AnimeZupCăutare

Iluzii [+16 / +18]

kiss4_sasuke -- mulţumim de coment. Nu îţi face griji, nu a păţit nimic Jayos <3 .
ashya_love -- mda, takumi.. O să vezi ce reacţie are el când îl vede pe Jay =]]. Şi ne bucurăm că îţi plac numele.
Mulţumim de comenetarii şi aprecieri, atât vouă cât şi celor ce ne citesc ficul.
Nu m-am putut abţine să nu pun capitolul azi D: .

Ne apropiem cu paşi repezi de final....
Capitolul 46

Timpul a trecut prea repede pentru a realiza cu adevărat că trece. Săptămânile erau din ce în ce mai bune şi totodată prea grele. La serviciu aveam prea multe de lucru, şi când veneam acasă o găseam pe Angelique ţipând nervoasă la mine că nu am făcut cine ştie ce lucru. Pe de altă parte era amuzant, să o văd atât de isterică. Îmi plăcea, aşa că îi făceam pe plac, orice ar fi vrut ea şi cum ar fi vrut să fie.
Într-o zi eram în bucătărie dându-i instrucţiuni bucătăresei ce să facă de mâncare şi chestii de genu’. Ca să fiu sincer luasem o pauză de la ţipetele lui Angelique, care oricum nu se mulţumea cu nimic. Am zis, mă amuza rău de tot faptul ăsta, dar mi-era că dacă apar în preajma ei o să îi provoc neplăceri aşa că am încercat să nu o sufoc, cel puţin nu prea tare.
A strigat foarte tare după mine . La dracu cât m-am speriat. Am fugit repede din bucătărie fără a mă mai uita în jur, pe unde calc sau eu ştiu orice alt detalii. Era să intru în perete, dar asta era mai puţin important.
- Takumi ! .
- Ce s-a întamplat ?! Cred că aveam tonul prea speriat
- Vine ! Tonul îi era panicat.
- Cine vine ? Nici nu mi-am dat seama că am pus o astfel de întrebare stupidă.
- La dracu ! Nasc ! Şi de data asta pe bune !
Nu îmi amintesc cum am ajuns la spital, cert e că am fost acolo foarte repede. Cât a născut cică trebuia să părăsesc sala, de parcă aş fi vrut să fac aşa ceva. M-am strecurat înăuntru ţinând-o de mână pe Angel, dar ştiu că ea nu îmi observa prea tare prezenţa. Mai ales că ultima dată când mă privise eram dat afară din salon. De abia am putut să nu fiu atent la ţipetele şi, în fine, lucrurile ce se întâmplau în timp ce năştea. Am decis să nu îmi amintesc prea tare de ele.
În fine, când am ţinut prima dată în braţe acel micuţ... Micuţ.. Ceva. Nu ştiu cum aş putea exprima în cuvinte acele sentimente. Simţeam nevoia să îl protejez, să îl văd crescând, să îl apăr.. Să nu îl dau din braţe. Mă uitam aspru la toţi ce îl atingeau, de frică să nu îi facă ceva. A trebuit să mă calmeze de câteva ori doctorul înainte să mi-l poată lua din braţe. Era superb. Şi era doar al meu şi al lui Angel. Băiatul nostru. Jay. Îl iubeam şi de abia se născuse.
Angel îmi ceruse să merg acasă să mă odihnesc, dar eu am decis să fac un duş rapid şi să mă întorc. Când am făcut asta, Elisse era pe acolo bârfind cine ştie ce chestie cu Angelique. Mi-am dres vocea, era târziu.
- Angel, ştiu cât vrei să stea Elisse cu tine, dar nu cred că Josh o să fie prea încântat de lipsa mamei lui.
Elisse a chicotit şi s-a ridicat de pe scaun sărutând-o pe Angel. M-a salutat şi a plecat. Angelique s-a uitat nedumerită şi oarecum furioasă la mine. Cred că era .. Hmm, obosită? M-am apropiat de ea sărutând-o pe frunte.
- Ce faci îngeraş?
- TU ar trebui să fi acasă şi să.. Te odihneşti Takumi. Să nu crezi că nu am auzit că ai stat tot timpul cu mine.
Mi –am dat ochii peste cap la tonul ei iritat.
- De parcă aş putea face aşa ceva când femeia mea şi copilul meu sunt într-un spital. I-aţi gândul , nu plec. Am fost doar să fac un duş. Nu vroiam să ai vero creatură urât mirositoare prin jur , şi nici Jay nu cred că ar aprecia asta.
A început să râdă uşor, dar evident nu prea tare . Am gândit că poate încă mai simte orice fel de durere. M-am speriat puţin , bine.. Bine, panicat.. Dar aveam de ce.
- Te doare ceva? Să chem un doctor? Eşti bine? Spune-mi! Angelique, eşti bine?
Am zis asta atât de repede încât m-am întrebat cum am reuşit. A început să râdă , la fel de grijuliu ca data trecută.
- Calmează-te Făt – Frumos. Aşa ar trebui să mă simt. Mi-e cam somn...
Am mângâiat-o pe frunte după care am sărutat-o în acelaşi loc.
- Dormi. A închis ochii şi eu am stat lângă ea. Într-un târziu, cred că am adormit şi eu....

