.
-Stiu. Il duci tu pe Kyle acasa, nu-i asa?
Ar fi vrut sa spuna ca nu, dar se abtinu. Dadu din cap in semn ca da, apoi le ura noapte buna celor doi indragostit. Jesse si Blake se ridicara de la masa si se strecurara printre marea de oameni spre iesirea principala, indreptandu-se spre masina lui Blake.
-Jesse, ce pui la cale? il intreba Blake inainte de a porni masina.
-Sper ca numai lucruri bune...

Avusese un noroc chior. Din fericire pentru el Diane bause prea mult pentru a face fata unui dans, iar apoi pentru a da nastere unei scena. Reusise sa o scoata din local fara sa atraga prea mult atentia si multumita lui Derick stia ca va ajunge in siguranta acasa.
Ar fi vrut sa plece si el, dar se gandi ca nu ar fi fost frumos din partea sa, asa ca facu cale intoarsa din parcare si se indrepta inapoi spre masa de unde plecasa. Insa spre surprinderea sa, acolo nu mai era decat Ray.
-Unde sunt Jesse si Blake?
-Au plecat. Ziceau ca sunt obositi, ii raspunse Ray plictisit.
-Banuiesc ca aveau nevoie de intimitate.
-Ce naiba vrei sa zici cu asta, pustiule? Ray il analiza. Doar nu a reusit sa-si dea seama?
-Sunt de mult timp impreuna?
Cand auzi intrebarea, aproape ca-si scapa tigare pe care incerca sa si-o aprinda din gura. Se uita la el neincrezator incercand sa-si dea seama daca gaseste astfel de realtii dezgustatoare sau daca le accepta ca pe ceva aproape firesc.
-Esti perspicace. Isi aprinse tigarea, apoi trase adanc fumul in piept. Il tinu acolo cateva secunde, apoi il expira. Au ceva timp...
-Le sta bine. Kyle casca. Abia mai reusea sa-si tina ochii deschisi, dar incerca sa mai faca un mic efort.
-Nu te deranjeaza?
-Ce sa ma deranjeze? baiatul isi ridica privirea obosita spre barbatul de langa el. Spre deosebire de alte dati nu parea pus pe cearta.
-Relatia lor, ii explica Rayland rabdator.
-Nu. Relatiile de genul acesta mi se par mult mai normale decat cele heterosexuale, dar asta e numai parerea mea. Ridica din umeri nepasator, apoi continua. Ai fi ipocrit daca as zice altceva. Pana la urma si eu sunt homosexual.
Pentru a doua oara in mai putinde cinci minute crezu ca-si va scapa tigara din gura. Clipi de cateva ori din cauza surprinderii.
-Ce ai spus, pustiule?
Kyle il privi, aproape izbucnind in ras cand ii vaz fata pe care i se citea neincrederea.
-Sunt homosexual, repeta baiatul. Nu stia de ce ii spune asa ceva unui barbat ca el, dar nu prea mai conta. Daca vroia sa se foloseasca asa ceva in potriva lui nu avea decat. Asta era unul dintre putinele momente in care putea sa fie sincer. Uneori si lui ii venea greu sa accepte ceea ce era. Chiar daca o stiuse probabil de la inceput, nu vrusese sa recunoasca nici in ruptul capului, sperand ca asa sentimentele alea vor disparea. Insa ele ramasesera tot acolo.
-Stie cineva?
-Nu. Esti primul caruia i-am spus. Nu stiu de ce am facut-o. Poate pentru ca am vazut ca nu ai nimic impotriva relatiei lor. Baiatul isi duse mana la gura incercand sa mascheze un cascat. Eu ma duc acasa. Se ridica de la masa, dorind sa plece, insa Ray il prinse de mana.
Kyle se intoarse si privi perplex locul unde bratele lor faceau contact. Nu stia de ce insa fata i se incalzi instantaneu. Isi trase mana din cea a lui Ray si-si pleca privirea in pamant, asteptand o replica plina de ironie din partea lui.
-E tarziu. Te duc eu acasa.
Se uita imediat la el in ochi ca sa-si dea seama daca glumeste sau vorbeste serios.
-Nu te deranja. Pot sa ajung si singur.
-Sunt cu masina. Nu e cine stie ce. Hai sa mergem.
Cuvintele sale nu lasau loc de refuz. Kyle ofta si il urma ascultator. Era mult prea obosit pentru a se contrazice cu el. Il urma afara din local si se urca in masina. Scaunul era atat de confortabil inca ochii i se inchisera de la sine si adormi chiar inainte ca masina sa porneasca.
Ray era pe punctul de a-l intreba ceva, insa cand il vazu dormind nu-si putuse reprima un zambet. Parea atat de mic si de neajutorat cand avea ochii inchisi. Cine si-ar fi putut imagina ca acel corp plapand al ascunde un caracter atat de vulcanic. Fara sa se gandeasca ce face, isi intinse mana si ii ciufuli parul de un rosu aprins, dar si-o retrase ca ars cand isi constientiza comportamentul. Porni masina si se incadra in traficul inca intens, indreptandu-se spre Bel Air.
Tot drumul nu facuse altceva decat sa-l priveasca cu coada ochiului si sa se gandeasca la ce a spus: Sunt homosexual. Cuvintele si mai ales tonul pe care il folosise nu-i dadeau pace. Foarte rar vedeai un baiat de varsta lui care sa-si accepte atat de deschis sexualitate si in prezenta unei persoane ca el. Desigur, Kyle nu avea de unde sa stie ca erau la fel. Isi asumase un risc cand se confesase.
Inca se gandea la toate asta cand opri masina in fata casei impunatoare a lui Lancaster.
-Kyle, trezeste-te. Am ajuns. Ii atinse umarul si trase un pic de el. Baiatul isi deschise ochii somnorosi si-l privi confuz timp de cateva secunde, apoi tresari.
-Scuze, cred ca am atipit.
-Nu-i nimic. Esti acasa.
Kyle isi privi casa pe geamul masinii, apoi deschise portiera si iesi.
-Multumesc ca m-ai adus pana aici. Nu astepta un raspuns. Se intoarse incepand sa mearga spre poarta inalta de fier, cand il auzi pe Ray vorbindu-i.
-Kyle, parea sa ezite, ai facut o treaba buna azi la sedinta.
Nu stiuse cum sa-i raspunda, insa colturile gurii i se destinsera si se ridicara intr-un zambet calduros si sincer.
-Merci. O sa tin minte. Noapte buna, Ray. Ii facu cu mana si intra pe poarta fara sa mai priveasca in urma.

Mhm... nu ma asteptam! Doamne, ce chestie! Intai Blake sa se ascunda, e un lucru nou. O da, nu ma astptam sa stea el in banca lui, nu stiu de ce! A fost teribil! In primul rand, asta, si in al doilea rand, Kyle... Kyle e...
Daaa, pe buneee?!
De fapt, asta e chiar interesant. Trebuia sa fie, desigur, altfel nu era treba buna!
Niciodata nu te opresti din a-mi trezi interesul, a ma innebni!
Sincer, eu vreau sa mearga mai departe, sa vad ce se intampla cu Kyle!
Plus ca de data asta nu ai bagat nicio replica usturatoare, iar eu nu ma asteptam la chestii de genul. Probabil victoria e de vina! Insa mise pare mie, sau Kyle se rusineaza de Ray? Eu una nu as fi avut incredere inel, sincer acum:... Dar i-a spus-o, iar acum sunt teribil de curioasa ce are sa se intample.
Sunt chiar curioasa. Mult noroc!
In primul rand imi cer scuze pentru intarziere. Nu prea imi sta in caracter si, probabil o sa ma strangeti de gat cand o sa va spun ca am capitolul terminat de mult, dar, in naivitatea mea, speram ca pana una alta sa revina fanfictionul la forma lui initiala si sa nu trebuiasca sa fac sapaturi arhiologice pentru a-mi gasi povestile :D. Si probabil va reveni...la anul :))
Si acum...next

