AnimeZupCăutare

[Terminat] I just wanna love you!

Jesse ce-ai facut tu Jesse? Am lipsit doua zile si uite....=))
Nu m-am uitat dupa greseli, dar cand cintesc ceva ce-mi place, nici nu-mi pasa. Vad ca Jesse i-a spus doctorului ca si-a schimbat numele la 18 ani. Ma intreb de ce? Nu-i placea numele sau sa poarte numele? Ehh, poate ne lamuresti. Iar acum, iti spun la fel ca Gaby, astept cu nerabdare Yaoi-ul, asa ca nu pot decat sa-ti urez succes ca toti ceilalti.
:bye:
***

Nu au discutat prea mult pe drum. Jesse era obosit si se simtea destul de rau, dar nu i-a ma zis nimic lui Blake. Nu vroia sa-l ingrijoreze si mai mult. Doctorul statea pe scaunul din fata, cu capul rezemat de geam si privea inainte ingandurat, iar Anthony incerca sa nu bage de seama atmosfera grea din masina.
Drumul nu fusese lung, din fericire. Odata ajunsi il gasisera pe Hank asteptandu-i in living. Imediat ce intrara, barbatul se ridica anevoie de pe canapea, dorind sa-i intampine, dar renunta cand simti impunsatura din piciorul ranit.
-Cum a mers? Ati reusit sa rezolvati ceva?
Anthony privi spre Blake, care privi la randul sau spre Jesse. Nu prea stiau ce sa zica.
-Stai linistit, totul este in regula. Jesse ii zambii batranului, care se relaxa instantaneu.
-Sa inteleg ca Duncan McNeron a inteles punctul nostru de vedere?
-Ai putea sa pui problema si in felul acesta, zise Blake incruntandu-se usor spre Jesse, care isi pleca privirea in pamant. Sa zicem doar ca dupa o asemenea sedinta domnul McNeron nu ne va mai deranja.
Hank ii privi pe tineri curios, asteptand o explicatie. Ceva nu era tocmai bine. A putut sa-si dea seama inca de cand intrasera in casa. Toti isi fereau privirea si in incapere domnea o atmosfera apasatoare, grea, care parca te sufoca. Se uita la toti cu atentie, incercand sa-si dea seama de unul singur ce s-a petrecut defapt. Blake parea absent, Anthony isi facea de lucru cu nasturii camasii sale, iar Jesse era mult mai tacut decat de obicei...si mult mai palid.
-Imi puteti spune si mie ce naiba s-a intamplat? Aratati de parca ati venit de la o inmormantare, cand noi ar trebui sa celebram victoria.
Toti oftasera la unison. Sigur ceva nu era bine...
Ar fi dorit sa mai zica ceva, dar o bataie in usa il opri. O data, de doua ori, de trei ori...devenea din ce in ce mai insistenta. Anthony se ridica, fiind cel mai aproape de usa si o deschise. Se incrunta la strainul ce statea in prag.
-Cu ce va pot ajuta? intreba cu o voce solemna si plina frustrare retinuta.
-Unde este? Privirea barbatului era atat de intensa si infricosatoare incat i se facu pielea de gaina. Nu astepta sa fie poftit inauntru, ci trecu direct pe langa Anthony si intra in casa.
-Cine naiba te crezi sa intri aici asa? Anthony il prinse de brat, dorind sa-l scoata afara,dar strainul ii suci numaidecat mana si i-o intoarse la spate, aducandu-l la tacere.
-Nu am timp de asemenea prostii! Spune-mi unde-i?
-Cine?
Auzind agitatia, Blake si Jesse ii venira lui Anthony in ajutor, dar vazand uriasul se oprira amandoi, incremenind. Intrusul era un barbat inalt, cu un corp ce parea sculptat in piatra. Parul brunet, tuns scurt ii cadea pe frunte, fara insa a-i intra in ochii de culoare alunei prajite, ce acum ii privea pe toti cu raceala. Toata statura sa te facea sa te gandesti la un animal de prada, bine antrenat, gata sa-si ucida fara mila adversarii.
-La dracu, fix de asta mai aveam nevoie azi! zise Jesse, oftand. Ray, ce faci? Da-i drumul sau ii vei rupe mana!
Tanarul se apropie de barbat si il prinse de brat, fortandu-l sa-i dea drumul celuilalt. Acesta se conforma, dar nu parea prea multumit. Isi muta privirea spre Blake care se afla in spatele lui Jesse, masurandu-l din cap pana-n picioare, apoi spre Jesse. Ochii ii devenisera mai blanzi cand ii zarii chipul palid si ochii incercanati. Isi trecu mana prin parul sau, aranjandu-i suvitele ce ii cadeau in ochi si ii zambi.
-Cum se face ca de fiecare data cand ne intalnim, imi faci probleme? voce sa isi pierduse duritatea de mai inainte. Acum era calma si usor dojenitoare.
Ray...el era Ray de care amintise Duncan mai devreme in acea zi? Blake ii urmarii fiecare gest cu atentie, ajungand la concluzia ca nu-i place deloc felul in care il priveste pe Jesse. Ca si cum...ca si cum ar face orice sa-l protejeze. Un fior ii strabatu corpul, facandu-l sa tremure, trecand prin membre, propagandu-se dintr-un tesut in altul pana ce se cuibarii in inima sa, care se stranse instantaneu, protestand. Ce se intampla cu el? De ce simtea nevoia sa-l ia la pumni pe individul ala? De ce nu putea suporta felul in care il privea pe Jesse?
-Ia mana de pe el, se auzi spunand chiar inainte sa constientizeze ca a deschis gura. Se posta in fata strainului si il privii amenintator, incordandu-si corpul si fiind pregatit sa retalieze daca situatia o cerea.
-Mai, mai, uite ce aveam aici...si daca nu vreau sa iau mana de pe el, ce vei face? Zambetul barbatului era sinistru si usor arogant. Se vedea ca nu avea de gand sa renunte. Nu parea genul de persoana care sa accepte infrangerea.
-Te voi obliga, evident! Blake ii oferi zambetul sau atotstiutor care reusea sa scota lumea din sarite. Nici el nu avea de gand sa piarda.
Jesse privi amuzat cand la unul cand la altul, gandindu-se daca ar trebui sa zica sau nu ceva. Prea mult testosteron...ofta si facu cativa pasi inapoi cand un glas strident ii acapara atentia.
-Layyyy!!! m-ai lasat in masina! Esti lau. Cand mami vine acasa te voi spune!
Un ghematoc mic, tinand in brate un ursulet de plus, se strecura printre picioarele celor doi, afisand o privire suparata. Se uita indiferenta la barbatii care erau gata sa-si sara unul altuia la gat, apoi il zarii pe Jesse si privirea i se lumina.Jesse....striga entuziasmata si se arunca in bratele tanarului care o prinse si o ridica in aer. Ma bucul sa te vad. Il saruta pe obraji si-si stranse manutele micute in jurul gatului sau.
-Si eu ma bucur sa te vad, Maria. Cum de esti aici cu el? Si de ce nu ai venit mai repede inauntru?
-Lay nu stie sa aiba glija de copii. E un male idiot. Fetita se bosumfla.
-Serios? Jesse isi muta privire de la fetita la cei doi barbati, care parusera a se mai calma intre timp. Acum se uitau si ei la ghemotocul din bratele lui Jesse, Blake cu o curiozitatea pe care cu greu si-o putea ascunde, iar Ray...un pic rusinat si resemnat.
Ati terminat baieti? Cand cei doi aprobara din cap, Jesse continua: o sa fac introducerile: Blake, el e Ray, fratele meu mai mare. Ray, el e Blake...iubitul meu...
Zambi si isi concentra din nou atentia la fetita din bratele sale. Ce ai zice daca ti-as face o cana de ciocolata calda?
-Daaa. Fetita ii mai depuse un sarut umed pe obraz si incepu sa rada. Tu esti un flate mult mai bun decat Lay...
Plecara lasandu-i pe cei doi barbati privind in urma lor, usor incurcati se situatia in care se aflau.
Uite-ma si aici! Diavolul in persoana >:)
Prima data cand a intrat Ray pe usa si a inceput Blake sa arda de gelozie, eram cat pe ce sa sar de pe scaun. Credeam ca e un fost iubit sau ma rog un dusman,nu fratele sau!:| Sunt what the fuck?It's so crazy and so cool! ;] Uu...Blake era sa si-o incaseze zdravan de la Ray, adica sunt sigura ca l-ar fi batut,dar tu faci poveste si controlezi personajele, deci probabil ar fi fost inversul spuselor mele. Imi place fic-ul,bine defapt nu-mi place :| Pur si simplu il ador, se vede de la o posta ca ai talent :D.So...eu nu mai am ce comenta,doar astept next-ul ;]
Euuuuuuuuuuu! Si eu, si eu, si euuuuuuuu! [ vocaleee :)) ]
Bun, fac mai multe lucruri in acelasi timp, dar ficul tau nu poate astepta, stii bine ca imi place prea mult si iti multumesc ca ai pus in sfarsit noul capitol, deja ne facusei sa asteptam cam de prea mult timp *love struck*
Ma chinui sa pot lasa un comentariu... Si ma intreb, printre multimea de intrebari care imi aluneca prin minte acum, m aintreb si cine e matahala aia de om si ce dracului cauta acolo.
Faptul ca e prieten cu Jesse m-a linistit intr-o mica masura, insa continua sa ma ingrijoreze prezenta unei anume persoane in Londra.:|
Imi place cum reactioneaza Blake, inseamna ca e gelos si ca tine cu adevarat la Jesse, ceea ce imi place la nebunie si ma face fericita. M-a lasat ... O.o Frate? De cand si pana cand? Si Blake era gelos pe frati-so?=)) Si imi place ca Jesse a recunoscut ca Blake ii e iubit:X Si ghemotocul ma amuza =))
Capitolula fost de-a dreptul grandios, iubito, si ador ficul. Nu mai retin numele scriitoarei tale favorite, stiu doar ca e Amanda... etc... Si pot spune ca sunt de parere ca scrii mai bine ca ea. E grandios de-a dreptul.

Stiu ca nu am mai facut de mult acest lucru... Cel putin nu aici, fiindca tu nu ai nevoie de criticile sau sfaturile mele. Ti-am zis si pe mess, vocalele se lungesc, nu conoanele. Vocalele sunt a, e, i, o, u si a cu cele doua caciuli [ nu am diacritice ] si i cu caciula. a si cele doua litere cu caciua sunt mereu vocalem, restul pot fi si semivocale. doar ele se lungesc. Aii zis '' Layyyy ''. Y nu e vocala, chiar daca se citeste ca i. Nu e litera romaneasca, deci nu se prelungeste. Si daca ai zice cu voce tare, nu ai prelungi y, ci a, adica '' Laaaaaaaaaaaaaaaay '', altfel suna fortat.
Ai porbleme cu unele conjunctii inainte de care se pun virgule si tu nu o faci. Asta insa nu e o problema. Gramatical nici nu sunt probleme, nu are rost s ama bag aici. Iti sugerez o mai mare atentie la modul cum scrii. Exprimarea ta e impecabila intotdeuana si imi place asta.
Poate ca nu mereu arat, insa apreciez foarte mult ficul tau si modul tau de a scrie. Si poate nu ti-am spus, dar reprezinti un exemplu de urmat in ceea ce scrii, alaturi de celelalte doua fete care se stiu ele prea bine, M si I. Si nu numai din punct de vedere al scrierii apreciez, ci din orice punct de vedere. Ma refer la orice.
Stiu si ca asta seara, comentariul meu ia tente mai ciudate si am fost nevoita sa sterg multe chestii scrise, sa-mi aleg cuvintele. DE ce? Ca sa nu jignesc alte persoane. Stii bine ca nu sunt in apele mele acum si e influentabila treaba, ma comport... asa. Ma rog, e ciudat si nu ma pot explica. Abia daca pot sa realizez ce scriu.

