AnimeZupCăutare

[Terminat] I just wanna love you!

Oh, MiraA, multumesc mult ca ai adus capitolu, deja nu mai suportam sa vad aici ca nu e pus T^T Deci multumesc mult >:D< Cat despre noua ta idee, este absolut GENIALA! Pur si simplu imi place, am zis si in comentariu celalalt ca Ray m-a atras intr-un fel sau altul si ca as spera la un yaoi intre el si... cine o fi :-?? Deci daca l-ai descrie mai bine si in + l-ai mai face si personaj principal ar fi absolut perfect :3 Si nu cred ca va fi o problema sa il descri, daca te-a ajutat Iza si Gaby sigur o sa iasa ceva super, deci te sustin >:D<

Acum... Sa comentam capitolul. Mie una mi-a placut cum ai descris nelinistea lui Blake. Ma bucur ca a decis sa il sune pe Ray si sa vorbeasca cu el, acum stie ca e in Londra. Inca am o presimtire ca persoana aia este chiar ucigasul, cum a mai zis si cineva intr-un comentariu, adica tatal lui. Hmm... povestea devine din ce in ce mai interesanta, mai ales acum cand l-ai bagat si pe Ray prin cadru 8->
Pai... ce pot spune mai mult decat ca astept capitolul urmator? Ficul asta a devenit unul din preferatele mele, serios. Bafta si multumesc ca il continui ^^
:chuu:
Nu ne place, Mira, adoram! :X Adica vorbesc in numele meu, desi sunt sigura ca nu sunt singura care este de aceasta parere.

Bun, ce mortii si ranitii ei mai cauta aia acolo? Hai ca am draci! Idioata! :-l Si... Jess...
Mira, te rog, nu ai de gand sa faci ceva pentru mine, si s-o dai dracului pe duda aia? ;;)
Femeie, nu mai scrie verbele cu doi de "i", ca te mananc cu fulgi cu tot, cu haine si cu de toate! *blushing*
Miraaaaaaaaaaaa! Unde e Jesse?!?!?! Te devorez, unde e?! De ce l-ai facut sa plece, ca sa ma supal eu? Mila, il vleau pe Jesse!!!
Cand trebuie sa folosesti doi de "i", nu folosesti. Spune si tu cu voce tare : "revii". Nu-ti suna un "i" lungit? Sunt doi de "i" acolo.
In momentul in care spui "intreba" ca o constructie incidenta, explicatie, pui si semnul intrebarii. Am observat ca ai obiceiul sa formulezi propozitii interogative, insa sa nu le pui semnul intrebarii, tu facandu-le afirmative. De exemplu: "Cum sa nu mergem." ai folosit ceva asemanator, nu retin exact.
"Cum" e un pronume interogativ ce se gaseste, sub aceasta forma, intr-o propozitie interogativa. ;)
Te intelegem ca esti obosita, iubito, dar pune virguloasele, ca stii, poate iesi o cu totul altceva, insa aici nu e cazul. In trecut, o persoana a fost ucisa din cauza scrierii incorecte a cuiva, fiindca pusese virgula prost. Adica: "Nu il ucideti!". In loc de asta, el spusese "Nu, il ucideti!".
Vezi, deci, ce poate face o punere a virgulelor sau o nepunere a lor. Desigur, asta nu cred ca s-ar putea intampla, insa maniaca de mine e obsedata de perfectionismul limbii romane, stii prea bine :-"
Bun, in inchieiere iti spun ca a fost un formidabil capitol al unui magnific fic al tau. <3 Mi-a placut mult imbinarea sentimentelor lui Blake si abia astept sa vedem o continuare, o reintalnire a celor doi.
Femeie, VREAU YAOI! De cand nu mi-am primit portia bine-meritata de yaoi, m-am cam ramolit! Vreau... Yaoi.
Deci eu ma duc pe la TD. Bafta in continuare la scris, geniala mea! :X
Well, zicand acestea, chiar a inchis.. :| Firstly, este imposibil sa nu comentez noua ta idee care il include si pe Ray. Eu, una, nu am nimic impotriva, ba chiar imi surade ideea unor altor personaje. Si acum chiar m-ai facut curioasa in legatura cu noul tip ce-i va fi pereche lui Rayland. <33 Crede-ma, nici nu stiu la ce sa ma astept, dar tinand cont ca vei scrie si o parte a doua la acest fic, sunt mai mult decat incantata. I`m very, very, very, very happy !@!! * love for this fic` *
So, Jesse disappeared ... * crying * . Vezi sa nu cumva sa-i faci vreun rau, eu stiu .. ? Cum ar fi tocmai acum la final sa se intalneasca cu un obsedat sexual si eu-mai-stiu-ce. Nu e vorba de asta, tu chiar ai idei, deci e oficial, astept urmatorul capitol. ^^
Bafta, iubita ! :X
Maaaaaamaaaaaaaaaaaaaaaaaa.....senzonul 2 si Ray si sezonul 2 sia Ray si Jesse si blake si...parca as fi la teleshopping. Ce pot sa spun? Ma bucur enorm ca ai hotarant sa continui ficul.

Cat despre ultimul capitlo....Ray e genial. Vreau si eu un frate mai mare ca el. Blake e asa de sweet si de chiut cand e ingrijorat incat imi vine sa-l pap...ferste-l de mine ( altfel nu o sa mai ai seme pentru ukeul tau...care app e fantaaaaastic si buuuun....la toate)

Chuuu and bring us the next
Am venit cu nextul:*:* (mai repede decat intentionam) sper sa va placa:*

***


Ploua. Totusi, avand in vedere ca era in Londra, nu se mira deloc. Isi ridica gulerul paltonului maroniu, acoperindu-si jumatate de fata, si cobora din avionul micut pe pista aglomerata. Imediat ce intra in cladirea mare a aeroport Heathrow se indrepta spre locul de unde trebuia sa-si ia in primire bagajul, apoi se strecura printre aglomeratia infernala, pana ce ajunse la iesire. Mai mult de 10 taxiuri asteptau o viitoare comanda, dar el ezita. Se uita in stanga, apoi in dreapta, iar intr-un final il zari pe cel ce-l astepta.
Un barbat inalt, zvelt, cu un par rasul ca focul si fata pistruiata veni repede in intampinarea lui. Hainele sale acelea unui britanic tipic: haina de tweed si o pereche de panatalini kaki, destul de eleganti. Barabtul zambi si il imbratisa de parca nu l-ar mai fi vazut de secole.
-Ma bucur sa te vad. Totusi, mi-ar place sa ne vedem in circumstante mai favorabile. Il batu prieteneste pe umari, apoi si se apleca si ii lua micul geamantan de pe jos. Hai sa mergem. Avem multe de discutat, Jesse.
Tanarul aproba si il urma fara sa zica nimic. Nu ii placea sa vorbeasca despre asa ceva ziua in plina strada. Cand se gasira amandoi in masina lui Felix, Jesse se deschise la palton, scoase pachetul de tigari- acelasi pe care il cumparase din Sydnei in urma cu ceva vreme- isi aprinse una si trase cu nesat din ea, incercand sa nu se inece. Felix il privi tacut cateva secunde, apoi se incrunta.
Nu stiam ca fumezi...Cand te-ai apucat?
-Dupa ce m-ai sunat tu, zise Jesse absent, privind trecatorii de pe trotuar. Deci, imi spui ce se intampla defapt? Nu am apucat sa vorbim prea multe la telefon.
-Ieri am scos din Tamisa cadavrul unei femei: tanara, in jur de 22 de ani, bruneta, frumoasa. La o prima vedere moartea pare a fi survenit din cauza multiplelor plagi. Acum e la morga. Trebuie sa merg sa vad ce zice legistul.
-Atunci sa mergem la morga. Si eu vreau sa o vad. Mi-ai adus ceva poze.
Felix zambi si deschise torpedoul. Lua de acolo un dosar si i-l puse la Jesse in brate.
-Distreaza-te. Tu esti expertul cand vine vorba de nebunul asta, dar atat eu cat si ceilalti din echipa mea credeam ca e el.
Jesse deschise dosaru plic si scoase de acolo, pozele din care o tanara femeie, care semana izbitor de mult cu mama sa il privea cu ochii goi, sticlosi si lipsiti de viata. La fel ca la toate victimele, fata nu ii era atinsa. Se uita cu atentie, la incheieturile mainilor si a picioarelor, dar nu vazu nicio vanataie care sa indice ca femeia ar fi fost legata cand a injughiat-o. Singurele lucruri care le putea observa erau ranile facute de cutit. Numara treisprezece in total.
-Treisprezece? zise mirat. Uite un lucru care s-a schimbat. Pe restul victimelor le-a injunghiat de zece ori. De fiecare data. De ce a facut o concesie acum? Ce s-a schimbat acum?
-Poate a imbatranit...Poate nu a folosit aceeasi forta si victima nu a murit atat de epede precum trebuia sau poate pur si simplu a reusit sa-l enerveze. Cine stie?
-Si de ce a aruncat-o in Tamisa? continua Jesse. Nu are sens. Nu s-a chinuit niciodata sa-si acopere urmele. De ce ar face-o acum?
-Ar putea sa nu fie el? Sa-l fi copiat cineva? intreba Felix fiind din ce in ce mai intrigat.
-Nu...e el. De asta sunt sigur, dar ceva s-a schimbat. Cred ca avem nevoie de un profiler.
-Avem deja o echipa care lucreaza la asta. Au observat si ei diferentele.
-Trebuie sa insemne ceva: Tamisa 13...Tamisa 13, repeta Jesse, cazand apoi pe ganduri.
Restul drumului il parcursera in liniste.
Jesse privea abatut pe gemul masinii trecatorii care deveneau din ce in ce mai rari, intrebadu-se de ce totul trebuia sa se termine asa, iar gandurile sale zburara pentru a mia oara in ultimele 24 de ore la Blake. Se intreba daca nu ar fi fost mai bine sa vorbeasca cu el inainte sa plece...dar inauntrul sau stia deja raspunsul: nu mai avea niciun rost. Totul se terminase. Atat relatia lor-asta daca se putea numi o relatie adevarata- cat si viata lui relativ obisnuita.
Avea o presimtire foarte prosta in legatura cu aparitia lui in acel moment si in acel loc. In ultimii 14 ani fiecare miscare a sa fusese calculata, logica. Nu mergea decat inainte, niciodata inapoi, insa, acum lucrurile stateau altfel. De ce se reintorsese la Londra? Niciodata nu infaptuise doua crime in acelsi loc...ce naiba se schimba acum?
Fiind cufundat in ganduri nu-si dadu seama cand Felix opri masina in mica parcare din spatele spitalului.
-Jesse, trezirea...hai sa mergem, zise barbatul un pic amuzat.
Jesse ridica ochii spre el si ii zambi strengareste, incercand sa-si alunge toate gandurile negre. Nu mai avea cum sa dea inapoi acum. Facuse o promisiune si trebuia sa o indeplineasca, indiferent ce l-ar putea costa.
-Bine, sefu'.
Iesi din masina si il urma pe Felix in cladirea cenusie care la acea ora matinala era extrem de aglomerata. Totusi, dupa ce trecura de doua colidoare largi, care lui i se parura si foarte lungi ajunsesera in fata unui lift de serviciu. Barbatul apasa butoul si usa se deschise cu un scrtait enervat care iti dadea fiori. Jesse inghiti in sec si intra in mica colivie de fier, care imediat urca trei etaje mai sus.
Cand usile se deschisera Felix inainta cu pasi hotarati pe colidorul intunecos pana ce ajunse in dreptul unei usi mari pe care nu era scris nimic. Intra fara sa bata, iar Jesse il urma.
Inauntru era cu vreo 10 grade mai frig ca afara, dar nu asta ii facu pielea lui Jesse sa se infioare. In mijlocul incaperii, pe o masa de fier statea corpul neinsfuletit al fetei pe care o vazuse in poze.
-Jim, ai gasit ceva interesant? Felix se apropie de barbatul intre doua varste care cerceta cu atentie gatul fetei.
-Buna, Felix si...aaa pe tine nu te cunosc, zise intorcandu-se spre Jesse si privindu-l din cap pana-n picioare cu o privire sceptica. Felix, parca stiai ca civilii nu au voie aici...
-Jim, el e Jesse.
-Cel ce a facut legatura intre crime?
-Acelasi, zise Jesse si intinse mana in semn de salut. Imi pare bine, doctore. Deci, zise dupa o pauza, ceva interesant?
Doctorul se intoarse si lua de pe masuta fisa pe care o completase mai devreme si i-o dadu lui Jesse. Baiatul isi arunca privirea spre ea.
-Artera principala sectionata? Ai idee a cata rana a fost?
-Prima si a fost fatala. A murit imediat. Tipul a stiu ce face. Rapid si curat, seamana mult cu stilul unei executii.
-Poftim? intreba Jesse mirat si se apropie de cadavrul de pe masa.Atunci celelalte 12 lovituri au fost...
-Nu stiu...nu are niciun sens, zise doctorul privind in continuare cadavrul fetei.
Jesse pica pe ganduri. Unele lucruri nu se legau deloc. El nu facea asa ceva fara sa planifice inainte. De obicei stabilea o relatie cu viitoarea victima, ii invata tabieturile, o facea sa aiba incredere in el, apoi profita de slabiciunile sale si o omora. Asa fusese de fiecare data...pana acum.
-Nu are sens, doar daca ne lasa un mesaj, zise captandu-le atentia ambilor barbati care il priveau increduli.
-Ce fel de mesaj? intreba Felix intrigat.
-Te voi anunta cand voi afla, dar cred ca acesta fata e raspunsul.
Zicand acestea Jesse se intoarse pe calcaie si se indrepta spre usa.
-Jesse, unde mergi?
-Vreau sa fac niste cercetari pe cont propriu. Daca aflu ceva te anunt.
-Ai grija. Tipul e periculos. Nu te implica prea mult.
Jesse dadu din cap in semn ca da si iesi afara din incapere. Se indrepta cu pasi repezi spre iesirea din spital, apoi merse pe jos in directia centrului orasului.
Ceva nu-i dadea pace in legatura cu modul in care a fost ucisa fata. "Tamisa 13"...de ce numele asta ii dadea un sentiment de nostalgie?
Mai facu cativa pasi, apoi se opri brusc in mijlocul strazii. Isi amintise!
Buna MiraA! Ma bucur ca ai adus capitolul atat de repede, chiar aveam nevoie sa citesc ceva >:D< Pai incepe sa fie din ce in ce mai mult mister acum si se pare ca ne-ai lasat in suspans cu acel 'Tamisa 13'... Sunt curioasa ce inseamna, dar nu cred ca vom afla in capitolul urmator daca lucrurile vor fi privite de catre Blake. Sau cine stie? Ajunge si el la Jesse si poate il ajuta ^^ ar fi frumos, poate asa ar clarifica si treburile cu Issabela aia, sau cum mama naiba o cheama o.o
Oricum, m-ai bagat de tot in ceata cu victima si rapitorul ala, chiar nu stiu daca au vreo legatura cu trecutul lui Jesse sau... pura coincidenta.
Astept capitolul urmator, poate totusi o sa ne dai mai multe indicii. Bafta ^^

