AnimeZupCăutare

[Terminat] I just wanna love you!

Uh, normal, normal că nu a murit... adică, nu se putea altfel. Bineînţeles că Blake a venit după el. Adică... sper că nu are halucinaţii... Adică, normal că nu...:))
Aşa... am încetat[pentru moment] să mă contrazic cu mine însumi, iar acum să trecem la... nu ştiu, la a-ţi spune cât de superb e ficul. Cât de mult îl ador şi cât de mult te ador pe tine. Eşti un mic[bine, bine, mare:))] geniu.

Deci, în sfârşit, în sfârşit a dat domnu` ca Hank să realizeze cât de mult se potrivesc cei doi. Mda... trebuia să se ajungă până aici să-şi dea seama. Norma, se putea altfel:-W
În fine... descrierea, naraţiunea şi dialogul, ca întotdeauna, au fost la locul lor, iar acţiunea nu a fost grăbită.
M-am bucurat de un capitol minunat, splendid, briliant... etc, etc:))

Păi, spor la scris în continuare[ ţi-aş spune să pui repede nextu` , dar te mai las puţin, abea l-ai postat pe acesta:))]
Ja ne:*
Lumeee sunt prima ( habar nu aveti ce mult ma bucur). Mai aveam putin si izbucneam in lacrimi. Bietul Jesse sa stie ca moare... mi se pare infiorator, te distruge psihic. Sper totusi ca Blake il va salva....defapt nu sper...sunt sigura de asta.
Anyway ma bugur ca Hank si-a dat seama cat de prost era din cauza faptului ca le tot punea bete-n roate celor doi.
Chuu si adu nextul

edit: oaaa ce repede s-a postat ghinionul meu
Of, of, of! O.o Cate orori.
:-O
"-Blake..." - Da, pai eu sper sa fie Blake si sa-i salveze pe amandoi, inclusiv pe Hank, [ E taica`su, totusi! ]. Deci pe bune, de la inceput, faza cu vanatoarea nu a fost deloc o alegere prea buna. Eram sigura ca se va intampla ceva, si ceva bun era imposibil. [-(
Ehhh, as fi vrut sa fiu prima but, never mind. >:D<
Mira, draga, sper sa continui repede. Eu tot o sa dau comm, chiar daca o sa intarzii. : | Bye bye! ^^
Bineinteles, eu ajung mai tarziu, ca eu sunt mai lenes si timpul ma cam strange cu usa, de aia am iesit pe usa pisicii pentru cateva momente >:)
Cum ti-am mai spus, scumpa mea Mira, o sa-ti bag '' i ''-urile alea nenorocite pe care le pui in plus pe la verbe direct in partea dorsata!!! [=p~] Dezobisnuieste-te de ele, obisnuieste-te cu ele in fund altfel >:)
Vreau sa-l gaseasca pe Jesse :(( te rog, te rog, te rog!!! :o3 Nu-l lasa sa moara acolo :(( Sunt prea dulci si prea scumpi si... Miraaaaaaaaa :(( Nu-i lasa sa moara! Adica Hank mi se rupe, Jesse sa fie bine si sa mearga la Blake [-o< Ma bucur ca babalacul a deschis ochii >.> Il iubeste, daaaaa \:d/ Si e potrivit! ^^
Sper sa nu-si imagineze, ca plang! Vreau sa fie Blake acolo, sa-l tina in brate si sa-l faca sa-si revina:(( Sper VREAU sa fie totul bine, Mira !!!

Incantator capitol. Pentru cateva momente am avut lacrimi in ochi... Insa coconul mi s-a mai intarit iarasi, deci nu le-am varsat, au disparut. In orice caz, ceea ce ai spus e foarte emotionant. Stii cum sa ajungi in inima omului!
Vino cu nextu` repede ca nu stiu ce fac daca ne lasi sa asteptam! :((
Bafta la scris :*
Sa fiu sincera cu tine? Dap,meritzi acest lucru ^_^
Cand am inceput sa citesc acest fic,ma aflam intre "Imi place!" si "Nu-mi place!" . Adica.... Ma gandeam ca totul va fi cu mult,foarte mult sange....Multe lacrimi .. >.< chestii din astea. Ma plictiseam si nu ma plictiseam....
DAR..
Apoi,totul incepea sa se lumineze. Jesse...totul! Nu pot sa spun ca nu este un inceput bun,caci as mintzi :-? ... Treaba cu tanarul jurnalist m-a dat pe spate..Cand a avut 'prima' conversatzie cu Ian [parca..:">] ,am crezut ca el va fi cu partea *YAOI* :)) Ma gandeam: "CU UNU' DE 50 DE ANI?! :o " ,dar si-a facut aparitzia doctorul si m-am bucurat,in acelasi timp,luminandu-mi creierul :)) .
La inceput,citeam ficul tau de plictiseala,dar acum totul s-a schimbat! Sincer! Sunt cu adevarat indragostita de-ascest fic 8-> Astept next-ul cu nu prea multa rabdare. :D
Stii? Ma gandeam..:-? Poate fi Blake cel care-i nenoroceste mintea baiatului? Adica...Atatea cosmaruri! Nu stiu de ce,dar la asta ma gandeam :-? Are Blake vreo legatura?!
Timpul trece....Jeese se afla in casa parintzilor doctorului [nu chiar...vorbim mai tarziu despre asta...] Hana este o asa scumpa! Se comporta frumos,vorbeste frumos...Este o feme-...este o mama de nota 10! Imi place! Despre domnul Hank nu pot spune decat ca a inceput cu stangul! Ok,recunosc: in biroul doctorului - L.A. - se purta .. putzin mai .. diferit :-? Era mai respectuos..?! :)) Nu si cand Jesse pasi pe 'teritoriul' sau. Cum a putut sa-l jigneasca in acest fel?! :?? ZAU ASA! Intzeleg ca doreste binele copilului sau,dar tot ma calca pe coada :))
Si din nou... Timpul trece.
Un concurs,huh? Buna ide! :bv: Nu numai ca descrierea ta este una minunata,dar ai si idei minunate! Eh,zice de Jesse ca-i fricos [asa ma intzeles din cele spuse de el] si el fuge cu coada-ntre picioare! :)) Nu i se spuse sa nu fuga? Adica...sa nu faca miscari bruste... :-? Ma rog! Jesse stie mai bine! :)) Imi doresc ca acesta sa nu patzeasca nimic! Cand m citit cele intamplate in ultimul capitol [mai la sfarsit] ,aproape mi-au dat lacrimile!
Inainte sa termin ce-am inceput... Dam putzin timpul inapoi: Jesse si Hana lacumparaturi.
Frate! A zis-o! 'Ginere' ?! Am ramas cu gura cascata,ok,nu numai cu gura,ci si cu ochii cat farfuriile. Probabil as face ce-a facut si jurnalistul atunci... :))...
Revenim:
Sper ca baiatul nostru minunat sa fie bine! :((
Sunt innebuna dupa acest fic. Nu stiu daca ai intzeles multe din ceea ce-am scriu eu aici. Probabil este o harababura totala :)).
Dar,incetez. :"> Astept cu mare,mare,mare,mare,cea mai mare nerabdare posibila next-ul. Sper din suflet ca va fi unul luuuuuuuung. :pls:

Ai felicitarile mele!
Nu ne lasa asa :eto: ....
Bye! :-h

Inca ceva..;)) Greselile nu ma intereseaza! ^_^ Nu acord nici cea mai mica atentzie lor ;) ... Si-mi place schimbarea de gandire a lu' Hank. In sfarsit s-a potolit! A dat Dumnezeu,huh?! :)) ... Bravo! Este un foarte frumos si interesant fic yaoi! :X

Next,pls! :D
Ms mult de comm-uri poop :*
Si am o specificare de facut, avand in vedere ce a zis Kurama: nu Blake e vinovat pentru cosmarurile ce le are Jesse, dar veti intelege mai bine in capitolele urmatoare ce legatura au visele cu povestea...De profit de situatie ca sa va mai multumesc inca o data pentru ca cititi acest fic...sper sa nu va dezamagesc. Si acum nu va zic decat spor si lectura placuta