***

Dimineata venise mai repede decat credea ca e posibil. Imediat ce ajunsese acasa noaptea trecuta urcase la el in camera si adormise aproape imediat. Nici macar nu se mai dezbracase de hainele pe care le purta. Oricum, era foarte sigur ca nu vor mai exista ocazii pentru a le scoate din dulap asa ca nu avea nimic impotriva daca la distrugea.
Soarele diminetii era mult mai suparator decat isi imaginase vreodata. Il dureau ochii din cauza intensitatii luminii. Clipi de cateva ori pana ce acestia se obisnuira. Isi intinse corpul amortit, incordandu-si si relaxandu-si membrele, apoi se ridica in capul oaselor si se indrepta spre baie. Nu se uita in oglinda. Intra direct la dus si dadu drumul la apa rece, sperand ca va reusi sa-l trezeasca de tot. Nu zabovi mult nici acolo.
Cand isi termina dusul, se imbraca cu primele haine care i-au cazut in mana si a coborat la parter. La masa mare din camera de zi il astepta Diane. Era imbracata intr-o rochie superba de vara de un alb imaculat ce ii punea in evidenta silueta trasa parca printr-un inel. Singurul lucru care nu se potrivea, erau ochelarii fumurii de soare ce i se odihnea pe fata.
-La masa nu se sta cu ochelarii se soare. Femeia isi ridica privirea din ziarul pe care il citea cand auzi vocea fiului sau vitreg.
-Nu mai spune. Nu vreau sa invat bunele maniere de la un pusti.
-Daca de la altcineva nu le-ai invatat...Kyle se aseza in partea opusa a mesei si-si puse un pahar de suc de portocale proaspat. Nu apare numele tau in ziar. Ar trebui sa-mi multumesti.
-Pentru ce? Mi-ai stricat seara. Ma distram de minune pana sa apari tu.
-Da, te distrai cu un alt barbat. Ma intreb ce ar zice tata daca ar afla?
Femeia dadu imediat inapoi cand auzi.
-Doar nu ai de gand...?
-Stai linistita, mama, zise cu ironie, Kyle. Nu, nu am degand sa fac nimic. Culegi ceea ce semeni, nu-i asa? Daca te-a vrut nu are decat sa se descurce cu tine. Termina sucul din pahar si se ridica de la masa exact cand tatal sau intra in camera.
-Fiule, felicitari pentru succesul de ieri. Nici nu ma asteptam la mai putin din partea ta. Se apropie de el si il batu prieteneste pe umar, apoi se duse la sotia sa si ii depuse un sarut pe obraz. Aceasta ii zambi, apoi se reintoarse la ziarul ei.
-Ma bucur ca am putut sa-ti fiu de folos. Acum te rog sa ma scuzi, dar eu...
-Inainte sa pleci, vreau sa-i duci actele astea domnului Nwecrest. Barbatul mai in varsta isi deschise servieta si scoase de acolo un dosar pe care i-l inmana fiului sau. Kyle il lua si il privi pret de cateva secunde.
-Nu avem curieri pentru asa ceva? De ce trebuie sa ma duc eu?
-Te-au vrut pe tine, deci asta e doar inca una din indatoriile tale ca om de legatura intre companiile noastre.
-Bine, o sa ma duc, bombani Kyle, punandu-si dosarul sub brat si plecand.
Astazi era sambata. Vroia sa faca orice altceva, numai sa nu mearga la firma aia. Nu vroia sa-l vada pe Ray. Nu dupa ce ii spusese aseara. Se asteptase sa nu-l mai vada niciodata. Teoretic, dupa sedinta, munca sa fusese incheiata, deci nu mai avea nicio legatura cu Grupul N cu care tatal sau se incapatana sa faca afaceri. L.A.-ul era destul de mare ca sa nu se intalneasca.
Cobora cele cateva trepte, apoi se indrepta spre usa garajului. Intra inauntru si, chiar daca nu-i placea sa conduca, lua masina pe care o primise cadou cand implinise 16 ani, un jaguar negru cu doua locuri.
Se urca pe locul soferului, arunca dosarul pe scaunul din drepta bombanind, apoi porni masina si pleca spre capcaunul de care sperase sa scape.
Tot drumul pana acolo nu se gandise decat la cat de prost fusese pentru ca ii spusese ce este. Ce va face daca Ray ii va spune tatalui sau? Oare ar fi in stare sa-l injunghie pe la spate?
Singurul raspuns care ii venea in minte era un da hotarat. Ray nu parea genul de barbat care sa aiba pic de scrupule. S-ar fi folosit de orice avataj pentru a-l infrange. Totusi, trebuia sa tina minte ca asta nu era o lupta. Teoretic, nu aveau nicio treaba unul cu celalalt. Atunci de ce se gandea la el de cand deschise ochii dimineata?
De ce nu putea sa-si scoata din cap cuvintele lui de lauda din seara trecuta sau privirea blanda. De ce il privise asa cand ii spusese ca este homosexual? Il judeca pentru ce era? Il aproba sau nu ii pasa catusi de putin?
Cand isi parca masina in garajul subteran al caldirii Grupului N inca nu gasise nici macar un singur raspuns la toate intrebarile ce nu ii dadeau pace asa ca se dadu batut. Ce avea sa se intample se va intampla si gata.
Lua dosarul de unde il aruncase, iesi din masina si se indrepta spre lift. Urca cu el pana la etajul 10 si se indrepta spre incaperea unde avea Camil biroul. Femeia era ca de obicei cufundata in lucru, insa cand il vazu ii zambi.
-Domnul Rosson nu este, doar domnul Newcrest. Este ocupat, dar cred ca te va primi.
-Oare de ce nu ma mir? Multumesc Camil.
Intra in birou fara sa mai bata la usa.
Scaunul lui Ray era intors spre fereastra.
-Da, Camil. Ce este? Vocea lui parea usor diferita in acesta dimineata. Nu mai avea aceeasi nota de duritate. Era poate un pic ingandurata.
-Nu e Camil.
Imediat ce ii auzi vocea, scaunul se intoarse si Kyle reusi sa-l vada. Si infatisare ii era putin schimbata. Purta aceleasi haine de ieri, iar parul ii era dezordonat. Baiatul ajunsese la concluzia ca Rayland nu ajunsese aseara acasa. Probabil dupa ce il lasase pe el, se intorsese aici.
-Ce cauti aici? E sambata.
-Sincer, si eu ma intreb asta, ii raspunse ironic Kyle. Uite, livrare speciala de la tatal meu. Se apropie de birou si puse dosarul pe suprafata lui. Rayland se incrunta.
-Ce naiba e asta?
-Habar n-am. Nu m-am uitat.
Rayland lua dosarul si-l deschise. Il rasfoi repede, dar tot nu pricepu ce e cu el.
-Nu inteleg...
-Ce? Kyle trase dosarul spre el si incepu sa citeasca informatiile de pe primele pagini. Semana cu un studiu de piata al unor produse fabricate de firmele ce aveau legatura cu grupul Newcrest. Sunt produsele pentru care compania tatalui meu a creat spoturile publicitare. Probabil vrea sa vezi diferente dintre vanzarile de dinaintea spotului si de dupa el.
Fiind prea ocupat sa citeasca tot ce era scris acolo, nu observa cand Ray se ridica de pe scaun si veni in spatele sau. Barbatul era destul de inalt asa ca vedea foarte bine peste umerii tanarului. Isi puse mainile de-o parte si de alta a trupului sau si le sprijini de birou, dar nici atunci Kyle nu-si dadu seama cat de aproape se afla de el. Era atat de aproape incat putea sa simta mirosul samponului pe care il folosea: capsuni si vanilie.
-Vrea sa se laude? vocea barbatului fusese soptita, insa il facu pe Kyle sa tresara. Se intoarse repede, dar se bloca cand isi dadu seama cat de aproape se afla Ray. Ochii sai caprui il studiau cu interes si cu o usoara ironie. Baiatul inghiti in sec cand isi dadu seama ca gatul i se uscase de tot. De ce naiba reactiona asa?
Ray ii zambi, apoi se apleca deasupra sa. Kyle isi inchise ochii putin speriat. Nu-i placea cand un barbat se aproapia atat de mult de el. De ce o facea? Pentru ca ii spusese aseara cum este? Isi batea joc de el?
-O sa-l studiez mai tarziu, zise barbatul intr-un final.
Baiatul isi redeschise ochii si-si dadu seama ca Ray se asezase din nou pe scaun. Respira adanc de cateva ori incerca sa-si potoleasca bataile repezi ale inimii.
-Bi...bine.
-De ce te-ai inrosit asa?
-Eu?!
-Nu ca eu! Normal ca tu!
-Nu m-am inrosit!
-Serios? Eu vad altceva.
-Tu vezi tot timpul numai ce vrei, bombani Kyle. Ma duc pana la baie. Intre timp vezi daca vrei sa-i trimiti ceva tatalui meu. Nu sunt nenorocitul vostru de curier.
Zicand acestea iesi din incapere. Trecu pe langa secretara care cand il vazu nervos nu mai spusese nimic si iesi pe prima usa care ii iesi in cale. Nu se uita nici in dreapta, nici in stanga. Merse pe colidorul acela pana ce ajunse in capatul sau. Acolo se opri si-si trase sufletul, apoi privi in jurul sau. Nu recunoastea locul. Nu mai fusese pe aici.
Perfect! Gresise usa!
Se intoarse, gandindu-se ca ar fi fost mai bine sa nu se ridice din pat in acea dimineata. Bombani in continuare pana ce azi voci ce veneau din dreptul unei usi intre-deschise. Fara sa vrea, conversatia ii atrasese atentia:
-Duncan, nu cred ca e o idee asa buna, zisese o voce barbateasca ce parea speriata.
-Nu-mi spune ca ti-e frica de Jesse. E doar un copil!
-Nu e doar un copil, il contrazise vocea aceea. Daca gaseste dovezi impotriva ta, ne vom petrece amandoi viata in puscarie.
-Nu va gasi nimic. Duncan parea foarte sigur pe el. Cand voi termina ce am inceput Jesse Rosson va fi mort, iar Rayland va fi cel ce va putrezi in inchisoare. Ai incredere in mine!
Kyle incremeni. Despre ce naiba vorbeau astia doi? Erau nebuni?
Dovezi? Ce dovezi vroia Jesse sa gaseasca impotriva lui Duncan? Ce naiba se intampla aici.
Kyle facu un pas in spate, dar podeau scartai.
-E cineva acolo, se auzi acea voce.
Kyle inghiti in sec si se indeparta repede. Apasa clanta usii urmatoare rugandu-se sa se deschisa. Spre bucuria lui asa se si intampla. Intra inauntru si incerca sa faca cat mai putin zgomot. Auzi cand cei doi barbati iesira pe colidor si-si acoperi gura cu ambele maini, incercand sa stea nemiscat.
-Nu e nimeni, zise Duncan. Ai devenit paranoic.
Pasii lor se indepartara si se facu liniste, insa Kyle mai ramasese in ascunzatoarea sa o vreme.
Ce naiba se intampla in compania asta? Ceea ce auzise...cineva vroia sa-l raneasca pe Jesse? De ce? Si de ce sa-l implice si pe Ray? Ce avea Duncan impotriva lor?
Si de ce naiba era el atat de curios? Ar trebui sa plece si sa nu se mai intoarca. Nu era problema lui. Nu era!
Dar nu putea sa se prefaca ca nu a auzit nimic si nu putea nici sa le spuna lui Jesse si Rayland ce auzisese. Probabil nu l-ar fi crezut.
-In momente ca astea ma bucur ca ma pricep la calculatoare, mormai pentru sine.
Va afla ce se petrece aici! Si pentru asta nu avea nevoie decat de un calculator si acces la severul companiei. Ce putea fi mai simplu decat atat?
De ce nu mi-ai spus ca ai postat? *puppy eyes* Am simtit eu o chemare aici si am venit sa vad, stiam eu ceva *laughs*.
Bun, eu imi aduc aminte de Duncan si in trecut si stiu ca mi-era teribil de antipatic, dar acum... >.> Ei bine, deja ma enerveaza! Ce dracului are barbatul asta cu Jesse? *frustrated* Chiar ma faci curioasa. Tu mereu reusesti sa o faci, iubesc asta la tine *hypnotized*
Te felicit pentru un capitol asa frumos, mai ales un moment asa frumoss intre cei doi <3 Mi-a placut teribil ce s-a intamplat intre ei, dar, sincer, cu riscul ca par o obsedata *laughs*, marturisesc ca mi-ar fi placut mai mult <3
Eh, mai bine inchei, ca altfel incep sa delirez pe-aici si sa salivez.*rolling on the floor* Ma intorc la imaginile mele din minte*maniac*
Bafta la scris in continuare, iubita! *puppy eyes* Asteptam nexturi <3
Pup !
Duncan asta e o scorpie, si zic scorpie pentru ca nu pot sa ol vad ca un baiat ci mai mult ca o fata se ascunde, sper ca al nostru Kyle sa descopere ce are de gand Duncan si sa il opreasca.
Faza cu Ray si Kyle la birou a fost tare, eu credeam ca il va saruta dar cred ca mai am de asteptat pana atunci, oricum capitolul a fost fantastic, ca si celelalte de altfel. Abia astept sa pui continuarea
Mi-a fost dor sa citesc capitolele ficului tau. Scuze ca trec tarziu pe aici, dar am fost ocupata cu tezele la scoala + ca FF-ul a fost inchis tocmai cand am avut ceva timp liber ca sa citesc si sa comentez. Ma asteptam sa se fi intamplat mai multe intre Kyle si Ray in cele 3 capitole de cand nu am mai comentat, dar e bine ca nu grabesti actiunea... Totusi nu ne mai tine atata pe jar! xD
Faci o treaba minunata, mereu ti-o spun. Sunt foarte mandar ca reusesti pe mine ( si presupun ca si pe altii ) sa ma lasi in suspans, sa trec prin toate emotiile, mai nou ale lui Kyle. M-a surprins cand a recunoscut ca e homosexual si intr-adevar Ray pare mai schimbat de atunci. Se apropie din ce in ce mai mult de... ah, nu mai continui, sper doar ca am dreptate.
Ultima parte din acest capitol m-a panicat putin. Ma cam sperii tu cu ideile tale, dar stiu ca totul va fi bine si ca Jesse nu va muri, sau Ray nu va fi in inchisoare, asta pentru ca desteptul Kyle le-a auzit conversatia. Sunt curioasa ce va face in continuare asa ca vino cu nextul. Chuu~
be special, be you.
Fani forgot her stamp here! ^w^
Am ajuns si cu nextul...
App, stiu ca relatia dintre kyle si Ray se dezvolta incet, dar avand in vedere caracterele lor si trecutul lui Ray, nu cred ca as putea sa grabesc lucrurile (sau as putea, dar asta ar strica tot farmecul povestii). Oricum sper sa cititi in continuare, caci abia de acum lucrurile incep sa devina mai serioase.