PS: Sunt prima :>
'elau, I'm second >:D<.
Nu stiu de ce nu am lasat comm la celalalt capitol cred ca am uitat :-??.
In locul lui Blake eu nu doar o strangeam de gat pe prefacuta aia, cred ca o aruncam direct de la ultimul etaj. Si cand a vazut ca Jesse disparuse, a fost asa de dulce, asa de ingrijorat. Ma asteptam sa-l sune pe Ray la un moment dat, era inevitabil. Ce-mi place modul in care Ray s-a apucat sa-i planifice ziua! :ha:
Cat despre ultimul capitol... Presimt ca o sa iasa urat. Faptul ca acel criminal si-a schimbat tacticile nu-mi miroase a bine, cred ca e vorba de o vendetta, cu toate ca nu vad cu i-a gresit Jesse. Poate pentru ca a scapat cu 14 ani in urma si nu a reusit sa-l omoare? In fine, vom trai si vom afla. Imi place cum suna 'Tamisa 13', sunt sigura ca are legatura cu ceva din trecutul lui Jesse, sau al mamei sale. Sper doar ca nu se va apuca sa faca lucruri periculoase pe cont propriu, inteleg ca vrea sa se razbune, dar asta nu inseamna ca se poate avanta aiurea inainte si sa-si pericliteze viata.
Sper ca Blake va ajunge la timp la el :( . Si sper sa nu se termine totul prea repede, dar din cate am observat, nu imi fac griji in privinta asta :).

Hugs and good luck!

Ps: mi-am amintit, am gasit in vreo doua capitole greseala asta si trebuie sa marturisesc ca nu o inteleg: "colidor"? ce-i aia? poate pentru rataciti (acum cred ca inventez eu cuvinte noi), dar forma corecta e coridor.
Mira, in ciuda faptului ca te iubesc si ca iti multumesc ca ai adus nextul, imi vine sa te bat teribil! De ce naiba scrii ''cobori'' cu ''a'' la sfarsit?! Pot iseu sa stiu?! Am zis de-atatea ori, Mira, obisnuieste-te, e corect cu ''i'', okeee?!
Aparitia unui criminal in serie complica teribil lucrurile, ceea ce ma face foooarte curioasa, multumita. Stii ca nu mai scapi de mine acum, asa e? Sper ca da, fiindca imi place ficul asta si nu vreau sa se termine! Ma bucur teribil de ideea aceea cu Ray, fiindca asta e un motiv in plus sa vedem ce mai fac cei doi :] ( I mean... Jesse si Blake :)) )
SIncera sa fiu, desi imi place foarte mult ficul asta, sunt tare curioasa pe care dintre cele doua cupluri le voi placea mai tare, de care ma voi indragosti:-? Curios!
Hai, maa! tu vrei sa o iau pe ulei de tot? Cum naiba ''Isi amintise!"?!?!?! Si curiozitatea mea cand e satisfacuta?! Cine e tipul, unde e, de ce, e acelasi, de ce face ceea cefa ce( e psihopat, asta e clar... :)) ), cum rezolva Jesse cazul, toooot! Tot, Mira, tot vreau! >:)
Bun, temrin cu paranoia si ma intorc sa recapitulez formulele pe care nici nu le-am citit macar pana acum. Curiozitatea mea creste... Teribil de tare <3 Abia asptet sa vad ce se intampla-n continuare! :*
Bafta la scris:>
***

-M-am simtit atat de bine in seara asta, iubitule! Femeia se ridica pe varfuri si ii depuse un sarut fugar pe buze barbatului ce ii zambea cu caldura.
Nu ma puteam abtine. Eram curios sa vad ce se intampla si de ce mama parea atat de fericita. Nu credeam ca am vazut-o vreodata radiind asa cum facea acum. Am scos capul de dupa colt, uitandu-ma stigher la cei doi, asteptand sa fiu bagat in seama. Intr-un final femeia ma observa si zambindu-mi se apropie de mine, ma ridica in bratele sale, poi imi depuse un sarut pe obraz. Barbatul veni si el in urma ei si-si puse mana la mine in cap ciufulindu-mi parul.
-De ce nu dormi inca, pustiule? Nu vei creste niciodata mare daca nu dormi.
-Imi era dor de voi, am zis cu jumatate de gura. Nu-mi place sa fiu singur.
-Dar nu esti singur, scumpule. Tot timpul voi fi cu tine, imi zise mama strangandu-ma si mai tare in bratele sale. Nu te-as parasi niciodata. Cuvintele ei simple, dar pline de caldura ma facura sa zambesc fericit. Chiar daca tata nu ma lasa sa petrec prea mult timp cu ea, stiam ca ma iubeste si ca se gandeste tot timpul la mine. Mi-am trecut mainile pe dupa gatul ei, dorind sa-i imprumut din caldura.
-Hai campionule la somn, imi zise barbatul si ma lua din bratele mamei mele, ridicandu-ma cu usurinta. Imi placea de el. Spre deosebire de tata, el vorbea cu mine, ma baga in seama, poate chiar ii pasa. M-am lasat carat pana la etaj unde imi aveam camera. Barbatul intra fara sa aprinda becul, ma puse in pat si ma acoperi, dupa care ma saruta pe frunte de parca as fi fost copilul lui. Imediat a venit si mama si a facut acelsi lucru.
-Noapte buna, Jesse. Te iubesc.
-Si eu te iubesc, am zis cascand si am inchis ochii obosit. Am auzit cum iasa din camera si cum inchide usa in urma ei. Pasii sai se auzeau infundat pe colidor, iar vocea ei calda, dar inceata inca rasuna:
-Nu-mi vine sa cred ca m-ai dus in seara asta in localul unde m-ai cerut in casatorie. Femeia parea incantata. Tamisa 13 nu s-a schimbat deloc. Ti-am spus azi ca te iubesc...?

In aceeasi seara Jesse il suna pe Felix. Intre timp mersese la un hotel si-si lua o camera. Manca ceva si facu un dus, apoi incepu sa faca unele cercetari. Fusese mic cand totul se intamplase, dar numele "Tamisa 13" ii starnea amintiri. Aceea fusese denumiree localului unde tipul acela o ceruse in casatorie pe mama sa. De asta era sigur. cautand pe internet si in arhivele diferitelor ziare locale, aflase ca avusese loc un incendiu in localul respectiv in urma cu 3 ani si ca fusese inchis. Pana in prezent nimeni nu-l mai folosise. Isi nota pe o foaie adresa si inchise laptopul, apoi scoase telefonul mobil din buzunar si apela Scotland Yardul.
-Felix, am avut dreptate. E un mesaj.
-Ce fel de mesaj? se auzi vocea surescitata a celuilalt barbat.
-Un mesaj pentru mine. Tamisa 13 inseamna ceva pentru mine. E un fost club din zona veche a Londrei. Acum ma duc acolo sa vad ce pot gasi.
-Jesse, nu merge niciunde. Poate fi o capcana.
-E o capcana, accentua Jesse. Imi pare rau, Felix, dar daca am dreptate fata aia a murit din cauza mea. Doar ca sa-mi atraga mie atentia. Nu mai am de gand sa joc jocul asta. trebuie sa-l prind!
-Nici sa nu te gandesti...dar nu apuca sa termine ce avea de zis ca Jesee i-o taie din scurt.
-Ai incredere in mine. Da-mi 3 ore. Daca nu te contactez in 3 ore, sa sti ca ceva a mers prost. Te rog, Felix. Trebuie sa fac asta!
-Nu-mi place deloc, zise Felix oftand. 3 ore, Jesse. Doar trei ore incepand de acum.
Dupa ce inchise, isi lua din valiza micuta o geaca mai groasa si iesi afara din camera. Fostul club Tamisa 13 se afla in partea opusa a orasului undeva in centrul vechi. Drumul urma sa fie destul de lung, dar Jesse, in ciuda nerabdarii, nu se grabi sa ajunga acolo. Intr-un fel stia ce va gasi: pe el, ori alte indicii care sa-l duca la el. Acum totul era un joc...jocul final.
Chiar daca era frig si inca ploua, strazile Londrei erau populate, dar tanarul nu baga de seama trecatorii sau locurile, nu se gandea nici macar la tatal pe care nu-l vazuse de mai bine de 5 ani si de care il desparteau numai cativa kilometrii. Nu se gandea nici macar la el si la razbunarea sa, ci la Blake.
Se mintise in ultimele luni, crezuse ca va putea sa duca o viata relativ normala alaturi de el, dar se inselase. Nu putea sa scape de trecut, nu vroia sa fuga de el. Trebuia totusi sa fie recunoscator ca macar pentru o scurta perioada de timp invatase ce inseamna sa ai pe cineva alaturi de tine...cineva caruia ii pasa. Nu era suparat pe el pentru ca o alesese pe Issabela. Era normal...fusesera sot si sotie, deci indiferent de problemele lor, aveau ceva in comun si, probabil, aveau si un viitor, spre deosebire de el. Nu era un optimist din fire, nu mai avea de gand sa se minta singur...stia ca o data ce va incheia socotelile cu el, rostul sau in viata va fi incheiat. Acum, chiar daca durerea de la el din suflet era mare si ameninta sa-l inghita, stia ca mai are ceva de facut, dar o data ce el nu va mai fi, nu credea ca o sa reziste. Nu era atat de puternic, nu vroia sa fie. Obosise...nu vroia decat sa se odihneasca, sa uite...sa dispara.