***

Mergeau deja de cateva ore bune si nu gasisera mai nimic. Majoritatea isi pierdura deja sperantele. Nu erau prea multe sanse sa-i gaseasca intregi. Intr-un final ajunsera langa o rapa unde gasisera atarnata de o creaga o bucata de material. Presupusera ca cei doi au cazut in rau. Au urmarit cursul acestuia pana ce pe un mal au gasit niste urme. Si mai putini dintre cei prezenti credeau ca cei doi mai sunt inca in viata. Dar el spera. Nici nu vroia sa-si imagineze ca Jesse era mort. Nu vroia sa creada asta. Trebuia sa fie bine. Pustiul acela trecuse printre atatea in viata, nu merita sa moara asa. De ce il lasase sa mearga? Isi punea intrebarea asta inca din seara precedenta. Nu inchisese un ochi toata noaptea de griji. Ce va face el daca Jesse nu mai era? CE?
Privi cerul. Se anunta o noua furtuna. Trebuiau sa se grabeasca sau vor fi nevoiti sa plece acasa. Nu isi permiteau sa caute in timpul unei furtuni, era prea periculos.
La un moment dat i se paru ca vede o silueta mergand sprijinita de copaci. Inima incepu sa-i bata mai tare si pasii il dusera numaidecat in acea directie. Cu cat se apropia mai mult cu atat isi dadea seama ca avusese dreptate. Cineva chiar era acolo. Incepu sa alerge ferindu-se de vegetatie. Era tatal sau si era singur. Un junghi ii strabatu inima. Jesse unde era?
-Tata, urla ca sa fie auzit.
Hank ridica privirea si un zambet i se afisa pe fata.
-Blake... Doamne ajuta! Batranul mai avea un pic si plangea. V-am auzit... Grabeste-te, Jesse...
-Unde-i?
-Acolo. Ii arata directia cu mana tremuranda. A cazut... Nu mai raspundea... Are ochii deschisi, dar nu reactioneaza. Batranul se ineca in explicatii. Era vina lui. Daca Blake isi va pierde persoana iubita, era doar vina lui.
Blake il lasa pe tatal sau in grija lui Matt si a celorlalti, el alergand spre locul indicat cu inima cat un purice.
Il vazu de la departare. Mari pasul, iar cand ajunse destul de aproape se lasa sa cada in genunchi langa el.
-Jesse! Jesse! Ma auzi?
Capul tanarului era cazut intr-o parte, iar ochii larg deschisi ce il priveau erau reci, lipsiti de viata. Ii atinse chipul palid buzele vineti... Era ca si cum ai atinge gheata. Ii lua pulsul: era atat de slab incat aproape nu il simtea.
-Jesse! Doamne,te rog, nu mi-l lua! Il trase pe tanar la el in brate, tinandu-l aproape de trupul sau, nedorind sa-i mai dea drumul. Fara sa-si dea seama lasa lacrimile pe care le avea in ochi inca de aseara incepura sa cada... Una cate una pe chipul celui iubit.
-Blake...
Nu fusese decat o soapta, dar o auzise. Jesse intinse mana, iar el i-o prinse intr-a sa strangand-o.
-Va fi bine. Sunt aici.
Nu mai astepta. Il lua in brate si porni spre ceilalti. Acum ii parea rau ca nu anuntasera inca autoritatile. Ar fi avut nevoie de un elicopter ca sa-l duca pe tanar la spital.
Toata lumea rasufla usurata cand il vazu venind cu baiatul in brate. Nu le adresa niciun cuvant, ci o lua inaintea lor pe un alt drum. Jesse avusese dreptate, directia aceasta ii ducea direct la drum. In cateva minute ajunsesera la masina ce-i astepta. Antony si Hank urcasera in fata, iar Blake cu Jesse in brate in spate.
-Unde? intreba Antony. La spital?
-Nu. E prea departe. Transmite prin statie sa pregateasca cada plina de apa la temperatura de 10 grade.
-Va fi bine? Hank se intoarse si-si privi fiul.
-Nu stiu, tata. Sper... Tu esti bine? zise dupa o oarecare ezitare.
-Da... In comparatie cu el. Mi-a salvat viata. Dupa tot ce i-am facut mi-a salvat viata.
-Stiu... Asta fusese singurul lucru pe care Blake il zisese. Incet si cu miscari usoare ii desfacu fermoarul la geaca, ramanand surprins sa vada ca nu mai avea nimci pe dedesubt. Apoi il privi mai bine pe tata sau si isi dadu seama ca purta puloverul lui Jesse. Scarsni din dinti. Fusese in stare sa renunte la haina sa, cu toate ca stia ce i se poate intampla, pentru un om care nu-i spusese un singur cuvant bun.
Isi deschise propria geaca si-l stranse la piept pe baiat incercand sa-l incalzeasca.Mana sa ii angaia parul si fata in timp ce ii sopte la ureche vorbe de incurajare.
Cand simti ca tanarul incepe sa tremure se bucura. Insemna ca se incalzeste.
-Jesse, inca un pic. Imediat ajungem. Vocea sa era joasa, ingrijorata. Inca nu scapase. Ce era mai rau acum urma.
Tanarul scanci, facandu-i pe toti, chiar si pe Antony, sa-l priveasca.
-Ce a patit? intreba Hank. Ce se intampla?
-Incepe sa se incalzeasca. Vocea lui Blake era dura. Pe masura ce se incalzeste, sangele o sa circule iar, provocandu-i dureri, mai ales in extremitati, caci alea au fost cele mai afectate. Sunt aici, ii soptii la ureche. Nu am de gand sa te mai las singur. Te iubesc!
Corpul firav tremura si mai tare, in timp ce in nou acces de tuse il cuprinse. Se agata cu mainile de bluza doctorului si stranse cat de tare putu.
-Blake... Avea o voce atat de ragusita si stinsa incat in ochii doctorului aparura alte lacrimi... Doare. Tanarul incerca sa-si ridice capul si sa-l priveasca, dar nu avea atata putere. Isi simtea corpul intepat de o mie de ace. Nu stia unde este, dar nici nu conta atata timp cat Blake era acolo. Nu stia nici macar daca e adevarat sau nu... Poate era doar o halucinatie... Ii simti mana lui pe spate... Si ii auzise vocea. Ii spusese ca-l iubeste. Era fericit... cufundandu-se din nou pe taramul incostientei.
Dupa aproxiativ zece minute, masina ajunse in fata casei. Blake se dadu primul jos si se indrepta cu pasi mari spre usa de la intrare unde il astepta Hana. Trecu pe langa ea si merse direct spre baia de la parter, unde fusese pregatita cada cu apa.
Il dezbraca pe tanar, dupa care se dezbraca si el si intra in cada cu Jesse in brate. Dupa zece minute dadu drumul la apa calda, crescand temperatura cu cateva grade, si tot asa pana ce apa ajunse la temperatura corpului. O data ce sangele se puse in miscare si inunda tesuturile inghetate, Jesse se smuci, incercand sa scape. Durerea era prea mare, dar isi simtii corpul pironit. Inca avea mintea in ceata, nu stia ca se intamplase, nu stia daca era sau nu real. Isi deschise ochii si-l privi pe barbatul din fata sa. Niciodata nu i se paruse ceva mai frumos decat el. Incerca sa-l atinga, dar durere il strabatu iar, facandu-l sa-si incordeze trupul, de pe buze scapand de aceasta data un tipat ascutit.
Toata procedura dura in jur de doua ore, la sfarsitul carora tanarul se lasa extenuat pe trupul lui Blake. Doctorul iesi din apa, isi sterse trupul, apoi il lua pe Jesse si-l infofoli intr-un prosop gros. Il lua in brate si iesi afara din baie, intalnind privirile ingrijorate a celorlalti. Nu le zisese nimic. Urca la etaj pana in camera sa si-l puse pe Jesse in pat. Il imbraca in niste haine oarecare, dupa care il acoperi. Cand termina, mainile ii tremurau atat de tare incat nu fu in stare sa tina cana de cafea. Iesi din camera aproape fugind, coborand din nou la parter, unde toti il asteptau.
-Cum se simte? Hank fusese primul care a intrebat. E bine?
-Da... Acum da. Vocea ii tremura mai tare ca mainile. Se aseza jos. Toata lumea il privea ingrijorata, pana ce Hana le facu semn sa plece, dupa care lua loc langa fiul sau.
-Blake... Ce s-a intamplat?
-L-am ranit, mama. Vocea sa iti sfasia sufletul.
Hana ii trecu mana prin par, cum facea si cand era mic.
-Nu l-ai ranit. L-ai salvat, scumpule, ii zise zambind.
-Mi-a zis ca-l doare, a incercat sa scape, dar nu l-am lasat. Avea o privire atat de trista. L-am ranit... Lacrimi amare incepura sa-i curga pe obraji, dar nu se chinui sa le ascunda. Nu mai plansese de cand era copil, dar acum... Acum nu se mai putea abtine. Nu-i pasa de ce vor zice altii. L-ai auzit cum tipa... Din cauza mea. Eu i-am provocat durere. Isi sprijini capul pe genunchi ,tragand adanc aer in piept. Nu ma va ierta.
-Blake, Jesse te iubeste... Si stie ca tot ce ai facut a fost pentru a-l salva. Nu te chinui asa. Hana ii depuse un sarut usor pe frunte. Mai bine du-te la el.
-Daca ma va uri? ce voi face atunci?
-Ai incredere in mine! Hana ii zambi. Du-te la el! E mai bine sa nu fie singur cand se trezeste.
Blake aproba din cap si urca inapoi la el in camera. Niciodata pana atunci nu se simtise atat de vulnerabil. Nu stia ce sa faca, nu avea stare. Pana la urma se duse si se aseza langa el in pat, cuprinzandu-i din nou corpul in brate. Nu mai vroia sa-i dea drumul. Tanarul se intoarse in somn si il cuprinse la randul sau in brate, oftand multumit.
-Te iubesc atat de mult, ii sopti Blake sarutandu-l usor pe frunte. Nu se satura sa-l priveasca. Era atat de fericit ca se afla din nou in bratele sale... Inchise intr-un final ochii si adormii si el.
"-Mi-a zis ca-l doare, a incercat sa scape, dar nu l-am lasat. Avea o privire atat de trista. L-am ranit... Lacrimi amare incepura sa-i curga pe obraji, dar nu se chinui sa le ascunda. Nu mai plansese de cand era copil, dar acum... Acum nu se mai putea abtine. Nu-i pasa de ce vor zice altii. L-ai auzit cum tipa... Din cauza mea. Eu i-am provocat durere. Isi sprijini capul pe genunchi ,tragand adanc aer in piept. Nu ma va ierta."-ma cam enerveaza asa momenta ca sunt cam aiurea in dagoste...am in vedere cu ce gindest...precis nu cu capul
in rest totul e asa de romantic,imi place tare mult...din pacate nu sunt genul de fata care citeste ceva de doua ori(daca nu e finisat..pu ca stiu cu ce se termina) so anyway good luck with the next chapter cant w8 to read it too;;):*
stiu ca ti`am lasat comm da nu stiu ce s`a intamplat cu el:|