***

Era agitat cand ajunse inapoi in biroul lui Ray. Nu putea sa se gandeasca decat la conversatia auzita. Trebuia neaparat sa afle ce se petrece aici si sa-l avertizeze pe Jesse.
-Ce a durat atata, pustiule? Ma gandeam ca te-ai inecat...sau poate ai facut altceva, spuse Ray ironic.
-Da, da, cum zici tu. Raspunsul evaziv a lui Kyle il puse pe ganduri. Alta data parul roscat i s-ar fi zabarlit si ar fi primit inapoi o replica usturatoare, dar acum nici macar nu fusese atent la ceea ce ii spusese.
Il analiza din cap pana-n picioare. Daca atunci cand plecase fusese rosu ca racul, acum pielea lui era alba, punandu-i in evidenta pistruii de pe nas si pometi si ochii verzi ce ii straluceau.
-Ce ai patit, Kyle? Vocea ii devenise serioasa. Se ridica de la birou si se apropie de baiat, insa acesta facu un pas in spate.
-Vrei sa-i duc ceva tatalui meu?
-Nu.
-Atunci eu am plecat. Baiatul se intoarse si puse mana pe clanta usii, insa inainte de a o deschide isi simti celalalt brat prins in stransoarea lui Ray.
-Inca nu am terminat de vorbit. Ce s-a intamplat? Te comporti ciudat!
-N-am nimic! Acum da-mi drumul! isi smuci mana dintr-a sa, deschise usa si iesi din birou.
Ray merse dupa el, nebagand-o in seama pe Camil care se uita uimita cand la unul cand la celalalt.
-Kyle!
-Nu e treaba ta, i-o intoarse baiatul. Ce ar fi sa-ti vezi de viata ta patetica si sa ma lasi in pace! De cand m-ai cunoscut nu faci altceva decat sa-ti bati joc de mine. Si sa nu crezi ca nu mi-am dat seama ce ai insinuat in birou! In ciuda a tot ceea ce crezi despre mine, nu sunt prost! Se opri si trase adanc aer in piept. Niciodata nu ii placuse sa se certe, dar erau momente, ca asta, cand nu se putea abtine.
-Ce am vrut sa insinuez? Vocea calma a barbatului ii crea o strare de agitatie, dar nu vroia sa dea inapoi. Poate ar fi fost mai bine sa nu inceapa, dar acum ca o facuse, trebuia sa si termine.
-Sti foarte bine ce. Nu ar fi trebuit niciodata sa-ti spun ce ti-am spus aseara. Trebuia sa-mi imaginez ca vei profita.
-Cum dracu am profitat? Ray mai facu un pas spre el.
-De ce incerci mereu sa ma faci sa ma simt prost? De ce nu poti sa te concentrezi la afaceri? Pentru asta am venit: pentru afacerile stupide pe care tu si tatal meu le aveti impreuna! De ce naiba nu va rezolvati probleme intre voi si ma lasati pe mine in pace? Nu am nimic de-a face cu lumea asta, cu tine si, daca stau sa ma gandesc bine, nici cu el.
-Kyle! tonul sau devenise amenintator, insa baiatul nu-l baga in seama.
-Tine cont de sfatul unui strain: daca vei continua sa te comporti asa, te vei trezi intr-o buna zi singur. Nimeni, nici macar familia ta sau persoanele la care ti nu te vor mai suporta. Nu vei mai avea pe nimeni. Si atunci vei sta si te vei gandi la toate greselile pe care le-ai facut si pentru care te caiesti degeaba pentru ca nu mai poti schimba nimic.
In momentul in care ii auzi cuvintele, se opri. Isi pleca privirea in pamant. Cuvintele lui Kyle ii atinsera sufletul. Baiatul nu stia cata dreptate avea. Doar ca ceea ce ii spusese nu se va intampla in viitor, ci se intamplase deja.
-Pleaca. Nu mai esti obligat sa te intorci aici.
Kyle tresari cand ii auzi vocea atat de schimbata. Nu mai era dura, ci plina de durere. Se intoarse spre el, dar nu reusi sa-i vada decat spatele in momentul cand usa de la birou s-a inchis in urma sa. Pe colidor se lasa tacere.
-Am zis ceva ce nu trebuia, nu-i asa Camil?
Femeia ii zambi trist, apoi ofta.
-Da, Kyle. Ai zis ceva extrem de dureros, chiar daca nu ti-ai dat seama.
-Poate ar fi mai bine...
-Nu, il intrerupse femeia. Mai bine pleaca. Nu cred ca vrei sa discuti cu el acum.
Poate femeia avea dreptate. Ar fi fost mai bine sa plece. Nu mai avea ce sa faca aici.
O saluta cu jumatate de gura si iesi pe usa afara, nedorindu-si altceva decat sa iasa cat mai repede de acolo.

Cateva ore mai tarziu inca se gandea la felul in care reactionase Ray la cuvintele sale. Ca si cum il ranise. Nu vrusese sa faca asta, dar in enervase atat de tare incat nu s-a putut controla si a lasat vorbele sa iasa fara sa se gandeasca la consecinte.
-De cateva ore oftezi incontinuu. Ce ai patit azi?
-Nimic. Kyle se sprijini cu cotul de birou si privi monitorul unde avea afisate diferite date.
-Blue Buterflly...? Derick se apropie si se uita peste umarul sau la ecranul alb. Astea seamana cu rapoarte financiare. Ce naiba pui la cale, Kyle? Si de ce iti folosesti semnatura de hacker?
-Vreau doar sa aflu ceva...nimic mai mult.
-Vei avea probleme. Una este sa spargem niste parole si sa dowloadam jocuri si alta e sa spargi serverul unei companii multinationale si sa te apuci sa le inspectezi datele confidentiale.
-Stiu asta. Kyle opri calculatorul. Oricum nu am gasit nimic bun. Sau poate gasise, dar a fost atat de ingandurat incat nu a fost in stare sa-si dea seama.
De ce naiba se simtea atat de vinovat? Nu facuse nimic gresit!
Bine, poate nu ar fi trebuit sa vorbeasca asa cu el, dar asta nu insemna ca...
-La dracu'! Chiar am gresit.
-Cu ce ai gresit? Cui?
-Derick, scuze, dar trebuie sa plec. Kyle se ridica de pe scaun, isi infasca haina de pe spatarul lui si se indrepta spre usa. Vorbim maine la scoala?
-O sa-mi spui ce se petrece?
-Da, o sa-ti spun, dar acum trebuie sa plec.
Zicand acestea iesi pe usa aparatamentului si cobora repede scarile, apoi se urca in masina si pleca. Macar aflase un singur lucru bun printre chestile pe care le citise: adresa lui Ray, impreuna cu adresele tuturor celorlalti angajati ce locuiau in L.A. Insa el o tinuse minte doar pe asta.
Era destul de tarziu, deci existau toate sansele ca Ray sa nu mai fie la birou ci acasa. Nu era prea frumos din partea lui sa apara asa, dar nu stia ce altceva sa faca. Poate era incapatanat si avea un caracter vulcanic de cele mai multe ori, dar niciodata nu ii placuse sa raneasca pe cineva, indiferent cat de enervant era acel cineva.
Mari viteza cand iesi de pe autostrada. Strazile erau in mare parte pusti in partea asta a orasului. Nici nu era de mirare, gandi Kyle. Era doar unul dintre cele mai bune cartiere rezidentiale.
Privi pentru cateva momente prin geamul lateral al masinii oceanul. In seara asta era linistit decat de obicei. Simtea mirosul de sare din aer si zambi. Nu s-ar fi gandit niciodata ca Ray locuia atat de aproape de ocean. Si-l imaginase ca fiind un tip ce ii placea agitatia din centrul orasului, nu atmosfera de aici de la periferie.
Ofta de cateva ori, gandindu-se cat de bine ar fi fost daca si-ar fi tinut gura. Poate Rayland nu era un tip asa de rau. Pana la urma ce tip rau s-ar lasa atins de cuvintele unui copil?
Gandindu-se in continuare la asta, aproape nu observa masina pe langa care trecuse, dar uitandu-se in retrovizoare isi dadu seama ca o cunoaste.
-Ce naiba cauta aici?
Dadu in masalier cativa metri pana ce ajunse din nou in dreptul ei. Se uita cu atentie, dar nu era nici urma de indoiala. Era masina lui Ray. Insa el nu era acolo. Isi lasa masina pe marginea drumului si se dadu jos de la volan.
Privi faleza ce se afla in semiobscuritate pana ce il vazu.
Ciudat insa inima incepuse sa-i bata mai tare si stomacul i se stranse intr-un mod dureros, dar incerca sa le ignore. Se descalta si isi lua papucii in mana apoi se indrepta spre el.
Pasii sai nu faceau niciun zgomot prin nisipul rece. Se opri in spatele lui si astepta, dar Ray nu parea sa-l fi auzit venind.
-Pot sa stau langa tine? Vocea calma nu dadea semne de neliniste.
Barbatul isi intoarse brusc capul spre el. Putea sa-i citeasca uimirea de pe chip chiar si in lipsa luminii. Il masura din cap pana-n picoare, apoi isi intoarse fata inapoi spre ocean. Nu-i raspunsese.
Baiatul se aseza langa el si, pentru o vreme tacu. Ii placea locul asta. Linistea ce se instalase intre ei era inalturata doar de valurile ce maturau nispul. Ar fi putut sa stea o vesnicie acolo, ascultandu-le muzica.
-Imi pare rau pentru ce ti-am zis astazi. Nu ar fi trebuit niciodata sa-ti spun toate lucrurile alea. A fost stupid. Nu am vrut niciodata sa te ranesc. Stranse din dinti, asteptandu-se la o replica obisnuita din partea lui, o replica plina de sarcasm, dar acesta nu veni.
-Deci, chiar te-am ranit...Kyle ofta. Sti, pentru un moment ma asteptam sa-mi zici ca vorbesc prosti, dar vad ca...
-Ai avut dreptate. Kyle isi intoarse privirea spre el. Ochii lui inca priveau oceanul. Tot ce ai spus e adevarat. Nu ai de ce sa-ti ceri scuze.
-Nu e adevarat! zise baiatul cu convingere. Eu am gresit.
-Chiar iti place atat de mult sa te certi cu mine? Kyle tresari. Niciodata nu crezuse ca vocea sa poate sa fie atat de blanda. Ray se intoarse spre el si ii zambi, insa zambetul sau era trist si totusi...cald. Kyle isi simti obrajii imbujorandu-se si multumi in gand faptul ca nu era destul de multa lumina pentru a observa si Ray asta.
-Nu sunt o persoana atat de buna, continua Ray pe acelasi ton.
-Eu cred ca esti. Trebuie sa recunosc ca ai momentele tale cand reusesti sa scoti omul din sarite, dar asta nu te face o persoana rea.
-Oare daca as fi procedat altfel, as mai fi ramas singur?Ar fi ramas daca l-as fi rugat sa o faca? Ar fi ramas pentru mine?
Kyle isi dadu imediat seama ca ceea ce zicea nu avea nicio legatura cu discutia lor. Cuvintele lui era atat de pline de durere incat ii venea sa se apropie si mai mult de el. Nu-l vazuse niciodata asa. Nu stia despre ce era vorba, dar vroia sa-l ajute.
-Nu stiu...
-Sti, l-am iubit, insa nu am vrut sa fiu egoist si sa-i cer sa ramana. Poate era mai bine sa o fac.
-L-ai iubit? il intreba Kyle perplex. "L-am iubit" adica se referea la un barbat. Ray iubise un barbat? sau mai bine zis lui Ray ii placeau barbatii?
-Da, l-am iubit, raspunse Ray ganditor. Poate nu i-am spus-o de multe ori, insa asta nu a schimbat ceea ce simteam sau ce simt si acum.
-Ce s-a intamplat...?
Nu primi un raspuns imediat. Ray parea sa mediteze la trecut, iar Kyle vazand cat de ingandurat era, nu a vrut sa-l deranjeze asa ca pastra tacerea.
-A murit, ii raspunse intr-un final pe un ton lipsit de inflexiuni.
-Imi pare rau. Vad ca vorbele mele ti-au facut mai mult rau decat am crezut. Kyle se intinse pe spate, ignorand raceala nisipului. Nu vroiam sa-ti trezesc amintiri dureroase, Ray.
-Stiu...nu e vina ta, pustiule.
-Nu am pierdut niciodata un iubit, dar stiu cum e sa pierzi pe cineva la care ti. O sa sune stipid si cliseic, dar cu timpul durerea se va atenua. Nu-ti spun ca o sa-l uiti, dar va fi mai bine decat acum. Kyle intinse mana in sus ca si cum si-ar fi dorit sa atinga stelele. Nu vei ramane singur. Vei gasi pe altcineva care te va iubi si pe care il vei iubi la randul tau. Asa e viata. Baiatul ofta.
-Poate e valabil pentru altii, dar nu pentru mine. Asa ceva nu simti decat o data.
Cand ii auzi cuvintele, baiatul se ridica inapoi in sezut. Felul in care il privea Rayland ii taia rasuflarea. In seara asta masca de duritate ii cazu de pe fata, scotand la iveala un caracter surprinzator de bland si poate chiar romantic. Kyle ii zambi si se trase langa el, pana cand ajunse atat de aproape incat ii putea simti respiratia calda.
Isi duse mainile de-o parte si de alta a fetei lui, apoi isi apropie fata de a sa. Inima i-o luase la galop, dar nu putea sa dea inapoi acum. Fara sa se mai gandeasca la consecinte, isi lipi buzele de ale sale. Erau reci si pastrau gustul intepator al alcoolului pe care sigur il bause inainte de a ajunge aici. Nu primi niciun raspuns, dar nici nu se astepta la unul. Nu asta fusese intentia lui.
Cand se indeparta de el, Rayland inca il privea cu o privire stupefiata.
-Ai simtit asta, nu? il intreba Kyle oftand. Poate nu vrei sa mai simti, dar tot o vei face si cu timpul vei uita. Asta e mersul vietii, Rayland. Nu ai cum sa i te impotrivesti.
Se ridica in picioare, se scutura de nisip, apoi ii intinse mana, dorind sa-l ajute sa se ridice. Barbatul ezita pentru un moment, apoi se conforma, lasandu-se ajutat. Se dezechilibra putin, probabil din cauza alcoolului pe care il bause si se sprijini de Kyle.
-De ce ai facut asta?
-Nu stiu. Poate pentru ca mi-ai aratat ca poti fi si uman. Kyle ii zambi. Cred ca te plac mai mult acum decat am facut-o azi dimineata...
Ubita meaaa, de ce nu mi-ai spus ca ai postat? Daca nu intram si nu vedeam? *sad*
Sarind peste acest lucru, revin la un capitol atat de interesant, incat m-a facut sa lacrimez. Iar. Esti atat de buna in a scrie, in a transmite sentimetne! Doamne, te joci cu vorbele cum se joaca un copil cu papusile sau masinile! Esti un adevarat geniu al prozei perverse. A prozei in general, in special cea perversa. Nimeni nu poate contrazice asta defel, ai atins cote inalte si urci tot mai sus. Evoluezi rapid, devii din ce in ce mai buna.
Si deja esti cea mai buna, avand in vedere cate eforturi depui si tot ceea ce faci pe langa scrisul unui fic. Un fic ce, pentru mine, reprezinta atat de mult! Poate ca ei nu sunt atat de reali pentru mine cat sunt pentru tine, dar te asigur ca am trait ce au trait si ei citindu-ti opera!
Te felicit pentru geniul tau creator! Sa continui, relatia dintre ei decurge asa de frumos... Si certurile ma amuza teribil! Plus un sarut. Unul mic, dar a fost unul si m-a lasat cu gura cascata, sa fiu sincera, caci nu ma asteptam sa se intample asta, vazand pana acum cum se comporta Kyle.
Deci, scumpa mea Mira, incanta-ne, te rog, cu nextul pe cat de rapid se poate! Te pup!
***