Au trecut două săptămâni de când micuţul Jay a venit pe lume. Era un băieţel micuţ vizitat de toate persoanele posibile. Eric şi Elisse l-au adus chiar şi pe Josh pe acolo. Deşi i-am convins că nu e cel mai bun mediu pentru un copil atât de mic. Elisse a început să râdă zicându-mi că sunt prea grijuliu. Eu cred că aveam de ce. Bine, bine. Poate exageram. În fine, cert este că acum putea fi vizitat acasă. Şi nimeni nu se înlătura în a face acest lucru. Primele zile de existenţă a micuţului au fost grele. Şi mă întrebam ce culoare au ochii lui, erau un fel de cenuşiu albăstrui.. Sau verzui. Nu ştiam dacă aveau să devină negri ca ai mei – sau verzi ca ai mamei lui. Au mai trecut şi alte săptămâni, după care am putut să îmi dau seama.

Două luni mai târziu am realizat că de fapt Jayson avea ochii lui Angelique şi părul meu negru. A fost amuzant cum au fost combinate trăsăturile – îmi aminteau de Alex. Verişorul lui Angel, acum presupun că şi al meu. Stăteam în camera lui Jay când au apărut la uşă Bibi şi Jack cu un alt cadou pentru băiat. Frate, câte aduseseră oare? Dar mă mulţumeam, să ştiu că sora mea îşi iubea nepotul atât de mult. Şi–a exprimat clar şi răspicat de a fi mamă. Vroia o fată. În sfârşit, o femeie care vroia fată şi Jack băiat. Hmm, ciudată întorsătură. În fine, cert e că toţi îşi arătau imensa dragoste pentru copilul meu şi al lui Angelique. Eram extrem de fericit. Nici nu ştiu dacă îmi mai puteam dori altceva de la viaţă. Şi nu mai petreceam atâta timp la serviciu – era mai important să fiu acasă.