oricum sa revenim dupa cum ti`am zis pe mes citesc acest fic de mult timp si sunt o fana a ta:X

ce sa zic naratiunea este bine impletita cu descrierea si dialogul, ideile se inteleg si exprimi tot ce iti propui prin cuvintele potrivite, ai descris bine sentimentele celor doi, nu am asteptam ca sa aiba , fete mai plangacioase si am ramas uimita cat de puternica este legatura dintre ei:X

saracul Jesse atata durere, pentru ca l`a ajutat pe viitorul socru sa traiasca si acum tot el sufera pentru incapatanarea lui Hank, off, ce om nesuferit. Ce bine ca si`a dat seama si el de lucrurile normale, lasand la o parte prejudecatile sale absurde

oricum spor la munca si pune nextul cat mai repede:X:X:X:
Ohh, Mira, scumpo, nu stiu ce Dumnezeu s-a intamplat, dar puteam sa jur ca dadusem un comm. :[[
It doesn`t matter, now I`m here. >:D<
Deci ma bucur ca in sfarsit i-au gasit pe Hank si pe Jesse. Ohh, bietul meu Jesse, acum Blake e devastat si lor le mai ramane doar dragostea. How sweet! :X
Btw, sper ca Jesse sa se faca bine mai repede. ^^
***

Isi deschise incet ochii, privind confuz in camera intunecata. Unde naiba era? Ce se intamplase?Clipi de cateva ori in incercarea de a-si limpezii capul, dar degeaba. Nu-si amintea ultima oara cand fusese atat de ametit. Se lasa din nou sa cada pe perne si-si acoperii ochii cu mana...statu asa cateva minute, apoi cu o viteza uluitoare amintirile il napadira: vanatoarea, noaptea petrecuta in padure, frigul si...Hank. HANK!! Unde era batranul? Dadu repede patura la o parte cu intentia de a sari din pat, dar se dezechilibra si cazu pe jos. La naiba! Se ridica cu greu, ignorand durerea si amorteala din membre si iesi afara din incapere...Se opri cand ajunse in capul scarilor si-si trase suflul. Nu-i venea sa creada ca deja obosise si nu mersese mai mult de 10 metrii. Se prinse cu mana de balustrada de lemn frumos incrustata, luptand cu ameteala si raul de la stomac si asculta vocile ce veneau din living. Pe unele le cunostea, pe altele nu, dar nu asta il interesa acum. Cobora sustinandu-se de bara pana ce ajunse la intrarea in incaperea principala. In momentul in care isi facuse simtita prezenta toate privirile se indreptara spre el. Apoi auzi o voce deosebit de revoltata si ingrijorata:
-Jesse, de ce naiba nu esti in pat? Ce cauti aici? Blake se apropie de el cu pasi mari si-si puse mainile pe dupa umerii tanarului pentru a-l sustine.
-Lasa asta...ce voce ragusita avea...Hank. Ce a patit Hank? Unde-i? Mainile lui Jesse il strangeau pe Blake de camasa.
-Sunt bine, tinere.
Jesse isi intoarse privirea in directia de unde venea vocea si ofta usurat. Chiar parea a fi bine, asta daca nu luai in considerare piciorul pe care il avea in gips.
-Ma bucur...sa te vad. Isi lasa corpul moale, sprijinit de cel a lui Blake. Acesta il inconjura cu bratele si ii depuse un sarut usor pe frunte, dupa care il ajuta sa se aseze pe canapea. M-am speriat, zise intr-un final tanarul. Nu stiam ce s-a intamplat. Isi duse mana la cap si-si freca tamplele cu miscari circulare.
-V-am gasit, ii zise Blake privindu-l in ochi, exact la timp. Stransoarea din jurul lui deveni un pic mai rigida, dar nu il deranja acest lucru. Il facea sa se simta protejat si in siguranta.
-Cat timp am fost incostiient?
-Doua zile. Hana fusese cea care ii raspunse. Ne-am speriat cand am vazut ca nu reactionezi, asa ca am adus inca un doctor de la spital sa te consulte. Si el si Blake sustineau ca ai scapat de ce era mai rau si te odihneai doar. Spuneau ca-ti vei reveni, dar Hank nici nu a vrut sa auda. A fost foarte ingrijorat pentru tine. Hana ii stranse mana.I ti multumesc ca l-ai salvat.
-Nu ai de ce sa-mi multumesti, oricine ar fi facut la fel. Ii zambii femeii si inchise din nou ochii in incercarea de a atenua durerea de cap.
-Nu oricine ar fi facut asta. Vocea lui Hank parea un pic rusinata, dar asta nu o facea mai putin autoritara.I ti multumesc.
-Pentru putin...ma bucur doar ca totul s-a terminat cu bine. Zambi, dar zambetul sau era doar o umbra a ceea ce fusese in urma cu cateva zile. Isi lasa capul sa se odihneasca pe umarul lui Blake, tinandu-si ochii in continuare inchisi. Auzea vocile celor din jur, dar se simtea mult prea obosit ca sa se implice in conversatie. La un moment dat avusese impresia ca pluteste, asa ca se agata mai bine de bluza lui Blake si-si ascunse capul la pieptul lui, inhaland acel miros care il innebunea. Cand deschise ochii observa ca se afla din nou in camera intunecoasa in pat, iar alaturi de el statea doctorul.
-Blake...ce s-a intamplat? de ce te uiti asa la mine? Intinse mana ca sa se asigure ca era acolo. Inca nu-i venea sa creada ca scapase si de aceasta data. Atunci, cand se aflase in padure, chiar credea ca va murii.
-Imi pare rau, Jesse. Vocea lui era amara si ii tremura un pic. Nu am vrut sa te ranesc, nu am vrut sa ma cert cu tine atunci. Doctorul se apropie de el si-l stranse la pieptul sau, nedorind sa-i mai dea drumul. Nu vreau sa te pierd.
Jesse ii mangaie fata cu palma sa rece,trasand linii usoare peste pielea incordata.
-Ce tot vorbesti acolo? Nu m-ai ranit. Chiar daca nu-mi amintesc multe lucruri din ultimele zile, stiu ca tu m-ai salvat. Nu ai de ce sa-ti ceri scuze. Baiatul ofta. Iar in privinta certei noastre si eu sunt vinovat. Eram atat de hotarat sa-i arat lui Hank ca sunt defapt un barbat, incat nu mi-a trecut prin cap ca excursia asta ar fi cam periculoasa daca eu si el am fi in aceeasi echipa. Nu e vina ta.
-Nu am dormit deloc in noaptea aia. Ma tot intrebam de ce nu am fost in stare sa-ti spun ce simt?imi era frica ca nu voi mai avea ocazia sa-ti marturisesc ca te iubesc.
-Si eu te iubesc...isi apropie fata de cea a doctorului si il saruta scurt pe buze. Cine si-ar fi imaginat ca el si-ar putea gasi fericirea in bratele unui barbat? Mi-e somn, zise cascand.
-Atunci dormi, ii zise, acoperindu-l cu plapuma. Voi fi aici cand te vei trezi.

MUltumesc tuturor de comm-uri si imi cer scuze ca acest capitol e atat de scurt (nu imi sta in fire sa scriu asa de putin), dar promit ca ma voi revansa la celelalte :*:*
Sa fiu a doua tot e bine;)
Ce romantic e cap. dar e cam scurt:((...sau asta mi se pare doar mie:))
desi doar azi lai postat vreau sa vad mai repede ce se va mai intimpla cu ei mai departe...de obicei ne dadeai ceva hint la sfirsit dar aici ca el a adormit(de exp cu vinatoare->pericol in padure nu e greu de dat seama)Vreu mai repede sa vad continuarea:chuu:
si ps ficul e genial:bv:
Hello Mira, ms ca m-ai anuntat:*
Ca de obicei, dragostea celor doi n-au limite si asta ma bucur enorm. Chiar daca Jesse este ok, vad ca Blake tot isi cere scuze, poate din cauza tatlui sau ca el a fost cu ideea super-originala cu vanatoarea. But... Sa lasam la o parte intamplarile nefericite. Asa cum am mai spus odata, sper ca acest cuplu sa treaca cu bine peste toate astea, si desigur, sunt sigura ca ficul asta va avea un happy end.. Right? I mean, chiar nu vreau ceva trist. :(
Btw, asa cum ai zis si tu, capitolul este cam scurt, dar te vei revansa in urmatorul>:) Succes!