Barbatul era mai greu decat se asteptase. Imediat ce se ridica in picioare isi lasase toata greutate pe el. "La dracu', gandi Kyle, nu ma gandeam ca in seara asta voi face pe carausul, dar avand in vedere ca eu sunt vinovat de starea sa, nu prea pot sa-l las aici de unul singur".
Trebuia neaparat sa invete sa-si tina gura. De ce nu putea sa se abtina? De ce nu reusea sa citeasca atmosfera inainte de a vorbi? De ce era atat de batut in cap uneori?
Pufni enervat, apoi ii trecu mana lui Ray dupa gatul sau, incercand sa-i sprijine mai bine trupul mare. De ce mama dracului trebuia sa fie atat de mare? Omul asta nu a auzit de marimi medii? Totul trebuia sa fie mare la el? Statura lui, mandria si...durerea? Pentru un moment se intrista. Ray nu era omul care credea el ca este.
-Hai sa mergem acasa, zise cu jumatate de gura, incercand totusi un ton cat mai vesel. Cand vazu ca nu primeste niciun raspuns isi intoarse capul spre el.
-Asta nu-i momentul cel mai bun sa dormi, lua-te-ar naiba! ii zgudui un pic umerii, incercand sa-l trezeasca, dar degeaba. Asa ceva, mormai pentru sine tanarul si facu cativa pasi spre masina ce era atat de aproape si totusi prea departe.
-Cum naiba sa adormi asa in mijlocul conversatie, batrane! bombani baiatul. Ti-am zis eu ca oamenii batrani trebuie sa doarma mai mult, dar tu nuu!! Si de ce naiba vorbesc cu tine? Oricum nu ma auzi!
-Mai taci, pustiule, ma doare capul, bolborosi Ray atat de incet incat daca nu era atent, Kyle nu ar fi inteles ce ii spune.
-Din vina cui te doare? Cum ai putut sa bei atat de mult incat sa ajungi in starea asta? Si de ce naiba ai condus pana aici asa? Ar fi trebuit sa iei un taxi si sa mergi direct acasa! Ce faceai daca...
-Nu vroiam sa ma intorc in casa aia goala.
Chiar daca era pornit pe idee de a-i tine o morala buna, Kyle tacu si continua sa mearga spe masina.
-Stiu, zise intr-un final, inainte de a deschide usa din dreapta a masinii sale si de a-l aseza pe Ray pe scaun. Ocoli vehiculul si se urca pe scaunul soferului. Inchise usa in urma sa si porni motorul, punand masina in miscare.
Deschise ambele gemuri, lasand aerul rece sa patrunda in interior. Ii era frig, dar spera ca asa lui Ray nu i se va face rau. Ultimul lucru pe care si-l dorea era ca maine dimineata sa duca masina la spalatorie.
Spre norocul lor, nu aveau prea mult de mers pana la cladirea unde locuia Ray si traficul nu era deloc intens, asa ca aveau sa ajunga repede.
Kyle conducea incet, fiind atent la drum, dar in acelasi timp si la barbatul de langa el. Adormise din nou. Capul ii era indreptat inspre geam si usor cazut intr-o parte, in timp ce corpul ii era relaxat in scaunul confortabil de piele.
Imediat ce ajunse langa cladire, parca masina in fata si cazu pe ganduri. Ce era mai greu acum urma. Cum naiba il va duce pe barbatul asta pana la el in apartament? Il masura din priviri si pentru a nu stiu cata oara se intreba de ce trebuia sa fie atat de mare?
Iesi din masina, merse pe partea cealalta si deschise usa, apoi il prinse pe Ray de brat. Trase putin de el in incercarea de a-l trezi.
-Ray! Ai ajuns acasa. Ray! Chiar vrei sa te car in spate pana acolo?! Haide, omule, ai un pic mila de mine! zise baiatul cu o vocea plangacioasa, insa vorbea singur.
Injura printre dinti cu ciuda, promitandu-si in gand ca il va face sa plateasca pentru asta cand va fi treaza. Ii puse din nou mana pe dupa gatul sau, apoi il prinse de dupa spate si il scoase cu grija din masina. Tranti usa cu piciorul, deoarece mainile ii erau prea ocupate ca sa-l impiedice pe Ray sa cada. Parea mai greu sau doar i se parea lui?
Facu un pas, apoi inca unul si inca unul, pana ce ajunse la intrarea in cladirea impunatoare. Impinse usa de sticla cu piciorul, intrand inauntru. Respira usurat cand vazu cele trei lifturi din fata sa. Se ruga ca macar unul sa functioneze, altfel ar fi fost in stare sa-l lase aici si sa plece.
Il trase pe Ray dupa ele, pana la primul lift, care, spre bucuria sa functiona. Intra inauntru si apasa butonul ce il ducea la etajul 5, apoi se sprijini de unul dintre cei patru pereti pentru a-si recapata suflul.
Cand usile se deschisera, isi continua drumul pana ce ajunse in fata usii apartamentului lui Ray. Cel putin spera ca este apartamentul lui Ray. Nici nu stia ce va face daca gresise cladirea!
Cauta repede prin buzunarele sacolui pe care il burta barbatul pana ce gasi cheia magnetica, deschise usa si intra inauntru.
Facu cativa pasi in intunericul din camera, apoi isi ridica una dintre maini si pipai perete in incercarea de a gasi intrerupatorul. Apasa butonul imediat ce il gasi, clipind de cateva ori pana ce ochii sai se obisnuisera cu lumina alba.
-Inca un pic. Hai, Ray, nici acum nu vrei sa ma ajuti?
Vorbea din nou de unul singur. Arunca o privire rapida prin apartament. Era unul tipic cladirilor rezidentiale: spatios cu ferestre mari de dadeau spre ocean, in cazul de fata, un living mare despartit de zona de gatit printr-un bar nu foarte inalt, dar foarte bine aprovizionat din cate putea sa vada. In spate observa cateva usi ce duceau probabil spre celelalte camere din apartament. Ar fi fost mai usor sa-l lase pe canapeaua de piele de acolo, dar era cam mica in comparatie cu Ray. Nu ar fi incaput si a doua zi, pe langa o mahmureala s-ar mai fi ales si cu o migrena frmusica.
Stranse din dinti, indreptandu-se cu pasi mici spre usa, in spatele caruia spera el ca se afla un dormitor. Piciorele ii tremurau si spatele il durea dupa atata carat. La dracu', omul asta era de doua ori cat el si la greutate si la inaltime. Probabil maine se va trezi cu o febra musculara de toate zilele.
Cand in sfasit ajunse in dreptul usii, o deschise cu o mana, apoi intra. Respira usurat cand vazu patul mare din mijlocul incaperii. Il va lasa acolo, apoi va pleca acasa. Cel putin asta ii fusese intentia. Cand ajunse langa pat, isi intinse mana, incercand sa dea la o parte cuvertura, dar calcula gresit greutatea barbatului ce se sprijinea de el, isi pierdu echilibru si cazu pe pat, urmat indeaproape de trupul mare a lui Rayland.
-La naiba! Ray, trezeste-te! Ray!! Incerca sa-l impinga, dar in cateva secunde parca devenise si mai greu. Barbatul ofta in somn, isi trecu mainile de o parte si de alta a trupului micut a lui Kyle, apoi isi aseza mai bine capul pe umarul sau.
-Ray! Ma strivesti! Trezeste-te, omule!
Insa nici de acesta data nu primise niciun raspuns. Barbatul dormea prea adanc ca sa se trezeasca atat de usor. Kyle injura printre dinti, incercand inca o data sa-l dea jos de pe el, dar dupa vreo 10 minute de incercari esuate se dadu batut. Obosise de la atata carat. Va astepta...pana la urma se va misca in somn si se va da jos de pe el. Atunci se va ridica si va pleca acasa. Trebuia doar sa astepte.
Insa Rayland era cald, patul moale si confortabil, iar lui ii era somn. Atat de somn incat nu reusea sa-si mai tina ochii deschisi. Isi zise ca-i va inchide pentru cateva momente, dar adormi...

Il trezi lumina ce-i batea in ochi. Mormai ceva pentru sine, intrebandu-se de ce nu trasese jaluzelele cu o seara inainte, apoi isi deschise lenes ochii. Primul lucru pe care il simti fusese durerea ingrozitoare de cap.
-La naiba! Nu trebuia sa beau atata. Ramase o vreme nemiscat, insiradu-si in minte cateva motive extrem de bune pentru care ar trebui sa ramana in cap. Isi intinse mainile, incercand sa-si relaxeze muschii ce dintr-un motiv sau altul erau mai incordati decat de obicei ina cea dimineata, insa atunci simti ca ceva nu e in regula. Mana lui dreapta era trecuta peste ceva. Isi deschise brusc ochii si primul lucru pe care il vazu fusese fata adormita a lui Kyle ce se afla la doar cativa centimetrii de a sa. Tresari si se dadu un pic in spate. Se uita la trupurile lor, incercand sa-si aminteasca ce naiba se petrecuse cu o seara inainte. Amandoi erau complet imbracati, deci nimic grav.
Atunci ce cauta in patul lui?! Se incrunta. Trupul micut a lui Kyle era lipit de al sau in totalitate. Acum, ca se trezise ii putea simti una dintre maini sub el si se intreba cum de nu reusise sa i-o rupa dupa ce dormise o noapte intreaga peste ea. Unul dintre picioarele tanarului era aruncat neglijent peste coapsele sale, in timp ce cu cealalta mana parea a se fi agatat de camasa sa ce era acum distrusa. Capul ce arata ca o claie de foc si-l tinea sprijinit de umarul sau. Ii simtea respiratia adanca pe gat. Pielea i se infiorase instantaneu cand constientiza cat de aproape erau defapt de aproape unul de altul.
-Kyle, ii sopti incercand sa-l trezeasca. Se ridica intr-un cot si ii indeparta mana de pe camasa sa. Baiatul mormai ceva in somn si se apropie si mai mult de el.
-Mi-e somn. Mai lasa-ma sa dorm putin. Vocea sa somnoroasa il facu pe Ray sa zambeasca.
-Kyle, deschide ochii.
-Nu vreau, protesta tanarul. Mirosi bine, ii zise inainte de a ofta din nou.
-Kyle...
-Doar 5 minute, Ray, si ma trezesc. Ray?! Kyle isi deschise ochii si il privi confuz pe barbatul ce statea intins langa el. Clipi de cateva ori, asigurandu-se ca nu viseaza. Cand isi dadu seama in ce fel statea agatat de el, aproape sari din pat. Fata i se inrosise mai tare decat parul din cap. Ii venea sa intre in pamant de rusine.
-'Neata. Acum ca te-ai trezit, imi spui si mie ce naiba cauti in patul meu?
Ray nu credea ca fata sa se poate inrosi mai tare decat era, insa se inselase. Era atat de rosie incat nu mai putea distinge pistruii ce ii patau nasul si pometii.
-Ai putea sa zici merci pentru ca te-am adus acasa! Nu e vina mea ca ai adormit si a trebuit practic sa te car pana aici. Am vrut sa te pun in pat, dar m-am dezechilibrat si ai cazut peste mine. Nu te-am putut da la o parte. Am vrut sa astept pana te misti singur, dar cred ca am adormit.
Baiatul vorbi atat de repede incat, daca nu era atent nu ar fi inteles nici macar un sfart din cuvintele pe care le spuse.
-Kyle...
-Imi pare rau. Baiatul isi pleca privirea in podea. Trebuie sa plec. Nu mai astepta ca barbatul sa spuna ceva. Iesi val-vartej din camera si se indrepta spre iesirea din apartament. In spatele lui se auzeau pasii lui Rayland. Cand ajunse in living ii prinse mana si il intoarse spre el.
-Nu trebuie sa fugi asa. Multumesc pentru aseara...astepta ca tanarul sa zica ceva, insa cand vazu ca nu primeste niciun raspuns, continua. Daca tot te-am obligat sa petreci o noapte impreuna cu mine, nu vrei sa si mancam?
Ochii verzi ce pana atunci se ferisera de ai sai, incepura sa arunce sageti de gheata.
-Nu am petrecut noaptea impreuna! zise Kyle pe un ton jos. Nu pot. Nu am intarziat decat vreo 12 ore, asa ca, scuza-ma daca iti refuz invitatia.
Isi trase mana din a sa si isi continua drumul spre usa. Ar fi putut sa ramana. Oricum nu-i pasa nimanui daca ajungea sau nu acasa, dar nu vroia sa mai petreca timpul in compania sa. Ii era frica si nu de Ray, ci de el insusi. Nu vroia sa se apropie de cineva care iubea pe altcineva si care probabil va iubi mult timp de acum inainte pe altcineva.
***