Dupa un luuung comentariu ciudat pe care nici macar eu nu-l inteleg [ o fac de fapt... ] si poate doar tu il mai intelegi... Inchiei, ca iar incep sa palavragesc ciudat.
Iti urez succes in continuare si sper sa continui cu scrisul, fiindca te defineste. Esti inascuta pentru a scrie, iubito, si s tii asta.
:*
Fir-ar! Se pare ca tot dimineata ajung pe`aici. [-( Dar e bine si-asa, in fond, am timp sa dau un comm. >:)
Asaa.... Deci in sfarsit, si-a facut aparitia renumitul Ray. :]] Hmm.. Trebuie sa-ti spun ca nu ma asteptam sa fie atat de ... mare, adica.. credeam ca va fi ca si Jesse. xD Never mind! ^^
Sii... Am vazut si o fetita fooarte draguta pe`acolo. I mean, wait. Nu am vazut-o, dar mi-am inchipuit-o. -.-" Mda, mai incurc si eu cuvintele. :]
Btw, m-a mirat faptul ca Ray nu a comentat nimic atunci cand Jesse i-a spus ca Blake este iubitul sau. o.o De obicei, asa se intampla, mai ales ca el este fratele lui Jesse. : - ?
Draga mea, spor la scris, multa bafta! * hug *
Heiii! Iată-mă din nou pe aici [ după o luuungă absenţă, ce-i drept>.>] Ţi-am citit toate capitolele până acum, doar că timpul meu la PC e limitat şi nu am avut timp să-ţi dau comm... gomente.
Păi... sincer nu ştiu ce aş putea spune. Scrii foarte bine, însă tu ştii asta. Îmi place tare mult felul tău de a scrie şi-ţi citesc[şi recitesc] cu plăcere fiecare capitol pe care-l postezi.
Îmi place că de fiecare dată vii cu ceva nou, nelăsând cititorii să se plictisească. Îmi place asta:>
Mi-a plăcut atunci când Blake a fost gelos pe Ray... îmi plac bărbaţii geloşi:))
Mmm... asta e tot ce pot să-ţi spun acum pentru că sunt în criză de timp, dar ne vedem la următorul capitol... sper>.>
Ja ne`:*
***

-Frate?!
-Iubit?!
Vestea venise ca un soc pentru amandoi...Se privira cu suspiciune, apoi oftara la unison ca si cum s-ar gandi ca nu au ce sa faca pentru a remedia situatia in care se aflau. Au ridicat din umeri si l-au urmat pe Jesse pana in living, neluandu-si ochii de la el. Hank il privi curios pe strainul care i-a pasit pragul, dorind sa afle mai multe. Instinctul ii spunea ca totul are legatura cu ceea ce se intamplase mai devreme la sedinta.
-Hank Thorton,i i zise, intinzandu-i mana pentru a face cunostiinta. Strainul zambii si ii prinse mana intr-a sa, strangand cu putere.
-Rayland Newcrest. Imi pare bine domnule Thorton. Ray se aseza pe unul dintre fotoliile goale, fix vizavi de Blake, care inca parea nervos. Privi cu interes nedisimultat incaperea in care se afla si oamenii in compania carora se gasise, asteptand ca Jesse sa revina din bucatarie pentru a putea discuta cu el. Imi pare rau ca am dat buzna aici asa, pe neanuntate, dar trebuia neaparat sa vorbesc cu Jesse. Imi cer scuze ca va deranjez
-Stati linistit, domnule Newcrest, zise Hank, parand mai jovial decat de obicei, nu ne ...
-Spuneti-mi Ray.
-...Ray, cum am zis, nu ne deranjezi. Doar ca suntem mai mult decat uimiti de aceasta vizita. Ca sa nu mai zic de faptul ca tu si Jesse sunteti aaa, frati.
-Frati vitregi, zise Jesse venind din bucataire cu Maria in brate, care inca era agatata de gatul sau. Avem acelasi tata si mame diferite. O puse pe fetita langa Blake, dandu-i in acelasi timp cana mare, plina de ciocolata calda. Deci, zise dupa un scurt moment de reculegere, ce cauti aici?
-Mai intrebi? Dupa tot ce s-a intamplat la sedinta, intrebarea ta e un pic deplasata, nu crezi?
Jesse a oftat zgomotos si si-a plecat privirea in pamant, dorind sa evite ochii care il cercetau cu atentie. Ray era singura persoana, inafara de Blake, care avea acest efect asupra lui. Singura persoana care, uneori, putea sa vad exact prin el.
Nu a raspuns...nu stia ce putea sa-i zica.
Intre timp, Anthony ii povesti lui Hank pe scurt ce se petrecuse la sedinta, lasandu-l pe acesta cu gura cascata.
Blake era cufundat in tacere. Ziua aceasta fusese mult mai grea decat se asteptse si ii adusese prea multe surprize. Nu-l mai baga in seama pe barbatul care statea vis-a vis de el, concentrandu-si atentia pe fetita care statea la fel de tacuta si bea linistita lichidul maroniu. In mod inconstient ii ciufulii parul, zambindu-i cand ea isi ridica privirea spre el. Daca ar fi trait, si copilul sau ar fi avut aproape aceeasi varsta. Fetita se incrunta si ii scoase limba, apoi glasul ei sonor se auzi in intreaga incapere, captand atentia tuturor
-Nu-mi place de tine. Il masura cu o privirea mult prea hotarata si serioasa pentru un copil de varsta ei. Jesse e al meu. O sa ma malit cu el. Sa-l lasi in pace!
In incapere se lasa linistea, pana ce Ray nu se mai putu abtine si izbucnii in ras. Blake ramase uimit, cu mana suspendata in aer. In scurt timp si el incepu sa rada.
-Vad ca ai un rival,Thorton, ii zise Ray strengareste. Te asigur ca Maria nu are de gand sa piarda.
Fetita se ridica si alerga spre Jesse care o lua in brate si ii depuse un sarut pe obrajori. Impreuna cu copilul se aseza langa Blake.
-Spune ce ai de zis, Ray...nu ai venit aici pentru ca iti era dor de mine.
Barbatul deveni numaidecat serios, stergandu-si orice urma de zambet de pe fata.
-Esti sigur ca ai facut bine sa-l provoci pe Duncan? E un tip destul de periculos...nu-l vrei ca dusman.
-Stiu, dar nu uita. Suntem deja dusmani, deci inca o mica provocare nu mai conteaza.
Jesse se lasa pe spate, gandindu-se la ce se intamplase cu cateva ore inainte. Nu mai putea schimba nimic. Isi luase un angajament si acum trebuia sa-l respecte. Cred ca Duncan pune ceva la cale.
-Stiu asta. Vrea sa preia in totalitate controlul Grupului Newcrest. De aceea face ce face.
-Vrei sa spui ca esti la curent cu schemele lui? Tanarul era de-a dreptul ultrgiat. Nu putea sa creada ca Ray era constient de mismasurile celuilalt si nu facea nimic ca sa-l opreasca.
-Normal ca sunt la curent. Ray zambi sigur pe el. Chiar crezi ca se intampla ceva in compania aia fara ca eu sa stiu?
-Stati un pic, interveni Blake, care nu pricepea mare chestie din ce vorbeau cei doi. La ce va referiti? Ce se intampla defapt?
-Duncan a cumparat mult prea multe terenuri in zona aceasta, in ultima vreme in numele companiei. Si chiar daca zic cumparat, unele sunt achizitionate in mod ilegal. Ray ofta si privii in gol pentru cateva clipe inainte sa continue. Evident aceasta investitie va fi un dezastru. Banuiesc ca va lansa la un moment dat un zvon, ceea ce va duce la scaderea drastica a actiunilor companiei. Multi actionari vor vinde, din dorinta de a-si acoperi pierderile suferite. Apoi Duncan va avea posibilitatea sa cumpere actiunile chiar la un sfert din pretul lor actual. Va pastra compania sau o va dezmembra si o va vinde pe bucati celor ce ofera mai mult. In orice ca, va face o avere.
Toti il privira in tacere.
-De ce nu l-ai oprit? In vocea tanarului se putea simtii frustrarea. Era incruntat si trupul ii tremura usor din cauza nervilor.
-De ce sa-l opresc? Pana la urma si eu vreu sa vad Grupul Newcrest distrus. Ray zambi malitios. Nu vad de ce m-as supara daca face munca murdara in locul meu. Ridica din umeri, privind in continuare relaxat la ceilalti.
-Nu te-ai schimbat deloc. Jesse era resemnat. Poate chiar incerca sa castige o lupta ce deja era pierduta.
-Nici tu. Totul mergea bine, pana sa apari tu. Ultimul lucru la care ma asteptam era sa participi la aceasta sedinta si mai mult, sa spui ca vei prelua functia de director executiv. Am scapat telefonul din mana cand am aflat.
-Nu a fost ceva intentionat. Pur si simplu s-a intamplat. Si cand mi-am dat seama ce am facut, era deja prea tarziu ca sa mai retractez ceva.
-Mda...
-De ce sunteti atat de siguri ca Jesse va ajunge director executiv? intreba Anthony, care, pana atunci pastrase tacerea. In primul rand, trebui sa fie ales de consiliu printr-un vor majoritar. Sigur Duncan are oameni care ii sunt loiali.
-Omenii aia sunt loiali doar legii banilor. Si toti sunt constienti ca Jesse e cel mai potrivit pentru aceasta slujba. Tot timpul a fost. In plus, daca ma are pe mine de partea sa, nu prea mai conteaza ce vor ceilalti. Detinem pachetul majoritar de actiuni, deci votul nostru conteaza cel mai mult.
-Atunci nu mai ramane decat sa-mi raspunzi la o singura intrebare, zise Jesse privindu-l. Ma sustii sau nu?
-Normal ca te sustin! Nu sunt de acord cu ce ai degand sa faci, dar te sustin. Pana urma, cu tine in frunte is sigur ca imi voi tripla investitile in cel mai scurt timp.
Jesse zambi si se relaxa pentru prima data in acea zi. Macar il avea pe Ray alaturi de el. Era ferm convins ca lucrurile nu vor decurge asa de lin cum si-ar dori, dar trebuia sa se multumeasca cu ce putea obtine.
Isi muta privirea spre Maria, observad ca aceasta adormi cu capul rezemant de umarul lui. Ii depuse un sarut usor pe frunte, dupa care se ridica incet, avand grija sa nu o trezeasca.
-O duc in camera ta, ii zise lui Blake si ii facu cu ochiul.
Urca la etaj, lasandu-i pe restul in living.
Ah, ai postat ! :o3 Iar eu.. b-) Sunt aici...
xD Btw, chiar trebuia sa fie si Blake, dar si Ray uimiti. :]] Adica, cred ca ma asteptam la asta. Si.. Sunt frati vitregi? : > Am un presentiment... -.-" Mai bine tac..
Oricum, imi place ca te implici mult in acest fic, si din cate am inteles, este primul tau fic yaoi. >:] Si ce fericire pe capu` meu ca vad ca te pricepi, pot spune ca tu capeti experienta cu trecerea timpului. Te felicit pentru asta, dar si pentru stilul tau de a scrie. Imi place ca ficul este documenta, de fapt.. :]] Tu te documentezi. :]]
Well, n-am ce spune despre capitol, adica n-am ce critica. Te astept cu (,) capitolul urmator. ^^
Muhaha! Am ajuns, sunt aici, exist si citesc! Da da da!
Nu ma pot abtine sa nu rad de cum au reactionat astia doi *laughing* stiu ca ai talent, dar amuzamnetul e si mai si, magnific s incantator!