P.S. Iarta-ma ca ajung atat de tarziu.:((
Miraa, scumpa mea, imi cer iertare:(( Sunt idioata si cretina, stiu si iarta-ma pentru acest lucru. De ce ajung asa tarziu? Capitole, teme, teste -_-"
Stiu ca te-am distrat cu putin timp in urma=)) Dar nu ma includ printre cei precizati, te asigur, scumpo, la mine le temps e de vina :-l Acuuuum... :-" ma duc sa citesc ! :X
Aoloooo, eu n-am postat de doua capitole? :O Dar trebuia sa fi postat la ala, stiu ca am citit si am postat! :| Baai, what the Hell is going on? >.>
Imi pare atat de rau pentru scumpul nostru Jesse, frumosul si sexosul Jesse :(( Aww, multumesc ca e bine 8-> Sa nu il omori si nu-l mai chinui :(( Stii ca te iubesc, nu ma mai chinuii si lasa-mi personajele favorite in pace:(( [ adica lasa-le infipte-n... Blake, sau Blake in Jesse, daca intelegi la ce fac aluziee:-" O.o Doamne, ce ganduri am! >.< Le adoor:x ]
Miraaaaaaaaaaa! Si-au zis ca se iubeeeeeeeesc [-o< Femeiee, tu ma faci fericita! Am lacrimi in ochi, drace! Stii sa faci omu` sa simta ceea ce scrii, fetito! :X
Doamne, immi place ficuuuul :o3 SI imi cer iertare ca am ajuns asa tarziu :((
Bafta la scris! :X Si cap` :-w
Ms mult fetelor pt comm...si acum nextul mai lung cm v-am promis :*

***

Trecusera trei zile de la nefericitul accident, iar Jesse se simtea mult mai bine si mult mai enervat de atitudinea lui Blake. Nu facuse altceva decat sa-l dadaceasca. Intr-un fel intelegea si se simtea bine stiindu-l atat de interesat de soarta sa, dar pe de alta parte, aceasta noua atitudine a lui il agasa. Il prefera de o mie de ori pe acel Blake cu care se putea contrazice si certa decat pe acesta care l-ar fi aprobat si daca i-ar zice ca Pamantul e plat. Ofta si se ridica din pat, aruncandu-si patura de pe trupul amortit. Trebuia neaparat sa faca ceva exercitii sau isi va iesi de tot din forma. Se intinse pana isi auzi oasele pocnind, apoi isi lua pantalonii de treining si un tricou alb pe el si iesi afara din camera. Nu-si dorea altceva decat o cana mare de cafea, un loc linistit si laptopul lui pe care Blake il ascunsese. Omul ala chiar reusea sa-l calce pe nervi uneori, dar isi pastra calmul pentru ca era constient ca facea totul din ingrijorare.
Cobora treptele incet, fiind deosebit de atent pe unde calca. Picioarele inca nu-i erau atat de sigure din cauza degeraturilor usoare pe care le suferise, dar nu-si facea griji, deoarece stia ca in cel mult o saptamana isi va fi revenit complet. Nu era prima oare cand trecea prin asa ceva si, la meseria pe care o avea, sigur nici ultima. Ajuns in capul scarilor dori sa se intoarca si sa se indrepte spre bucatarie, dar vocile din living il oprira. Pareau ingrijorate, mai ales cea a lui Hank...pe cand cea a lui Blake era mai mult decat nervoasa.
-Nu pot sa faca asa ceva, nu-i asa? E absurd! Pamantul acela si tot ce se afla pe el este in posesia familiei noastre de pestre trei decenii. Nu te pot obliga sa-l vinzi!
-Calmeaza-te, Blake, zise Hank cu o voce ingrijorata, dar controlata. Am vorbit cu avocatul nostru si mi-a zis ca aveam sanse sa castigam,,daca se ajunge la proces.
-Nu inteleg...de ce tu?
-E destul de simplu daca stai sa te gandesti. Restul proprietarilor din zona si-au vandut deja pamantul. Am mai ramas numai noi. Ofertele sunt avantajoase asa ca nu ma mir de ce restul au fost de acord cu vanzarea.
-Dar unii nu vor sa fie cumparati, unii ca noi. Pumnul lui Blake lovi masa cu putere. Cine naiba se cred astia?
-Grupul Newcrest e unul dintre cele mai cunoscute din lumea afacerilor mondiale. Nu cred ca ei cunosc notiunea de" Nu este de vanzare !"
La auzul numelui Newcrest, Jesse inlemni. Asa ceva nu i se putea intampla lui...cum naiba reusise familia lui Blake sa se incurce tocmai cu grupul Newcrest? Coincidenta sau soarta?
-Ai zis Newcrest? intra in camera cu un aer hotarat si se posta in fata lui Hank care se uita uimit la el.
-Jesse de ce nu te odihnesti? Parca am cazut de acord ca o vei lua usor cateva zile...Blake era clar indignat, dar nu asta conta cel mai mult.
-Raspunde-mi la intrebare, Hank. Tonul baiatului era ferm, mai ferm decat il auzisera vreodata.
-Da...dar ce ce intrebi?
-Da-mi sa citesc hartiile pe care ti le-au dat. Intinse mana spre batran, iar acesta ii inmana numaidecat actele.
Pe masura ce citea simtea cum ii creste tensiunea. Cu greu se stapanii sa nu sparga ceva. Parcuresese repede fiecare foaie in parte, fiind deosebit de atent la toate detalile prezente, apoi se incrunta si lua loc langa Blake pe canapea. Ceva nu parea in regula...ajungand in final la ultima foaie isi dadu seama si ce...Ofta.
-Duncan McNeron...Nenorocitul naibii!
Duncan era unul din asa zisii lui prieteni din copilarie, dar nu-l mai vazuse de mai bine de opt ani si spera ca nici nu o sa-l mai vada. Duncan era ultimul om pe care se astepta sa-l intalneasca in Alaska. Dar cum nimic nu merge bine in ultima vreme, ci doar din ce in ce mai prost, nu se mira prea mult.
-Il cunosti? intreba Blake evident curios de iesirea pe care o avusese Jesse. Foarte rar il vedea cu adevarat nervos, asa cum era acum.
-Ai putea zice asta. Imi pare rau sa te anunt, Hank, dar daca Duncan este cel care ti-a trimis hartiile astea, nu cred ca ai vreo sansa cat de mica sa castigi un posibil proces. Tipul nu a jucat niciodata corect si nu o va face nici acum cand se poate folosii de puterea si influenta Grupului Newcrest. Inchise pentru un moment ochii si se lasa pe spate, meditand la urmatoarea miscare pe care planuia sa o faca. Nu isi dorea sa se implice, nu vroia sa-l vada pe Duncan, dar nici nu putea sa-l lase pe Hank singur in beleaua asta. Cand este intrunirea Consiliului Administrativ?
-In trei ore. Blake si Anthony vor merge in locul meu, zise Hank, aratand spre piciorul care il avea suspendat si injurand incet.
-Vin si eu. Jesse se intoarse spre Blake si ii zambi. Cred ca de data asta te pot ajuta. "Sau pot sa-ti creez si mai multe probleme". Nu mai avea rost sa se gandeasca la decizia pe care o luase. Probabil nu era una dintre cele mai bune, dar in situatia de fata era singura care putea fi luata in considerare. Un lucru era cert: dupa terminarea sedintei va trebui sa-i dea niste explicatii lui Blake si nu era sigur ca ii va placea ce va auzii...