-De ce zambesti? Jesse lasa deoaprte documentele pe care le avea in fata si-l privi pe fratele sau. Acesta insa nu paruse a-l auzi. Pamant catre Ray....Ray esti prezent?
Ray tresari.
-Da...ce-i?
-Ma intrebam ce e asa de amuzant. De cand ai intrat in biroul meu nu faci altceva decat sa privesti in gol si sa zambesti. Am ceva pe fata?
-Nu. Evident ca nu. Ma gandeam doar...zise Ray evaziv nedorind defapt sa se destainuie. Adevarul era ca era foarte bine dispus inca de cand se trezise sau, daca ar trebui sa fie complet sincer cu sine, ar spune: inca de cand se trezise cu Kyle langa el. Nu putuse sa-si scoata din minte fata lui somnoroasa, ochii verzi usor confuzi si in niciun az culoarea rosiatica ce-i colora obrajii. Isi scutura capul, incercand sa revina cu picioarele pe pamant. Nu era bine. Nu era deloc bine ca se gandea la asa ceva. Se simtea...vinovat?! Da, vinovat era cel mai bun cuvant ca sa descrie ceea ce simtea. Vinovat pentru ca dormise cu altcineva in patul pe care il impartise cu el, vinovat ca nu simtise repulsie cand il vazu si, nu in ultimul rand, vinovat pentru ca inca se gandea la el.
-In legatura cu sedinta din Toronto...ii aminti Jesse.
-Ma duc eu. Nu trebuie sa trimiti un inlocuitor.
-Esti sigur? Pana acum ziceai ca ar fi bine sa trimitem pe altcineva. In plus, parca urai Toronto in perioada asta a anului. Ce te-a facut sa te razgandesti atat de brusc?
-Vreau sa schimb un pic atmosfera. Atata tot.
Jesse nu crezu un singur cuvant din ceea ce-i zicea, dar a ajuns la concluzia ca e mai bine sa nu insiste. Se multumi sa-i zambesca.
-Bine, daca asa vrei tu. Tocmai m-ai scutit de o mare bataie de cap. Cel mai bine ar fi sa pleci in seara asta.
-Defapt cred ca o sa plec chiar acum. Ma duc acasa sa-mi fac bagajul si apoi plec la aeroport.
Se ridica de pe scaunul din fata biroului si porni spre usa.
-Drum bun si ai grija ce faci pe acolo, ii ura Jesse inainte sa iasa din birou. Imediat ce usa se inchise se aseza inapoi in scaun si privi dosarul din fata sa cu luare aminte. Intr-un fel ii prindea bine ca Ray sis gasisese tocmai acum sa plece. Sedintele din Canada il vor tine ocupat aproape o saptamana, ceea ce ii va da lui mana libera a faca niste investigatii discrete fara a fi nevoit sa priveasca tot timpul peste umar.
Nu-i placea sa recunoasca, dar in momente ca astea blestema ziua aceea din Alaska cand spusese ca va prelua conducerea Grupului Newcrest. Desigur, pe atunci nu stia in ce se bagase. Ar fi fost mai bine daca nu ar fi aflat niciodata. Viata lui de atunci, chiar daca era pusa in pericol aproape zilnic, era mult mai usoara decat acum. Atunci nu depindea nimeni de el. Daca o dadea in bara, doar el suporta consecintele faptelor sale. Acum insa, daca gresea peste un milion de oameni din toata lumea riscau sa ramana fara un loc de munca. Acum presiunea era mult mai mare decat fusese vreodata.
Injura printre dinti si arunca documentul inapoi pe birou. Se ridica de pe scaun si se intoarse cu fata spre fereastra mare. Ofta.
-Ce naiba pui la cale, Duncan?
Era o intrebare retorica. Stia ce pune la cale, dar nu avea cum sa o dovedeasca. Totusi, inca nu se putea convinge ca Duncan a ajuns atat de jos, ca el s-ar putea preta la ceva atat de murdar. Si mai mult, ca ar fi implicat si acesta companie in jocul sau. Era nebun, dar un nebun destept. Daca nu era atent, ar putea sa piarda jocul asta.
-Domnule Rosson?
Vocea feminina i-a atras atentia. S-a intors cu fata spre usa, vazand-o pe Camil. Femeia era imbracata intr-o rochie desupra genunchiului cu o linie sobra, dar care ii punea in evidenta silueta supla in ciuda celor 45 de ani ai sai. Parul negru il avea prins intr-un coc auster, iar pe ochii ageri se odihneau niste ochelari micuti.
-Da, Camil. Ce s-a intamplat?
-E ora 1. Cand vazu ca barbatul nu zice nimic, continua. Ati zis sa va anunt pentru ca trebuie sa va intalniti cu un domn Ian Roberts...
-La naiba! Am uitat. Merci, Camil. Raman dator. Jesse isi infasca repde sacoul si trecu aproape in fuga pe langa femeia ce ramasese in usa. Nu-i baga in seama pe cei ce se uitau mai ciudat la el. Ori erau noi, ori nu il cunostea indeajuns de bine incat sa stie ca el e un nonconformist convins. Ocoli liftul, alegand scrile in locul lui, sperand ca asa va ajunge mai repede la parter, apoi in parcarea subterana.
Intra in masina, porni motorul ce incepu sa toarca pecum o pisicuta, apoi demara in forta. Nu-l mai vazuse pe Ian de ceva vreme si deja ii era dor de el. In plus, lasand sentmentalismele la o parte, in el se putea increde. El l-ar fi putut ajuta in cazul in care urma sa se intample ceva nu prea placut.
Imediat ce se incadra in trafic, deschise gemul lasand aerul sa-i mature fata. Nu-i placea sa dea drumul la aerul conditionat in masina. Tot timpul i se infunda nasul de la el.
Nu mergea repede, dar nici incet. Drumurile erau aproape pustii la ora aia. Din cand in cand mai vedea cate-o masina, care se deplasa la fel ca el: ca si cum ar avea tot timpul din lume.
Cand intr-un final ajunse in fata redactiei, era aproape ora 2.
Parca masina pe unde apuca, apoi se indrepta spre intrarea principala.
Imediat ce deschise usa, mirosurile cunoscute il lovira din plin: hartie, cafea si fum de tigara. Era din nou acasa. Nu mai vorbea de agitatia din jur. Toata lumea se comporta de parca venea sfarsitul lumii si nu aveau unde sa se ascunda. Zambi, amintindu-si de zilele cand lucra aici.
Se strecura printre birourile insirate in toata incaperea, salutand in dreapta si in stanga pe cine cunostea, apoi lua liftul pana la etajul unde Roberts isi avea "puntea de control", asa cum multi o denumeau.
Si acolo intalnise, pe langa multe fete noi si altele cunoscute. Le zambi, apoi, fara sa mai bata la usa intra in biroul fostului sau sef. Nici aici lucrurile nu se schimbasera prea mult. Locul era vraiste. Mormane de documente erau imprasitate peste tot intr-o dezordine de nedescris tipica oricarui redactor-sef ce se respecta. Roberts statea ca de obicei in spatele biroului cu ochii pironiti in niste foi, cu o cana de cafea langa el si cu un trabuc cubanez intre buze.
-Salut, sefu'.
Barbatl tresari si-si ridica privirea din foi.
-Jesse?! intreba oarecum surprins. Ce cauti aici?
-Daca nu lucrez aici nu pot veni in vizita? Jesse pufni si se aseza pe scaunul din fata biroului. Se intinse si sa facu comod asa cum facea odinioara.
-Sti bine ca nu la aia m-am referit. Doar ca sunt surprins. Ma asteptam sa fi extrem de ocupat acum.
-Sunt extrem de ocupat, zise Jesse oftand, apoi tacu.
-Ce te preocupa? Nu cred ca ai venit pana aici la ora asta in timpul unei zile lucratoare ca sa-mi spui ca iti era dor de morala pe care ti-o tineam. Roberts se lasa pe spate in scaunul mare de piele si-si reaprinse trabucul. Te ascult, Jesse.
Vazand ca tanarul nu zice nimic, trecu la tonul amenintator pe care il folosea in trecut cand stia ca va auzi ceva ce in mod cert nu-i va conveni deloc.
-Jesse...
-Am o presimtire...
-Ce fel de presimtire?
-Una proasta...una foarte proasta...
-Asta nu e bine. Amandoi stim ca atunci cand ai presimtiri se prevad necazuri la orizont. In ce necazuri ai mai intrat acum, copile?
Jesse, in ciuda ingrijorarilor, zambi sagalnic.
-Momentan in nici unul.
-Momentan...Roberts ofta. Ce ai zice sa-mi spui ce se petrece. Fara ocolisuri, Jesse.
-Cred ca cineva vrea sa-mi insceneze o frauda. Bine, o frauda in cel mai bun caz. In cel mai rau, nici nu vreau sa ma gandesc...
-Sti cine e?
-Da, dar nu am dovezi.
-De ce ar vrea sa-ti faca asa ceva? Din cate mi-ai povestit toti au fost extaziati cand ai hotarat sa preiei conducerea.
-Toti, inafara de unul, zise Jesse.
-Duncan McMeron? intreba Roberts curios.
-Da. Nu e genul omului caruia sa-i place sa piarda.
-Nu a pierdut cine stie ce. Inca e activ in cadrul Grupului N. De ce si-ar periclita pozitia?
-Din aroganta, obsesie, ura...cine stie? Jesse ridica din umeri. Cand am ocupat scaunul directorului executiv am facut o mica investigatie, insa nu am gasit dovezi ca sa-l pot acuza direct de delapidare de fonduri, cu toate ca banii dispar din companie.
-Sume mari?
-Nu destul de mari incat sa fie luat in seama. E un joc piramidal, dar care i-a adus in ultimii ani peste 10 milioane de dolari.
Roberts fluiera apreciativ.
-Nu e rau. Nu e rau deloc.
-Insa pe mine nu aia ma sperie, continua Jesse. Din greseala mi-au picat in mana niste documente de la aprovizionare. In fiecare saptamana una dintre firmele mai mici ce apartin de noi primesc doua cargouri ce ar trebui sa contina cafea.
-Asa si? Nu vad nimic suspect aici.
-Se presupune ca vin de la o firma numita Caffe Esperantza.
-Asa...
-M-am interesat. Este o firma mica, care face afaceri mai mult cu alte firme mici, majoritatea cu sediul in L.A.
-Te intreb din nou...si ce-i cu asta?
-Nu exista furnizori, conturi in banca cu care opereaza firma, nici macar distribuitori oficiali. E doar o firma fantoma.
Roberts tacu un moment, digerand informatia.
-Banuiesc ca asta nu e tot.
-Ai dreptate. Nu e. Una dintre firmele de aici din L.A. cu care are un asa zis parteneriat e Trading International, un alt paravan. Ghici al cui?
-Nu o sa-mi placa...
-Al fratilor Huarez, continua Jesse.
-Sa fiu al naibii...!
-Mda, Duncan se foloseste de Grupul N pentru a aduce droguri in tara! Si nu am destule dovezi ca sa-l infund. Jesse lovi biroul cu pumnul incercand sa-si inabuse frustrarea.
Bun, pentru inceput, eu chiar trebuie sa imi cer iertare! Nu am stiut ca ai postat, imi pare rau... Si nici nu m-am mai uitat pe aici, iertare!
Mi-au placut mult cele doua capitole... Bine, primul! Nah, mi-a dezvoltat imaginatia din nou, ca fiecare imagine cu Kyle si Ray. Bine, de data asta deja ai intrat in niste acte... Altfel decat mai inainte.
Desigur, cunoscandu-ma, stii ca imi place si, vorba aia, "ce-i frumos ii place si lui Dumnezeu", deci cui nu i-ar place asemenea acte ?
Ai niste idei teribile, uneori chiar ma intreb cum de iti vin, plus daruirea pentru scris.
Aw, faza cu... Atunci cand cade peste el a fost de-a dreptul penala! Sa fiu sincera, eu m-asteptam sa se trezeasca si sa...
Bine, tac, altfel iar nu mai dorm la noapte!
Duncan asta ma scoate din sarite, ma enerveaza si imi vine sa-l bat! Ce cauta prin peisaj? Vreua sa plece, miros probleme! Dar nu conteaza asta, caci soarta ii este, oricum, in mainile tale.
Ai bagat anumite chestii foarte comice, me gusta! Portiile de ras daruite de tine chiar inveselesc ziua!
Glumele si lucrurile amuzante si cu bun gust se gasesc aici din plin, cel putin asta in opinia mea!
Bafta la scris!
Cum Trix si-a cerut iertare, asta trebuie sa fac si eu! Imi pare rau, dear, stiu ca nu am mai trecut pe aici de... 3 capitole, but asta nu inseamna ca renunt la ficul asta, mai ales cand devine asa plin de mister, suspans si, iubire pe ici pe colo. *perv smile*
Well, in aceste capitole s-au intamplat multe, iar in legatura cu relatia dintre Kyle si Ray, te rog, chiar te rog sa nu o grabesti. Se dezvolta bine asa incet cum e acum si e mult mai bine! Daca ai grabi lucrurile, sigur nu ar fi bine.
Ah, primul lor sarut, daca se poate numi asa, caci Ray nu prea l-a acceptat. Kyle a dat-o-n bara cu presupunerile lui, dar ma bucur ca s-a rezolvat treaba. Cred ca stiu ce a simtit Ray cand l-a vazut pe micutul Kyle dormind in patul lui. A fost amuzant acel paragraf in care roscatul se ruga sa-l mai lase cateva minute, apoi s-a prins si el defapt unde se afla :))
Te felicit de cate ori e nevoie pentru imbinarea umorului, cu misterul si romanticul. Mai ales in ultimul capitol postat, lucrurile se cam complica si-mi place mult ce ai creat acolo. Jesse sigur va gasi dovezi, dar il va ajuta cineva. Continua asa si va fi bine! Bafta, sweetheart! *kisses*
be special, be you.
Fani forgot her stamp here! ^w^
***