Uitasi ce e aia Vocativ, Mira? /:)

Maria e o simpatica, iar Blake are un rival pe cinste, nu gluma! *rolling on the floor* Bestial de tot, n-am ce spune *hipnotized*
A dus-o pe fetita la etaj @-) Aww, merge si Blake acolo si ne oferi un gay sex de milioane? Te rooooooooooooooooog! :-"
Iubita, un capitol exceptional ca de fiecare data, nici macar nu ma asteptam la altceva din partea ta <3. Sunt incantata ca ai postat si te rog sa nu mai intarzii mult, vreau sa vad ce se va mai intampla <3
Bafta la scris:*
Si uite ca am venit mai repede cu nextul :X...lasand asta deoparte ma vad nevoit sa anunt ca ma apropii cu pasi mari de finalul ficului...nush de voi dar mie imi pare cam rau (am ajuns sa tin destul de mult la cei doi, fiind si primele mele personaje carora le-am dat atat de mult timp...) In fine...mai sunt cateva capitole...nush inca cate exact, depinde cum imi merge inspiratia zilele astea. Acum nu va pot ura decat lectura placuta :*:*

***


-Dorm amandoi...
Blake se aseza pe canapea in fata lui Ray si tacu timp de cateva momente. Nu mai erau decat ei in living. Anthony trebuise sa plece la birou, iar Hank se dusese in camera sa, acuzand durerea de picior.
-Lasa-i sa doarma, zise Ray, asezandu-se mai confortabil pe canapea. Maria e obosita din cauza drumului, iar Jesse nu arata prea bine. Un somn nu le va strica.
Deci, care povestea voastra? intreba, zambind siret.
-Nu inteleg unde bati. Nu e nicio poveste de spus.
-Tot timpul exista o poveste de spus. De cat timp sunteti impreuna?
Blake ar fi vrut sa rada, uimit de aroganta cu care pusese intreabarea celalalt, dar ceva il oprise. Nu-i placea sa recunoasca, dar Ray il facea sa se simta nelinistit.
-De doua luni.
-Cea mai lunga relatie a lui de pana acum... de obicei se culca cu ele si le lasa...Isi drese un pic glasul. Nu ma gandeam ca incerca cu un barbat.
-Sincer, nici eu nu ma gandeam vreodata ca voi ajunge cu un barbat, dar ce pot sa zic? Viata e plina de surprize.
-Nici n-ai idee, mormai Ray pentru sine.
Peste cei doi se lasa o noua tacere incordata. Niciodata nu era bine sa pui doi masculi alfa in aceeasi incapere. Se masurau din cap pana-n picioare cu priviri piezise, parca pregatindu-si terenul pentru a ataca sau pentru a se apara. Totusi, Blake hotara ca de dragul lui Jesse sa incerce sa faca conversatie. Era sigur ca tanarul nu va reactiona tocmai bine daca ei s-ar lua de gat.
-Ai o fetita frumoasa, ii zise intr-un final.
-Nu e fetita mea. E sora mea mai mica. Vazu privirea mirata a lui Blake si il bufni rasul. Da, da stiu...suntem o familie ciudata. E fetita mamei mele din cea de-a treia casatorie. Acum e plecata cu sotul numarul 4 in luna de miere si m-a rugat frumos sa fiu cu ochii pe ea o vreme. Zambi de parca ar fi zis cel mai normal lucru din lume.
-Si tu stii sa ai grija de copii? doctorul ridica o spranceana ca sa-si arate scepticismul.
-Eu nu prea, dar Philip se pricepe. Pacat ca a trebuit sa plece in Franta pentru cateva zile.
-Cine e Philip? Dadaca?
-Nu chiar, Blake. E prietenul meu. Vazandu-l pe Blake privindu-l ca pe un extraterestru, zambi din nou si isi intinse picioarele pe masuta de cafea. De ce credeai ca nu am facut mare caz cand am aflat ca tu si fratele meu sunteti impreuna? Sunt gay. Am fost doar un pic mirat...Jesse nu parea genul...
Ramasese fara cuvinte...oricat de ciudata era propria sa familie, a lui Jesse o intrecea pe deplin. Lucrase toata viata sa cu oamenii, dar, pana acum, nu a inteles pe deplin cat de complicati pot fii.
-Scuza-ma ca am ramas asa, dar nu ma asteptam. Nici tu nu pari genul.
-Oricum, ma bucur ca in sfarsit s-a gandit sa intre intr-o relatie, schimba Ray subiectul. Chiar daca e o relatie cu un barbat. E fericit. Se vede...
-Sper...nu sunt nici eu un as in relatii. Am cam luat lucrurile de la zero de cand cu Jesse.
-Cate lucruri stii despre Jesse? Sau mai bine zis despre trecutul sau? schimba Ray din nou subiectul.
Blake se incrunta, neintelegand unde vrea sa ajunga cu aceasta intrebare. Dar sigur barbatul avea un plan. Cine stie ce mai urma sa-i zica.
-Daca m-ai fi intrebat chestia asta azi dimineata, ti-as fi zis ca stiu destul de multe...dar dupa ce zi am avut, nici eu nu stiu ce stiu despre el. Sincer nu-mi pasa de trecutul lui. Toti avem unul...
Il placuse raspunsul lui. Tocmai de aceea ii va spune totul. Era sigur ca Jesse nu o va face si era de parere ca Blake trebuie avertizat. Isi cunostea fratele destul de bine, incat sa-si dea seama ca mai devreme sau mai tarziu va face tot posibilul sa-si infrunte trecutul.
-Da, toti avem unul. Dar nu toti avem unul atat de intunecat ca el...Ofta si se pregati pentru a povestii... Ce stii defapt despre el?
Blake cazu un pic pe ganduri si rememora toate discutile pe care le avusese cu Jesse pe tema asta.
-Pai...e nascut in Londra, a absolvit facultatea mai repede decat majoritatea, mama sa a murit cand era copil...se mai gandi un pic, la 20 de ani a venit in SUA, apoi a ajuns sa lucreze pentru Ian ca jurnalist. Si ce am aflat azi...ca numele lui nu e Rosson, ci Newcrest. Ce mai e de stiut?
Ray zambi trist.
-Mai sunt multe de stiut. Ti-a spus cum a murit mama lui?
-Nu...nu am discutat prea mult despre asta. Mi se pare ca e un subiec sensibil pentru el....ca sa nu mai zic de cosmarurile pe care le are.
-Ai observat si cosmarurile? Ray ofta resemnat. Nu-mi vine sa cred ca inca la are. Au trecut 14 ani de cand s-a intamplat si inca nu a reusit sa treaca peste.
Blake devenise curios. Acum avea insfarsit ocazia de a afla ce se intamplase cu Jesse. Poate dupa aceasta discutie va reusi sa-l inteleaga pe deplin, caci momentan era in ceata. Scena la care asistase in sala de sedinte il pusese pe ganduri. Care era adevaratul Jesse? Cel pe care il vedea zi de zi sau acea persoana fara mila, cu ochii reci si nepasatori?
-Nu ai cum sa nu le observi...Deci ce a patit?
-Tu esti unul dintre norocosi, isi incepu Ray povestea. Familia ta e ok.
-Nu chiar...si ai mei sunt dificili uneori. De ce crezi ca vin atat de rar in vizita?
Ray zambi trist.
-Tatal meu si a lui Jesse e un nenorocit de prima clasa. Si e mai bogat ca Creus ceea ce-l face sa creada ca i se permite orice. Prima lui sotie, mama mea, l-a parasit dupa ce a aflat ca o insela si m-a luat cu ea, lasandu-l fara un mostenitor pentru imperiul sau. Asa ca s-a recasatorit cu mama lui Jesse. Lua o gura de coniac din paharul de pe masuta si-si puse in ordine ideile. Monica, asa o chema, era doar o copila...avea 16 cand parintii ei au obligat-o sa-l accepte. Stii si tu cum merg lucrurile in familile de acest gen: chiar si casatoriile au la baza banul.
-Mda...stiu. Continua, zise Blake asteptand sa afle restul.
-L-a nascut pe Jesse cand avea 17 ani, apoi tampitul de tata si-a reluat obiceiurile vechi. A inceput sa umble cu una si cu alta. Monica a suportat timp de cinci ani, dar apoi a divortat si ea. Totusi, nu l-a putut lua pe Jesse cu ea. A fost obligata sa plece singura....parintii ei nu au mai primit-o inapoi considerand ca i-a facut de rusine...asa ca era mai mult sau mai putin singura la varsta de 21 de ani.
-Ce oameni...Ce s-a intamplat cu Jesse?
-Cum ziceam, continua Ray, Monica era defapt o copila...avea ceva bani asa ca s-a descurcat, dar in materie de barbati nu a dus-o niciodata bine. La un moment dat a cunoscut un doctor si au inceput sa iasa impreuna. Cica vroiau sa se casatoreasca...
Parea un barbat ok, asa ca toata lumea s-a bucurat pentru ea. Era Craciunul...Jesse venise sa petreaca sarbatorile de iarna cu ea. In noaptea aceea...in noaptea aceea totul s-a schimbat pentru el.
Devenea din ce in ce mai intrigant.
-Ce s-a intamplat in acea noapte?
-Tipul respectiv a omorat-o cu sange rece, zise Ray calm. A injunghiat-o de 10 ori de fata cu Jesse, apoi a incercat sa-l omoare si pe el.
Vestea picase ca un trasnet in camera. Blake il privea pe barbatul de fata cu neincredere si scepticism. Mintea sa nu putea sa accepte ceea ce aflase. Jesse vazuse asa ceva la varsta aia. Isi simtea corpul tremurand de furie. Nici nu era de mirare ca si acum avea cosmaruri.
-Dumnezeule!
-Mda...nimeni nu se gandea ca Jesse isi va reveni dupa socul acela. A incercat o data sa se sinucida...
-Stiu. Asta mi-a zis.
-Dar dupa aceea, ca prin minune si-a revenit. S-a ingropat in studii pentru o vreme. I-a zis tatalui nostru ca nu-l intereseaza afacerea lui si a plecat. S-a folosit de mostenirea care ii ramasese de la Monica si a investit dupa ce a devenit major. A facut o groaza de bani.
Blake zambi. Jesse era pana la urma un geniu. Era mandru de el. A reusit sa se descurce de la o varsta atat de frageda.
Dar trebuie sa mai stii un lucru, Blake. Jesse a jurat sa se razbune pe cel care a omorat-o pe Monica. Cred ca asta e motivul pentru care a devenit jurnalist. Tipul a disparut...dar ulterior s-au gasit date despre el.
-Ce fel de date?
-Monica nu fusese prima si nu a ramas ultima. In total sunt vreo 15 femei. Nu l-au putut insa prinde, caci opereaza in tari diferite. Jesse a fost cel care a facut legatura intre crime.
Blake tacu. Intr-un fel intelegea. Dar razbunarea nu era un lucru bun. Daca nu erai atent ajungea sa-ti roada sufletul pana ramaneai fara...
-Crezi ca va reusi sa-l gaseasca?
-Da. In fiecare an e mai aproape...nu se va opri pana nu va reusii. Si cand il va prinde il va omora. De asta sunt sigur.
-Jesse nu ar...
-..face asa ceva? Nu-i cunosti acea parte. Jesse e unul dintre cei mai periculosi oameni pe care ii stiu. Il va omora, crede-ma.
O noua tacere se lasa intre cei doi...
Mda, deci... :] Mai intai s-o iau cu inceputul, sa nu ma agit din prima. o.o'
Sunt total socata de trecutul lui Jesse. Deci sa inteleg ca Monica a avut o mare importanta in viata lui Jesse. Hm. Si totusi, cine s-ar putea gandi ca dragutul asta ce pare atat de naiv este un tanar ce ar fi in stare sa-si dea viata pentru cel drag? Ma intreb daca o sa-l omoare pe tipu` ala, asasinu` naibii ! [-9
: > Sunt chiar curioasa. Ah, da... xD Mai e o chestie ce nu am scapat-o din vedere. :]] Nu ma asteptam ca Ray sa fie gay, de fapt eu credeam exact contrariul. :)) Dar iata.. e un fic yaoi, so... : - "
Deci... xD Acum iata ca am ajuns si la partea cea mai importanta !
lasand asta deoparte ma vad nevoit sa anunt ca ma apropii cu pasi mari de finalul ficului...nush de voi dar mie imi pare cam rau (am ajuns sa tin destul de mult la cei doi, fiind si primele mele personaje carora le-am dat atat de mult timp...)