Se apropie de usa si batu de doua ori inainte sa intre. Ramase uimit cand vazu imaginea lui Jesse reflectata in oglinda si inghiti in sec de cateva ori. Tanarul era imbracat intr-un costum bussines inchis la culoare care i se mula perfect pe corpul frumos lucrat, singura pata de lumina fiind gulerul camasii albe care se intrezarea de sub sacou. Parul razlet era acum prins cu un elastic negru si aranjat cu grija astfel incat fiecare fir sa fie la locul lui, iar fata sa de obicei cordiala si zambitoarea, acum afisa un aer hotarat.
-Vroiam sa vad daca esti gata. Blake se apropie de el si ii zambi, dupa care incepu sa-i aranjezeze un pic cravata care statea stramb. Arati pregatit de lupta...
-Mda, probabil ai dreptatea. Tanarul isi ridica privire spre cel din fata lui si ii intalni privirea hotarata. Nici Blake nu arata rau, imbracat in costum, dar chiar si asa, avea inca acel aer de nepasare pe care il emana de obicei...nepasare, dar totusi stapanire de sine. Culoarea inchisa a hainelor facea un contrast frumos cu pielea alba si parul blond care ii cadea pe ochii verzi, stralucitori. Parea calm, dar sub acea masca Jesse banuia ca se afla un vulcan gata sa erupa. Nici nu era de mirare avand in vedere situatia in care se aflau. Sa fim seriosi...venisera aici pentru o saptamana intr-un scurt concediu si nimic nu mersese tocmai bine si acum saptamana aia se transformase in doua saptamani. Jesse ofta si-si pleca ochii. Va trebui sa-ti dau niste explicatii mai tarziu.
-Stiu.
Nu mai zise nimic altceva, dar nici nu era nevoie. Hai sa mergem, nu vreau sa intarziem.
Jesse aproba si iesira amandoi din camera, indreptandu-se spre garaj unde Anthony ii astepta rabdator.
Drumul pana in oras fusese parcurs in liniste, fiecare fiind ocupat cu propriile lui ganduri si probleme. Jesse incerca sa-si intre in rolul pe care va fi nevoit sa-l joace, in timp ce mai citea inca o data dosarul pe care il daduse Hank. daca resusea sa-si joace cartile calumea, avea o sansa, chiar daca era mica, de a-l opri pe Duncan. Pana sa-si dea seama ajunsesera deja in fata unei cladiri impunatoare din centrul orasului.
Cobora din masina si inspira de cateva ori adanc adunandu-si curajul de care avea nevoie, apoi pasi inauntru si ii urma pe Blake si Anthony care stiau exact in ce incapere avea loc sedinta. Pe masura ce strabateau holurile aglomerate, Jesse isi dadu seama ca Duncan nu precupetise niciun efort si niciun ban ca sa inchirieze locul asta. Nu-i venea sa creada cata risipa facea...Podelele erau o adevarata opera de arta din marmura imbinata pe alocuri cu lemn de esenta tare, creend o imagine hipnotizanta care atragea privirea, pe cand peretii erau in mare parte constituiti din sticla groasa, fumurie. Din cand in cand mai vedeai cate un ghiveci mare cu flori, care sigur era pus pentru a mai insuletii atmosfera, caci altfel, intregul complex ar fi aratat ca un cavou urias de sticla. Niciodata nu-i placusera locurile astea, ultramoderne, ultradotate...erau mult prea reci, lipsite de esenta si pentru el si de valoare. Aici te pierdeai in complexitatea formelor pe care ochiul si mintea nu le putea distinge si intelege, tu nedevenind decat o alta umbra care bantuia la infinit aceste holuri. Vocea lui Blake il trezise la realitate
-Aici este...Jesse esti bine? Esti un pic palid.
Jesse isi scutura capul si clipi de cateva ori, fortandu-se sa revina cu picioarele pe pamant.
-Sunt bine. Blake...orice auzi acolo. Sa incerci sa nu pari prea surprins si sa ma lasi pe mine sa vorbesc.
Barbatul aproba din cap fara sa zica un singur cuvant. Stia ca ceva nu era in regula pentru ca Jesse se comportase ciudat inca de cand auzise prima data mentionat numele de Newcrest. Ce legatura exista intre el si acesti oameni? Asta era doar una dintre intrebarile care ii trecusera prin cap in ultimele ore. Nu si-ar dori nimic mai mult decat sa ajunga in acel punct al relatiei cu Jesse cand niciunul sa mai aiba secrete, dar stia ca acest lucru este greu de realizat. Nu era imposibil, doar improbabil in viitorul apropiat. Timpul ii va ajuta...sau ii va nimici.
Jesse inchise ochii pentru cateva clipe, incercand sa-si intre in rol. Fugise atat de mult de trecutul sau incat, pe parcurs a uitat de unde a plecat. Intr-un fel era amuzant, ironic, dar amuzant sa aiba o intalnire fata in fata cu trecutul tocmai intr-un loc ca asta, in Alaska. Cine si-ar fi inchipuit? Inspira adanc, apoi, de indata ce usa se deschise si cei doi barbati intrara isi picta un zambet rece pe fata si inainta."E timpul pentru spectacol"
Heya darling! >:D<
Deci, capitolul, lung, asa cum ne-ai promis. ^.^
Siiii.... Crede-ma, nu ma asteptam ca prietenul din copilarie al lui Jesse, Duncan ala, sa apara tocmai in astfel de momente. : | Parca se inrautateste situatia, iar pe Jesse, nu-l vad prea bine. Sigur este ok? I mean... Sper ca nu se va intampla nimic rau cu el, si mai ales cu Blake. Mi-e teama sa nu se intample ceva daca cei doi se vor intalni cu Duncan. :|
Btw, imi doresc [ si sunt sigura ca nu numai eu>:) ] ca sa-l faca praf pe nenorocitu` ala care mananca numai bani.[-(
Atat am avut de spus, Mira, bafta! :]
Eu=AICI! Eu citeste, eu adora!
I-a ascuns laptopul ? :)) Hai ca e mai comic decat ma asteptam *rolling on the floor* Cum ma sa-i ascunda laptopul? Ce, ii facea rau scrisul? *laughing* Blake asta zici ca e un sot ingrijorat, asa se comporta >.>
Si din nou, talentul tau iese la iveala >.> Esti atat de realista incat nu-mi vine sa cred, citindu-ti creatia imi lasa impresia ca esti o maestra a dezlegarii vietii, esti papusarul personajelor tale! De-a dreptul umitor =d> Ma bucur ca Jess e bine, nu voiam sa i se intample ceva rau, imi place baiatul asta la nebunie! :X Si relatiile cu Hank s-au mai imbunat, i s-au imbunat sentimentele si babalacului intr-un final *frustrated* Acum e bine... Teoretic. Ce ma nemultumeste e cretinul ala care a aparut ca prin minunte si pe care Jesse il cunoaste:-w
Nu suna a bine ce se intampla:| E nasol si incepe sa nu-mi placa. Care e legatura pana la urma? :| Vreau continuarea:o3
Bafta:*
in sfarsit continuarea, am citit prima si las comm cam ultima, i`m bad i know..
nu am vazut greseli decat aici Intr-un fel era amuzant(cred ca ai vrut sa scri altc cuvant de vreme ce il repeti dupa aceea), ironic, dar amuzant sa aiba o intalnire fata in fata cu trecutul tocmai intr-un loc ca asta, in Alaska., in rest este perfect:X

ma intreb ce legatura are Jesse cu celalalt, off toate intrebarile fara raspuns, amestecate cu aceasta asteptare ma fac sa`mi pierd mintile:nh:, parca ar fi o fantasma ce ma banttuie si`mi consuma energia:((