-Si ce ai de gand sa faci?
Roberts isi aprise un alt trabuc, apoi se lasa pe spatarul scaunului. Ochii sai caprui il cercetau cu atentie pe Jesse. Trase adanc fumul in plamani, apoi il lasa sa se imprastie in incapere.
-Nimic. Jesse ofta. O sa fiu atent si o sa incerc sa gasesc dovezi impotriva lui. In rest nu pot sa fac decat sa astept. Se ridica de pe scaun si incepu sa se plimbe prin biroul incapator incercand sa-si puna ordine in ganduri.
-Nu-mi place deloc chestia asta, Jesse.
-Stiu. Nici mie, dar chiar nu am ce sa fac. Jesse se opri in dreptul usii de sticla si privi aglomeratia din incaperea vecina, aducandu-si aminte de zilele cand si el tot acolo lucra. Ii era dor de acele zile.
-Blake stie?
Jesse tresari cand ii auzi numele si se reintoarse cu fata spre Ian.
-Nu, nu i-am spus nimic, recunoscu el cu jumatate de gura. Nu vreau sa se ingrijoreze.
-Nu te schimbi niciodata. Nu trebuie sa duci singur povara asta. Daca lucrurile vor merge atat de prost pe cat te astepti tu, o sa ai nevoie de tot sprijinul din lume. Roberts mai trase un fum din trabuc pe care il pastra o vreme in plamani. Scruma, apoi aseza trabucul in scrumiera. Nu mai esti singur, Jesse, continua el pe un ton de repros. Acum ai pe cineva alturi de tine.
-Tocmai de aceea. Nu vreau sa fie implicat. Il iubesc, Ian. Intelegi? Nu vreau sa-i creez neplaceri. Jesse isi sprijini capul de sticla rece incercand pentru a mia oara sa gaseasca o modalitate de a iesi din incurcatura asta.
Roberts zambi.
-Ma bucur sa te aud vorbind atat de deschis, Jesse. Se ridca de la birou si veni spre tanarul ce inca statea rezemat si il batu pe umeri prieteneste. Ai incredere in tine si in el, Jesse. Impreuna veti putea rezolva orice.
-Merci pentru sfat, sefu', dar inca nu prea stiu cum e sa lucrez impreuna cu cineva la asa ceva.
-Vei invata cu timpul, il asigura Roberts. Trebuie doar sa-ti dai o sansa.
-O sa incerc...