Firstly, stiam ca o sa se termine, ca urmeaza capitolele " decisive ". Si imi e greu sa cred asta in continuare. Asa cum ai spus si tu, darling... Te-ai atasat mult de personaje. Normal. Doar tu le-ai dat farmec, de fapt, tu ai dat farmec intregului fic. Mie mi-a palcut sa citesc si o sa citesc pana la final, ma stii doar ca-s mereu curioasa. :]]
Ultimele capitole - nu are rost sa-ti spun ca sper la ceva, pentru ca stiu ca vor fi niste capitole geniale. Te descurci, iubita ! * hug *
deci fetita este sora lui:)), la asta chiar nu ma asteptam, iar vestea ca Ray este gay a fost cireasa de pe tort, tot timpul reusesti sa ma surprinzi,nu stiu cum, dar o faci...
greseli nu am vazut, nici ca le`am cautat...
ce trecut trist are Jesse:(, dar daca nu se intampla asa nu`l mai cunostea pe Blake, deci tot raul spre bine..
pacat ca tot ce este frumos are si un final:(...nu vreau...i`m so sad...anyway this is the life...:D....de abia astept sa vad ultima scena hot(o sa fie yaoi absolut de delicios, nu`i asa?)...
nu mai am ce comm, adica nu ai ce sa mai zici cand afli astfel de lucruri care te tulbura, pentru ca de prea multe ori la fel e si realitatea...dar apreciez faptul ca iti faci personajele umane,ne faci sa traim ca ele , intri perfect in pielea personajelor, prezentandu`ne totul atat de real si de perfect:X
spor la lucru in continuare

P.S. mii de scuze ca nu am lasat comm la penultimul capitol, chiar daca l`am citit, nu stiu ce a fost cu mine, am avut o pauza de la comentarii:D
Happy ca ai adus nextu', am aterizat si eu pe aici, din pacate ceva mai tarziu. Dar sunt aici<3
Gonna read now!
Tuuuu.... Ma uimesti pe mine... Rau! E gay?! Ray e gay? Gooooooooooooooood =)) Hai ca-mi place mult treaba <3. Chiar ai idei magnifice *hipnotized* Bun, lasand la o parte tonul de amuzamnet pe care l-ai dat l;a inceput, acum sunt cu sufletul la gura.
Jesse e cu adevarat plin de secrete ,nu gluma:| E magnific si intrigant totul, insa nu imi miroase a bine. Daca ucigasul a incercat sa-l ucida.. poate va reincerca :-s Jesse's mineeeeeee! nu-l omoara!:((
Imi alpce mult capitolul, a fost magnific @-)
Bafta in continuare si spor la idei numai bune <3
***


Ray plecase in urma cu doua ore cu Maria. Blake statea la masa si rumega ceea ce aflase despre Jesse si trecutul sau. Niciodata nu se asteptase la asa ceva. Numai acum intelegea cat de putine stia defapt. Totusi, nu putea sa-l invinuiasca pe tanar pentru ca nu-i spusese. Lucrurile astea nu se spun. Ofta si lua o noua gura de cafea.
-Esti cam tacut. Ai patit ceva? intreba Jesse, prinvindu-l ingrijorat.
-N-am nimic...ma gandeam doar. Blake se ridica de pe scaun si-i depuse un sarut usor pe buzele dulci. Dar nu apuca sa faca mai mult caci ii suna mobilul. Raspunse, incruntandu-se, vorbi timp de cateva minute, apoi inchise si ofta resemnat. Trebuie sa ne intoarcem in L.A, zise intr-un final. Au nevoie de mine la spital.
-Nu-i nimic. Si eu trebuie sa ma intorc, zise Jesse zambind. Inca mai am de lucru. Ma duc sa fac bagajele. Ii facu cu ochiul si disparu la etaj

Doua ore mai tarziu se gaseau in fata casei, luandu-si la revedere de la parintii lui Blake si Anthony.
-Sa mai veniti in vizita, ii zise Hana lui Jesse, luandu-l in brate si strangandu-l cu putere. O sa-mi fie dor de voi.
-Si mie o sa-mi fie dor de tine, Hana. Jesse se indeparta de femeia care avea ochii in lacrimi si il privi pe batran. Domnule Thorton, ii zise, intinzandu-si mana in fata. Dar Hank o ignora si il lua in brate, batandu-l usor pe umeri.
-O sa-mi fie dor de tine, baiete, zise cu o voce grava. Se departa un pic si-l privi rusinat. Imi pare rau pentru tot ce am facut...
-Nu-i nimic. Nu ma gandeam ca voi spune asta, dar si mie imi va fi dor de dumneavoastra.
-Haide-ti, ce naiba!...o sa va mai vedeti, zise Blake bosumflat.
Nu-i venea sa creada. Cand venisera aici, tatal sau ar fi facut orice ca sa-l indeparteze pe Jesse, iar acum se agata de el de parca era un fiu de mult pierdut. Cat de ciudati sunt oamenii uneori.
Isi lua si el ramas bun de la ei si Anthony, apoi plecara spre aeroport.
Drumul decursese lin. Ajunsera dimineata in L.A.
Isi lua masina de la aeroport si il condusese pe Jesse acasa, apoi mersese in propriul sau apartament pantru a face un dus si a se schimba, caci trebuia sa mearga la munca.
In mai putin de o ora se gasea in micul sau birou de la spital, bandu-si cafeaua amaruie si citind dosarele actualilor lui pacienti.
-Te-ai intors? zise Daniel, trantind usa cu putere, asa cum facea de obicei.
-Da...ti-a fost dor de mine?
-Cum sa nu-mi fie dor? Cat timp ai fost plecat nimeni nu m-a certat ca trantesc usile pe aici,zise Daniel razand.Deci cum a fost in vizita la parinti?
-Daca iti spun, nu o sa ma crezi...
-Pune-ma la incercare. Se aseza pe scaunul din fata biroului pregatit pentru a asculta.
Blake ii relata pe scurt peripetiile prin care trecura el si Jesse, omitand cateva detalii cum ar fi originile baiatului si intamplarea din sala de sedinte, lasandu-l la final pe Daniel fara replica.
-Ti-am zis ca nu ma vei crede.
-Doamne Dumnezeule, necazurile chiar se tin scai de pustiul asta.
-Mda...de data asta necazul a purtat un nume: Hank Thorton, zise Blake oftand.
-Poate, dar priveste partea buna a lucrurilor. Acum se inteleg bine...din cate mi-ai zis tu, chiar foarte bine. Nu a fost totul in van.
-Da...probabil ai dreptate. Pentru prima oara de la divort, am reusit sa ma inteleg cu tatal meu si totul multumita lui Jesse.
Blake zambi, apoi isi concentra atentia pe dosarele de pe birou. Era timpul sa se apuce de munca...

Se simtea bine sa fie din nou acasa. Ii lipsise locul asta, dar era sigur ca i va lipsi si familia lui Blake. Credea ca ii va fi dor pana si de Hank. Pana la urma batranul nu fusese atat de rau. Se plimba prin casa, bucurandu-se de liniste si de liberatea de a sta numai in boxeri. Isi uda florile si-si verifica e-mailurile, apoi intra la dus pentru a se improspata.
Odata iesit de acolo, isi deschise geamantanul si scoase trei caiete destul de groase pe care le primise de la Hana inainte sa plece. "Stiu ca nu ai apucat sa-ti faci meseria cat timp ai stat aici, asa ca voi incerca sa ma revansez fata de tine", ii zise femeia cand ii inmanase caietele. Era curios sa vada ce contin
Se tranti pe suprafata moale a patului din dormitor si-l deschise pe primul, incepand sa citeasca:

8 Mai 1978

Astazi am iesit din spital impreuna cu fiul meu. Sunt atat de bucuroasa incat simt ca as putea pur si simplu sa-mi iau zborul. Am un sot minunat, care ma iubeste si un fiu care imi va umple zilele de bucurie. Blake e cel mai frumos copil pe care l-am vazut vreodata, iar eu ma voi asigura ca va duce o viata usoara si lipsita de griji si ca va avea parte de toata dragostea si intelegerea mea...


Zambi cand citit pasajul. Hana ii daduse un jurnal. Nici prin cap nu i-a trecut femeia tinea unul. A mai rasfoit cateva pagini, curios:

4 Februarie 1985

Fiul meu va fi doctor. Toata lumea imi spune ca sunt nebuna cand afirma asa ceva si ca nu ar trebui sa-i iau in seama nazbatiile pe care le face, dar eu stiu. Orice mama ar stii. Nu cu mandrie zic ca inca o veverita a cazut victima curiozitatii lui Blake. Macar aceasta era moarta cand a inceput sa o disece. Prietena mea mi-a zis ca ar trebui sa-l duc la un psiholog ca ar putea fi ceva neinregula cu el, dar am ignorat ideea. Ea ar trebui sa mearga la un consult. Nu e nimic rau in a fi curios. Sper....

Chicoti dupa ce citi tot pasajul in care Hana explicase cum a reusit Blake sa disece veverita respectiva. Bietul animal. Se ridica din pat si isi facu o cafea, apoi lua caietele in brate si le citit din scoarta in scoarta, pana la ultima fila. Cand termina, prin geamurile mari ale apartamentului nu mai intra niciun pic de lumina. Se uita la ceas si ramasese uimit sa vada ca deja e ora 10 seara . Puse mana pe telefon si forma numarul personal a lui Ian.
-Da, raspunse acesta numaidecat.
-Salut, sefu'. Ce mai faci?
-Jesse! nici nu stii cat ma bucur sa te aud. Cum a fost in vacanta? intreba vocea joviala
-Mai bine decat ma asteptam. Am si eu o favoare sa-ti cer.
-Zi, copile, cu ce te pot ajuta?
-Intr-o saptamana voi termina biografia, dar vrea sa vorbesti cu cei de la editura sa-mi scoata trei exemplare cat mai repede.
-O saptamana? Asa de repede? intreba neicrezator omul mai in varsta?
-O saptamana. Am toate datele de care am nevoie. Nu imi trebuie mai mult de o saptamana. Ce zici? reusesti sa rezolvi?
-Da, cum sa nu...vei avea trei exmplare.
-Merci, sefu'.
Inchisese telefonul si-si lua laptopul in poala, incepand sa tasteze cu repeziciune. Avea noroc, caci in acea seara inspiratia curgea din plin...
ce frumos:X....au fost lucruri cotidiene sa le zic asa, dar tu ai reusit sa le surprinzi in esenta lor si sa nu insisti mult asupra lor.
greseli nu am observat, nu m`a deranjat niciuna in lectura mea,
iil admir pe Blake pentru faptul ca nu`i reproseaza nimic lui Jesse, are un caracter absolut superb:X... Jesse sper sa nu il omoare pe acel criminal:(, iar cu biografia pe care o scrie intr`o saptamana, e tare increzator. ma intreb cui va da cele 3 exemplare?....