- Hei Angel, ia uite cum râde . Ah , ce faci Jayson? Eh? Mda, ştiu că vrei să ieşi afară dar plouă. Altădată. Stăteam cu el în braţe şi acesta râdea. Aproape că mă făcea şi pe mine să fac acelaşi lucru. Camera era decorată .. Ca a unui băiat, cu excepţia câtorva chestii roz pe care mi-am permis să le iau oricum. Am zis că, fată sau băiat, ceva trebuia să se adeverească din dorinţa mea. Angelique nu a putut decât să râdă la ideile mele nebuneşti.
S-a apropiat de mine şi de copil .
- Vă iubesc.
Pe mine m-a sărutat pe buze şi pe băiatul ei pe frunte. A întins mâinile să meargă la ea în braţe şi eu i l-am dat uşor, coborând să deschid uşa. Deşi aveam două menajere obişnuiam să deschid eu uşa, cred că din cauza faptului că aveam mereu musafiri să îl vadă pe Jay. Era plăcut să le deschid eu uşa. Nu întrebaţi de ce.
Era după amiază, ceea ce însemna că venisem de ceva vreme de la serviciu.
Pe uşă şi-a făcut apariţia Elisse, Eric şi faimosul Joshua, un băiat blond cu ochii albaştrii. Mda, şi el era drăguţ dar tot al meu era primul în top. Vreau să zic, aşa se întâmplă mereu ,pentru toţi părinţii. Cred .
L-am luat mai întâi în braţe pe Josh după care am salutat părinţii. Mă credeau un fel de disperat după ăştia mici. De fiecare dată când se adunau în casa noastră şi vorbeau, eu eram singurul care vroia să stea non stop cu cei doi. Hmm. Nu exageram, îmi plăcea să îmi zic.
- Uite-l şi pe bebeluşul în corp de adult, bine ştiut şi drept Takumi Asazuki. Salutare. Intrăm?
- Ăă, da. De ce m-ai întrebi?
- Poate pentru că stai în faţa noastră salutându-l doar pe fiul nostru şi ne blochezi intrarea? A fost sarcastic . Dar în glumă. Am început să râd.
- Glumeţ ca întotdeauna , Eric. Bună Elisse.
- Hei. Angel unde e?
- Oare unde? Au început amândoi să râdă şi am urcat la etaj. Acolo am găsit-o pe frumoasa mea soţie, sau viitoare , şi fiul meu. L-am pus şi pe Josh alături de Jay şi ... Se uitau unul la altul. Deja se cunoşteau, prevedeam un fel de prietenie pentru cei doi. Cei mai buni. Sau poate asta era doar o altă fantezie de-a mea.
- Acum nu mai rămâne decât să vă căsătoriţi, vorbeam zilele trecute cu Bibi despre asta. A zis că Jack a cerut-o oficial, sau ceva asemănător.
- Aha. Am auzit. Voi aţi fost primii oricum, doar la o lună după ce l-am născut pe Jayson. Nu a fost corect, încă nu îmi reintrasem în forma normală.
Am început amândoi, eu şi Eric, să râdem la bârfele lor şi am ieşit din cameră mergând la bucătărie. Înainte să putem face ceva , am auzit iar soneria de la uşă.
- Aşteptaţi pe cineva? A întrebat curios Eric.
Mda, Bibi , Jack, Alexander şi Anne. În fond, e cină cu toată familia. Am început să râd Eric dându-şi ochii peste cap. Şi-au făcut apariţia Bibi şi Anne , anunţând că Jack şi Alex parchează maşinile. Frate, devenise o obişnuinţă ca în fiecare duminică să ne adunăm fie la noi, fie la Eric, fie la Alex, sau Jack ( am menţionat faptul că îşi cumpăraseră o casă la câteva străzi de a noastră? Nu înţelegeam de ce mai veneau cu maşina, în fine ) , să avem cina şi aşa mai departe. Îmi plăcea, chair era un spirit de familie mare şi observasem că şi Angelique adora. După ce i-am adormit pe cei doi campioni , ne-am aşezat la masă.
- Şi când faceţi nunta aia? A întrebat Jack , la fel de vulgar ca întotdeauna.
Cu toţii am început să râdem. A răspuns îngeraşul , şi surprinzător de ceva timp în-coace se înţelegea de minune cu Jack. Nu am vrut să întreb care e cauza.
- Mai târziu, să mai crească puţin Jay...
- Bine, bine. Atunci cred că pot să v-o iau în faţă cu Bibi , nu? Eu vreau inelu’ ăla odată pe deget.
Bibi a roşit dându-i un cot în stomac. M-am ridicat brusc de la masă când am auzit plângând un copil. Angelique a zâmbit.
Am mers sus, şi Angelique m-a urmat. Ceilalţi au continuat să vorbească, fiind evident prea amuzaţi de faptul că noi eram atât de îngrijoraţi. Se trezise Josh şi reuşise să îl scoale şi pe prietenul lui micuţ. Desigur, nu a zis nimeni că e uşor să creşti un copil. Dar e minunat, atâta timp cât există o familie...