Jesse stia ca Roberts are dreptate. Ar fi trebuit sa-i spuna lui Blake, insa ceva il oprea. Cauzase multe necazuri in trecut, nu mai vroia sa mai adauge cateva pe lista, chiar daca de data asta nu era tocmai vina lui. La dracu', gandi enervat. Nu vroia decat sa uite trecutul si sa fie fericit alaturi de el. De ce era asa de greu? De ce trebuiau sa existe persoane care nu faceau decat sa-i ingreuneze viata?
Niciodata nu cautase necazurile cu lumanarea, ci din contra: incercase sa le evite pe cat posibil, dar ele se tineau lant de el, indiferent ce facea. Inainte intelegea. Natura slujbei lui era destul de riscanta asa ca se astepta la necazuri, dar acum?! Acum nu ar fi trebuit sa fie asa solicitant. Da, nu era deloc usor sa fi in fruntea unei corporatii atat de mare precum Newcrest, dar niciodata nu se asteptase sa fie aruncat direct intr-o chestie ce implica frauda si contrabanda cu droguri.
Tot drumul pana la apartamentul pe care il impartea cu Blake nu facuse altceva decat sa se gandeasca la asta. Acum era unul din acele momente cand si-ar fi dorit sa dispara si sa uite de toate grijile ce il incercau. Se saturase...
Imediat ce ajunse, isi parca masina si urca cu liftul cele cinci etaje, mintea zburndu-i numai la o baie lunga si un somn bun in bratele lui Blake.
Cel putin la asta se gandea inainte de a deschide usa apartamentului. Totusi, toate gandurile ii fusesera sterse cand femeia blonda ii sari practic in brate. Jesse se dezechilibra un pic, inainte de a se redresa si de a zambi. Unele lucruri nu se schimbau niciodata.
-Hanah, nu stiam ca ai venit in vizita. O stranse la randul sau in brate pe femeia mai in varsta ce statea agatata de el.
-Surpriza! Si nu am venit singura. L-am adus si pe Hank.
Jesse isi plimba privirea prin camera, vazandu-i intr-un final pe Blake si pe Hank ce pareau cufundati intr-o discutie aprinsa.
Hank il zari si se incrunta.
-Hanah, pentru numele lui Dumnezeu, il sufoci pe bietul baiat. Lasa-l sa respire un pic.
Femeia se bosumfla pentru cateva momente, dar isi asculta sotul.
-Imi era dor de el. Nu am apucat sa ne vedem prea des in ultima vreme.
-Alaska e departe, ii raspunse Jesse.
-Poate ar trebui sa ne cumparam un apartament pe aici prin apropiere ca sa fim mai aproape de voi. Viata ar fi mult mai distractiva asa.
Jesse prinse privirea chinuita a lui Blake si abia se abtinu sa nu izbucneasca in ras. Din cate isi dadea seama, nu parea prea incantat de idea de a petrece atat de mult timp in compania parintilor sai.
Jesse isi dezbraca sacoul si-si largi cravata cu care se spanzurase toata ziua, apoi se indrepta spre canapelele unde stateau ceilalti doi barbati. Dadu mana cu Hank si se aseza langa Blake, care imediat ce prinse ocazia il saruta usor pe buze. Ca de obicei, Jesse se inrosi. Stia ca parintii lui Blake nu mai au nicio treaba cu relatia lor, insa nu vroia sa treaca peste o limita. O limita de care Blake nu parea a tine cont.
-Mi-a fost dor de tine, ii sopti la ureche, inainte de a-i musca pavilionul. Isi tinea una dintre maini trecuta pe dupa spatele tanarului. Degetele sale lungi incepura sa-i maseze ceafa incercad sa inalture incordarea din muschi. As fi avut atat de multe in plan pentru seara asta, ii sopti din nou. Dar se pare ca va trebui sa asteptam...
-Ma bucur sa vad ca cineva inca se comporta de parca ar fi in luna de miere. Hanah le zambi si se aseza langa sotul ei pe canapeaua cealalta.
-Luna de miere pe naiba, zise Hank. Blake arata de parca acum ar vrea sa...
-Hank, sa nu indraznesti sa zici ...! il ameninta Hanah pe un ton hotarat.
-Sa zic ce? Nu vroiam sa zic decat ca Blake...
-Exact! Nu trebuie sa zici ce vroiai sa zici!
-Si de ce mama naibii nu? Macar sti ce vroiam sa zic? intreba barbatul enervat. Isi incrutisa mainile pe piept si astepta raspunsul sotiei sale.
-Hank Thorton, crezi ca dupa 28 de ani de casnicie nu stiu ce-ti poate capul?
Hank bombani ceva, Blake ofta, iar Jesse privi oarecum resemnat de la unul la altul. Se obisnuise cu astfel de scene. Scene care in mare parte erau provocate de Blake.
-Deci, cum se face ca sunteti aici? Concediu sau munca?
-Munca, raspunse Hank.
-Concediu, zise Hanah.
Se uitara unul la altul, pufnira in acelasi timp, apoi isi concentrara atentia pe altceva.
Blake il privi pe Jesse, apoi ridica din umeri, dandu-i de inteles ca habar n-are ce se petrece acolo.
Amandoi puteau simti tensiune din camera, insa niciunul nu stia care este cauza ei. Nu era ceva nou ca Hank si Hanah sa se certe, dar de data asta ceva era diferit.
-Va este foame? intreba intr-un final Jesse. As putea sa fac repede ceva de mancare.
-O sa te ajut si eu, se oferi Hanah zambitoare, ridicandu-se de pe canapea.
-Draga mea, mai bine nu. Sti, banuiesc ca toti vrem sa mancam in seara asta.
-Ce naiba vrei sa spui cu chestia asta, Hank Thorton? Femeia isi puse mainile in solduri si-si privi amenintator barbatul.
-Cred ca vrea sa spuna ca Jesse ar termina mai repede mancarea, incerca Blake sa o impace, chiar daca in adancul sau era perfect de acord cu tatal lui. Mama sa nu era tocmai o experta in bucatarie. Daca intra acolo cine stie ce dezastru facea. Iar acum, nu avea nici timp, nici chef sa repare un dezastru. Avusese o zi mult prea grea la spital. 2 operatii programate, si inca 10 consultatii, apoi doua ore petrecute la urgente pentru ca spitalul ducea lipsa de personal. Ultimul lucru pe care si-l dorise era sa petreaca o seara in familie. Cand deschise usa si ii vazu in prag, isi dadu vreo doi pumni mentali pentru ca avusese proasta inspiratie de a raspunde. Mai bine se facea ca nu aude si ii lasa sa plece naibii de unde venisera.
-Aici au dreptate, Hanah, dar poti sa ma ajuti la salata, daca vrei, interveni Jesse cand vazu ca femeia mai avea un pic si isi strangea atat sotul cat si fiul de gat.
-Cum sa nu te ajut. Sti ca-mi place sa stau in bucatarie. Femeia uita pe moment de suparare si inconjura mica masuta ce se afla in fata celor doua canapele.
-Pacat ca bucatariei nu-i place de tine, bombani Hank cu jumatate de gura, dar tacu imediat ce sotia sa ii arunca o privire incruntata.
-Si ce salata ziceai ca vrei sa faci? il intreba femeia pe Jesse, incercand sa ignore remarca lui Hank.
-De pui. E usor de facut si rapida.
Imediat ce ajunse in bucatarie scoase niste castroane de sticla si ingredientele din frigider si incepu sa-i explice mamei lui Blake cum sa prepare sosul pentru salata. Intre timp el taiase rpede niste bucatele de piept de pui si le praji in ulei de masline impreuna cu putin ceapa si morcov, dupa care adauga niste mirodenii. O ruga pe Hanah sa taie cateva rosii, ardei si castraveti si sa le aseza in cel mai adanc castron, peste care adauga puiul cu ceapa si morcovii. La final adauga maslinele negre si feliile de branza feta, apoi orna totul cu sosul pregatit de Hanah.
Pana ce Jesse pregati o sticla de vin si aranja niste aperitive pe un platou, Hanah puse masa si ii chema pe ceilalti doi barbati ce pareau cufundati intr-o discutie serioase despre Baseball.
Cine decursese in mare parte in liniste si fara evenimente importante. Hank le povesti ce se mai intamplase in Alaska de cand plecasera ei, apoi vorbi un pic despre recesiune, dupa care discutia devie din nou la sport. Hanah ii povesti lui Jesse despre cursurile de auto-aparare la care participa mai nou, despre prietenele ei, noile tendinte in moda si alte mici chestii ce, defapt, nu aveau cine stie ce importanta. Totusi, pe timpul mesei, cei doi soti nu-si adresasera niciun cuvant, iar atmosfera nu se imbunatatise deloc.
Doua ore mai tarziu, dupa ce vasele fusesera spalate si musafirii se aflau in dormitorul lor, Jesse se intoarse spre Blake ce statea in pat pe spate si privea tavanul pierdut in ganduri.
-Mi se pare mie sau ceva nu e tocmai in ordine cu ei?
Blake ofta. Si el avea senzatia ca ii scapa ceva, dar nu stia ce. Parintii lui se comportau ciudat. Bine, tot timpul sa comportasera mai ciudat, dar de data asta exagerau.
-Sincer, nu stiu. Poate e batranetea, zise ridicand din umeri, incercand sa para nepasator.
-Nu sunt chiar atat de batrani.
Cum se numea...? intreba Blake meditativ...criza varstei mijloci...Probabil e ceva de genul asta. Sper doar sa-si rezolve problemele si sa plece de pe capul nostru.
-Nu vorbi asa de parintii tai. Nu sunt chiar atat de rai. Si, in plus nu vad cum ne deranjeaza? Jesse se apropie de Blake, apoi se ridica intr-un cot ca sa-i poata vedea fata mai bine. Nu rezista tentatiei de a-l saruta si, ca e obicei, in momentul in care buzele sale le atingeau pe alea lui, lumea din jur disparea, oboseala era uitata, iar dorinta din el iesea la suprafata. Sarutul ce la inceput se dorise cast, se intensifica in momentul in care Blake il prinse de mana si il trase peste el. Bratul sau puternic ii inconjura spatele, apasandu-l de pieptul sau. Jesse scapa un geamat scurt cand ii simti limba facandu-si loc printre buzele sale intredeschise. Il primi, raspunzandu-i cu aceeasi pasiune ce-i facea sangele sa clocoteasca in vene si inima sa i-o ia la galop.
Isi sprijini mainile de o parte si de alta a capului lui Blake si stranse de cearceaf cand spasmele din partea de jos a corpului se facura simtite.
Blake isi misca mana, coborand cu ea de pe spate in jos pana la una din fese, de care stranse usor.
-Ahh! Jesse se arcui spre el cerand tacit mai mult. Trupul sau se freca de al barbatului intr-un gest mut de capitulare. Isi inchise ochii si se lasa purtat de senzatii. Blake isi duse si cealalta mana pe fesele tanarului si incepu sa le maseze pana ce simti trupul de deasupra sa tremurand.
Isi tinea ochii deschisi. Niciodata nu se satura de imaginea lui Jesse prin in mrejele pasiunii. Indiferent cum o faceau sau unde o faceau, tanarul ii raspundea cu aceeasi dezinvoltura si sinceritate, oferindu-i absolut totul. Pielea lui era atat de sensibila incat se infiora la cea mai mica atingere a sa. Niciodata nu trebuia sa-l stimuleze prea mult, insa ii placea sa o faca. Il excita, il innebunea...
Jesse rupse sarutul, coborand cu buzele pe muchia maxilarului iubitului sau. Aplica o ploaie de saruturi mici, pe masura ce cobora din ce in ce mai jos. Insista mai mult pe zona marului lui Adam, apoi se indrepta spre baza pieptului. Isi trecu limba peste pielea traspirata, bucurandu-se de geamatul adanc a lui Blake care umplu urechile.
Simtise in acelasi timp cum mainile barbatului ii indepartau boxerii. Temperatura in camera crescu cu cateva grade cand ii atinse pielea ce fusese acoperita pana in urma cu cateva momente de materialul subtire de bumbac.
Stranse din dinti cand il simti cautand locul unde stia ca-l va atata cel mai mult. Cand il patrunse cu un deget, trupul i se arcui instantaneu ca un arc ce statea sa se rupa. Se ridica sprijinindu-se in maini si-si trecu picioarele de-o parte si de alta a mijlocului lui Blake, departandu-le putin pentru a-i oferi barbatului mai mult spatiu.
Blake surase cand il vazu pe Jesse cum se chinuie sa nu scoata niciun sunet. Parea atat de concentrat, incat nu rezista tentatiei de a-l tachina un pic. Impinse degetul mai mult in el simtind cum muschii circulari se contracteaza. Il misca putin incercand sa gaseasa prostata. Mai adauga un deget de indata ce locul se largi. Ochii sai urmareau flamanzi toate miscarile tanarului. Inca isi tinea ochii inchisi, iar fruntea ii era scaldata in sudoare. Cand ii atinse prostata Jesse scapa un geamat sonor inainte de a-si duce una din maini la gura.
-Nu face asta. Vreau sa te aud. Blake ii luase mana intr-a sa si ii saruta pe rand degetele.
-Dar vor auzii...
-N-au decat sa auda. E casa noastra. Facem ce vrem.
Zicand acestea il trase pe tanar in jos si ij acoperi gura cu a sa. Ii musca buzele cu neastampar in timp ce degetele sale continuara sa se miste in interiorl lui Jesse mai repede ca inainte.
-Blake..ahh...nu..ahh
Nu mai era in stare sa articuleze un singur cuvant, dar nu-i pasa.
-Asa, lasa-ma sa te aud. Nici n-ai idee cat ma excita vocea ta, ii sopti la ureche inainte de a-i prinde intre dinti pavilionul si de a-l rontai usor.
Mainile lui Jesse coborasera pe corpul barbatului pana ce atinsera elasticul pantalonilor, de care trase cu nerabdare in jos. Ghicind ce vrea sa faca, Blake isi retrase degetele si-l ajuta. In scurt timp pantalonii disparusera. Jesse se freca din nou de el, bucurandu-se de senzatia pe care atingerea celor doua organe i-o dadea. Amandoi erau atat de calzi incat aveai impresia ca ardeau. Si, da, ardeau de dorinta...
-Jesse...Jesse...
Ii rostea numele intr-o rugaminte muta pe care tanarul insa o intelesese. Se ridica putin si il pozitiona la intrare in el, apoi se lasa in jos, strangand din dinti cand simti durerea de la inceput, pe care o ignora ca de fiecare data.
Blake se ridica in fund, sprijinindu-se cu spatele de tablia patului. Ii prise buzele lui Jesse intr-un sarut in timp ce mainile si le duse pe fesele lui, ajutandu-l sa se miste.
Jesse isi stranse picioarele in jurul taliei sale si-si sprijini fata de umarul sau. Isi lasa degetele sa se plimbe prin parul blond si umed de care tragea uneori mai tare cand o zvacnire interioara il facea sa se stranga si mai mult in jurul iubitului sau.
-Esti atat de cald, sopti Blake pierdut. Jesse ii raspunse printr-un geamat.
-Ma faci sa-mi pierd controlul daca imi raspunzi asa, Jesse. Il stranse mai tare in brate, apoi prin miscari il indemna sa se lase pe spate. Jesse il asculta. Se intinse pana ce atinse cu spatele patul. Mainile i se incolacira in el.
Fara sa iasa din el, Blake isi schimba pozitia si se puse in genunchi. Ghicind ce vrea sa faca, Jesse isi ridica trunchiul spre el, oferindu-i mai mult spatiu. Blake zambi, insa zambetul i se trasforma in grisma cand trupul tanarului incepu din nou sa se miste. Gemetele sonore spargeau linistea din incapere si ii umpleau urechile ce nu se mai saturau de ele.
Miscarile sale devenisera mai adanci, mai brutale. De pe frunte ii se prelingeau broboade de transpiratie. Isi tineau ochii doar pe jumatate deschisi. Mainile sale pricepute il trageau pe Jesse spre el, doar spre a-l impinge inapoi dupa cateva secunde.
Incordarea din trup devenea din ce in ce mai suparatoare si mai frustranta. Se pleca spre Jesse, sprijinindu-se cu o mana de pat si ii prinse buzele intredeschise cu alea sale. Cu cealalta mana prinse organul erect ce i se freca e abdomen si il mangaie de la baza pana la varf, insistand pe acesta din urma. Jesse isi deschise larg ochii, facundu-l sa se piarda in albastrul infinit ce acum era tulbure din cauza pasiunii. Imediat ce ce departa putin, reusi sa citeasca pe buzele lui n "te iubesc", apoi ii simti trupul tremurand puternic, strabatut de spasmele placerii. Cand ii rostise numele cu acea voce din care razbatea dorinta, mica lui stapanire de sine se spulbera si isi elibera pasiunea in trupul din bratele sale, apoi se lasa extenuat peste el. Ramasesera imbratisati toata noaptea, abia spre dimineata Blake avand destul de multa putere pentru a rupe legatura care inca ii unea. Cu Jesse inca in bratele sale se rostogali pe spate si adormi aproape imediat.
Acum inteleg de ce capitolul asta era asa lung. Scena aia a fost atat de incitanta cu parintii lui Blake in aceeasi casa. Da, sunt foarte nebuni. :3 Si foarte indragostiti. Ma bucur ca totul merge atat de bine intre ei si ma mai bucura faptul ca ai adus aminte si de Hanah si Hank, ma gandeam ca le-ai dat uitare lor, dar cum se putea? Oricum ceva nu e in regula cu cei doi. Sa fi fost mica cearta sau e ceva mai mult? La naiba, daca se despart sigur Blake nu va mai fi atat de fericit si va sari putin de sub control. Oricum tu stii de ce se comporta asa. :-S
Etto... Chiar mi-a placut capitolul. Sper ca micutul Jesse ii va spune lui Blake despre problema, acesta sigur il va ajuta, nu cred ca se va petrece atat de rau cum crede el. De abia astept urmatorul capitol, poate mai aduci aminte de Ray ( preferatul meu =P~ ). Bafta, MiraA! *kisses*
***