Cand ajunse in fata cladirii ce adapostise clubul Tamisa 13 mai bine de 20 de ani, strada era pustie, dar nici nu era de mirare, avand in vedere in ce stare ajunsese cartierul. Totusi, nu dori sa atraga atentia, asupra sa, asa ca prefera sa intre pe aleea dosnica si sa patrunda in cladire prin usa din spate. Inainte sa vina gasise planurile fostului club, deci nu ii va fi asa de greu sa se orienteze. Putina lumina care lumina strada, nu mai ajungea si in spate, asa ca tanarul aprinse o lanterna si scoase din buzuar un mic spareclu, pe care il folosi sa forteze yala veche si ruginita a usii. Spre fericirea lui, nu fusese atat de greu.
Deschise usa care scarti usor si pasi in intuneric, avand grija sa plimbe fascicolul de lumina in toata incaperea. Totul era in dezordine. Se vedea ca nimeni nu mai venise aici de cand politia si pompierii incetasera anchetele. Pe pereti si pe podea se vedeau urmele incendiului. Undeva mai in spate erau puse niste mese vechi care supravituiesera. Barul mare era in ultimul hal, ars intr-o parte in timp ce in cealalta inca se vedeau locurile unde fusesera montate geamuri pentru scopuri estetice. Absolut nimic nu-ti mai aduce aminte de clubul de odinioara. Jesse inainta cu grija printre lemele pe jumate arse si bucatile de cioburi, luminandu-si calea pe parcurs. La un moment dat o urma rosiatica de pe podea de parea a fi proaspata ii atrase atentia. Se lasa jos si o atinse, apoi isi duse degetele la nas si mirosi.
-Sange, murmura pentru sine si lumina podeau din fata sa. Vazu o dara groasa de sange, ca si cum cineva fusese tarat. Inima incepu sa-i bata mai tare. Trase adanc aer in piept si merse inainte, pana ce intra intr-o alta incapere ce era salb luminata de o lumanare. Din cadrul usii putuse sa vada...In centrul camerei se afla corpul unei tinere cazut. Lasa toate precautile deoparte si alerga pana langa tanara si se lasa jos. O intoarse cu fata spre el si ii lua pulsul. Era moarta, dar trupul inca ii era moale si cald, nu se instalase rigor mortis, deci propabil in urma cu jumatate de ora inca traia. Ajunsese prea tarziu. Inca o data ajunsese prea tarziu. O privi cu regret si ii inchise ochii larg deschisi si lipsiti de viata. La fel ca celelalte si ea fusese injunghiata cu salbaticie.
Imi pare rau, sopti. Imi pare rau...
Cercetandu-i trupul in continuare pentru posibile indicii, nu baga de seama sunetele unor pasi din spatele sau, iar, cand se intoarse fusese prea tarziu. Un obiect tare si greu il lovi in moalele capului, iar el cazu inconstient la pamant. Jocul final acum incepea...


*

Era pentru prima oara in Londra, dar nu avea de gand sa profite de ocazie pentru a vizita locul. Reusi sa treca repede de controalele de la aeroport pentru ca venise cu avionul privat al grupului Newcrest. Trebuia sa tina minte sa-i cumpere lui Ray un cadou frumos de Craciun, asta dupa ce il va gasi pe Jesse.
Iesind de pe aeroportul aglomerat, merse direct la primul taxi pe care il vazu si dadu soferului adresa Scotland Yardului. Spre norocul sau, traficul nu era atat de intens la ora aia matinala a diminetii, asa ca ajunsese in mai putin de jumatate de ora.
Odata ajuns in cladire, ceruse indicatii pentru a ajunge la biroul lui Felix, care era la etajul 3 al cladirii. Urca cu liftul, iar cand ajunse in fata usii, batu o data si intra fara sa astepte un raspuns.
In incaperea destul de mare era o dezordine de nedescris, iar la biroul mare de mahon statea un barbat roscat cam de aceeasi varsta cu el care vorbea nervos la telefon:
-Ti-am zis ca nu-mi pasa, urla la persoana de la capatul celalalt al firului. Vreau rezultatele azi! Tranti receptorul si-si ridica privirea spre Blake.
-Cine sunteti si ce doriti de la mine? tonul sau era dur, si ferm. Intreaga sa postura ii spunea la Blake ca nimic nu mergea bine.
-Blake Thorton, se prezenta doctorul. Vreau sa-l vad pe Jesse. Acum, adauga pe un ton la fel de ferm ca al lui.
Ochii lui Felix se ingustara, in timp ce-l privea suspicios pe Blake din cap pana-n picioare, dar intr-un final ofta si se lasa inapoi jos in scaun.
-Nu va pot ajuta.
-Cum dracu' nu ma poti ajuta?! Am strabatut jumate de planeta ca sa-l vad pe Jesse, si nici tu nici altcineva nu ma va opri, zise Blake pe un ton rastit.
-Nu intelegeti, domnule Thorton. Nu va pot ajuta pentru ca Jesse a disparut acum o saptamana...

Si am o mica precizare de facut...criminalul nu e tatal lui Jesse (ca nu s-a inteles bine...e tipul care vroia sa se casatoreasca cu mama lui Jesse)
Poop si sper sa va placa:*
Eu am inteles cine e criminalu', my sweety :] Acum... Multam ca ai pus nextul U_U
Ahaaa, deci asta era Tamisa 13. Draci O.o Urasc numele ala, numarul! >.<"

Iubita, numeralele se scriu in litere, daca sunt pana la 20, fiindca sunt mici!!! De la 20 in sus, acestea se scriu in cifre. De altfel, o suta, o mie, un milion, un drac baltat se scrie tot in litere. Restul se scriu in cifre.

Mira, tu vrei... Sa plang! Ce ai cu mine?! Ce ai cu Jesse? T^T nu vreau sa pateasca ceva, vreau sa fie cu Bake si sa fie happy forever U_U

"Precautile" se scrie cu dublu ''i'',

Am zis ca Jesse nu vreau sa pateasca ceva :(( De ce imi faci asta?!?!?!? Vreau sa fie bineeee :(( Mira, nu-l omori! Eu nu-i omor pe ai mei, n-o face si tu cu Jess, imi place baiatul asta! :((
Disparut? :O
Femeie, tu ma omori cu zile si nopti! Il vreau pe Jesse! IL VREAU PE JESSE! Viu, teafar, nevatamat si cu Blake in el! (uit-o pe ultima, eu n-o sterg=)))

Un capitol frumos, demn de recitit U_U M-ai facut sa ranjesc de fericire! >:D< Bafta la scris... Si fa-l pe Jesse sa reapara ca printr-o magie, altfel nu mai scapi de mine!!!!!!!! >:)
Oh, Jesse asta devine din ce in ce mai bun xD Multumesc mult pentru capitol, ai venit mai repede, ceea ce ma bucura ca nu m-ai lasat in suspans. Am stat mereu sa ma gandesc ce putea sa insemne Tamisa 13, insa acum m-ai lamurit, ceea ce este bine. Imi place ficul tau ca e plin de mister, iar mie imi plac ficurile si cartile pline de mister, pe langa asta are si romance, adica yaoi xD Ehh 8-> Iar visez cu ochii deschisi la o scena intre Blake si Jesse… Ehem, gata, sunt treaza ^^”
Un obiect tare si greu il lovi in moalele capului, iar el cazu inconstient la pamant. Jocul final acum incepea...
Whuuut? Nu, nu, nu :o Trebuie sa vina Blake sa il salveze, nu vreau sa cada mort pe acolo, sau ranit. NUUU! Sau macar Felix -__- Cineva, oricine…
Ah, apropo, mersi ca ai precizat cine este criminalul, tot traiam cu impresia ca era tatal lui ^^’
So, sweety, astept nerabdatoare ca pana acum si celalalt capitolu. Bafta mare mare la scris :*
Well... Hell yeah ! Sunt intarziata, nimeni nu a venit pe aici atat de tarziu, cel putin, nu in ultima luna. Ca sa vezi.. am ratat doua capitole. I can`t believe that ! * furious *
Btw, cum sa nu ne placa ? Tu auzi de spui / ce scri ? God, eu, una, ador ficul asta si chiar sunt curioasa, alright ? Mai curioasa ca niciodata deoarece se apropie de final si nu vreau asta ! * tears * :[[
App, faza cu Tamisa 13. Cât mister ! o.o' Ah, da, merci, ne-ai lamurit in legatura cu asasinul acela jegos ! Huuuăăăa, merita moartea ! [-( Doamne, ce aiuriti mai apar si pe`aici, tocmai la sfarsit. >.<'
Hm-hm.. Si... Cum adica Jesse a disparut, si cel mai important, de o saptamana [ in fic ] ????!!! Frateee, ce se intampla acolo ? Si.. mai e si lovit ?!!! :-O Deci, neaparat, adu-ne capitolul ala !~ I`m begging you ! :o3
***

Vestea il socase. Se lasa sa cada pe scaunul din fata biroului lui Felix, privind in gol. O saptamana...Jesse era dat disparut de o saptamana , iar el nu stiuse nimic. Timp de o saptamana el isi vazuse de viata lui obisnuita, crezand ca un prost ca iubitul sau se va intoarce la el, iar Jesse ar putea fi...ar putea fi...Nici macar nu putea sa gandeasca acel cuvant, dar sa-l mai si spuna.
-Domnule Thorton, va simtit bine?
-Spune-mi Blake, zise doctorul cu o voce stinsa, incercand sa se reculeaga. Ce s-a intamplat? Atat vocea cat si corpul ii tremurau, dar trebuia sa afle.
-Sunt date dintr-o ancheta oficiala. Nu ar trebui sa va dezvalui prea multe, dar avand in vedere ce mi-a spus Ray, o voi face. Scoase dintr-un dosar de pe birou niste poze si i le dadu lui Blake. Acesta le lua, incepand sa le studieze cu atentie. Primele 3 erau cu victimele, fete tinere, brunete, toate injunghiate. A patra arata o pata mare de sange de pe o podea destul de murdara.
-Asta...?
-Dupa rezultatele de la laboratoarele noastre, acela e sangele lui Jesse, zise Felix cu regret in glas. L-am gasit langa al patrulea cadavru.
Blake inghiti in sec, incercand sa se calmeze, dar ii venea foarte greu sa priveasca pata aceea rosiatica. In minte ii venira imagini din primele zile pe care le petrecuse cu Jesse si felul in care acesta aratase in momentul in care sa prabusise inconstient pe podeaua spitalului. Nu mai vroia sa-l vada asa. Jurase ca nu-l va mai lasa sa ajunga in statiul acela si uite ca nu reusise sa faca nimic.
Cantitatea de sange, ne face sa ne gandim ca lovitura nu a fost fatala, continua Felix, dar a trecut o saptamana. Inca nu am descoperit niciun cadavru, dar cu cat trece mai mult timp cu atat sansele ca el sa fie inca in viata sunt slabe, Blake.
-Nu a murit! afirma Blake cu incapatanare. De unde nu sti ca este bine si ca s-a dat la fund pentru a face o ancheta proprie? Vorbim de Jesse aici. Daca ii esti prieten ar trebui sa sti ca are obiceiul de a actiona de unul singur.
- Iti voi arata de ce. Zicand acestea, Felix intoarse laptopul sau si deschise un fiesier video. In fereastra care aparuse pe ecran Blake putu sa observe chipul de care ii era atat de dor. Dar Jesse nu arata deloc bine. Defapt niciodata nu-l vazuse in acel hal. Parea obosit, iar ochii mari si albastrii care il privisera de atatea ori cu dragostea erau goi, plini de durere. Blake dori sa spuna ceva, dar politistul ii facu semn sa taca si sa asculte.
-Imi pare rau ca am apelat la acest mic truc, Felix, ca sa vorbesc cu tine, dar avand in vedere situatia in care banuiesc ca am intrat, nu am de ales. Jesse isi arata zambetul sau strengaresc si se freca la ochi, apoi continua. Stiu ca am zis doar trei ore, dar daca tu vezi acest mesaj, inseamna ca a trecut mai bine de 2 zile de cand nu ai intrat in contact cu mine. Stiu de ce a fost atat de diferita ultima lui crima: fusese un mesaj pentru mine. Te-am mintit...zise cu regret tanarul. Nu vroiam sa te implici prea mult, nu inca cel putin. Clubul Tamisa 13 fusese locul unde a cunoscut-o pe Monica si locul unde a cerut-o in casatorie. Tu nu aveai de unde sa sti asta.
Nu mai vreau sa apara si alte cadavre, asa ca ii dau ceea ce vrea: pe mine! Eu sunt singura lui greseala, crima pe care nu a reusit sa o duca la bun sfasit.
Blake privea ecranul si simtea cum inima i se strange in piept. Jesse vorbea cu atata nonsalanta si atata seninatate ca si cum...ca si cum acesta ii era sfarsitul.
Alaturi de acest mesaj, continua Jesse, iti trimit si alte informatii pe care am reusit sa le culg de-a lungul anilor si pe care le-am pastrat special pentru acesta ocazie. In cazul in care eu dau gres, tu vei putea sa-l infunzi de tot.

Jesse ofta, tacu pentru cateva clipe ca si cum incerca sa gaseasca cele mai potrivite cuvinte, apoi vocea sa se facu din nou auzita, de acesta data insa tremuranda:
Probabil asta e ultima oara cand discutam...Inca de cand mi-am dat seama ca mesajul e pentru mine, am stiut ca timpul meu s-a scurs. Nu mai vreau sa fug de trecut, Felix, iar daca pentru asta trebuie sa mor, o voi face. Tu concentreaza-ti atentia pe documentele pe care le-am trimis, nu pe mine. Probabil in momentul in care tu vezi asta, eu nu sunt decat o noua cifra dintr-o statstica. Tanarul zambi din nou ca si cum ar fi spus ceva amuzant. Deja e tarziu, iar eu trebuie sa plec. Multa bafta, amice. Ma bazez pe tine in cazul in care eu dau gres. In acel moment filmul se intrerupse.
Felix intoarse laptopul spre el, lasandu-i timp lui Blake pentru a procesa informatiile. Acesta insa parea in transa.
-Am ceva si pentru tine, zise intr-un final politistul. Scoase din serarul biroului un plic si i-l inmana. Blake il lua cu mana tremuranda si se uita perplex la el nestiind ce sa faca.
E pentru tine, zise Felix. A ajuns aici la 2 zile dupa ce am primit filmul. Sunt sigur ca Jesse la trimis.
Felix avea dreptate. Era numele lui pe plic. Il deschise si scoase din interior bucata de hartie alba. Nu erau prea multe lucruri scrise pe ea, dar prin acele simple cuvinte Blake simti toata durere si tristetea lui Jesse. Isi lua ramas bun...