nu mai am de zis decat...bafta si astept nextul
PS.mie atat de somn(am dormit 12 ore, caci noaptea trecuta n`am dormit deloc)
nu stiu cum rezisti sa nu dormi noptile, nu`mi dai si mie reteta minune?:>
Awww, si iata-ma sweety, decizandu-ma sa iti las si eu un comm ca o necredincioasa ce sunt (nici nu stiu daca ti-am lasat vreodata unul aici ) >.< ca nu am fost in stare pana acum :| Yea, that's me, the lazy-arse @_@
So, stii foarte bine cat iubesc eu ficul asta si cum iti ador ideile si totul relatat atat de real <3
Nu stiu daca ti-am spus, dar eu cand am inceput sa citesc ficul asta, ma gandeam "Wow, fata asta stie ce vorbeste", fiind vorba de jurnalism si medicina, care sunt niste slujbe foarte grele din punctul meu de vedere, chiar si de descris intr-o opera literara, pentru ca trebuie sa fii informat, iar tu cu siguranta esti <3 Asta m-a impresionat la inceput... dar apoi Jesse. Jesse al meu pe care am inceput sa-l iubesc cu toate oasele mele:)) Il ador! Pur si simplu, il ador @_@ e atat de inteligent, de frumos si de adorabil, pe cat e si de periculos si misterios >:) he's a little gorgeous good-bad boy :X iar chestia asta ma atrage extraordinar de mult la el @_@
Iar Blake... ah, Blake <3 chirurgul nostru... Printul in halat alb 8-> Oricat de rautacios voia el sa para la inceput, Jess al meu l-a dat pe brazda cu niste cuvinte (si cu Daniel care il informase pe Blake cine era tipul care ii plecase atunci din birou:))) Oricum, faptul ca se cunosteau numai de doua zile nici macar nu m-a facut sa ma gandesc "Wow ce repede" in momentul in care au facut sex, ci ma gandeam ca totul decursese atat de natural incat cele doua zile nici nu mai contau pt amandoi isi aveau deja sentimentele acelea care prindeau radacini <3
Anywayz, revenind in prezent cu iubitii mei, sunt atat de fericita pentru ceea ce s-a intamplat cu familia li Blake si cu Jesse<3 adica toti au prins drag de Jess si Jess de ei :o3 ar fi fost imposibil altfel, pentru ca pana si eu am prins drag de familia lui Blake :)) La ultimul capitol eram constant cu zambetul pe buze :o3 Si... ai spus ca te apropii de final... sa-ti spun ceva : NU VREAU :| si stiu ca nici tu nu vrei T^T dar poate ai sa te gandesti la un sezon 2? ;;)
:)) Oricum, pana acum ma bucur ca Jess poate sa isi termine treaba cu scrisul cartii, datorita mamei lui Blake, care e o dulceata de femeie <3 si, draga mea, astept continuarea ca intotdeauna :o3
Loooots of kissez :*
Din cauza unui curent idiot, nu am apucat sa mai scriu la ficul nostru, nu am apucat nici sa citesc aici, din pacate. Bineinteles, nu ma pot tine departe, deci... Sunt aici. [Muhaha!]
Let's go straight... to nomber one:))
Miraaaa >.> A rumega? Cum dracului sa zici despre cineva ca rumega?! Am inteles sensul pe care voiai sa i-l atribui, insa asta chiar nu e o metafora potrivita pentru ceea ce ai vrut tu sa exprimi acolo, fiindca doar animalele, nu si Blake, indiferent ca e mintal sau... stomacal *laughing*
Incepusei sa te pui bine cu virgulele intr-o mare masura, acum vad ca te-ai suparat pe ele, ca le pui, dar nu cum si unde trebuie. Nu sunt in stare sa mai corectez acum, sunt inca nervoasa ca nu s-a salvat nimic din capitolul ala si tre' sa-l refac si, totodata, sper ca nu te-ai suparat pe mine ca am iesit asa brusc, obligata de o pana idioata de curent nenorocit.
"Haideti" se scrie legat!
Buun, cam atat cu gramatica, restu' nu conteaza ce ai gresit , sutn de tastare si e normal.
Capitolul asta a fost mai scurt ca celelalte. Imi place ca ai descris frumos ce se petrece, ca de fiecare data. Nici nu ma asteptam la altceva din partea ta, iubita:x. Dar ceva mai lung si plin de yaoi nu strica *laughing* Iti dai deja seama la ce ma gandesc... Eh, soarta m-a facut o maniaca, drogul meu fiind yaoi-ul.
Incantator ca Jesse are deja materialul si scoate cartea, insa ma nelinisteste ceva. Prevad ca ficul se apropie de punctul culminant si nu prea imi convine, fiindca e posibil sa nu mai fie timp pentru sex :o3. Imi doresc totusi sa faci un asttfel de captiol [-o<
In concluzie, pot spune ca ceea ce scrii tu seamana cu o carte si mai multe nu. Carte-n carte, povestire-n rama. Foarte interesant, imi place. Abia asptet sa scoata si cartea, insa sper ca asta nu inseamna ca cei doi se despart, ca vin dupa tine si... >:) Stii tu ce-ti fac!
Abia asptet continuarea! Aici nu ai avut detalii impotante, dar sigur ne pregatesti tu ceva grandios, cum ne-ai invatat de fiecare data. Bafta la scris in continuare !>:D<
Ei bine, ideea Izei este destul de buna, cu sezonul al doilea.. :o3 Sa fiu sincera, niciodata nu mi-a placut sa aud de finaluri, mai ales cand vine vorba de ficuri yaoi. :[[ Si totusi, sunt sigura ca ne vei aduce tu ceva surprize, caci din ce-am citit eu pana acum [ ma refer la toate lucrarile tale ], am observat ca nu ai evitat nici pic sa ne surprinzi. * hug *
Dar acum sa revin la acest capitol ... xD
Ma bucur enorm de mult ca Hank si intreaga familie a lui Blake, l-au acceptat asa cum trebuie pe dragul de Jesse; de fapt, chiar asa trebuia sa se intample. Cei doi " protagonisti " au intalnit obstacole si au trecut cu bine peste acestea. Btw, era si timpul. :]]

Am vazut ca mama lui Blake, Hana, i-a dat lui Jesse jurnalul sau. Chiar nu credeam ca acele caiete vor reconstitui, de fapt, viata Hanei. Si totusi, am fost bucuroasa sa vad ca ea are incredere in Jesse. Ma rog, nu numai ea... : ))
Oricum, tot capitolul mi s-a parut interesant si nu a fost singurul capitol uimitor. >:D<
Iubita, come with the next chapter ! ^^ * kiss *
***
Ii era atat de dor de el incat credea ca se va urca pe pereti. Asta era cel mai rau lucru cand era vorba de vacanta: cand te intorceai aveai o groaza de recuperat... Ofta enervat si privi in scarba dosarele ce inca tronau la el pe birou. Astazi fusese una dina cele zile: avusese 10 consultatii in decursul diminetii si 5 operatii dupa aceea. Nici macar nu apucase sa manace ceva. Nu-si dorea decat sa termine ce avea de facut, sa plece acasa si sa faca un dus, apoi sa mearga sa-l vada pe Jesse...sau poate va veni Jesse la el in seara asta. In ultima saptamana nu prea apucasera sa vorbeasca prea mult. Si Jesse era la fel de ocupat ca el. De fiecare data vorbisera pe fuga. Ii era dor de el, de vocea lui, de saruturile dulci, de noptile pasionale. Ii era dor de tot si stia ca nu va reusi sa rabde mult.
Se uita rapid peste hartii, hotarand pana la urma ca le va termina maine, caci, de cand incepuse sa se gandeasca la Jesse, mintea sa nu mai era in stare sa se concentreze la nimic altceva. Isi dezbraca halatul, aruncandu-l pe scaun, isi lua servieta si pleca grabit sa ajunga acasa.
Din pacate prinse ora de varf asa ca mai pierdu inca o treizeci de minute in trafic. Cand ajunsese intr-un final acasa era obosit, nervos si al naibii de nerabdator. Intra la dus si dadu drumul apei usor caldute ca sa-si revigoreze trupul suprasolicitat in ultima vreme. Dar nu intarzie prea mult sub apa, asa cum facea de obicei. Cand iesi o data cu el se imprastie si aburul din cabina de dus, transformand baia intr-o adevarata sauna.
Se aseza in fata oglinzii, pe care o sterse cu unul dintre prosoapele de pe suporturi, dupa care incepu sa se barbiereasca cu miscari studiate si incete, fiind atent sa nu se taie. La un moment dat insa, se bloca cu Gilletul in mana, mintea fugindu-i pentru a mia oara in acea zi la Jesse, la pielea lui fina si bronzata, la buzele moi. Cand reusi intr-un final sa se dezmeticeasca din visare isi dadu seama ca umpluse marginile oglinzii unde persistau urmele aburului cu inimioare. Ofta enervat de comportamentul sau de licean indragostit si iesii afara din baie, purtand numai un prosop in jurul taliei.
Se indrepta spre dormitor, dar o bataie usoara in usa de la intrare ii capta atentia. "Jesse" Inima ii tresari de bucurie, incepand instantaneu sa-i bata mai tare. Se grabi sa deschida, neobosindu-se sa se mai imbrace, dar in loc sa aiba parte de o surpriza placuta si mult asteptata, se bloca, privind cu neincredere persoana ce ii zambea din cadrul usii...
-Ce naiba cauti tu aici?

*

Terminase...in sfarsit. Era in culmea fericirii. Mai privi inca o data pachetul ce-l avea in mana, iar, intr-un final il desfacu. Din interiorul sau scoase trei exemplare a primei sale carti: Pe muchie de cutit.
Coperta era de un albastru deschis, combinat pe margini cu alb, in partea centrala a ei aflandu-se o imagine cu un bisturiu ce taia o pagina dintr-o fisa medicala. Daca te uitai atent puteai chiar observa niste date medicale vagi ce erau scrise cu o cerneala de un negru intens.
Rasfoii entuziasmat paginile, lasand mirosul de hartie noua si tus proaspat sa-i patrunda in nari si sa-i gadile simturile.
Puse una dintre carti in biblioteca sa, pe a doua o impacheta,dorind sa o trimita in Alaska, iar pe a treia o lua sub brat si iesi rapid din apartament, dorind sa i-o duca personal lui Blake.
Vroia sa-i stie parerea, dar si mai mult dorea sa-l vada pe el. Fusese o saptamana lunga si grea, mult prea grea si asta nu din cauza ca ar fi avut mult de munca...in niciun caz, ci pentru ca nu il vazuse pe el.
Se intreba cum va revenii la viata lui de dinaintea cunosterii lui Blake Thorton. Nu ii va fi usor. Defapt, nici macar nu stia daca va putea sa o faca, dar trebuia sa incerce. Poate in seara asta va avea ocazia sa discute cu Blake despre relatia lor si directia in care se indrepta. Nu vroia sa renunte la el, nu putea sa o faca. Dar nu era in stare sa renunte nici la ceea ce-si pusese in cap in urma cu 14 ani. Ambele lucruri erau importante si trebuia sa gaseasca o modalitate de a le combina.
Drumul era liber, spre mare lui uimire. Oare cum de nu era nici macar o masina? Niciodata nu vazuse orasul atat de pustiu la ora aia. Dar nu se plangea. Asa va ajunge mai repede la Blake. Inima incepu sa-i bata mai tare pe masura ce se apropia. Nu stia ce e cu el. De mult timp nu se mai simtise atat de extaziat, dar, probabil era de la sine inteles acest sentiment. Nu putea sa-l descrie in cuvinte….un pic de teama, combinata cu nerabdarea de a-l vedea din nou si cu dorinta nestavilita de a-l atinge.
Cand ajunse intr-un final, isi parca masina in parcarea subterana a blocului si urca repede pe scari. Prefera sa faca miscare in loc sa utilizeze liftul, caci isi cam iesise din forma si acesta era un prilej la fel de bun ca oricare altul de a-si reveni un pic dupa vacanta prelungita si nu tocmai odihnitoare.
Cand ajunse in fata usii, se oprii pentru un moment ca sa-si recapete suflul, isi aranja cutele invizibile de pe haine, de parca era o scolarita la prima intalnire.
Si-a ridicat mana si a batut usor in usa, pregatindu-si un zambet larg pe chip…