Il trezise lumina soarelui. Jesse se ridica in sezut si privi confuz camera. Era goala.
Casca de cateva ori, injurand in gand ca trebuie sa se trezeasca atat de devreme. Diminetile nu erau in niciun caz favoritele sale. Si dupa efortul din noaptea trecuta i-ar fi prins bine un somn mai lung.
Se ridica din pat si-si infasura cearceasul in jurul sau, apoi merse la dulap si-si alesese niste haine. Avea sau nu avea chef, trebuia sa mearga la birou.
Bombanind intr-una si cu hainele in brate iesi din camera si se indrepta spre baie. Sigurul sunet care se auzea era cel al dusului, restul casei era cufundata intr-o linistea neprimitoare. Probabil Blake intrase deja la dus, gandi el in timp ce deschise usa baii si intra in incaperea scaldata in aburii fierbinti.
Jesse isi lasa hainele pe unu dintre suporturile pentru prosoape si intra in cabina de dus. Se lauda in gand ca avusese inspiratie sa cumpere o cabina de dus mai mare decat cele standard cand renovasera apartamentul asta. In felul acesta doua persoane puteau sa stea nestigherite la dus, fara sa se incomodeze sau puteau sa faca si altceva fara sa se planga de spatiul ingust.
Singurul lucru care il deranja era jetul de apa ce in dimineata aceea venea din toate partile. Nu reusea sa vada nici macar unde era samponul. Oricum, la ora aia foarte rar vedea ceva calumea din cauza somnului...
-De ce ai dat drumul la jeturile pentru masaj? intreba incercand sa-si inabuse un cascat. Da-mi te rog saponul, daca-l vezi ca eu nu vad absolut nimic.
-Poftim, ii raspunse o voce somnoroasa punandu-i in mana sticla de sampon.
Jesse se intoarse, o lua si-si turna in cap o cantitate deloc rezonabila.
-Merci, Hanah.
-Cu placere, Jesse.
Jesse ramase cu sticla in mana. Se incrunta si se intoarse incet cu fata spre cealalta persoana. Nu, nu era posibil. Sigur somnul era de vina, gandi el usor amuzat, Hanah nu avea cum sa fie...dar ochii sai ii intalni pe ai ei pentru un moment lung ce parea a nu se mai termina.
-Hanah! urla Jesse si facu doi pasi in spate, dar se lovi de unu dintre peretii de sticla a cabinei de dus.
-Jesse, ce cauti in dusul meu? Femeia se lipi de peretele opus. Ochii ei mariti de surpriza il masurau cu neliniste pe tanarul din fata ei, in timp ce cu mana incerca sa gaseasca manerul pentru deschide usa cabinei si a iesi afara.
-Cabina ta? E cabina mea! E sase dimineata! Nimeni nu face dus la 6 dimineata!
-Dusul era pornit! Nu te-ai gandit ca e cineva inauntru?
-Ba da, dar nu m-am gandit ca esti tu. Vazand ca femeia nu nimereste usa, Jesse intinse mana si trase de maner, facand ca usa sa se deschida cu un zgomot infernal. Iesi repede din dus, se dezechilibra si aproape cazu pe gresia umeda. Se prinse totusi cu mana de unul dintre suportii de prosoape si-si recapata pentru moment echilibru, dar suportul se rupse, iar el se trezi stand pe spate si admirand tavanul alb al incaperii.
-Jesse, esti bine? Hanah veni din spatele lui si dori sa se aplece si sa-l ajute sa se ridice.
-Nu, nu, nu...Jesse isi inchise ochii. Te rog, Hanah, du-te si imbraca-te cu ceva. Ma ridica singur si pentru numele lui Dumnezeu sa nu te apleci acum si sa ma ajuti!
Probabil daca nu ar fi fost el victima, ar fi ras cu gura pana la urechi, dar in momentul asta nu credea ca exista ceva mai penibil decat sa o vada pe mama iubitului sau goala la dus.
Auzi un fosnet un pic mai indepartat, apoi vocea ei.
-Am pus ceva pe mine. Poti sa deschizi ochii. Tanarul o asculta. Da...pusese ceva pe ea. Un nenorocit de prosop! Acum ai nevoie de ajutor ca sa te ridici? continua femeia
-Nu multumesc. Ma descurc. Jesse se ridica cu grija dorind sa nu mai repete intamplarea. Posteriorul il durea si asa destul de tare. Nu mai avea nevoie de alte cazaturi. Totusi Hanah nu-l asculta. Ii intinse mana, dar cazu in aceeasi capcana ca si el. Se dezechilibra din cauza gresiei ude, prosopul care o acoperea cazand in laturi, iar ea ateriza peste Jesse inapoi pe podeaua rece. Liniste...apoi doua tipete sparsera tacerea. Hanah se ridica prima, lasa prosopul pe jos si se intrepta spre usa, care exact in acel moment se trantise la perete cu putere.
-Ce naiba se petrece aici? Blake privi cu stupoare silueta goala din fata sa. Mama?!
-Blake Thorton cum indraznesti sa intri in baie cand mama ta face dus? Nu sti sa bati la usa?
Blake isi inchise un pic prea tarziu ochii. Stia ca imaginea il va bantui pentru o vreme. La dracu'! Niciun barbat nu vrea sa-si vada mama goala!
Cand si-i deschise, primul lucru pe care il vazu, fusese Jesse, stand intins pe spate in mijlocul baii si contampland tavanul.
-Jesse? vocea sa era soptita si oscila intre neincredere totala si un oarecare grad de amuzament.
-Ma gandeam acum cateva clipe ca nu e nimic mai penibil decat sa intri peste mama iubitului tau la dus. Ei, bine...sa sti ca m-am inselat. Exista lucruri si mai penibile decat atat!
Blake se apropie de el si ii intinse mana, ajutandu-l sa se ridice. Privi apoi baia. Unul dintre suporti era pe jos, sticla usii de la dus era crapata si peste tot era numai apa, iar iubitul sau era plin de sampon din cap pana-n picioare. Oricat de ciudata era dimineata aia sau de neobisnuita intamplarea, nu se putu abtine si izbucni in ras.
-Nu e nimic amuzant, bombani Jesse intorcandu-se cu spatele la el.
-Ba este. Cred ca e cea mai amuzanta chestie la care am luat parte in ultima vreme.
-Nu-i adevarat.
-Ba este, daca privesti din punctul meu de vedere.
-Dar nu privesc din punctul tau de vedere. Jesse isi puse mainile in solduri si se incrunta. Asta nu e una din diminetile mele bune.
-Ar trebui sa o consideri asa. Macar ai noroc ca tata doarme inca. Nu stiu ce ar fi zis de toata scena asta.
-Nici nu vreau sa aflu. Mai ramase incruntat, dar vazand cu cata pofta rade Blake, pana la urma nu reusi nici el sa se abtina. Intra inapoi in cabina de dus si se clati de sampon, apoi se infasura in prosopul pe care i-l dadu Blake.

Doua ore mai tarziu se afla la biroul sau cu o ceasca mare de cafea in fata si cu cel mai proaspat raport cu privire la cota de piata a companiei in brate, dar mintea ii era inca ocupata cu momentul jenant din acea dimineata. La dracu! De ce lucrurile astea i se intamplau doar lui? Niciodata nu ar fi vrut sa o vada pe Hanah goala! De ce el?
Pufnii si lasa dosarul jos, apoi se intoarse cu scaunul spre fereastra din spatele biroului si incerca sa-si revina si sa se concentreze pe problemele pe care trebuia sa le rezolve.
Insa nu reusi nici macar sa se bucure de linistea din propriul birou, caci usa se deschise brusc si inauntru intre Hanah urmata indeaproape de Camil.
-Imi pare rau, domnule, nu am reusit sa o opresc.
-Jesse, trebuie neaparat sa vorbesc cu tine!
Jesse le privi pe cele doua femei si constata ca nu e una din cele mai bune zile ale sale. Camil parea al naibii de nervoasa pe cand Hanah parea de-a dreptul disperata. Jesse isi daduse imedia seama ca ceva rau se intamplase.
-Nu-i nimic, Camil. Doamna este Hanah Thorton, mama lui Blake. Hanah ea e Camil, secretara mea. Cele doua femei si zambisera in semn de salut, apoi Camil se intoarse pe calcaie si iesi afara sin camera, in timp ce Hanah se apropie de biroul lui Jesse si aproape se prabusi pe scaunul liber.
Incaperea se scufunda in liniste pentru cateva momente.
-Intalnirea asta e un pic ciudata, comenta femeia, feriindu-si privirea de cea a tanarului din fata sa. Dupa ce s-a intamplat la dus, vreau sa zic...
-Ai dreptate. Jesse ofta si se lasa pe spatarul scaunului. Imi pare rau pentru dimineata asta. A fost...
-Penibil? incerca femeia sa-l ajute.
-Vroiam sa zic amuzant intr-un fel macabru, dar banuiesc ca merge si penibil. Jesse zambi.
Hanah se destinse imediat.
-Si mie imi pare rau, Jesse. Nu ma gandeam ca cineva se va trezi asa de devreme. Ar fi trebuit sa inchid usa.
-Si eu ar fi trebuit sa fiu mai atent. Doar ca in fiecare dimineata obisnuiesc sa fac dus cu...aducandu-si aminte cu cine vorbeste si despre ce vorbeste isi drese glasul si inchise subiectul printr-o pauza lunga.
-Da...inteleg. Dar, lasand asta la o parte, chiar vreau sa vorbesc ceva serios cu tine.
Femeia ezita putin. Se uita in stanga, apoi in dreapta, dupa care isi privi pret de cateva secnde pantofii cu care era incaltata.
-Ma sperii. De obicei esti mai directa Ce s-a intamplat?
-Jesse, ce ma fac? Cred ca Hank ma inseala!!

Chiar daca ziua avusese un inceput promitator, se dovedise a fi pana la urma un adevarat dezastru. Totusi, imaginea lui Jesse din acea dimineata, fata lui rosie si usor frustrata reusea sa-i mai aduca macar un pic din buza dispozitie pe care si-o pierduse in mare parte de cand intrase in spital. Aici, ca de obicei, era un haos de nedescris. Prea multe accidente, incendii, batai si alte evenimente nefericite.
-Nu te mai incrunta, Blake. O sa faci riduri. Daniel parea la fel de lipsit de griji si de zambitor ca de obicei. Statea picior peste picior si isi bea linistit cafeaua. Zambetul sau ironic nu prevestea nimic bun.
-Daca fac, vor fi ale mele, nu ale tale. Blake puse jos dosarul si se incrunta la prietenul sau care insa nu parea prea afectat de tonul dur. Nu ai altceva mai bun de facut decat sa-mi respiri mie aerul?
-Nu, absolut nimic. Tu nu ai altceva mai bun de facut decat sa bombanesti intr-una?
-Daca ai avea pe cap atatea cate am eu si tu ai face la fel.
-Nu-i adevarat.
-De unde sti?
-Pentru ca eu nu vreau sa am riduri peste cativa ani. Femeilor nu le plac barbatii cu riduri. Bau un pic din cafeau ce era aproape racita de tot, apoi continua. Dar banuiesc ca tu nu trebuie sa-ti faci griji. Jesse ar fi in stare sa-ti iubesca si ridurile. Ma gandesc ca esti bun la capitolul prestari, din moment ce Jesse pare atat de fericit indiferent ce faci.
Blake nu se chinui sa-i raspunda. Continua sa citeasca in liniste dosarul urmatorului pacient programat pentru o consultatie.
-Haide, esti mai morocanosc decat de obicei. Ce s-a intamplat? Te-ai certat cu Jesse in dimineata asta?
-Nu. Chiar deloc, raspunse Blake inca fiind atent la dosarul pe care il avea in fata.
-Atunci?
-Au venit ai mei in vizita si nu stiu cand vor pleca.
Daniel incepu sa rada.
-Acum inteleg de ce esti asa frustrat. Nu ti-au spus si de ce au venit?
-Cica erau prin zona, dar nu am crezut in singur cuvant. Blake dadu intr-un final dosarul la o parte si lua o gura de cafea. Am o presimtire proasta, Daniel.
-Sunt parintii tai si au venit doar intr-o vizita scurta. Ce naiba se poate intampla?
-Tocmai pentru ca sunt parintii mei spun asta. Si intrebarea pe care ar trebui sa o pui este urmatoarea: Ce nu se poate intampla cand sunt ei prin preajma?