pune nextul cat mai repede ca daca nu o sa ma ai pe constiinta

bafta multa si imaginatie si mai multa
Ms de commuri si acm next :)) mai repede

***

Cand cei trei intrara, in incapere se lasa linistea. Toti cei prezenti isi intoarsera privirile spre noii veniti in asteptare. Jesse profita din plin de faptul ca nu se vedea din spatele lui Blake si analiza imprejurimile si, deasemenea ,oamenii prezenti. Nu se mira deloc de faptul ca ii cunostea pe toti. Erau aceiasi oameni cu care se intalnise si in urma cu trei ani, cand le refuzase mult prea generoasa oferta.
-Ati intarziat , tuna o voce din capul mesei uriase de mahon. Barbatul nu se sinchise sa se ridice in picioare si nici sa intinda mana in semn de salut spre noii veniti . Statea cu capul plecat intr-un teanc de hartii si fuma in scarba un trabuc cubanez, lasand scrumul sa se imprasitie pe suprafata lucioasa a mesei. Ma gandeam ca nu mai veniti . Jesse nu putu sa nu recunoasca tonul ironic si incarcat cu o cantitate generoasa de mandrie prosteasca. Era atat de tipic lui Duncan sa joace tot teatrul asta pentru a-si intimida adversarul.
Simtise cum corpul lui Blake se incoarda ca raspuns instinctual la atacul celuilalt barbat si se hotara ca acum ar fi cel mai bun moment sa intervina.
-Imi cer scuze de intarziere ,zise pe un ton dulceag,dar , daca nu anunti omul din timp poti oricand sa te trezesti intr-o situatie ca aceasta. Ii ocolii pe cei doi barbati din fata sa, incercand sa nu-i priveasca in ochii pentru a nu le vedea nelamurirea si neincrederea si zambii celorlalti din incapere. Ma bucur sa va vad...a trecut ceva timp, zise zambind.
Duncan se ridica in picioare ca ars la auzul replicii lui Jesse si-l privi uimit pentru cateva momente lungi .Dintre toate lucrurile la care s-ar fi asteptat, Jesse era ultimul de pe lista sa.
-Mai, mai, uite cine s-a gandit sa ne onoreze cu prezenta. Domnilor, spuse intorcandu-se spre barbatii care stateau la masa azi suntem niste oameni norocosi. Fiul risipitor s-a intors.
Clar acesta nu era locul sau...Blake privea uimit intreaga scena, plimbandu-si privirea de la Jesse care era mai linistit ca niciodata, la Duncan si la restul indivizilor pe a caror fete erau desenate sentimente de la fericire, uimire pana la furie. Nu intelegea nimic din ceea ce se petrece, simtindu-se ca un biet peste pe uscat .Trase cu ochiul la Anthony, sperand ca el il va lamuri, dar din cate putea sa observe si el se afla in aceeasi situatie.
-Lasa ironiile, Duncan. Nu am batut atata drum ca sa ti le ascult. Jesse se apropie de barbatul care era mai inalt decat el cu aproape un cap si-l privi amenintator. Banuiesc ca secretara ta nu mai are numarul meu de telefon si nici e-mailul de nu am primit nicio notificare cu privirea la aceasta intrunire.
Se intoarse cu spatele la urias, inconjura masa si se opri la fereastra care forma unul dintre peretii incaperii. Toata lumea il privea, dar el nu prea deranjat de acest lucru, ci, din contra, parca asta astepta. Ofta de cateva ori, apoi ii masura pe toti cu o privire de cunoscator, facandu-i sa-si plece ochii in pamant in semn de supunere.
-Nu ai dat niciodata interes acestor intalniri asa ca nu am considerat necesar sa te deranjez. Esti mult prea ocupat sa alergi in toate colturile lumii ca sa te mai intereseze si soarta acestor oameni si a celorlalti care lucreaza pentru noi. Duncan parea enervat la culme de situatia in care se afla. Isi sufleca manecile camasii si-si proptii mainile pe masa. Deci, ce cauti aici, Jesse Newcrest?
Newcrest...Jesse Newcrest...numele lui era Newcrest. Blake uita sa mai respire timp de cateva clipe...Deschise gura sa zica ceva, dar apoi o inchise la loc. Cuvintele nu-si aveau rostul aici, cel putin nu cuvintele lui. Jesse era un Newcrest? si atunci cum ramanea cu numele de Rosson? era un pseudonim?
De ce nu-si folosea tanarul nume adevarat? si cate alte lucruri importante ii ascundea?
Se simtea sufocat de atatea intrebari fara raspuns. Nu-si dorea decat sa plece de acolo, sa iasa din acea gaura plina de vipere si sa respire aerul curat de afara. Avusese dreptate: asta nu era lumea lui.
Jesse zambi, dar zambetul sau era rece si calculat, nelasand la iveala toata tensiunea pe care o simtea in acel moment. Cat de antipatic ii era omul acesta! Dar era perfect constient ca nu poate sa se ascunda o viata intreaga de propriul sau trecut. Acum era unul din acele momente in care trebuia sa riste totul-chiar si propria fericire, caci nu stia ce gandeste Blake despre el- pentru ca castiga o cauza.
-Numele meu e Rosson, Duncan. Nu uita asta!
-Mda, cum as putea uita? Cred ca niciunul dintre cei prezenti aici nu vor putea uita refuzul tau din urma cu trei ani.
-Nu vad de ce te plangi. Din cauza refuzului meu ai ajuns sa detii pozitia de azi in cadrul Grupului Newcrest. Tu, dintre toti, ar trebui sa-mi multumesti. Tonul sau era ironic si dur, iar privirea otel incins.
-Jesse, zise un batranel care statea la marginea opusa a mesei, pe care tanarul il identifica, ca fiind unul dintre principalii actionari a bancii centrale a Marei Britanii, eu unul ma bucur sa te vad. Batranelul ii zambise cu caldura. Daca esti aici inseamna ca totusi te intereseaza mostenirea pe care ti-a lasat-o bunicul tau, Dumnezeu sa-l ierte. Apoi se intoarse spre Duncan si il privi cu seriozitate inainte sa vorbeasca din nou.
Nu vad de ce te enervezi atat de tare. Jesse este indreptatit sa participe la aceasta sedinta. Pana la urma el impreuna cu Rayland detin majoritatea actiunilor asa ca votul lor este cel decisiv.
-Jesse l-a imputernicit pe Ray si cu drepturile sale, deci el nu mai are ce cauta aici, se incapatana Duncan, devenind din ce in ce mai agitat. Jesse era un tip destept. Daca ar sta prea mult in jurul sau si-ar da seama de actinile pe care vroia sa le intreprinda si nu era sigur ca nu va retalia. Nu trebuia sa riste, nu acum cand era atat de aproape sa obtina ceea ce-si dorise din totdeauna.
-Dar Ray nu e aici, nu-i asa? intreba Jesse, apropindu-se de masa. Ai uitat sa-l anunti si pe el cumva?
-Du-te dracu Rosson sau Nwecrest sau cum naiba iti spui acum! Eu nu ma justific in fata ta!
Jesse nu parea deloc afectat de ceea ce ii zisese. Ii intoarse spatele si-si indrepeta intreaga atentie spre Blake si Anthony care stateau undeva mai in marginea incaperii linistiti si in asteptare. Nici unul nu pareau prea multumiti de noutatile pe care le aflasera, dar acum nu era timp de explicatii. Nu inca, cel putin.
-Domnilor, haideti sa trecem la afaceri. Vi prezint pe Blake Thorton si Anthony Hale...ei sunt aici in calitate de reprezentanti ai firmei Thorthon CO., zise facandu-le semn celor doi sa ia loc. Toata lumea isi inclinase capul in semn de salut, apoi isi mutara privirile pe mapele ce se aflau pe masa. Jesse il ocoli pe Duncan, nebagandu-l in seama si se aseza in locul sau in capul mesei sub privirile uimite ale tuturor.
Vreau sa stiu de ce am cumparat atata pamant in Alaska?ce vrei sa faci cu el Duncan?
-Imobiliare, ce crezi? zise acesta nepasator si se aseza pe singurul loc liber ramas.
-Imobiliare...in mijlocul pustietatii? Nu te supara, dar nu vad unde este randamentul? Cine ar cumpara pamant in aceste zone, zise aratand cu degetul pe harta. Mai ales la un asemenea pret...Si de cand se ocupa Grupul Newcrest cu imobiliare?
-Aveam procupari diverse. Suntem oameni de afaceri, nu ca tu ai intelege ceva din asta!
Jesse nu lua in seama sarcasmul celuilalt si studie mai bine harta ce o avea in fata, dosarul ce se afla langa ea, verificand unele date ce i se pareau mai importante. Ceva nu era bine acolo, dar nu putea sa-si dea seama ce. Nu putea sa-l acuze pe Ducan daca nu avea dovezi, iar dovezile erau greu de obtinut cand aveai de a face cu un om de statura lui, dar si asa nu avea de gand sa renunte. Duncan punea ceva la cale, ceva periculos ce nu era in beneficiul companiei si nici a oamenilor ce au trudit atat de mult ca sa o constituie. Potrivit datelor cheltuielile intrprinse pentru achizitioanarea celor 20 de hectare de pamant au fost de 100 milioane de dolari, o suma mult prea mare in acceptiunea lui. Ofta si isi concentra atentia pe raportul geologic al zonei incercand sa gaseasca macar un mic indiciu care sa-l ajute sa inteleaga actiunile lui Duncan, dar asa cum se astepta...nimic. In felul asta nu va face nimic. Trebuia sa schimbe strategia.
-De incerci sa-l obligi pe Hank Thorton sa-si vanda pamantul?
-Nu face nimic cu el. De nu l-ar vinde? Oricum o sa aiba nevoie de bani dupa ce recesiunea o sa-i loveasca si lui firma.
Blake se incorda mai mult, simtind nevoia acuta sa-l stranga pe omul care vorbii de gat. Aroganta pe care o emana prin toti porii era infecta si coplesitoare, dar nu indraznii sa faca nimic. Il privii pe Jesse si isi daduse cu stupoare seama ca nu-l mai recunostea. De pe chipul sau disparuse zambetul copilaresc si usor sagalnic, iar ochii, ce alta data ii sclipeau, acum erau reci si seriosi. Jesse nu mai era deloc Jesse...Era altcineva...
-Nu e treaba ta ce face sau ce nu face cu el, se auzii vocea dura a tanarului. Daca nu vrea sa-l vanda, nu poti sa-l obligi.
-Parca trebuia sa lucrezi pentru a sporii profiturile companiei noastre, nu sa vii si sa pledezi pentru altii! Sau ai schimbat tabara intre timp?
Se saturase de sarcasmul lui pana peste cap.Duncan trebuia sa invete unde ii e locul si cand sa taca.Totul avea o limita si din pacate asta era limita lui.
-Exact asta fac, zise baiatul ridicandu-se de la masa si masurandu-i pe toti cu o privire amenintatoare. Cum ai obtinuat aceste pamanturi? Sa-ti spun eu cum, continua nelasandu-l sa raspunda, ai amenintat oamenii cu procese, ai intimidat administratia locala, nici nu m-ar mira daca ai si mituit pe cineva undeva pe drum. Nu iti permit sa tarasti numele acestei companii prin noroi si apoi sa te mandresti cu asta! Am fost destul de clar?
-Cine dracu te crezi sa vi la mine in sala si sa-mi vorbesti asa, baiete? Ducan se ridica la randul sau de pe scaun si se apropie amenintator de mult de Jesse. Blake se ridica la randul sau, raspunzand instinctual la situatia ce se degrada rapid, dar Anthony il prinse de brat, nelasandu-l sa se apropie mai mult de cei doi. Restul din incapere priveau inmarmuriti, nestiind ce sa faca si partea cui sa o tina. Eu sunt directorul executiv aici! Eu iau deciziile!
-Te inseli! Deciziile sunt luate de consiliul de administratie si in ceea ce priveste functia ta...Jesse ii zambii suav...e doar provizorie. Iti constest dreptul de a conduce acest consortiu. Nu esti omul potrivit pentru asta.
-Jesse, zise acelasi batran de mai devreme, Duncan e singurul potrivit sa conduca momentan. Ray a zis ca nu e interesat, iar tu ai refuzat in urma cu trei ani...asa ca nu am avut de ales...
-Asta a fost in urma cu trei ani. Lucrurile se mai schimba.
-Asta inseamna ce cred eu ca inseamna? intreba batranul o privire plina de speranta
-Vreau sa lasati Thorton CO in pace si sa deschida o ancheta care sa verifice modalitatie prin care au fost achizitionate restul pamanturilor. Lasati un raport complet pe biroul directorului executiv peste trei luni si il voi citi. Vom decide atunci ce vom face.
Se ridica sa plece de la masa, dar Duncan il prinse de gulerul camasii si-l ridica un pic. Fata sa era schimonosita de furie si de ura, iar mainile ii tremurau pe masura ce stransoarea se intetii.
-Cine naiba te crezi?! urla el, dupa care il pocnii pe Jesse cu putere peste falca dreapta, facandu-l sa se dezechilibreze si sa se loveasca cu spatele de masa de mahon.
-Duncan, calmeaza-te! se auzi vocea ingrozita a unuia dintre cei prezenti, dar barbatul nu-l baga in seama. Se avanta din nou cu toata forta spre Jesse, dar acesta ghicindu-i atentia se departa cu o fractiune se secunda inainte ca pumnul celuilalt sa loveasca masa. Sunetul puternic rasuna in intraga incapere, lovindu-se cu salbaticie de pereti si reverberand ca un ecou.
-Nu ma vei da la o parte, Rosson. Mai bine te omor decat sa te las sa-mi iei locul !Tu care ti-ai renegat numele si originea...si pentru ce? Pentru o curva care a primit ce a meritat? In incapere se lasa o liniste de mormant, nemaiauzindu-se decat rasul batjocoritor a barbatului.
Ceva se rupse in el. Ultima farama de logica si stapanire de sine pe care o mai detine fusese inghitita de furia ce il cuprinse. Trupul incepu sa-i tremure atat de tare, de parca statea sa i se dezmembreze. Cu o viteza uluitoare se apropie de Duncan, care nu-l observa si-i aplica o lovitura scurta, dar puternica in capul pieptului. Acesta se lasa jos tusind si scuipand sange, chinuindu-se sa-si recapete suflul.
-Parca te-am avertizat sa nu mai vorbesti niciodata despre ea. Se lasa pe vine si-l prinse pe barbat de par, ridicandu-i capul. Zambii cand vazu frica din ochii celuilalt. Nu esti un om prea destept, nu-i asa? continua pe acelasi ton. Ma asteptam sa pricepi prima data cand am avut aceasta conversatie, dar vad ca am sperat degeaba. Pacat...se pregati sa-i mai aplice o lovitura, dar cineva il prinse de mana. Se intoarse sa vada cine era intrusul...
loc rezervat,........primaaa...........revin cu edit cand termin de citit