"Multumesc pentru ca mi-ai dat o sansa. Te iubesc si imi pare rau ca s-a terminat asa. Jesse"

-Jesse...
-A calculat totul, zise Felix ganditor. Mesajele au venit la distanta de 2 zile. Dupa ce l-am vazut pe primul, am avut inca speranta ca il vom gasi, dar cand am primit plicul si am vazut ca ti-e adresat tie...am stiut la fel cum a stiu si el.
-Inca traieste! Nu a murit! urla Blake. Nu accept una ca asta. Am venit aici ca sa-l iau inapoi acasa si nu am de gand sa plec fara el. Iar tu, zise ridicandu-se de pe scaun, ar trebui sa-ti faci meseria si sa-l gasesti.
-Ce naiba crezi ca fac de o saptamana? Dar pur si simplu tipul s-a evaportat. Unde pleci, Blake? urla Felix, cand vazu ca doctorul se indreapta spre iesire.
-Ma duc sa-l caut! Nu ai decat sa ramai aici si sa gandesti in continuare ca e mort, dar eu ma duc sa-l caut!
-Si de unde ai de gand sa incepi cautarile?
-Din locul de unde a disparut: Tamisa 13.

In mai putin de jumatate de ora se afla in cladirea darapanata, facandu-si loc printre mesele aruncate neglijent si benzile politiei ce impanzeau locul. Lumina de la lanterna nu era foarte puternica, dar il ajuta sa se orienteze si sa cerceteze locul. Ajungand intr-un final in camera unde gasisera cadavrul fetei, Blake se lasa in genunchi si atinse pata rosiatica ce pata podeaua.
"Jesse, unde esti? "
Ii venea foarte greu sa se concentreze, in parte datorieta oboselii, dar mai mult din cauza nelinistei. Nu-i placea sa recunoasca, dar Felix avea dreptate. Daca lucrurile decursesera asa cum zisese politistul, Jesse era in mainile nebunului astuia de o saptamana. sansele ca el sa fie...Nu! nu se putea gandi la asa ceva. Trebuia sa creada, trebuia sa spera ca el este bine, altfel nimic nu mai conta.
Oftand, se ridica in picioare, dar un sunet distinct ii atrase atentia. Dori sa se intoarca, dar simti cum un obiect dintr-un material dur ii impungea spatele.
-Buna ziua, domnule Thorton, se auzi o voce ragusita de barbat. Nici nu aveti idee de cat timp va asteptam.
-Unde e Jesse? Ce ai facut cu el, nenorocitule?
Barbatul incepu sa rada cu pofta de parca auzise o gluma buna. Il indemna pe Blake sa se intoarca cu fata la el, ceea ce doctorul si facu. Barbatul nu era mai inalt decat el si nici mai bine facut. Din contra: era slab, palid, cu ochii mari rosii adanciti in orbite, cu parul balai aranjat cu ulei si dat pe spate dupa o moda ce expirase in urma cu cativa ani. Purta un palton lung, maroniu si o pereche de pantaloni eleganti, la dunga de parca asta ar fi fost o ocazie speciala.
-Ma gandeam ca nu mai veniti. Jesse nu mai are mult timp, domnule Thorton si nici eu, daca stau sa ma gandesc bine. Ce ar fi sa ma insotiti?
Blake inghiti in sec si-si incorda tot trupul, dar il urma. Daca asta era singura modalitate de a-l gasi pe Jesse...o va accepta

*

Incaperea era cufundata in intuneric. Era frig si de undeva se auzea apa curgand. Era vag constient de imprejurimile in care se afla. Locul mirosea a mucegai si a lemn umed. Incerca sa se miste, dar pur si simplu nu avea destula putere. Nici macar capul nu si-l mai putea tine drept...
Pierduse notiunea timpului si sirul zilelor de cand era aici. Cand isi revenise dupa lovitura la cap se gasise in acesta incapere cu bratele legate de doi stalpi. Incercase sa scapa, dar fusese in van. Tipul folosise lanturi ca sa-i imabilizeze bratele asa ca oricat s-a chinuit nu a putut sa traga de ele destul de mult ca sa slabeasca vreo veriga. Iar, dupa o vreme, devenise mult prea obosit ca sa mai incerce.
Cand venise prima data el, trecuse deja mai bine de o zi dupa calculele lui de cand fusese adus acolo. Trupul incepuse sa-i slabeasca, iar starea generala i se deteriora rapid. Insa avea vaga impresia ca nu-l va lasa sa moara...nu atat de usor, ce putin.
Il batuse...cu atata cruzime si rautate incat, cand terminase, tanarul era mai mult mort decat viu, apoi il lasa acolo semiconstient cu trupul plin de rani deschise pana ce Jesse reusi sa-si revina in fire.
Apoi o lua de la inceput...in fiecare zi...de fiecare data mai rau si mai dureros. Dar niciodata prea mult. Se oprea in momentul in care credea ca trupul ii va ceda. Ii injecta ceva in vene ce-l ajuta sa-si revina, apoi continua ce incepuse. Il tortura...si ii placea la nebunie.
Jesse insa ajunsese la limita. Indiferent prin cate trecuse pana acum...nimic nu fusese mai rau decat ceea ce ii facea nebunul asta. Jurase ca-l va distruge, dar nu reusise decat sa se lase distrus. Nu vroia decat sa moara...durere devenise permanenta, pregnanta si ii rodea si ultima urma de ratiune. Corpul ii era distrus si nu mai raspundea comenzilor. Nu era decat o biata papusa...nimic mai mult.
Dar, de undeva de departe auzea sunetul unor pasi ce se apropiau. Se reintorsese... Din instinc dori sa fuga, dar propriul trup nu-l asculta deloc. Era neputincios...
Ii auzi vocea...acea voce pe care o detesta atat de mult:
-Ai noroc, inca traieste. Ceva il prinse de par si ii trase capul in sus. Jesse, deschide ochii si uita-te cine a venit sa te vada. Nu-i placea tonalitatea pe care o folosise. Ii dadea fiori, dar incerca sa se conformeze. Insa nici ochii nu si-i mai putea controla. Stransoarea deveni mai puternica, dar degeaba, pana ce auzii a doua voce.
-Jesse...aceasta, spre deosebire de prima era sfasaiata de durere si regret, dar atat de draga lui. Jesse! striga din nou mai disperata ca prima oara...
Blake privea persoana pe care o iubea si nu-i venea sa creada. Omul acela nu putea sa fie el...nu putea fi Jesse. Trupul pe care il tinuse de atatea ori in brate, pe care il dezmierdase pana la epuizare, era plin de rani si de sange. Tanarul nu mai avea camasa pe el, putand astfel sa vada torsul ce parea a avea lovituri de bici pe toata suprafata sa. Capul pe care barbatul il tinea ridicat, era si le lovit, mai ales in dreptul tamplelor, unde putea sa observe sange inchegat. Intr-un final tanarul isi deschise ochii ce odata fusesera de un albastru intens, dar care, acum, isi pierdusera din culoare, aratand clar ca baiatul era in soc. Nu parea al recunoaste...defapt nu parea a fi contient de imprejurarile in care se afla.
-Jesse, nu e frumos sa nu-i raspunzi omului, zise barbatul mai in varsta ironic. Uite, a venit tocmai din SUA ca sa te vada. Nu-i asa ca e dragut din partea lui?
-Nenorocitule! Ce i-ai facut? urla Blake. Incerca sa-si deslege legaturile din jurul mainilor, dar erau prea stranse. Se smucii de cateva ori, insa era degeaba. Jesse! Te rog, raspunde-mi! Jesse!
- Nu ai decat sa-l rogi pana nu mai poti. Jesse pe care tu il cunosteai...a murit. Ceea ce vezi tu aici, zise tragand si mai tare de parul tanarului pana ce Blake putu sa-i vada fata lipsita de expresie, e doar o carcasa goala. Intorcandu-si atentia spre Jesse incepu sa rada cu pofta si continua sa vorbeasca. Stiu ca ma auzi, Jesse si stiu ca-l auzi si pe el. Uita-te...uita-te cum il voi omora, la fel cum am facut cu mama ta, la fel cum am facut cu atatea alte persoane, iar nu vei fi din nou neputincios. Ai esuat. Nu ai fost niciodata destul de bun pentru a ma oprii.
Cuvintele ironice si rasul sadic al barbatului reusira sa patrunde prin vidul ce ii inconjura mintea. Stranse din dinti de durere si-si ridica singur capul spre a privii.
-Blake...Nu...il vei ucide. Nu...te voi lasa...
-Doar priveste, baiete, asta e ultima picatura care iti va distruge de tot si putina umanitate pe care o mai ai in tine! Barbatul se indeparta de Jesse si scoase de la brau un pistol de calibru mic, indreptandu-se cu pasi mici, studiati spre Blake, care il privea inmarmurit. Incerca inca o data sa se smuceasca din legaturile care il tineau, dar nici de acesta data nu reusi. Nu vroia sa se incheie asa. Nebunul asta il va omora...dar nu asta conta. Vroia ca macar Jesse sa scape. Inchise ochii, oftand cand vazu pistolul indreptat spre pieptul sau si astepta...dar urletul plin de durere a lui Jesse il facu sa tresara speriat si sa-si redeschida ochii chiar inainte ca tanarul sa se napusteasca asupra barbatului ce il ameninta.
Reusise sa-si slabeasca lanturile...
Cei doi se rostogolira pe podea, luptandu-se unul cu altul pentru a castiga. Jesse ii prinse mana in care avea pistolul si i-o intoarse facandu-l sa urle de durere, apoi incepu sa o loveasca de podea in incercarea de a-l face sa scape arma. Barbatul il impinse, apoi se arunca el asupra sa, facandu-l pe Jesse sa se loveasca cu spatele de podea si sa icneasca de durere. Indrepta arma spre el, dar baiatul cu un ultim efort il lovi peste inchietura mainii. Pistolul cazu pe podea langa ei. Barbatul se intinese sa-l ia, dar Jesse fusese mai rapid. Il prinse cu ambele maini si incerca sa tinteasca, dar mainile barbatului se incolacira in jurul gatului sau incercand sa-l sugrume. Durerea din tot corpul deveni brusc si mai mare, mai pregananta, depasind cu mult instensitatea valului de adrenalina care il ajutase sa se miste pana acum. Apasa pe tragaci, rugandu-se sa fie bine. Doua impuscaturi rasunara in linistea incaperii...
Trupul barbatului cazu peste el, inert. Jesse scapa pistolul din mana si ramase acolo, respirand cu greu si abia constient.
-Jesse! Jesse! strigatele disperate a lui Blake il facaura sa-si mai revina putin in fire. Deschise ochii larg, incercand sa se orienteze...miscarile ii deveneau din ce in ce mai incete si mai chinuite, dar trebuia sa o faca. Blake inca era acolo. Trebuia sa-l dezlege. Se ridica in genunchi, apoi incet in picioare si mersese pana in dreptul lui Blake, unde puterile il lasasera si cazu inapoi pe podea. Insa era destul de aproape pentru a-l dezlega. Cu mainile tremurande desfacu legaturile ce il tineau prizonier pe doctor, apoi, imediat ii simti bratele inconjurandu-l.
-Ce...cauti..aici? murmura. Dorea atat de mult sa-i vada chipul, dar privirea ii era incetosata.
Ii simtea mainile pe corp, cercetandu-l, dar nu dori sa-l lase se continue asa ca il opri.
-Trebuie sa ...incepu doctorul.
-Trebuie sa pleci de aici.
-Nu am de gand sa plec fara tine!
Ii venea tot mai greu sa ramana constient, dar apela la un ultimul efort.
-Uita-te la mine! Nu...pot merge. Du-te! Adu ajutoare...eu voi fi aici.
-Jesse...
-Te rog, asculta-ma. Il prinse cu mana de palton si trase ca sa se faca inteles. Simti buzele lui Blake peste ale sale, apoi mainile barbatului ii dadura drumul.
-Te iubesc, Jesse. Ma voi intoarce! Sunetul pasilor sai se indeparta pana ce se pierdu de tot.
-Sti ca nu va ajunge la timp, nu-i asa? Jesse isi intoarse privirea spre barbatul care ii ruinase viata si, care, se pare ca inca nu isi dadu duhul.
-Stiu. Jocul s-a terminat, Malone. Iar o data cu el, mi-am incheieat si eu rolul. Jesse zambi si isi atinse buzunarele pantalonilor, unde, spre surprinderea sa inca mai avea pachetul de tigari, iar in el o bricheta minuscula. Se sprijini cu spatele de perete si-si aprinse tigara, tragand din ea cu pofta.
Barbatul mai in varsta tusi puternic, chinuindu-se inca sa vorbeasca...parand a mai avea inca multe se spus.
-Te voi astepta, Jesse, de partea cealalta! Esti la fel ca mine! Doar un criminal!
Acestea fusesera ultimele lui cuvinte.
Jesse privi trupul lipsit de viata si zambi.
-Ai dreptate, Malone. Doar un criminal. Trase un ultim fum din tigara si o stinse. O eternitate in Infern alaturi de tine... abia astept.
Renunta sa mai lupte...inchise ochii impacat cu sine si cu faptele sale. Malone era mort, Blake era in siguranta, iar razbunarea sa se incheiase. Acum putea in sfarsit sa se odihneasca...
MiraA, draga mea, am citit acest capitol cu atata suspans cum nu am mai facut cu niciunul altul. Iti ador ideile si, cand stau putin sa ma gandesc cum a inceput ficul, nu as fi crezut niciodata ca va ajunge la o asemenea poveste plina de actiune si mister. As citit intr-una carti si ficuri de genul asta, pentru ca imi place sa traiesc aceste sentimente de frica, exact cum le-a simtit si Blake.
La inceput doar mi-am trecut ochii peste acest capitol, apoi, cand am dat de niste replici care erau mai mult ca evidente ca Jesse va muri, crede-ma, nu imi mai venea sa citesc. Nu voiam sa aflu cum o va face, insa, cu chiu cu vai m-am apucat sa citesc randurile. Inca mai simt acele emotii pentru ca nici acum, la sfarsitul capitolului nu mi-am dat exact seama ce s-a intamplat cu adevarat.
Intr-adevar ai descris bine, insa nu pot accepta cat de torturat a fost Jesse acolo. A murit? Te rog spune-mi ca gandul lui Jesse ca doctorul va ajunge tarziu e doar imaginatia lui, si ca Blake chiar va fi acolo la timp.
Nici acum nu inteleg de ce a plecat, chair nu inteleg. Il putea lasa pe Malone ala sa moara linistit acolo si sa isi ia scumpul iubit in brate si sa plece. Sarutul acela, chiar daca a fost scurt, cred ca a fost cel mai bun pana acum... Nu stiu de ce, nu a fost descris prea mult, insa trecuse atata timp de cand nu si-au mai simtit buzele moi :-<
Vreau doar ca Jesse sa fie bine si Blake sa ii trateze ranile si sa ii poata povesti ce s-a intamplat defapt cu Issabela, ca i-a placut cartea, ca il iubeste, ca i-a fost dor de el... etc. Ai putea face astea? :3