*

Dintre toate persoanele pe care se astepta sa le vada la usa sa, aceasta femeie era ultima. Nu-i venea sa creada ca ea venise la el. Cum naiba de mai avea atata tupeu incat sa-i bata la usa si sa-i zambeasca ca si cum ei doi ar fi cei mai bun prieteni sau macar niste persoane care pastrasera legatura in ultimii ani.
-Ce naiba vrei, Issabela?
-Asa te comporti tu sotia ta? Intreba femeia neafectata de tonul sau dur. Trecu pe langa el si pasii in living, ducandu-se la bar, unde isi turna un pahar de coniac.
-Fosta sotie, ii aminti Blake, dupa care inchise usa in urma ei. Ii privii spatele gratios pentru cateva momente, aducandu-si aminte de zilele in care o considerase sufletul lui pereche. Cat de prost putuse fi. O femeie ca ea nu se uita decat la pozitie sociala, bani si aparente. Da, era frumoasa. Nu putea sa nege asta nici acum, dar frumusetea ei era inselatoare si stearpa la fel ca sufletul pe care il poseda. Frumos imbracat in haine scumpe care ii mascau adevarata forma. Un demon cu chip de inger.
Deci, ce cauti aici? Am treaba. Spune ce ai de spus si pleaca. Merse langa ea si ii lua paharul din mana, punandu-l inapoi pe bar. Nu-mi aduc aminte sa te fi lasat sa te servesti de parca esti la tine acasa.
-Vai, cat de rau poti fi! Tonul ei jucaus, dar fals imediat il puse in garda. Nu era genul ei sa vina la el, fara sa ceara ceva. Poate mi-a fost dor de tine. Nu te-ai gandit la posibilitatea asta?
-Mda, vezi sa nu! Nu am chef de glume ,Issabela. Vreau sa pleci.
Femeia se apropie si mai mult de el, unduindu-si trupul intr-un mod in care ar fi putut innebuni orice barbat cu minte la cap. Se lipii de el si-si trecu bratele in jurul gatului sau, dar cand sa-i atinga buzele cu alea sale, Blake o impinse, facand-o sa cada pe canapea.
-Ai devenit mai brutal de cand am plecat eu? Il intreba, zambind pervers si lingandu-se pe buze. Imi place, iubitule.
-Nu sunt iubitul tau. Si inca astept…
-Atunci hai aici langa mine si asteptarea va lua sfarsit, il ademeni din nou femeia.
-Pricepe, nu ma interesezi! Ce dracu te-a apucat sa vii acum si sa faci asta?
-Credeam ca tatal tau ti-a spus. Privirea ei inocenta nu il pacalea insa, caci stai ce poate ascunde. Am vorbit cu el in urma cu cateve luni si i-am zis ca imi este dor de tine si ca mi-as dori o a doua sansa.
-De la a dori pana la a primi e mult. Cum ti-am mai zis: nu ma intereseaza. Daca atat ai avut de zis, te rog sa pleci.
-Ce rau esti! Nu-mi spune ca ai pe cineva…
Se gandi pentru o clipa daca sa-i spuna ceva sau nu. Pana la urma nu era problema ei, dar poate asa o va face sa plece.
-Da, am pe cineva, zise intr-un final si zambii, caci imediat in minte ii aparu imaginea lui Jesse.
-E mai frumoasa decat mine? Intreba fluturandu-si genele si scotandu-si pieptul in evidenta de parca era ultima femeie de pe strada.
De data aceasta nu mai trebui sa ezite, caci raspunsul era simplu.
-Da, Issabela. Mai atragator, mai destept, mai amuzant si mult mai bun la pat decat vei putea tu fii vreodata.
Ochii femeii lucira de nervi si gura i se stramba intr-o grisma ce ii arata adevarata stare de spirit.
-Nenorocitule! Deci e adevarat! Chiar ai trecut de partea cealalta. Cu un barbat! Crezi ca ma poti inlocui cu un barbat? Lua o scrumiera si o arunca in Blake, care se ferii cu usurinta de ea.
-Acum inteleg de ce ai venit. Da, cu un barbat.
Nu o mai baga in seama si se indrepta spre camera lui.
Cand termini cu bombanitul, pleaca si nu te mai intoarce. Noi doi am terminat-o!
Auzii un nou obiect spargandu-se de unul dintre pereti, dar nu privii in urma lui. Ii pierise tot cheful. Intra in camera si se arunca in pat, inchizandu-si ochii pentru cateva clipe.

*
-Va pot ajuta cu ceva?
Jesse privi inmarmurit femeia ce ii deschisese usa. Usa de la apartamentul lui Blake. Clipii de cateva ori, gandindu-se ca, poate, are vedenii, dar, spre nenorocul lui, nu era asa. Chiar era o femeie si una foarte atragatoare, pe deasupra. Parul mai scurt decat al lui era aranjat cu bun gust, intr-o frizura cocheta, foarte la moda acum, incadrandu-i fata micuta cu oase delicate si piele mai alba ca fildesul. Ochii ei negrii si intensi il priveau curiosi in asteptarea unui raspuns.
-Pachetul…zise intr-un final, nestiind ce altceva ar putea sa-i spuna. Femeia isi cobora privirea spre cartile ce le tinea in mana, baiatul.
-Ce aiurita sunt, scuza-ma. Hai inauntru. Poate suntem noi in L.A., dar noptile sunt destul de racoroase aici.
Jesse inghiti in sec si o urma inauntru. Femeia i se parea vag cunoscuta, dar nu stia de unde sa o ia. O mai vazuse undeva…
Issabela se indrepta spre canapeua unde-si lasase poseta si incepu sa caute ceva inauntru. Oricat de mult si-ar fi dorit sa nu fie afectat de vederea ei, lucrurile nu stateau tocmai asa. Ce cauta aceasta femeie la Blake in apartament si unde era acesta?
Pachetul e pentru Blake? Intreba ea, fiind inca cu spatele.
-Da, este pentru domnul Thorton. Chiar daca ii venea sa se dea cu capul de toti peretii, nu putea sa-si lase garda jos. Invatase asta de mult. Prima data observa si strange informatii, apoi trage concluziile. Se intreba daca vor exista alte concluzii din toata chestia asta, inafara de cele evidente.
-Nu stiam ca se fac livrari si la orele astea.
-E un pachet special.
-Daca tu zici…
-Unde este domnul Thorton? daca nu va suparati ca va intreb.
-In dormitor…doarme. Bietul de el cred ca si-a iesit din mana de cand nu m-a vazut ultima oara. Femeia zambii cu subinteles si-si aranja bluza ce ii era descheiata la primii trei nasturi.
Jesse isi inclesta mainile in pachet, incercand sa-si pastreze calmul, dar degeaba. Femeia asta si Blake…petrecusera seara impreuna?
A reusit sa ma enerveze in seara asta, incepu din nou femeia sa se confeseze, de parca ar fi vorbi unui prieten si nu unui strain. E foarte greu sa reintrii in legatura cu fostii parteneri sau fostii soti, sti? Nu ai cum sa stii, esti prea tanar pentru asa ceva, continua, nelasandu-l sa zica nimic.
Fost sot…ea era Issabela, fosta sotie a lui Blake. Nu stia foarte multe despre ea, pentru ca nu se obosise sa afle tot ce era de aflat. Dar ce naiba cauta aici?! Se presupune ca Blake nu o suporta.
Vreau sa ma impac cu el, mai zise femeia, oftand. Am facut multe tampenii in urma cu cativa ani si regret. Chiar vreau o a doua sansa si vreau sa-i dau ceea ce-si doreste el cel mai mult: un copil. Crezi ca merita efortul?
Cu greu a reusit sa-si mascheze tremurul corpului si sa se mentina in picioare. Da, femeia asta frumoasa din fata sa nu era nimeni alta decat Issabela. Si vroia sa repare totul…vroia sa-i dea un copil. Stia cat de mult iubea Blake copii, cat de mult isi dorea unul. Numai cand isi adduce aminte modul in care o privise pe Maria i se strangea inima. Blake ar fi un tata excelent, iar el nu avea dreptul sa-i fure aceasta sansa.
-Da, merita efortul, zise cu o voce tremuranda.
-Asta mi-am zis si eu. Femeia ii zambii. Vreau sa lupt…cu toate ca am auzit ca ar avea pe cineva, dar nu ma intereseaza…
-Nu cred ca acel cineva va fi o problema, sopti Jesse ca pentru sine. Privind-o pe aceasta femeie isi dadu seama ca nu facuse altceva decat sa se minta in ultimele luni. Nu putea concura cu ea si nici nu avea sa o faca. Il iubea pe Blake, mai mult decat credea ca e posibil, dar el nu putea sa-i ofere ceea ce barbatul isi dorea cel mai mult: un copil. Si era le fel de sigur ca nu putea sa-i ofere nici fericire pe termen lung. Inghiti in sec si ii inmana pachetul ce il avea in brate.
Sa-i dati asta domnului Thorton si sa-i spuneti ca a fost o placere sa lucrez alaturi de el la acest proiect.
-Multumesc, ii raspunse femeia un pic confuza in timp ce lua pachetul si il aseza pe masuta. Cat iti datorez?
-Nimic. Va urez noroc.
Zicand acestea iesii pe usa afara si cobora primele scari, tinanadu-se de balustrade, caci picioarele ii tremurau. Asta era sfarsitul?
Pana sa-si dea seama lacrimile au inceput sa-i curga siroaie pe obraji. Golul pe care il simtea in piept era mult mai mare si mai apasator ca cel din urma cu 14 ani, dar trebuia sa-i reziste. Statu o vreme acolo, incercand sa se calmeze, pana ce ii suna telefonul.
-Da, Rosson aici.
-Jesse, imi pare bine ca te-am gasit asa repede.
Imediat a recunoscut vocea prietenului sau din copilarie, Felix.
-Ce s-a intamplat?
-S-a intors, Jesse. I-am dat de urma.
-Unde? Tonul i se schimba imediat.
-E acasa. E in Londra…
Buna MiraA!

E primul fic pe care ti-l citesc si nu stiu de unde sa incep, caci tocmai acum am terminat capitolele. ;)) Ai idei minunate, esti plina de imaginatie si stii sa le aplici. Chiar am ramas uimita la toate capitolele cand mi-am dat seama cata imaginatie ai, si e bine ca stii sa o si folosesti. Am citit inca de la primul capitol pana acum, cel prezent, si inca astept continuarea, chiar daca ai zis ca te apropii de final. Mi-ar fi placut sa pui si numar capitolelor pentru ca nu am stat sa vad cate sunt, am fost mult mai captivata de povestea in sine. Ai descris foarte bine personajele si chiar mi-am facut o imagine despre fiecare, fie ea buna despre personajele pozitive, sau rea despre cele negative xD
Oricum am numai cuvinte de lauda despre ficul tau si ma bucur ca te-ai gandit sa il duci pana la capat. Majoritatea raman uitate prin diferite threaduri :-?? nu stiu , zic si eu.
Mie imi plac iubirile imposibile, de aceea cuplul meu preferat ar fi : Jesse x Ray :"> Eh, daca nu ma stiti, ma cunoasteti acum, ca nu numai acest gen de iubiri imi plac, ci si incestul este o slabiciune de a mea *blushing*.
But... sa trecem mai departe. Cum am mai zis, ficul are o idee originala, nu am mai citit asa ceva pana acum, cum ca uke-ul, adica Jesse, a recunoscut din prima ca cele facute de Blake i-au placut, cum au format un cuplu, iar cum personajele sunt un jurnalist si un doctor. Pur si simplu magnific, am ramas fara cuvinte la fiecare capitol scris.
Ma bucur ca a comentat si gaby si te-a mai ajutat cu gramatica, pana la sfarsit ai mai evoluat cu ajutorul ei la semnele alea, firar ele sa fie :)).