deci nu pot sa cred?...fiu? director?...femeie?..l`a parasit?...prea multe intrebari numai pot....o sa ma urc pe peretiii....ma lasi sa ma inec in marea mea de intrebari fara raspunsuri, cand credeam ca`mi vei arunca un colac sa ma salvezi, mi`ai dat o ancora sa ma duc si mai adanc:))....
impresionanta schimbare a lui Jesse, me like it, nu credeam ca poate fi asa de rece si de ...suprem:))

Blake creca nu mai intelege nimic, e mai pierdut ca mine, saracul de el, oricum ti`am zis ai 3 zile ultimatum, sau altfel ma voi ineca:|.....

spor la lucru....totul a fost perfect fara greseala si absolut magnific:X
Aaah, multumesc, gagico, ca ai adus nextu` in sfarsit *smug* Sa stii ca te iubesc! Da, eu te iubeste <33 EU place de tine <33 [ Abdul iubeste!:> ]
Revenind acum la ficul tau.. La acest capitol... CE dracului?:O Tu chiar esti plina de idei ! *dreaming* Cum sa fie Jesse, frumosul meu Jesse, sexosul meu Jesse... Etc, etc, al meu Jesse[/i] (Hands off, Jesse`s mine >:P ) Sa fie un Newcrest d-ala? :O
Siii... BUnic?!Tuuuu esti de-a dreptul uimitoareee >.> Si cat de tare se tine in fata lu` c****u` ala de Duncan caruia imi cam vine sa-i dau sa... Admire... Ceva :))
BUuuuuuuun, l-a luat la bataie! *evil laugh* De ce l-a oprit cineva?:(( Cine l-a oprit? Blake, nuuu? Sa vezi ce ii fac eu lu` Blake ca nu imi lasa febletea in pace! >:P Sau... Ai pomenit in capitolele trecute de o asa-zisa persoana care s-a intors. Ea e, ea e? [-O< Vreau sa stiiiiiiu :o3
Nextu` rapid, Miraaa!! *lovestruck*

P.S.: Sa-ti bag i-urile alea puse d-amp*lea pe-aici, ca verbele nu primesc dublu '' i '' decat in momentul in care sunt la indicativ, trecut, perfectul simplu, pe cand verbele tale sunt la conjunctiv sau la imperfect, din cate mai vad eu. Inainte nu faceai astfel de greseli1 Corecteaza-te! >:P
Wow wow! :O
Deci eu, la acest capitol, am ramas cu gura cascata pana la final, si nu, chiar nu mint! O.O Parca tot ficul a luat o intorsatura foarte ciudata, mai ales cu Duncan, dar si cu atitudinea lui Jesse. Si pana la urma, care-i treaba cu numele ?!... E Jesse Newcrest? O.O Ohhh, holy shit! Nici nu mai stiu ce sa cred! Totusi, mi-a placut finalul acestui capitol, cu totate ca parca nu l-ai terminat.. : - ? Deci, cum spuneam... Frate, ce pumn! Ce lovituri! b-) Eu as fi vrut mai multe batai intre baietii de-acolo! B-)
Hmmm.. Blake vad ca este super-uimit, ca si mine! Inca nu pot sa "asimilez" toate intamplrile astea cu firma si mostenitorii Asa-i. Ce-i cu mostenitorii? Si cine-i "c***a" de care zicea cretinul de Duncan...?!. Mira, neaparat trebuie sa aduci capitolul. [-( Crede-ma, ca ne-ai lasat cu spufletul la gura. -.-" Acestea fiind spuse, succes, darling! * kiss *
***