Acum imi ramane decat sa astept urmatorul capitol. Nu stiu daca te apropi de sfarsit sau nu, dar vreau ca in next sa se intample ceva frumos, ca cei doi sa fie bine ^^ Si sa se iubeasca mai mult ca la inceput. Bafta sweety >:D<
OMFG ! Deci am atatea de spus ! O_O'
Dar mai intai, sa nu-mi spui ca se apropie cu mari capitole de final ! :[[ Oh Doamne ! Cat de mult mi-a placut sa citesc si acest capitol; si totusi, totul a luat o intorsatura foarte ciudata, mai ales in situatia de fata. God, Malone ala merita moartea prin chinuri, cele mai mari chinuri ! :-L
Stii ce, iubita ? Ai facut-o din nou. Inca o data, m-ai lasat sa astept cu sufletul la gura. Verificam acest thread in fiecare zi sa vad daca ai postat nextu`. Jur ca asa faceam. Iar acum... Curiozitatea [ dintodeauna m-a stapanit ] e si mai mare ca la inceput. Daca atunci, prima data cand am citit am fost in fiecare zi nerabdatoare sa citesc si sa comentez, acum sunt in pragul mortii. Cel putin, asa ma simt eu. >.<
Ah, da. Ultimele randuri scrise din acest capitol m-au pus cu adevarat pe ganduri si m-au facut sa reflectez adanc asupra sentimentelor personajelor, cat si ale mele. Deja ma imaginam pe mine insami la locul faptei, si pot spune ca nu a fost deloc locul potrivit, din punct de vedere al lui Jesse.

Doamne, a trecut prin foarte multe chestii. Dar se pare ca inca mai gaseste putere sa lupte... Si totusi, mi-e teama. Si da, chiar si mie mi-e frica de ceea ce ar putea urma, caci, sincera sa fiu, am vagi banuieli, iar multe dintre ele, negative, cum ca s-ar putea intampla ceva rau cu Jesse. Ultimele sale cuvinte, toata treaba cu razbunarea sa, ma face sa ma gandesc la ce e mai rau si nu vreau asta ! In niciun caz ! -.-'

Crede-ma, in momentul in care a mai gasit putere sa-si aprinda o tigara, atat de tacticos din partea lui, am inlemnit si mi l-a imaginat plin de farmec, parca pregatit sa infrunte totul , sa infrunte realitatea.... xDD Ei bine, ramane de vazut ce se va intampla acum. Cu Jesse, dar si cu Blake... Depinde doar de tine... :[[
Multumesc ca ai adus nextul T^T Chiar voiam sa vad ce se intampla, insa... Sa fiu sincera, capitolul asta nu-mi place. Inceputul lui nu-mi place, fiindca... Pata rosiatica.... Nu vreauuu!
De asta nu-mi place, nu pentru ca nu ar fi scris bine. E scris formidabil <3 Mereu am admirat modul tau de a scrie, tot ce spui e atat de concis, incat iti capteaza atentia <3
Zau asa, caseta aia... Ma sperie! De ce trebuie sa fii asa dura cu mine si cu Jesse al meu?! Bine, si al lui Blake, dar al meu! Intelegi tu ce e in mintea mea:-"
Mira, pe Blake... L-ai creat asa superb <3 Cat poate fi de dulce! Pleaca dupa el! Nici nu stii cat de mult ii pot iubi pe baietii astia doi T^T. Nu vreau sa inchei ficul urat! :(( Vreau sa fie bine!
Jesseeeeee! E bineeeeee! Ajunsei si eu la o parte care, relativ, imi place. Lupta dintre ei m-a tinut cu gura cascata O.o Nu ma asptetam la asa ceva, dar ma bucur enorm pentru faptul ca acum e bine, macar relativ, si e in bratele lui Blake. Presupun ca asta inseamna ca e bine, nu?!
Sa se odiheanasca?! :O Tu ma urasti? Tu vrei sa ma inchida la 7+2 ?! Cum adica sa se odiheansca?! vreau sa fie impreuna, femeie! :((
Vreau noul capitol cat mai repede, si cu Jesse bine, altfel vin dupa tine! VIN!
:((
Salut fetelor:*:*...cum stiu cat de enervant e sa ramai in plop si plopul-n aer...am avenit mai repede cu nextul. Sper sa va placa :*:*

***

-Ar fi trebuit sa mergi la spital, nu sa te intorci aici, zise Felix, privindu-l pe Blake. Vom avea grija de Jesse.
-I-am promis ca ma voi intoarce. Acum ca l-am gasit, nu mai am de gand sa-l parasesc.
Jesse fusese tinut prizonier intr-un depozit parasit de la periferiile Londrei. Imediat ce iesii de acolo, Blake se indrepta spre primul loc unde vazu oameni si il suna pe Felix, iar acum erau, impreuna cu o intreaga echipa de criminalisti si o salvare in drum spre Jesse.
Odata ajunsi in fata depozitului, Blake cobora din masina, fara sa asculte de ordinele lui Felix sau a celorlalti politisit din preajma si se avanta inauntru. Nu vroia decat sa-l ia de acolo. Sa-l duca la spital pentru a primii ingrijire medicala. Starea lui nu fusese tocmai buna cand il lasase in acest loc, dar Jesse avusese dreptate. In halul ala probabil i-ar fi facut mai mult rau decat bine daca il misca.
Inauntru era mult prea liniste. Aerul era imbacsit cu miros de umed, mucegai si sange.
-Jesse! striga Blake pe masura de se apropia de el. Tanarul statea rezemat de perete, cu piciorele ridicate la piept si cu capul sprijinit de ele. Jesse, iubitule...zise, lasandu-se in genunchi langa el, atingandu-i usor parul cu mana. Insa in acel moment trupul se dezechilibra si aluneca intr-o parte. Jesse! Blake il prinse chiar inainte de a atinge podeau si il intinse usor pe spate. Ii lua pulsul, dar nu simtea nimic. Intra in panica si-si apropie ureche de pieptul sau ascultand...insa nu se auzea nimic.
-Va rugam, face-ti loc! zise un barbat care dori sa-l indeparteze pe Blake, dar acest se incrunta si refuza.
-Sunt medic...aduce-ti dracului defibrilatorul si o sonda! ACUM! Isi impreuna mainile si incepu sa apese pieptul tanarului cu putere, rugandu-se ca inima sa reincepa sa bata. Nu ar fi trebuit sa plece...nu ar fi trebuit sa-l lase aici! Nu putea sa fie mort...Nu avea sa accepte asa ceva! Barbatul de mai devreme veni cu defibrilatorul portabil si ii dadu lui Blake paletele.
-20 de ml adrenalina, zise Blake luand paletele si asteptand sa auda sunetul distinct care arata ca aparatul era incarcat.
Incarcarc la 60. Zicand acesta aproapie paletele de pieptul lui Jesse, lasandu-l sa fie strabatut de curent. Niciun semn... Incarc la 100, continua Blake cu incapatanare. Trupul se convulsiona, dar din nou niciun semn. La dracu', Jesse, hai, stiu ca poti. Incarc la 120...Insa nimic. Blake isi simtea ochii intepati de lacrimi pe care nu vroia a le lase sa curga. Nu putea sa-i priveasca chipul. Nu vroia sa-l vada asa. Stia ca cu fiecare minut ce trecea sansele ca inima sa sa-i bata era din ce in ce mai slabe.
Incarc la...
-Ajunge, Blake, auzi din spatele sau vocea lui Felix si ii simti mana pe umar. Lasa-l...nu-l mai chinui si tu. Jesse a murit.
Atunci nu a mai fost in stare sa-si tina lacrimile in frau. Le-a lasat sa cada pe obraji in voie. S-a intors spre trupul lui Jesse si si-a lasat capul pe torsul lui continuand sa planga ca un copil. Il pierduse! Ajunsese prea tarziu pentru a-l salva. La dracu'! Nu putea sa accepte asa ceva! Ridicandu-si capul, intinse mana spre trusa de prim ajutor si lua o siringa ce continea adrenalina si i-o injecta direct in inima pana ca cei prezenti sa reuseasca-l sa-l opreasca, apoi incepu din nou compresiile.
-Domnule doctor, a trecut deja...nu stim de cat timp e in starea asta, incerca asistentul sa-l faca sa se opreasca, iar Felix il prinse de umeri ca sa-l indeparteze.
- Taci! La dracu'! Jesse pe care il stiu eu nu s-ar fi dat niciodata batut, ci ar fi continuat sa lupte cu incapatanare. Nu-mi spune ca te-ai dat batut, pustiule! Enervat si indurerat ne propria neputinta isi stranse mana drepta pumn si lovi cu putere pieptul tanarului in dreptul inimii.
Atunci aparatul minuscul la care fusese conectat Jesse intre timp scoase un bipait strident, captandu-le tuturor atentia. Inima incepuse sa-i bata...Blake isi intoarse privirea spre el cand simti cev tragandu-l de mana.
-Ma cheama Jesse, nu pustiule, zise baiatul semi contsient, dupa care mana ii cazu, iar el inchise ochii obosit.
Asistetii il mutara cu grija cu targa in ambulanta care astepta la iesirea din depozit, iar Blake ii urma.
-Cand termin aici, o sa vin la spital, zise Felix, cercetand cu grija trupul celui care le cauzase atatea probleme.
-Te astept atunci acolo. Blake intra in ambulanta, iar aceasta pornii in viteza spre cel mai apropiat spital. Din fericire nu dura mult pana sa ajunga. Jesse fusese imediat consultat si supus mai multor teste, dar Bake nu avusese voi sa fie prezent. O asistenta il roga sa astepte in hol pana ce doctorii vor termina. Degeaba incercase sa-i explice ca si el este doctor, caci nu-l asculta.
Intr-un final un doctor mai in varsta veni in camera de asteptare.
-Sunteti aici pentru pacientul pe care l-au adus in stare grava acum jumatate de ora?
-Da. Ce s-a intamplat? Cum se simte? Blake se ridica de pe scaunele inconfortabile, pregatit mental sa asculte vestile, care banuia ca nu sunt prea bune. Doar pentru ca inima incepuse din nou sa-i bata, asta nu inseamana ca Jesse scapase. Indiferent de faptul ca era om si nutrea speranta, era si doctor si recunostea un caz deosebit de grav cand il vedea.
-Corpul sau e foarte slabit, incepu doctorul sa vorbeasca. Nu stiu...
-Sunt doctor chirurg, ii taie Blake vorba. Puteti sa fiti sincer cu mine.
Celalalt doctor respira oarecum usurat si continua:
-Are rani pe 60% din suprafata corpului, 3 coaste rupte, ruptura de muschi in mana stanga, ruptura de splina ce a cauzat hemoragie interna si o contuzie. Cum am zis, corpul ii era foarte slabit, malnutrit. Din cauza hemoragiei cavitatea abdominala era plina de sange. Plamanii i-au cedat si am fost nevoiti sa-l conectam la o sonda. I-am aspirat sangele din abdomen si i-am facut trasfuzii, dar degeaba. Daca trupul sau ar fi mai puternic as recomanda o splenectomie, dar asa nu putem decat sa-l punem sub tratament si sa ne rugam ca isi va face efectul.
-Inteleg...pot sa-l vad?
-Va numiti Blake Thorton?
-Da...dar de unde?
-Sunteti trecut la persoane de contact in caz de urgenta. Nu ar trebui sa va las sa stati mult, dar avand in vedere ca sunteti medic, o sa fac o exceptie. Urmati-ma...
Blake tacu si-l aproba din cap, apoi il umra pe holurile intortocheate ale spitalului pana ce ajunsera in dreptul unui salon privat. Ii zambi trist lui Blake, apoi se indeparta, lasandu-l singur. Doctorul deschise usa si intra in camera intunecoasa. Se aseza pe scaunul de langa pat si ii lua mana lui Jesse intr-a lui. Trupul tanarului era tot badajat, incepamnd de la brate, tors si probabil, daca s-ar fi uitat si pe picioare. Fata sa era vanata si umflata pe alocuri, iar fruntea era, la rnadul ei stransa cu un bandaj. La gura ii era atasat un tub prin care putea sa respire, iar in maini si in abdomen avea alte tubulete mai mici, prin care pe de-o parte primea sange de la perfuzia de langa pat, iar pe de alta i se aspira sangele care, din cauza emoragiei ajunge in cavitatea abdominala.
-Vei fi bine, ii sopti Blake tanarului, dar defapt se incuraja singur. Trebuie sa cred ca vei fi bine, Jesse. Indiferent ce-mi zice pregatirea medicala, tu de cele mai multe ori mi-ai demonstrat ca nu totul e batut in cuie. Te rog, arata-mi ca ma insel si acum. Te rog...