Sunt foarte mandra si de ultimul capitol, bineinteles, care a iesit superb. Ma bucur ca a intervenit si Issabela. Uh, ce femeie rea. Sper ca totul sa revina la normal, chiar imi e dor de cuplul pe care l-au format doctorul si jurnalistul.
Inca ceva, sfarsitul capitolului... nu imi spune ca e vorba de omul pe care a omorat-o pe mama lui Jesse :O Oh, gosh, atunci astept nextul.
Cum am zis, am numai cuvinted e lauda, bafta in continuare si sper sa ne lasi cu gurile cascate din nou >:D< ;)
-E mai frumoasa decat mine?
[...]
-Da, Issabela. Mai atragator, mai destept, mai amuzant si mult mai bun la pat decat vei putea tu fii vreodata.

OMG !? Sunt de-a dreptul uimita ! Tu chiar nu incetezi sa ne uimesti. o.o' Doamne, si ce mi-a placut atitudinea lui Blake cand a vazut-o pe Issabela. Ehh, asa-i trebuie. [-9 Ce nenorocita. Mai are si tupeul sa vina la el, tocmai acum, cand e finalul si vad ca vrea sa-i strice relatia lui cu " misteriosul " de care a auzit.
Pff, stii, era imposibil sa nu intervina ceva acum ... Iar Jesse a venit tocmai cand nu trebuia. A inteles gresit lucrurile si i-a mai si spus ăleia` ca ar fi bine daca ar avea un copil cu Blake. O prostie mai mare ca asta n-am mai auzit, jur ! El isi da seama ca risca sa-si piarda fericirea alaturi de persoana iubita ? * tears *

Ma intereseaza reactia lui Blake cand o sa afle de toate astea ... :| Off, nici nu vreau sa ma gandesc. @_@
Acum ... Am citit conversatia de la final cu Felix. Cine s-a intors ? Sa nu-mi spui ca e un alt obstacol .. ! O_O
Eu sper in continuare la un final fericit .. :o3
Succes !~ :-s
Ca o oaie capie, ajung si eu pe-aici mai tarziu decat trebuie. Bine macar ca e weekend, ca altfel n-aveam timp nici sa mor.

Nu mai pune dupa conjunctia ''dar'' virgula, ca ti-o bag in fund! De ce o pui? Pot si eu sa cer o justificare?! Nu ai o justificare. Virgula o pui numai in momentul in care ai o constructie incidenta, iar tu nu ai asa cevaaaaa!

Cine dracului e Issabela?! E jigodia aia de neva-sa, care a avortat un bebe?! Manca-mi-ar tot acidul sulfuric de la masina:)))
Iiii, ce mi-a placut cum i-a raspuns cand a intrebat daca e mai buna ca ea *rolling on the floor* Demn de milioane, Mira *rooling on the floor*
Omg O.o Ce dracu' cauta jigodia aia inca acolo? Vrea sa-i jumol paru'?
Nu-mi vine sa cred ca Jesse a plecat:| De ce a plecaT?:( Trebuia sa lupte, nu sa plece.... :-s Ce dracului? :-<
Cine s-a intors? :| Vreau sa stiu cine s-a intors O.o E de rau? De ce ne tii in suspans?
Vreau sa stiuuuu *puppy eyes* Adu-ne repede next'
Puuup!
gaby eu stiu cine s`a intors.:>(stau bine cu intuitia la ora asta:)))..chiar nu`i greu sa`ti dai seama..pe cine cauta Jesse, pe cine vrea sa omoare?, Cine i`a omorat mama cu brutalitate?...acum mai ai dubii....este chiar..."scumpul" lui tata....criminalul acela:|....
sincer, chiar m`ai surprins, ma asteptam la moarte, dar ,la fufa aceea(siliconata si imbibata cu fite, cat ma enerveaza)... nici in mii de ani....ce atitudine are, cum sa te lingusesti atata, sa te lasi calcata in picioare si sa nu pleci dupa refuzul atat de hotarat al lui Blake?...(cunosc eu si un baiat care face asa, da tipu se mai da si smecher:))), ar trebui sa le facem cunostiinta>:) )
iar Jesse chiar il iubeste pe Blake, dar ,totusi, nu ar fi trebuit sa se lase manipulat...oricum mi`a placut ca nu a inceput sa faca o criza de gelozie(asta da caracter frumos)

nu am vazut greseli, si in rest totul este foarte bine...pupilici si spor la lucru
Nu ma duce capul sa pricep de ce nu am citit acest fic pana acum. Nu e prima data cand fac lucruri fara sa gandesc, sau cand nu le fac pentru ca gandesc prea mult, dar chiar nu pot sa pricep.
Cand am inceput sa citesc, adica pe la ora 12 noaptea, m-am lasat imediat impresionata de felul in care scrii. Gandurile personajului in prolog au fost descrise foarte bine,iar reluarea lor din cand in cand si mai ales in cosmaruri i-au conferit ficului acea nota de mister si suspans care m-ar fi facut sa stau cu masinile agatate de scaun, daca nu eram in pat, cu telefonul in mana. imi place cum iti construiesti personajele, niciunul nu mi se pare in plus, fiecare are locul sau si un caracter care se potriveste foarte bine rolului sau. La inceput Daniel mi se parea cam enervant, dar el e "personajul care tranteste usa" :)). Ador felul in care a decurs actiunea, e gandita cu cap si calm, zici ca scrii aici un roman, ceea ce nu m-ar surprinde deloc daca ar fi adevarat. M-a atras atitudinea lui Jesse la inceput, felul in care ii raspundea lui Blake la saruturi. Delicios, vreau si eu! Iar cand am ajuns la prima scena de dragoste dintre cei doi, gandeste-te ca eu eram in pat si-mi era caald! Imi place cum decurge actiunea,faci trecerea de la un eveniment la altul intr-un mod atat de natural. Ce sa mai, imi place fiecare detaliu!
Ai peste tot tot felul de replici sau momente amuzante,care binedispun cititorul si confera o nota de lejeritate. La unele faze abia reuseam sa ma abtin de ras (crede-ma, nu vrei sa ma auzi razand,fac un zgomot infernal si uite cat e ceasul, in fond ti-am citit tot ficului in noaptea asta). Au riscat cam mult facand sex dimineataa, in casa parintilor lui Blake, dar le era mult prea greu sa se abtina. Si cele 12 perechi de ochi curiosi, vai, cat am putut sa rad! =)) Taica-su e ceva, dar macar si-a invatat lectia. Si ajung si eu la Jesse... Ma asteptam la o rafuiala, pe diferite motive, cu boul ala, dar principal actionar si director executiv, asta a fost intr-adevar neasteptat. Ai o imaginatie de milioane si ador felul in care o folosesti. Blake a fost atat de dulce cu acea criza de gelozie, se uita atat de urat la Ray :x

of, revin maine cu un edit ca sa termin ce am de spus,acum sunt prea obosita si n-o sa prind decat vreo 3 ore de somn pentru ca maine trebuie sa ma trezesc devreme.

edit: asa, ce spuneam? a da, de criza de gelozie a lui Blake cand l-a intalnit pe Ray. Schimb de replici de milioane:
-Frate?!
-Iubit?!
. Imi imaginez cum se uitau cei doi unul la altul =)). Fara cuvinte! Apoi toate detaliile despre trecutul lui Jesse, pe care sincer, nu stiu cat drept avea Ray sa i le spuna... Dar acum ca a aflat, cel putin il intelege. Cinstit ar fi sa poarte o discutie cu el, sa-i povesteasca si el despre prima lui casatorie. Si de ce dumnezeu a trebuit sa apara vacuta aia de Issabela tocmai acum? Jur ca o sugrum, o omor, o atarn de un copac si o las sa o manance ciorile (ca tot trebuia sa citesc Padurea Spanzuratilor :))). Si nu pot sa-i inteleg atitudinea lui Jesse la faza asta. De ce nu are incredere in Blake? Stie ca-l iubeste si ca nu l-ar insela niciodata. M-am razgandit, stiu ce-i fac curvei aleia: o ard de vie.
Imi pare sincer rau ca ajung pe aici tocmai cand ficul se apropie de final :(.E evident cine se intoarce, dar, nu stiu... Chiar daca, personal, l-as face pe Jesse sa-l tortureze crunt pe criminalul ala inainte sa-l omoare, de dragul povestii, sper ca Blake il va opri la timp. Stiu ca scrii si asa capitole foarte lungi, dar incearca si tu sa mai lungesti putin lucrurile, sa mai fie asa, macar vreo cinci capitole, daca nu mai multe :D.
Abia astept sa vad cum decurg lucrurile mai departe, dar iti spun de pe acum ca probabil o sa plang nitel in final, sau undeva pe parcurs :D. So give it your best! >:D<
Am reusit si eu in sfarsit sa intru pe zup la ora asta :))...foarte rar mai reusesc zilele astea ks foarte multi utilizatori on...dar trecand peste asta, vreau sa va multumesc la toate ca ati citit si ca cititi in continuare acesta poveste (nici nu stiti cat de mult inseamna pentru mine cand imi spuneti ca va place).
Si acum...inainte sa pun urmatorul capitol as vrea sa fac o mica precizare...zilele trecute(sau mai bine zis noptile trecute) mi-a venit o idee grozava, as zice eu (nu stiu ce ziceti voi) si m-am hotarat sa scriu partea a doua a povestii. Dar, precizez ca vor fi anumite modificari (sa nu-mi dati in cap)
Nu stiu de voi, dar mie imi place de Ray...din pacat nu am reusit sa-i desenez caracterul prea bine, caci nu am putut sa-l folosesc prea mult. Prima data, am vrut ca in partea a doua a ficului, Ray sa fie personajul principal, iar Jesse si Blake sa devina personaje secundare, dar dupa ce m-am gandit mai bine, am ales ca atat Ray si personajul X(nu va spun prea multe despre noul personaj pe care il creez) cat si Jesse si Blake sa fie personaje principale. In modul acesta actiunea sper eu ca nu va fi deloc plictisitoare.
Mi-a luat un pic mai mult sa creez persoana potrivita pentru Ray avand in vedere ca el este genul badboy-ului destept, arogant si incapatanat(doar este fratele lui Jesse), dar cu ajutorul Izei, a lui Gaby si a unei colege mi-am facut cat de cat o idee a cum ar trebui sa arate si sa se comporte el. Multumesc fetelor :* Si acum...cred k v-am plictisit destul...nexttt:



***

Cand isi deschise ochii din nou isi dadu cu stupoare seama ca e deja dimineata. Fusese atat de obosit inca reusi sa adoarma? Nu-i venea sa creada asa ceva.
Se ridica din pat, cascand somnoros si iesii afara din camera sa, asteptand sa gaseasca apartamentul gol, dar, spre nefericirea lui, Issabela era inca acolo, stand picior peste picior si citind o revista mondena.
-Inca nu ai plecat? Ce dracu’ mai cauti inca aici? O ocoli si se indrepta spre bucatarie, unde isi turna niste cafea instant intr-o cana mare, peste care adauga apa fierbinte, fara zahar. Sorbii din lichidul amarui, incercand sa-si controleze nervii, dar era in van. Daca femeia asta nu va pleca de buna voie o va da cu mana lui afara. Avea lucruri mai importante de facut, cum ar fi sa mearga si sa-l vada pe Jesse.
-Pot sa fiu si eu incapatanata, Blake. Nu vreau sa plec, zise femeia neafectata de tonul sau.
Blake ofta, pregatindu-se pentru o noua runda de cearta, dar atentia i-a fost captata de micul pachet ce se afla pe masuta de cafea. Il lua in mana si desfacu hartia frumos aranjata, fiind curios sa vada ce e inauntru.
Cand invelisul fusese inalturat se bloca: era o carte.