Niciodata nu-l vazuse asa. Simtea ca are in fata un strain. Cand isi dadu seama ce are Duncan de gand sa faca, dori sa-l apere pe Jesse, dar acum aflase ca nu avea nevoie de ajutor. Putea sa-i citeasca dorinta de a ucide din ochii reci si lipsiti de viata. Parea un pradator pregatit sa-si sfasaie victima neajutorata, caci barbatul masiv era, spre umirea tuturor, victima aici. Cine era ea? De ce se enervase atat de mult cand Duncan a mentionat-o? Ce reprezenta ea pentru Jesse? Din nou se trezii in fata unor intrebari la care nu avea niciun raspuns.
Actiona din instinct si-l prinse de mana pe tanarul care se pregatea sa loveasca. I-o stranse cu putere, imobilizandu-l. Jesse se intoarse si-l pironi cu o privire care arunca sageti de gheata, apoi dupa cateva clipe de nemiscare, clipii si-si scutura capul. Slabii stransoarea cu care il tinea pe Duncan pana ce ii dadu drumul de tot, dupa care se ridica si-si trase mana din cea a lui Blake.
Isi pierduse cumpatul si ii aratase lui Blake o parte pe care nu ar fi trebuit sa o vada niciodata.
-Imi pare rau, zise,dar vocea sa dadea alta impresie. Nu se va mai repeta. Se intoarse spre ceilalti barbati incercand sa zambesca, dar esuand lamentabil. Astept raportul ala. Acum va rog frumos sa ma scuzati, dar mai am si alte lucruri de rezolvat. Zicand acestea iesi din incapere de unul singur, lasandu-i pe Blake si Anthony in urma.
Se indrepta cu pasi rapizi pe holurile reci si, spre surprinderea lui, goale si intra pe o usa laterala, care ghici ca este baia. Ajuns inauntru sa sprijinii pentru cateva momente de peretele rece de gresie si inspira adanc, in incercare de a se aduna. Dar degeaba. Inima ii batea atat de tare, incat avea impresia ca-i va iesi din piept. Se apropie de chiuveta si dadu drumul la apa rece, lasand-o sa curga putin, apoi se clati pe fata un pic. Observandu-si imagine reflectat in oglinda injura si-si reprima instinctul de a o lovii. Arata sub orice critica. Obosit si nervos. Ochii ii sclipeau si ii erau rosii de parca ar fi plans, iar sub ei avea cearcane intunecate, iar parul ii era intr-o dezordine de nedescris. Uitandu-se mai bine la camasa sa, isi dadu seama ca era patata cu sange, dar nu era sigur daca era al sau sau al lui Duncan.
De ce neiba a mentionat-o? Sau mai bine zis de ce reactiona-se el asa? Trecuse atat de mult timp de cand ea murise, incat orice om normal ar fi lasat rana sa se cicatrizeze. Poate el era o exceptie sau poate era pur si simplu nebun. Oricum nu mai era nimic de facut. Fapta a fost deja consumata, nu mai avea cum sa ia inapoi ceea ce facuse.
Se sterse pe maini cu un servetel, pe care il arunca in cosul de sub ghiuveta si incerca sa-si aranjeze din nou cravata. Cand aproape termina, usa se deschise brusc si inauntru pasii Blake cu o fata ce nu prevestea nimic bun. Se apropie de el si ii privii imaginea reflectata in oglinda, dar nu zise nimic. Era incruntat si ganditor. Scoase din buzunar o batisata alba si o uda cu un pic cu apa de la robinet, apoi tampona usor buza sparta a tanarului.
-Aplica putina presiune si nu va mai sangera. Vocea sa era ciudat de indiferenta, lucru care ii dadea fiori lui Jesse. Niciodata nu-l vazuse atat de distant ca acum, dar avand in vedere ce a aflat, nu era de mirare. Nu, nu-l mintise, dar nici nu-i spusese adevarul, iar acum lucrurile erau mai complicate ca niciodata. Se intreba cum ar reactiona daca ar stii totul despre el? Daca i-ar cunoaste tot trecutul l-ar mai accepta langa el sau l-ar alunga? Nu era dispus sa riste, cel putin nu inca...
-Multumesc...ii lua batista din mana si o clatii, lasand sangele sa se scurga in chiuveta. Nici nu-si daduse seama ca sangera atat de tare. Si-o duse din nou la buza, stramband un pic din nas cand simti o senzatie usoara de discomfort, dupa care incerca sa-l ocoleasca pe Blake si iasa afara din incapere. Dar acesta il prinse de mana si-l lipii de perete, apoi isi trecu bratele de-o parte si de alta a tanarului si-l privii drept in ochi.
-Nu crezi ca merit o explicatie? Despre ce naiba a fost vorba acolo?
Tanarul isi intoarse capul, dorind sa-si fereasca privirea, dar barbatul il prinse de sub barbie si il obliga sa continue contactul vizual.
Nu glumesc, Jesse. Vreau sa inteleg ce s-a intamplat acolo.
-Nu s-a intamplat nimic, zise tanarul cu o voce tremuranda.
-Cum poti sa zici asa ceva? Oamenii aceia te cunosc, ala, zise referindu-se la Duncan, te-a numit Newcrest, apoi...apoi tu ti-ai iesit din fire si pentru un moment chiar am crezut ca vrei sa-l omori. Si mai zici ca nu s-a intamplat nimic?! In 2 ore am aflat mai multe despre tine decat am aflat in ultima luna! Vreau raspunsuri, Jesse. Acum!
Tanarul ofta si-si placa privirea. Nu stia ce sa-i spuna sau mai bine zis cat sa-i spuna. Cert era ca trebuia sa-i spuna ceva sau va pierde totul.
-Mi-am schimbat numele cand am implinit 18 ani din Newcrest in Rosson. Rosson a fost numele de fata al mamei mele.
Pentru un moment crezuse ca nu ii va zice nimic, dar apoi auzii voce soptita si usor tremuranda a tanarului. Era nervos, dezamagit si al naibii de confuz. Niciodata nu se simtise atat de vulerabil ca acum. Stia ca nu-l mintise cu nimic. Adevarul era ca ei nu discutasera niciodata despre trecutul lor, dar, chiar si asa, vestile pe care le primise venisera ca un soc. Se indeparta un pic de tanar, lasandu-i spatiu, dar nu-si lua privirea de pe chipul sau.
-De ce?
-Vroiam sa o ia de la capat. La 17 ani am terminat facultatea, dar am ramas in Marea Britanie pentru inca un an. Apropo, nu ti-am spus pana acum, dar m-am nascut la Londra, zise zambind.
-Ciudat. Nu vorbesti deloc cu accent britanic.
Zambetul de pe chipul lui Jesse se largi
-Vrei sa zici cu acest accent? intreba si-si continua povestea vorbin ca un adevarat britanic. Dupa ce mi-am schimbat numele, m-am mutat in SUA. Pana la 20 de ani am stat in Boston si mi-am luat masterul la Harvard, apoi mi-am dorit altceva. Ma saturasem de atatea cursuri, de salile de clasa, de vesnicile examene. Vroiam sa colind lumea, sa vad lucruri noi, sa invat ce nu se putea invata stand la cursuri.
La un simpozion despre problemele cu care se confrunta tarile din lumea a treia, l-am cunoscut pe Ian si am ajuns sa lucrez pentru el. M-am mutat in L.A si am inceput sa scriu diferite articole, la inceput nu asa de importante, dar pe masura ce am prins experienta ,m-a trimis in exterior.
Ridica din umeri si ofta. Nu e cine stie ce poveste.
-Asta tot nu explica ce s-a intamplat in sala de sedinte, Jesse. Blake se sprijinii de perete si-si duse mainile la piept, dojenindu-l in acelasi timp cu privirea pe baiat. Cred ca mai sunt multe de povestit...ca de exemplu: ce s-a intamplat acum trei ani?
-Nimic interesant. Tatal meu s-a retras din conducerea companiei si cineva trebuia sa-i ia locul. Au fost trei posibili candidati: eu, Ray si Duncan. Eu si Ray am refuzat din start asa ca Duncan a preluat grupul N.
Blake ar mai fi vrut sa-l intrebe de ce isi pierduse controlul acolo, dar banuia ca nu-i va mai spune nimic, cel putin nu acum. Analizand un pic situatia, isi dadu seama ca niciodata nu se gandise la ce viata complicata avusese tanarul pana in prezent. Sigur nu ii fusese usor sa se mute intr-o tara straina si sa o ia de la capat, ca sa nu mai vorbesca si de varsta la care a fost nevoit sa faca toate astea. Isi lasa privirea sa se plimbe pe chipul sau incordat si obosit si ii zambii. Nu stia inca totul despre el, dar stia mai multe decat azi dimineata si momentan era deajuns. A intins mana si l-a tras la el in brate, apoi ii prinse barbia intre degete si i-o ridica, unindu-si buzele cu ale sale intr-un sarut bland. II simti retinerea de la inceput, dar si momentul capitularii, cand se mula depa el si se lasa in voia lui. Il inconjura cu bratele, dezmierdandu-i spatele cu miscari line, pana ce ii auzi oftatul de placere.
-Te iubesc, ii soptii la ureche, zambind cand observa nuanta rosiatica care ii colora imediat obrajii. Nu-i venea sa creada ca si acum se rusina. Dupa tot ce facusera impreuna...Nu-mi pasa daca te numesti Rosson sau Newcrest, daca esti jurnalist sau director executiv...eu te iubesc pe tine. Niciodata sa nu uiti asta. Il stranse mai tare in brate, pana ce ii putea simti bataile repezi ale inimii...
Draga mea, servesti niste virgule pe post de hrana cred *laughig* INteleg ca poate ti-e foame.. Si mie imi e, dar virgulele nu sunt comestibile! >.>
In ultimult timp nu am mai aratat si greselile, dar de data asta, iubita, am s-o fac, fiindca iti dau nana la fund daca nu modifici '' reactiona-se '' ? DE CE ASA?! Iti bag liniuta aia in fundulet! Mananc-o pe-aia si lasa viruglitele unde trebuiesc!
Ma bucur mult ca cei doi se inteleg asa de bine si pentru faptul ca Jesse isi spune trecutul acum... sau o parte de el. Sunt uimitor de dulci! !Imi place mult acest cuplu :o3
Sunt curioasa ce se vai ntapla in continaure... Si sunt incantata de faptul ca Blake o spune... Blake spune ca-l iubeste! Da da da @-) Blake vorbeste, eu sunt happy.
Cand vine yaoi-ul?! :o3

Bafta la scris:*
ce frumos:X..ce mai intorsatura de situatie, cum adica sa o ia de la capat?..ceva s`a intamplat...si cred ca ceva rau:|...legat de moartea ei...am o intuitie buna sau nu?:>....oricum mi`a placut ca Blake nu`l obliga si ca da dovada de maturitate...iar Jesse , saracul de el, e atat de obosit sufleteste, incurcat prin toate panzele ce se numesc sentimente, iar frica pe care o are sa nu`l piarda pe Blake, daca ii spune adevarul( iar intervine intuitia mea si logica mea de broscuta beata si imi soptesc ca a facut ceva urat, urat de tot..o crima?..sau ceva de genul acesta ) e atat de mare ca pur si simplu parca il mananca din interior(ai conturat foarte bine acest sentiment, incepusem si eu sa simt )

trebuie sa`ti spun ca inafara de niste greseli de tastare nu am vazut, decat ca totul este foarte bine, ai un talent nativ(si multe ore de exerciu la activ) pentru a descrie sentimentele si toate trairile personajului atat de intens si pur si simplu ma faci pe mine sa devin personajul in sine, sa simt ce simte el, sa fiu el pentru un timp.
conturezi exceptional personalitatea umana, in toata complexitatea ei ne`o prezinti si ne faci sa ne gandim, oare ce ne va mai pregati in continuare?...
.personajele tale sunt umane deoarece au atatea fete si trecutul lor contine ceva misterios si sumbru,iar (acest lucru cred ca este cel mai important) comportamentul lor nu este liniar(nu cred ca poti zice de un om ca e bun si ca nu a avut niciodata excese de furie sau ca este vesel si ca nu a avut niciodata o pasa proasta), ci plin de surprize, adica ce vreau sa zic eu (incerc sa concluzionez in cateva cuvinte, nu in fraze interminabile) personajele tale sunt oameni reali, ne prezinti realitatea cum este, nu deformata(aici ma refer la sentimentele personajelor, caci nu se poate ca viata cuiva sa semene exact cu aceasta poveste)....
am avut un moment de a fi filolog(nu sunt la acest profil, dar se mai intampla sa am aceste pase, again, the human nature it`s complexe)
de abia astept yaoi-ul (ne ti la regim de vreo 4 sau 5 capitole:(() si sa vad ce noutati ne mai introduci( chiar sunt curioasa care este treaba cu tipa aia si cum va reactiona Blake la aflarea trecutului iubitului sau)

spor la lucru:X

P>S>. a fost cel mai lung post din viata mea de zuper:))

EDIT: deci am avut o revelatie:)), dar daca ea, nu este o fosta iubita, ci chiar mama lui Jesse:-? ?
Ohhh, dragostea e atat de frumoasa... 8-> Sa-mi dea lacrimile la ultima parte a capitolului. =]] Well, nici chiar asa, insa m-a emotionat faptul ca Blake ica il iubeste pe Jesse, chiar daca l-a mintit. In fond, hai ca n-a omorat pe nimeni ... nu? :S
Btw, viata tanarului chiar pare complicata, atat in trecut, cu toate studiile alea [ sa fim seriosi! Facultate terminata la 17 ani? O.O ], dar si in prezent, mai ales de cand a aparut idiotul de Duncan cu mostenirea asta. Parca ar fi o batalie pe tron. [-(
Ohh, si ce regret ca Blake l-a oprit pe Jesse! :-L
Mai trebuiau cativa pumni pe`acolo. > : )
Aa, apropo, am vazut ca ai pus accent pe "ea". :-w Sa inteleg ca este chiar o persoana importanta? -_-" Mie nu-mi place ideea asta. Poate revine asa`zisa, respectiva [ :)) ] in peisaj, si tocmai asta nu ma incanta pe mine. [ - (
Well, iubita`, sper sa vi cu nextul`, sa-mi dai sa citesc. ^^ Te pup dulce, dulce! :*