-Au trecut deja trei zile. Nu trebuia sa existe vreo schimbare? Blake isi intoarse privirea obosita spre Ray, care statea sprijinit de geamul ce despartea salonul lui Jesse de holul spitalului. Blake...tu esti doctor. Spune-mi ce parere ai!
-Uneori lipsa de vesti noi e un lucru bun. Starea lui se putea inrautati pana acum, dar e stabil. Avand in vedere situatia, nu cred ca putem cere ceva mai mult. Blake se ridica de pe scaunul unde statuse si se apropie de geam. Timp de trei zile il veghease si nimic. Jesse nu dadea niciun semn ca ar dori sa-si revina. Semnele lui vitale erau stabile, dar asta nu excludea posibilitatea unei come. Cert era insa ca daca nu-l vor scoate din starea asta, intr-n final corpul ii va ceda. Cel mai rau lucru era ca nu raspundea tratamentului. Ruptura de spina nu se ameliorase si nici nu dadea semne ca o va face.
-Vreau sa-l operezi.
Blake trasari si-si intoarse privirea spre Ray, care parea la fel de obosit ca si el. Barbatul brunet privea pierdut un punct fix, ca si cum incerca sa-si dea seama daca spune o tampenie sau nu.
-Daca o fac, va muri, Ray. Inca nu e destul de puternic ca sa reziste operatiei. Sunt peste 90% sanse ca Jesse sa moara pe masa de operatie.
-Si crezi ca ar prefera sa ramana asa?! Ray il strapunse cu privirea. Uita-te la el! Deja e mort! Daca nu facem ceva acum...
-Nu e mort! Blake se apropie de el, ridicand tonul si sustinandu-si privirea dura.
-Cred ca ar prefera sa moara de mana ta, decat sa ramana asa.
-Nu am degand sa-l omor!
-Nu, ai de gand sa-l lasi sa sufere, nu-i asa?
Asta fusese ultima picatura. Blake isi stranse mana in pumn si-l lovi cu putere pe Ray peste falca, facandu-l sa-si piarda echilibrul si sa se sprijine cu spatele de perete. Barbatul mai inalt clipi de cateva ori, uimit de tupeul celuilalt, apoi se ridica si se impinse in Blake pana ce amandoi se lovira cu putere de perete.
Blake reusi sa scape din stransoarea lui tocmai la fix pentru a se feri de o prima lovitura, dar, din pacate nu reusi sa se dea din calea celei de-a doua, care il facu sa injure printre dinti si sa se pregateasca sa loveasca si el.
-Ce dracu' aveti amandoi?! auzira o voce binecunoscuta ce-i facu sa opreasca nebunia. Il privira pe Felix care se apropia cu pasi mari hotarati si care se puse intre ei, blocandu-le calea. Stiu ca sunteti obositi si nervosi, dar daca va bateti intre voi nu-l veti ajuta pe Jesse. Ray, daca Blake zice ca nu poate sa-l opereze, nu-l va opera si gata, iar Blake, la fel ca tine, Ray e ingrijorat. Nu are rost sa va luati la pumni! Nu mai sunteti adolescenti!
Cei doi barbati isi plecara privirile in pamant rusinati de modul in care se comportau. Erau perfect constienti ca oboseala sau mai bine zis intreaga situatie ii facea sa reactioneze asa, dar era oare asta o scuza?
-Imi pare rau...murmurara la unison.
Felix zambi si se relaxa.
-Vreo schimbare? A reactionat? Ceva, orice?
-Nu. Blake redeveni serios. La dracu'! Nenorocitul ala l-a distrus! Lovi cu pumnul in perete din cauza frustrarii. Sunt doctor si nu pot sa-l ajut. Nu pot face absolut nimic pentru el! Mai lovi o data cu celalalt pumn peretele, insa asta nu-l ajuta cu nimic. Ii era frica...nu vroia sa-l piarda. Nu credea ca ar suporta. Chiar daca se cunoscusera in urma cu doua luni, Jesse insemna totul pentru el. Ar fi renutat la orice doar pentru a-l face fericit.
-Ai incredere in el, Blake. Jesse nu te-ar face sa suferi. Blake il privi pe Ray cu care in urma ca cateva minute se luase la pumni, dar care acum ii zambea de parca stia un secret. Isi va reveni.
-Nu ai de unde sa sti asta. Niciunul nu stim.
-Eu stiu, zise Ray cu tarie.
-Cum?
-Isi misca mana.
-Ray, daca asta e o gluma, sa sti ca nu e...
-Uita-te, zise Ray cu mai mult entuziasm in voce. Isi misca mana!
Blake isi intoarse privirea spre geam si vazu si el. Ray avea dreptate. Intra repede in camera si se aseza langa patul baiatului asteptand. In urma lui venira ceilalti doi barbati insa preferara sa pastreze distanta in cazul in care Blake ar fi avut nevoie de spatiu.
-Cheama-i doctorul, zise acesta pe un ton hotarat. Felix aproba din cap si iesi afara din salon, iar Blake continua sa astepte. Ii lua mana tanarului intr-a sa si o stranse putin, iar, spre bucuria lui, gestul fusese intors. Nu dura mult si niste ochi incredibil de albastrii il privira surprinsi si confuzi.
Stai linistit. Iti voi scoate sonda ca sa poti vorbi, bine? Vocea doctorului era blanda si calda. Isi duse ambele maini pe fata lui Jesse si desprinse sonda, apoi o scoase cu grija afara. Tanarul incepu sa tuseasca, inchizandu-si din nou ochii din cauza durerii. Tocmai atunci in incapere veni Felix cu doctorul mai in varsta, care se apropie repede de pacient ca sa-l examineze.
-Sti cum te numesti? intreba in timp ce ii cerceta pupilele. Baiatul dadu din cap in semn ca da, apoi incerca sa vorbeasca:
-Jesse...Rosson, zise cu greutate.
-Foarte bine. Sti cine sunt acesti barbati?
Jesse isi plimba privirea prin camera pana ce zari chipurile ingrijorate ale celor trei barbati si zambi chinuit.
-Un incapatanat...un tradator...si un roscat.
Cand il auzira barbatii zambira. Chiar si in acesta situatie Jesse tot Jesse ramanea.
-Poftim? intreba doctorul uimit.
-Blake...Ray si Felix.


( mentionez...cand Jesse zice tradator se refera la Ray pentru ca ghiceste ca din cauza lui a aflat Blake unde este)
-Un incapatanat...un tradator...si un roscat.

Ehh, exact cum ai scris si tu in acest capitol, Jesse ramane tot Jesse. * laughs * Dar revenind la alte lucruri.. tu stii ca am citit stand, totusi, cu sufletul la gura ? Doamne, cand am vazut ca Jesse nu raspundea incercarilor numeroase ale lui Blake de a-l salva, ma speriasem rau de tot. >.< Credeam ca acesta va fii finalul, dar am sperat ca totul va fi in regula, ca se va termina cu bine. Si iata ! Jesse este OK si ma bucur enorm, nici n-ai habar ! :X

God ! Blake chiar tine la el ! De fapt, ce aiureli spun.. Il iubeste si asta e cel mai important. ^.^ Deci, serios vorbind acum... Felicitari pentru acest fic minunat. Este superb si da, stiu ca ti-am mai spus asta in milioane de comm`uri pana acum, dar nu ma pot abtine, caci este chiar fascinant. * smile *
Am la emotii ! Pentru ca nu stiu cum se va termina, mai ales ca acum Jesse este in spital, cu atatea lovituri grave si tot felul de prostii. Ii dau dreptate lui Blake : nenorocitul ala merita tortura, nu moarte ! :-L Dar ce mai conteaza acum ? ... Dragostea dintre cei doi n-a murit si asta cred ca este cel mai important. Ofc, astept urmatorul capitol; vreau un - happy ending -. ^^ * big hugs *
Buna MiraA, sunt asa fericita ca ai ajuns repede cu nextul, ma lasasei chiar in suspans :-s
Jesse a murit.
Tu stii cum m-ai omorat cu replica asta? Am citit-o de zece ori ca sa fiu sigura ca acolo scrie a murit. Ma bucur ca ai decis sa nu il omori, pentru ca nu stiu ce faceam cu tine :)) Adica e personaj principal, nu avea cum sa moara nu? Oh cat de dragut a fost Blake sa se implice si sa il aduca la viata. Adica e si normal, doar il iubeste mult. Imi place ca nu s-a dat batut, asa as fi facut si eu in locul lui cu persoana iubita :3
Pot spune ca pe parcursul acestui capitol, mai ales la inceput, am trait multe emotii si iar m-ai tinut in suspans. Imi fugeau ochii mai jos, atat de jos incat voiam sa vad daca Jesse e bine si totusi nu am reusit asta decat pana cand chiar trebuia sa ajung la frazele alea. Ma bucur ca a aparut si Ray prin cadru, incep sa il indragesc din ce in ce mai mult pe tipul asta ^^
-Un incapatanat...un tradator...si un roscat.
Pana si pe mine m-a amuzat replica asta, nu numai pe ei ;))
Te felicit din nou pentru acest capitol minunat >:D<
Pupici, dear :3 :*
Gomene ca ajung atat de tarziu T^T. Acum, pe ultima suta de metri, suntem mancati si linsati si mai dam si o simulare. Draci baltati! DE asta ajung atat de tarziu, draga mea, si sper sa ma ierti pentur acest lucru.
Sunt fericita sa ajung si aici, sa citesc <3 Ca de fiecare data, ne-ai adus un capitol lung si suculent, menit sa ne faca fericiti :]

In afara inceputului formidabil, la care nu am nimic de comentat, literar vorbind, scorpia de mine iese la suprafata, cu pusca scoasa ,intrebandu-se de ce dracu' apar acele ''i''-uri. Niciun verb nu primeste un al doilea ''i'' decat daca e la indicativ, perfectul simplu, atat si nimic mai mult! Si asta doar la persoana intai, aici nefiind cazul. Exemplu: eu citii. Si in vorbire se simte aparitia celui de-al doilea ''i'', pe cand la verbele tale, care sunt la persoana a treia, nu se aude inca un ''i''!

Acel surprinzator ''face-ti'' e un simplu faceti, legat. Cine faceti? Voi faceti. Analog ''aduce-ti'' = aduceti.