Pe muchie de cutit
Adevarata viata a unui chirurg


Jesse Rosson




-Cine ti-a dat asta? De unde ai cartea asta?
-A venit aseara un pusti cu ea, dupa ce ai adormit, zise femeia indiferenta, continuand sa citeasca revista.
Un pusti…nu putea fi Jesse, nu-i asa? Daca Jesse venise si o vazu aici pe Issabela…nici nu vroia sa-si imagineze la ce se gandea acum
-Cum arata pustiul, Issabela? Spune-mi! Se duse langa femeie si o privi drept in ochi, asteptand sa-i raspunda.
-Pai…sa vedem: era dragut, mai bine zis frumos, dar prea tanar pentru mine. Nu cred ca avea mai mult de 18 ani. Brunet, par destul de lung si niste ochii...
-…mari si albastrii, continua Blake idée ei.
-Da, exact. Cum de stiai?
-Ce i-ai spus? Ce ti-a spus el tie?
-Nu mai fi atat de nerabdator. Mi-a zis sa-ti transmit ca i-a facut placere sa lucreze cu tine si mie mi-a urat noroc, mai adauga zambind.
-Noroc cu ce, femeie?
-Pana sa-mi dea pachetul am povestit un pic sau mai bine zis eu am povestit si el a ascultat. Simteam nevoia sa ma destainui cuiva si i-am zis de ce am venit aici. Era un pusti foarte de treaba.
Daca nu ar fi avut destul autocontrol, ar fi strans-o de gat. Asta era cel mai rau lucru ce i se putea intampla. Trebuia sa mearga si sa vorbeasca cu el. Nu putea sa lase lucrurile asa.
Intra repede in camera sa si trase o pereche de pantaloni si un tricou pe el, apoi lua cartea si dorii sa iasa afara din apartament.
Stai, unde pleci asa? Il intreba femeia.
-Nu e treaba ta. Cand vin nu mai vreau sa te gasesc aici. Asta e ultimul lucru pe care il mai strici in viata mea, Issabela! Daca nu reusesc sa repar lucrurile, jur ca vei regreta ziua in care m-ai cunoscut.
Nu mai astepta raspunsul ei, ci iesii val vartej afara din apartament si se indrepta cu pasi repezi spre masina ce se afla in parcarea subterana a cladirii.
Jess…nici nu vroia sa-si imagineze ce parere avea despre el. Il cunostea destul de bine, incat sa stie ca nu ar accepta pe cineva despre care banuia ca il insala.
Accelera, napsandu-i de traficul destul de intens din acea dimineata. Norocul sau era ca nu statea atat de departe de Jesse. Cu masina putea ajunge in 15 minute, dar trebui sa ia in considerare ca tanarul avusese la dispozitie toata noaptea ca sa se gandeasca la aceasta situatie, pe cand el…
Nu, nu…nu putea sa fie atat de pesimist. Jesse era o persoana logica, va intelege cand ii va povesti. Trebuia sa inteleaga.
Odata ce ajunse isi parca masina, lua cartea de pe scaunul din dreapta si alerga spre intrarea in blocul de apartamente, apoi urca cu liftul pana la etajul lui Jesse, dar cand se trezi stand in fata usii apartamentului ezita. Trase adanc aer in piept, incercand sa-si calemeze bataile repezi ale inimii si sentimentul neplacut de neliniste.
Batu o data, dar nu primii niciun raspuns. Mai batu o data, dar nimic.
-Jesse? Din prostie incerca sa deschida usa si, spre surpinderea sa, nu era inchisa cu cheia. Intra inauntru, gandindu-se ca Jesse probabil fusese prea suparat aseara ca sa-si mai dea seama ca nu si-a inchis usa. Cerceta apartamentul, dar..era gol
Jesse! Striga inca o data. Nimic.
Acum era speriat de-a binelea. Unde putea fi? Daca patise ceva?
Nu era stilul lui Jesse sa plece asa, pur si simplu.
Respira de cateva ori adanc, incercand sa se calmeze si sa gandeasca logic. Oare unde ar fi putut pleca Jesse? Poate exagera…poate iesise doar pana afara si se va intoarce in curand. Nu avea de unde sa stie, deci, cel putin pentru moment va astepta.
Se aseza pe pat si deschise cartea. O rasfoi o vreme, dar nu avea destula rabdare de a o citi cu adevarat. Pana la urma, integend ca nu se poate concentra deloc, o lasa langa el pe pat si se intinse pe spate. Statu asa o vreme, admirand iregularitatile tavanului, dar pana la urma se dadu batut. Nu putea sa astepte.
Isi scoase telefonul mobil din buzunar si suna la singura persoana care credea ca ar putea sti unde disparuse Jesse.
-Da? Raspunse o voce groasa ce parea obosita si stresata. Roberts aici. Cu ce va pot ajuta?
-Roberts, sunt Blake…dar nu apuca sa intrebe ce dorea caci Ian i-a luat-o inainte.
-Ati primit cartea, domnule Thorton?
-Da, am primit-o, dar nu de asta v-am sunat.
-Trebuie sa spun ca Jesse s-a intrecut pe sine de data asta. La naiba, dupa o asemenea capodopera ma gandesc serios sa-l pun sa scrie numai articole mondene. Stati un pic…daca nu m-ati sunat pentru asta, zise intr-un final Ian, intelegand ce-i spusese Blake mai devreme, de ce m-ati sunat?
-Jesse…ati vorbit cu Jesse?
-Da, cum sa nu vorbesc. M-a sunat aseara si mi-a spus ca pleaca. Se opri brusc si pentru cateva minute nu se auzi niciun cuvant. Nu va spus nimic…concluziona intr-un final.
-Nu. Blake ofta si-si inchise ochii. Deci, era adevarat. Jesse chiar plecase si cine stie cand avea de gand sa se intoarca sau daca mai intentiona sa se intoarca. Stiti unde a plecat?
-Nu mi-a spus decat ca are ceva probleme personale de rezolvat. Cand un jurnalist zice asa ceva, cel mai bine e sa nu intrebi…Ian ofta. Imi pare rau ca nu va pot ajuta, dar daca va mai suna o sa va anunt imediat.
-Multumesc…as aprecia asta. Blake inchise telefonul. Avea impresia ca intraga lume i-a picat in cap. Jesse disparuse…
Pur si simplu please fara sa-i spuna un sigur cuvant. Asa se termina?
Reusise Issabela sa strice si acesta parte din viata sa?
Ii venea sa planga, dar nu mai avea puterea necesara. Nu mai vroia nimic, nimic inafara de el. Asta nu putea fi sfarsitul! Refuza sa creada una asa ceva!


-Blake, esti in starea asta de o saptamana, zise Daniel privindu-si ingrijorat prietenul. Blake statea sprijinit cu capul de birou si cu ochii inchisi. Era palid, slabise si nu se mai putea concentra. Ba mai mult, in ultimele nopti nu inchisese un ochi. Pe scurt, era o epava.
Trebuie sa-ti revi, omule. Ai responsabilitati, pacienti…Indiferent ce ai patit nu poti ramane asa.
-Vorbesti prea mult, zise Blake intr-un final. Ma doare capul.
-Sunt sigur ca Jesse e bine. Poate are doar foarte mult de lucru. Daniel se aseza pe scaunul de langa biroul lui Blake si il privi. Nu-i placea deloc sa-si vada prietenul intr-o stare ca aceasta. Ar fi vrut sa-l ajute, insa nu stia cum. Faptul ca Jesse nu daduse niciun semn de viata nu prevestea nimic bun.
-Daca a patit ceva? Amandoi stim ce fel de reportaje face Jesse…Daca ceva nu a mers bine? Doamne, Daniel, nici macar nu stiu ce as face daca as primi un telefon de acest gen. Simt ca innebunesc.
-Blake, Jesse e baiat descuracaret. Va fi bine. Vei vedea ca in curand te va suna si iti vei da seama ca ti-ai facut griji degeaba.
Il batu prieteneste pe umar si ii zambi in semn de incurajare.
Pana la urma Blake se ridica de pe scaun, isi indrepta spatele si merse langa masuta unde il astepta filtrul plin de cafea tare. Isi puse o cana mare si sorbi din ea cu nesat, gandindu-se la cafeaua pe care i-o facuse Jesse aproape in fiecare dimineata cand fusesera la ai lui. Cat de dor putea sa-i fie de el…
-La dracu’! Eu nu mai rezist!
Se reintoarse la birou si puse mana pe telefon, formand repede numarul centralei.
-As dori numarul de telefon al companiei Newcrest, va rog. Vocea lui era sigura, dura si continea toate trairile pe care incercase sa le respinga in ultima saptamana. Puteti sa-mi faceti dumneavoastra legatura, intreba dupa cateva momente.
Sprijini receptorul intre umari si ureche si sorbi o gura din cafeaua calda, asteptand ca cineva de la capatul celalalt al firului sa-I raspunda.
-Grupul Newcrest, spuse o voce feminine placuta. Cu ce va pot ajuta?
-Vreau sa vorbesc cu Rayland Newcrest.
-Imi pare rau, dar domnul Newcrest este intr-o sedinta importanta acum si nu poate raspunde, dar daca imi lasati un numar de contact in voi anuntat de indata ce…
-Spune-ti ca e vorba de Jesse. Acum, daca nu va suparati. Voi astepta pe fir.
Ciudat, insa femei il asculta si-i puse apelul in asteptare. Nu dura mult pana ce auzi vocea groasa a lui Ray.
-Ce a patit Jesse, Thorton?
-A disparut, raspunse scurt Blake, fara a se obosi a-si salute “cumnatul”.
-Ce dracu s-a intamplat intre voi doi? Ce i-ai facut?
-E o poveste lunga, zise Blake oftand. Tu sti ceva de el? A vorbit cu tine?
-Nu. Nu am vorbit de cand ne-am vazut in Alaska. Se lasa linistea pentru cateva moment scurte, apoi Ray adauga: Lasa-ma sa dau niste telefoane. Te sun imediat ce aflu ceva.
Blake inchise si se aseza inapoi pe scaun, privind afara. Spera ca Ray sa aiba mai mult noroc decat el. In ciuda faptului ca se simtea prost, il bufnea rasul. Trebuia sa fie cu adevarat disperat de il sunase pe fratele lui Jesse.
Din fericire nu fusese nevoit sa astepte mult. In mai putin de 10 minute telefonul suna. Aproape sari de pe scaun si smulse receptorul, raspunzand cu un ton rastit si nerabdator.
-Ai aflat ceva? Nici macar nu astepta ca persoana de la celalalt fir sa se prezinte.
-E in Londra. Sau cel putin acolo a zburat saptamana trecuta. Ray facu o pauza si ofta. Blake, asta nu-mi miroase a bine. Indiferent ce s-ar fi intamplat intre tine si el, nu ar fi plecat asa. Nu-i sta in fire. Ma intreb daca…
-Daca ce?
-Daca nu l-a gasit…Ce ai de gand sa faci acum, cand ai aflat unde este?
-Simplu: ma duc dupa el, evident. Pentru prima oara in sapte zile, doctoral zambi. Chiar daca intelese ce insinuase Ray, se simtea usurat. Macar stia unde este si avea posibilitatea de a-l opri daca vroia sa fac vreo nebunie.
-Ma asteptam sa zici asta. Cand ajungi acolo, du-te direct la Scotland Yard si vorbeste cu detectivul Felix Merrywater. Daca Jesse s-a intors in Marea Britanie, Felix ar trebui sa stie unde este si ce are de gand. O sa-l anunt ca esti pe drum.
-Merci, zise Blake. Acum scuza-ma, dar trebui sa fac niste rezervari la av…
-E aranjat. Pleci in jumatate de ora. Daca as fi in locul tau m-as grabi. Vocea lui Ray era amuzata, dar in acelasi timp seriosa.
-Cum naiba ai stiut ca voi dori sa plec?
-Ma pricep la oameni. Nu esti chiar asa de greu de citit. Drum bun, Blake.
Zicand acestea inchise telefonul.