Lasand la o parte gramatica, de ceeeeeee?! De ce trebuie sa ma ingrijorezi atat? :(( Cum adica Jess... Jess e mort?! CUm?! Nu se poate sa fie mort, MIra! Nu imi face asta, nu-mi ucide frumosul! T^T
Te iubeeeeeeeeeesc! ^:)^ It's alive!. Jesse al meu traiesteeeeeeeee! T^T
Hai, maaa! :(( Cum sa fie prea slabit?! Tu chiar vrei sa o iau razna de tot, mai rau decat am luat-o?! Mira, vreau sa fie bine!

[ Ce dracu' e splenectomia? >.>" ]

Cand ai zis de ''vocea binecunoscuta'', m-am gandit la frumosul meu! :o3 Hai, maiii, il vreau inapoi! :o3
Te iubesc! Mi-au dat lacrimile! A fost asa frumos! Isi revine! Parca am si eu ochisorii aia albastrii in fata mea si-mi ivne sa-i pup! :X
Replica lui Jesse, cu incapatanatul, tradatorul si roscatul,a fost de milioane. Iti ador stilul comic! Stii asta, dar am s-o spun mereu! ADor modu-ti de a scrie!
Esti mondiala. Mondiala!

A fsot forbidabil, plin de actiune, plin de drama, durere, cateva glume frumoase si un strop de dragoste! Iti multumesc pentru un capitol uimitor, care sa ma ajute sa trec si eu mai bine peste simularea la mate!
Bafta la scris in continuare! Esti uimitoare, ca intotdeauna! <3
Aprecierile mele pentru unul din ficurile mele favorite si o scriitoare ce merita toate laudele! <3
Deci am ajuns la final...Nu pot sa va spun decat ca va multumesc ca ati citit si sper ca va placut (sper sa va placa la fel de mult si partea a doua, poate chiar mai mult :)) ) Precizez ca partea a doua va fi postata tot aici, in continuare (nu-mi place sa deschis nush cate topicuri) Aaa...nush cnd voi posta primul capitol de la ea...sper sa am timp de scris in curand.
Dar pana atunci...spor la citit si ms inca o data fetelor:*:*

***

-Esti sigur ca te simti bine? As putea sa vorbesc cu doctorul sa te mai tina...
-Pentru a suta oara: sunt bine. Jesse ii zambi barbatului ce il privea ingrijorat, apoi isi inchise micutul geamantan in care isi avea indesate putinele lucruri cu care venise la Londra in urma cu aproape doua luni
Da, trecuse deja atat de mult timp de cand se afla aici.
Chiar daca isi recapatase cunostiinta relativ repede dupa trauma pe care o suferise, lucrurile nu decursesera tocmai lin. Fusese supus la doua operatii destul de dificile, una pentru a-i indeparta splina, iar a doua pentru a-i reface tesutul muscular care fusese distrus. Mana inca il durea si nu si-o putea controla foarte bine, dar stia ca in timp dexteritatea ii va reveni. Lasand astea la o parte si cosmarurile care inca il bantuiau, dar care acum prinsesera alte forme, era bine. Sau, mai bine zis...relativ bine.
Blake statuse langa el in toata acesta perioada, iar, in scurtele momente in care nu era prezent, ori Ray era la capul patului sau, ori Felix, insa niciodata nu fusese lasat singur. Probabil le era teama sa nu faca vreo prostie.
Nu putea sa-i invinovateasca, caci, intr-un fel, aveau dreptate. Nu o singura data ii trecuse prin minte sa incheie toata povestea asta, dar nu putuse sa o faca. Era confuz...
Chiar daca trecuse atat de mult timp, el nu vorbise cu Blake despre ce s-a intamplat atunci. Nu vorbise cu el despre Issabela si nici de ce se afla inca aici cu el. Ii era teama de raspuns. Daca statea doar din vinovatie?!
-Ce s-a intamplat? parca vroiai sa pleci cat mai repede de aici. Nu-mi spune ca te-ai razgandit...
-Ce cauti aici, Blake? Jesse isi ridica privirea senina, dar plina de durere spre el. N ar trebui sa-ti pierzi vremea cu mine...De ce nu esti cu Issabela? fara sa vrea ridicase tonul cu cativa decibeli, in timp ce ochii i se umplusera de lacrimi. Uimit isi duse mana pe obraz si sterse darele umede cu dosul ei.
-Nu am fost cu Issabela, nu vreau sa fiu cu ea. Eu te vreau pe tine. Tot timpul te-am vrut pe tine.
-Dar...atunci...Issabela, iar eu nu pot sa...
Blake se apropie de el si-l cuprinse in brate sale.
-Intelege, nu mai este nimeni ca tine. Absolut nimeni. Te iubesc. Zicand acestea isi lasa capul in jos pana ce respiratia lui calda atinse gatul tanarului, facandu-i pielea sa se infioare. Jesse ofta si-si agata mainile de umerii doctorului, ridicandu-si buzele intredeschise spre el intr-o rugaminte muta pe care Blake o ghici imediat. Ii cuprinse buzele bland, bucurandu-se de gustul lor dulce si intoxfiant de care ii fusese atat de dor. Isi lasa limba sa treaca peste buza inferioara, apoi o prinse intre dinti si stranse putin de ea, pana ce auzi geamatul plin de satisfactie al tanarului. Jesse se ridica pe varfuri si-l trase mai aproape pe Blake, dar vazand ca nu face el primul pas, lasa deoparte toata nesiguranta si-si strecura limba in dulceata gurii sale, dorind sa-l guste pe deplin.
-Te vreau, sopti tanarul, imediat ce intrerupse sarutul pentru a trage o gura mare de aer. Te vreau asa cum nu am dorit nimic altceva. Ochii sai albastrii ce erau tulburi de dorinta pura nestavilita il priveau cu ardoare pe Blake, care faca doi pasi in spate si trase jaluzelele de la geam si inchise usa ca sa nu fie derajati, dupa care se reintoarse spre Jesse si, fara sa zica absolut nimic il ridica in brate, si-l duse spre pat. Jesse isi incolacii picioarele in jurul taliei sale, prinzandu-i din nou buzele intr-un sarut care nu se incheie nici atunci cand simti suprafata moale de sub el.
Blake isi strecura mana pe sub tricoul pe jumatate ridicat al tanarului, mangaindu-i linia rosiatica ce ramasese in urma operatiei, apoi continua sa urce spre torsul ce se incorda la cea mai mica atingere. Cand ajunse in dreptul nurilor si ii atinse Jesse isi lasa capul de tot pe spate si gemu lung ca si cum senzatia ce-l incerca era de nedescris.
-Esti asa frumos, sopti Blake, privindu-i chipul. Si esti doar al meu. Nimeni nu se va mai atinge de tine...Zicand acestea trase de tricou pana ce reusi sa-l dea de tot jos, dupa care inlocui mainile cu gura, incepand sa guste pielea infiorata ce i se oferea. Jesse se arcui si mai mult spre el, ducandu-si mainile in parul lui blond care era mai lungut acum si-si deschise larg ochii cand ii simti limba atingandu-i unul din sfarcuri.
-Blake! Senzatia puternica il strabatu din cap pana-n piciore, lasandu-l fara vlaga. Era prea mult...mult prea mult pentru simturile sale rascolite. Elibera parul lui Blake din strasoare, lasandu-si mainile sa se plimbe in jos pe gatul barbatului, apoi mai jos pa clavicula acestuia dupa care alunecara pe pielea spatelui care era toata transpirata.
-Te iubesc, ii sopti barbatul l-a ureche, in timp ce mainile sale coborara in jos pana ce atinsera slitul pantalonilor pe care il descheiasera cu o repeziciune necaracteristica lui. Oricat de mult incerca sa se abtina, nu reusea. Modul in care Jesse ii raspundea fiecarei atingeri il dadea peste cap. Il vroia si gata. In ultimele saptamani isi repetase ca trebuie sa se abtina, ca Jesse nu e pregatit pentru asa ceva, dar acum...acum toate argumentele pe care si le daduse singur pareau fara noima. Erau impreuna, se iubeau si se doreau unul pe celalalt. Nu era nimic mai simplu decat atat.
-Mai repede...Blake...mai repede, zise tanarul printre suspine, ducandu-si mainile intre trupurile lor si desfacandu-i la Blake pantalonii. Prinse umflatura prin materialul boxerilor si stranse putin de ea pana ce auzi geamatul barbatului.
-Cum doresti, ii raspunse Blake zambind. Era uimit ca Jesse reactiona asa, dar nici el nu era mai bun. Prin doua miscari bruste arunca ambii pantaloni undeva pe podea, apoi incepu sa-i dea si boxeri jos tanarului ce nu parea a mai avea stare. Jesse...Jesse uita-te la mine, ii ceru cu o voce rugatoare. Baiatul isi deschise ochii si ii zambi. Blake ii lua bratele si i le incolaci in jurul gatului sau, apoi cu un brat ii ridica un pic talia ca sa-l poata patrunde mai usor.
-Blake! Baiatul suspina cand il simti adancindu-se in el si-si incorda tot trupul, ce protesta contra durerii. Isi infipse unghile in umerii lui Blake si il musca usor de clavicula, dar instinctiv isi ridica bazinul spre el, indemnandu-l sa continue. Totusi Blake ezita. Nu vroia sa-l raneasca asa ca se oprise deindata ce reusise sa-l penetreze, dar efortul ii scalda instantaneu tot trupul in traspiratie. Respiratie i se ingreuna pe masura ce trupul ii pulsa, cerandu-i implinirea. Jesse era atat de stramt si de cald, incat ii venea greu sa se abtina. Vroia sa se retraga, apoi sa-l patrunda din nou pana ce amandoi nu vor mai fi in stare sa se miste. Si totusi...ezita...Iar Jesse paruse sa inteleaga care e problema. Isi ridica fata si-l privi drept in ochi pret de cateva momente, apoi cu o mana ii mangaie chipul ce parea chinuit si ii zambi. Isi intredeschise buzele si ii saruta barbia, apoi isi plimba limba pe muxilarului sau pana ce il simti tremurand.
Nu mai ezita. Te vreau la fel de mult cum ma vrei tu pe mine, sopti cu o voce plina de pasiune, dupa care incepu sa-si miste bazinul, facandu-l pe Blake sa se adanceasca si mai mult in el.
-Jesse! Iarta-ma, dar nu mai pot rezista!
Blake isi trecu mainile de-o parte si de alta a trupului lui Jesse, sprijinindu-si toata greutatea in ele, apoi incepu sa se adanceasca si sa se retraga din trupul ce tremura si il chema. Jesse isi inchise de tot ochii, lasandu-si capul sa se afunde in perna, bucurandu-se de senzatiile pe care celalat barbat i le oferea. Isi incolacii picioarele in jurul taliei sale, facadu-l sa se apropie si mai mult, dupa care ii prinse buzele intr-un sarut lacom.
Miscarile lor deveneau mai rapide, mai bruste pe masura ce trupurile li se incordara in asteptare. Amandoi o simteau...niciunul nu mai era in stare sa reziste...
Jesse atinse primul apogeul. Trupul i se incorda si se stranse in jurul lui Blake, aducandu-l si pe acesta pe culmile placerii. Barbatul gemu adanc, apoi isi lasa trupul sa cada fara vlaga peste Jesse, care nu protesta deloc.
Statura asa o vreme, ascultandu-si propriile respiratii sacadate si bataile repezi ale inimilor ce pareau a fi una singura.
-Ar trebui sa ne imbracam, zise intr-un final Jesse. Daca ne prinde cineva asa...incepu sa chicoteasc amuzat. Blake isi ridica chipul de pe umerul tanarului si il saruta pe buze.
-Probabil ai dreptate, dar nu-mi pasa. Nu-mi pasa de nimic altceva decat de faptul ca tu esti in bratele mele.


-Jesse...? Blake deschise ochii somnoros si privi confuz partea goala de pat. Jesse nu era acolo. Stia ca probabil tanarul era doar la baie sau in bucatarie, dar inima i se stranse de durere. Inca ii era frica...frica de a nu-l pierde din nou. Dadu cearceafurile la o parte si se ridica din pat, dorind sa mearga spre bucatarie, dar vazand usa de la terasa deschisa, se razgandi si merse acolo. Se sprijinii cu spatele de perete si privi profilul tanarului de care se indragostise. Jesse parea pierdut in ganduri...din nou. Trecusera cateva zile de cand se reintoarsera in L.A, iar Jesse le petrecuse in mare parte la el acasa. Parea a fi bine...dar Blake stia ca nu e adevarat. Chiar daca zambea, existau momente, ca cel de acum, cand baiatul se inchidea in el si devenea ganditor. Nu-i placea sa-l vada asa...
-Jesse? il striga din nou si se apropie de el, incolacindu-si mainile in jurul taliei sale si lipindu-i spatele de torsul sau. S-a intamplat ceva? E inca devreme...De ce te-ai trezit la ora asta?
Jesse isi intoarse chipul spre el si il saruta scurt pe buze inainte de a incepe sa vorbeasca.
-Mi-am dat demisia. Vocea sa era soptita, dar fara inflexiuni. I-am spus la Ian ca nu mai pot sa fiu reporter de exterior.
-Esti sigur ca asta vrei, iubitule? Iti place ceea ce faci.
-Da, sunt sigur. Nu mai am nevoie sa fug... Jesse se intoarse in bratele lui Blake si ii zambi. Acum am pentru ce ramane.
-Voi fi aici chiar daca te hotaresti ca vrei sa-ti continui cariera. Nu vreau sa alegi...
-In saptamana aia nu m-am putut gandi decat la tine. La tot ce s-a intamplat cu mine...cu noi, zise Jesse zambind trist. Nu-mi pasa ca voi muri, dar imi parea rau ca nu am reusit sa mai petrec o zi cu tine ca sa-ti spun totul. Nu Malone ma speria...nu ceea ce-mi facea el, ci faptul ca nu te voi mai revedea.
-Jesse...
-Sti, inainte sa moara mi-a spus ca sunt ca el, zise tanarul si-si ridica privirea spre Blake. Mi-a spus ca sunt doar un criminal.
-Nu esti un criminal, Jesse! afirma cu tarie Blake.
-Ba sunt. Jesse isi privi mana stanga ce inca era slabita. Am facut multe lucruri de care nu sunt mandru. Chiar si eu am luat vieti, Blake. Poate nu am facut-o ca el, dar totusi am facut-o. Cat timp am fost trimis in zonele de conflict din Orientul Mijlociu...am omorat. A fost legitima aparare, dar o crima tot o crima ramane. Acum poti sa mai spui ca ma vrei? Ochii sai albastrii il privira pe celalalt barbat asteptand un raspuns, pe care, defapt nu vroia sa-l auda.
-Nu esti un criminal. Criminali sunt cei ce fac astfel de lucruri din pura placere. Tu esti un om bun, careia ii pasa. De cate ori nu ti-ai riscat viata pentru persoane pe care nu le cunosteai? De cate ori nu te-ai pus pe locul doi doar pentru ai ajuta pe altii? Uita-te la mine, Jesse, zise Blake si ii ridica fata tanarului ce refuza sa-l priveasca. Nu e nimeni altcineva pe care l-as vrea mai mult decat pe tine. Indiferent ce ai facut...indiferent ce decizii iei...eu nu vreau decat sa te iubesc.
Ochii lui Jesse se umplura de lacrimi pe care nu se chinui sa le ascunda. Nu era din fire un sentimental sau un romantic, iar de plans nu prea plangea, dar aceste simple cuvinte il facura sa prinda din nou viata. Blake il iubea...la fel de mult precum il iubea si el. Si il vroia...
Blake isi incolaci bratele in jurul tanarului si il ridica cu usurinta, facand cale intoarsa si indreptandu-se spre camera.
-Blake, ce faci?
-E devreme, iubitule, zise barbatul pe un ton amuzat. Te duc in pat ca sa-ti arat cat de mult pot sa te iubesc...
-Mai mult ca aseara?
-Mult mai mult, zise doctorul inainte de a-i acoperi gura cu a sa. Il lasa printre asternuturile albe, continuand sa-l sarute cu nesat, in timp ce trupurile lor incepusera deja sa se lase in voia placerilor ilicite care le erau promise...






Sfarsitul primei parti
Si iata-ne ca am ajuns si la sfarsitul primei parti. Nu cred ca e cazul sa ma agit si sa te rog sa faci o continuare, adica un al doilea sezon, pentru ca deja ne-ai anuntat ca va fi unul inca dinainte sa fi pus ultimul capitol. Ei bine, acum sa spun ce am de spus.

Nu ma gandeam ca ne vei aduce o scena atat de incitanta in ultimul capitol, dar nu ma intelege gresit, chiar si eu am vrut una, dar ma gandeam ca daca Jesse a fost in spital… Nu va fi nimic de genul acum. Totusi m-ai lasat uimita cat de bine ai descries scena aia, incepusem si eu sa transpir si sa simt fiori, nu numai cei doi. Ei bine, apreciez din nou faptul ca exista dialog in timpul acelui act, astfel a fost mult mai placut sa citesc. Nu m-ar deranja daca nu exista dialog, insa parerea mea este ca e mai bine sa spuna atat seme-ul cat si uke-ul cate ceva, ori ca ii spuna numele, ori ca il roaga ceva, orice, dar numai sa vorbeasca :))
Ti-am mai spus-o de doua ori cred ( sau o data sigur am facut-o xD ) ca in ficul tau nu prea iti poti da seama care e defapt seme si care uke, pentru ca amandoi tanjesc unul dupa trupul fiecaruia. Mi-au placut replicile lui Jesse, ceva de genul ca si el il vrea pe Blake, nu numai Blake pe el. Acum serios, chiar m-ai impresionat aici.
Ca sa trecem si peste asta, nu numai scena mi-a placut … Ci si restul capitolului. Pentru ca si acolo am simtit niste fiori. Nu stiam daca pana la sfarsit o sa se intelegeaba bine, dar acum sunt convinsa. Ei bine, eu voiam sa descrii si in continuare :-" Stiu, sunt cam egoista, dar asta e :">

Te felicit din nou pentru finisarea primei parti, sweetheart si bafta cu noua parte si multa, multa inspiratie, nu ca nu ai avea ;)
Chuu~

PS: Ma bucur ca ti-am citit ficul ^^
Mira, ca de obicei, vine cu idei geniale, uimitoare. Nu cred ca sunt singura uimita de aceasta "prima parte". Ficul facut de tine se apropie din ce in ce mai mult de o carte, ceea ce mie, personal, imi place la nebunie.
Acum...
Mi se pare formidabil faptul ca Jesse e acum bine. Sa fiu sincera, eu, personal, sunt de parere ca nu se putea sfarsi trist ficul asta, au avut prea multe aventuri ca sa se desparta la sfarsit si ma bucur dorinta ca cei doi sa fie, precum ai spus, "relativ" bine, in loc sa se desparta sau mai stiu eu ce.
Imi place teribil de tare nota dramatica pe care o dai ficurilor tale, datorita faptului ca stii sa-i faci sa se intepe si sa se "zgarie pe ochi", ca sa folosesc o metafora, ca doar am si eu examen la romana, nu?! :))
Linie rosiatica?! Operatie? Sa fiu sincera, aceste... Trei cuvinte nu maprea incanta. Deloc! Nu-mi plac operatiile si sper ca frumosului mue nu ii va amane vreo cicatrice, nu vreau T^T Dar, cu toate astea, partea cu "te vreau" imi suna... De fapt nu-mi suna, e foarte perversa, extrem de perversa!! Esti o perversa, daa?! Sa stii de la mine:-"
Iti tai cratima de la ''l-a ureche'' si-ti bag acea liniuta in fundulet. De cand naibilor se despart prepozitiile prin cratima?! Aaaaaaaaaaa?! Ia zi-mi si mie:-w. Te mananc cu fulgi cu tot, desi te iubesc! Iti mananc cratima! Vin dupa tine! T^T Sa nu te prin ca mai folosesti astel cratima, ca te mananc. De ce? Pentru ca o cratima, in conditiile de fata, nu are ce cauta. Argment? "la'' e o prepozitie si leaga acel frummos complement deloc "la ureche" de predicatul "sopti", in niciun caz nu e un perfect compus si un pronume de forma scurta!!!
Ale dracului ''i''-uri, Mira! Le mananc! Cand e nevoie de dublu ''i'', nu-l dai. Verbul ''a sti'' se scrie cu dublu "i" la prezent.
Acum chiawr te iubesc. Intai imi dai un yaoi... O da:>, apoi imi dai de intels ca apare inca unul. Prima parte s-a terminat atat de frumos, incat imi vine sa musc din tine. De ce?! A fost formidabil, de-aia.
Te felicit pentru acuratetea de care dai dovada in redactarea unui astfel de fic, unei astfel de povesti ce poate fi numita chiar "roman", desi nu are circumstantele acestuia decat intr-o oarecare masura.
Ai descris atat de bine personajele, Jesse a fost un pesonaj att de complex, incat nu ma pot abtine sa nu ranjesc de fericire ca te-am putut citi. Mi-a placut enorm, desi m-au suparat unele greselute .Suparat... Intr-un sens bun, daca se poate asa, fiindca, facand abstractie de ele, totul a fost superb. Sper sa fie si greselutele grmaticale si de pucntuatie puse la punct curand.
Felicitarile mele oricum iti sunt adresate, draga mea, si ma simt onorata sa te citesc, sa pot comenta la ficul tau si sa mai adaug si cate un sfat printre randurile de lauda, cand adaugi "i"-ul pe care deja am casunat sau cine stie ce:)). Nu mi-o lua in nume de rau, o fac din prietenie>:D<
Cum spuneam, felicitari! Iti urez bafta in continuare. ma bucur ca e prima parte si ca va veni,deci, si o a doua. Sper ca, in curand, sa poti ajunge sa ne pui si primul capitol din a doua parte.
Sunt tare, tare curioasa cum se vor desfasura lucrurile!
Inca o data, felicitarile mele si toate laudele de care poti avea parte, deoarece le meriti din plin, te descurci minunat, stii sa ne captezi atentia, stii sa ne faci sa iti adoram modul de a scrie si nu numai.
Noroc in continuare si inspiratie! <3

P.S.: Sper sa renunti la ''i''-uri! :-w
uf, nici nu mai stiu ce sa mai spun inafara de faptul ca esti un geniu!! :x penultimul capitol ti l-am citit la scoala si mi-ai umplut ziua de fericire. ai descris atat de bine totul, sentimentele lui Blake cand l-a vazut pe Jesse in halul ala :( si apoi lunga asteptare pana ce Jesse si-a revenit. Superb! Ca sa nu mai zic de bataia dintre Blake si Ray si replica lui Ray cand a spus "Isi misca mana!" ;)) Iar la finalul capitolului, cand Jesse i-a recunoscut pe cei trei, eram pe jos de ras la propriu, colegii mei probabil credeau ca sunt nebuna :)).
Iar ultimul capitol... finalul... :love: nici nu cred ca se putea termina altfel. Poate ca ar fi un singur lucru de spus :-? Blake putea sa ii spuna lui Jesse ce i-a facut vacuta aia de Issabela, dar cred ca atunci ar fi stricat tot farmecul, deci in concluzie totul e delicios de perfect ;)). Cat despre faptul ca Jesse a demisionat, il inteleg perfect, dar pe viitor sunt sigura ca ai sa faci tu cea sa-i pui in valoare in continuare talentele >:)
Finalul ma duce cu gandul la sfarsitul primei serii din Junjou Romantica, cu acele carti aliniate pe podea, doar ca tu... tu... tu!... o//o o scena fierbinte plus inceputul alteia (care ne poarta pe noi departe, pe meleagurile imaginatiei dezlantuite; sau cine stie, poate o vei continua chiar tu :x) e mai mult decat ne-am putea dori.
Nu stiu ce sa mai zic... nu mai am cuvinte. Pe tot parcursul acestui fic mi-ai dat emotii, m-ai facut sa simt ce au simtit persinajele si sunt sigura ca toate am simtit la fel. Abia astept parte a doua si sper sa apara curand, mai ales ca aproape s-a terminat scoala si e vara si cald >:) (don't mind me, I'm delirating XD).

Multumim pentru aceasta poeveste splendida!
Oh Dumnezeule ! Cum se poate ca ajung atat de tarziu ??? >.< God, si nu am fost aici la timp sa comentez sfarsitul primei parti. Ei bine, ti-am mai zis de nu stiu cate ori ca ai facut intr-adevar o treaba buna. De fapt, e o treaba foarte buna, cea mai buna dintre toate. :X
God.. Banuiesc ca era imposibil sa nu ne mai oferi tu o scena yaoi. Ofc, este yaoi. Doamne ! traiasca yaoi-ul ! * loveee *
Si.. Si.. Si... Nu pot sa cred... am ramas fara cuvinte. Sunt emotionata ca s-a terminat. Crede-ma, de-abia mai scriu un amarat de comm` in acest moment. Parca eu as fi fost la locul tuturor intamplarilor din acest fic si am simtit ca un fulger sentimentele puternice ale protagonistilor, tristetea, dar si fericirea cand erau impreuna. :X
Stii, desi ai terminat prima parte, cred ca o sa te felicit mereu de acum inainte [ si pe mess, mai intra, femeie. ] ca ai un stil de a scrie foarte reusit. Doamnee ! [ mda, habar n-am a cata oara e cand tot strig pe`aici gatuita de emotii " Doamne " ! ] Dar asta e adevarul... Am ramas fara cuvinte..

Si daca stai bine sa te gandesti, ce rost ar mai avea sa vorbesc eu acum ? .. Cred ca daca mai vedea... ai rade cu lacrimi ca ma agit atat de mult. Sunt, intr-adevar, fericită ! <33
Si e mai mult decat clar [ evident, logic, categoric, sigur ] ca astept urmatoarea parte. :X Bafta iubita ! Cea mai mare bafta, din lume ! * huuuug * >:D<