Naste femeia oameni buni!!!:scary: Aduceti targa si tranchilizantele(bine nu cred ca e nevoie de asa ceva:ha:)
Insfarsit s-a nascut copilul!!!
Ma bucur ca Takumi a reusit sa ajunga la timp si in siguranta la spital cu cei doi ingerasi ai sai
Imi plac numele pe care le-ati ales, poate.... doar poate ca va iert pentru ca nu ati vrut ca cel putin unul din bebelusi sa fie fetita
Ador numele de Josh/Joshua este unul din preferatele mele
Mi-ar fi placut mai mult ca bebelu lui Angel sa se numeasca asa, dar cred ca si Jayson e destul de bun
Stiti ca eu una mereu va laud pentru ca scrieti minunat, dar.... cateodata exista si un dar...
Oameni buni!!! Cum adica dupa ce se trezeste ea vorbeste cu Takumi si il trimite acasa sa se odihneasca si dupa aia o cheama pe Liss la ea si bla-bla mai departe, FARA sa se intereseze prima data de copil!!!!????
Adica ea a nascut, a adormit, s-a trezit, si-a pipait burta, a vazut ca nu mai e copilul acolo...
NU MAI E= ca e undeva intr-un salon si o asteapta pe mama sa sa mearga sa-l hraneasca nu???
Adica daca a vazut ca nu e, nu era normal sa se intereseze, din momentul in care si-a deschis ochii, ca unde e faptura careia i-a dat nastere?
Parca nici nu a mai interesat-o ca unde e copilul ei mic, scump si dragut, pe care il astepta de atata vreme...
Mi s-ar fi parut normal sa mearga impreuna cu Takumi sa vada copilul sa il tina in brate.. Nush ce sa mai zic, orice in afara de ceea a ce a facut era mai normal.
Adica eu nasc(bine nu nasc stati linistiti:ha:) si dupa ce nasc nu ma duc sa-mi vad ingerasul, deoarece stau de povesti cu prietena mea
Srry dar mie una asta nu mi sa parut deloc bine, adica nush poate ai vrut tu sa zici altceva si eu nu am inteles, habar nu am, dar nu mi-a placut. Parca strica tot capitolul (acum puteti sami dati in cap pentru ca am zis asta, dar e parerea mea, si v-o spun sinccer)
****
Urmatorul capitol imi place,chiar daca nici in acesta nu ati prezentat cel putin o scena in care Angel sa se duca la micutul sau si sa- ia in brate..(in fine intelegeti voi unde vreau sa ajung).
Se pare ca Jay are ochii mamei sale. Asta sigur il face pe Takumi sa il iubeasca si mai mult, chiar daca nu imi pot inchipui dak il poate iubi mai tare de atat
Imi place acel "portret familial", daca il pot numi asa, pe care lati realizat, cand toti sunt impreuna si este armonie intre toti membrii acestei familii numeroase. Insfrasit e pace si liniste, dupa atatea probleme si atata sufernita cei doi traiesc cele mai frumoase momente din viata lor.
A fost tare amuzant atunci cand Takumi nu i-a lasat pe bietii oameni sa intre in casa, deoarece el era ocupat sa se joace cu micul Josh, sau atunci cand am aflat ca totusi a cumparat si unele lucruri pentru fetite, pe care o sa poata sa le dea la Bibi(ea trebuie sa aiba o fata, ca de nu:crazy:) Va implor... o fetita, nu cred ca cer asa mult
Takumi pare barbatul perfect. Este dragastos, dar in acelasi timp pasional si pervers, are grija de copil si de Angel, imi e foarte simpatic. Ati reusit sa creati un personaj care este perfect pentru a fi unul din cei care reprezinta "elita" ca sa zic asa a celor de sex masculin. Nu pot sa-l imprumut si eu cateva zile???
Apropo sa nu uit. Nu puteti continua cu un al doilea sezon? Cand vor creste bebelusii si voar deveni baieti si o poveste de dragoste... poate chiar yaoi(bine iar ma duc pe carari...)
Acum serios vorbind, nu cred ca is singura care vrea o continuare, iar daca is nu imi pasa. E prea frumoasa povestea ca sa se termine...
Anyway, ficul mai are cateva capitole asa ca pana atunci mai gasesc eu pe cineva care sa imi sustina parerea, sunt sigura ca aveti multi fani carora le place povestea si vor un al doilea sezon:yes:
Bafta la scris :*:*:*
:bye:
ohh....ce capitol minunat :X...mersi ca ai postat ....
CE frumos...o mare si frumoasa familie ...sper sa aiba si Bibi cu Jack o fetita...ca sa ii faca in ciuda lui Takumi.
Si ziceai ca va apropiati de final ? :( ...Dar nu vreau sa se termine....sper ca o sa faceti si Sezonul 2...cu copii lor :D:

AStept capiitolul urmator....in care sper sa fie o nunta, doua ...:X


bye& Kissu :*
Am ajuns si cu capitolul 47. Dupa cum a spus Teh se apropie de final. ^^
Sper sa va placa.

Wildrose -> Post gigantic. In legatura cu nelamurirea ta, am scris in cap ca a incercat sa se ridice dar a venit Takumi langa ea si i-a explicat niste lucruri. Ei acele lucruri sunt ca nu prea avea voie sa se miste. Dupa o nastere e destul de periculos, m-am documentat. :))) :">. Ma bucur ca-ti place >:D<. Sper sa citesti pana la sfarsit.
kiss4_sasuke -> Multumesc ca citesti si dai reply-uri ;)). ^^

Enjoy.

Capitolul 47

Lunile au zburat destul de repede, Jay se facea din ce in ce mai mare si foarte frumos. Nu puteam sa nu ma laud cu copilul pe care il aveam. Era mult prea frumos si fermecator, semana cu Alex in privinta parului si a ochilor. Iar de la mine mostenise pielea alba, aproape inumana. De fiecare data cand il aveam aproape simteam ceva aproape inuman, dumnezeiesc in piept. Ratiunea mea o lua razna, pur si simplu simteam nevoie de a-l strange in brate, sa-l sarut pe frunte si toate celelalte.
Eu si Takumi am decis sa ne facem nunta luna viitoare. Indata ce le-am dat vestea fetelor toate au venit la mine sa face pregatirile. Liss se ocupa cu organizarea iar Bibi si Anne au venit sa mergem sa-mi luam o rochie. Liss a disparut in sufragerie si a inceput sa dea telefoane peste telefoane, rezervand locul unde se v-a tine petrecere si a mers si apoi ne-a spus ca merge si la Biserica. Anne si cu Bibi m-au urcat aproape fortat in masina viitoarei mele cumnate. Am cutreierat cam vreo unsprezece magazine ca sa imi aleg o rochie dar nu am gasit niciuna care sa-mi placa, ba una nu imi venea prea bine, ba ca ma facea grasa, ba ca eu eram mai deschisa la culoare decat rochia. Totusi in al doisprezecelea magazin am gasit o rochie superba, avea un fel de corset care se lega la gat minunat si avea un decolteu adanc. Trebuia sa il strang destul de mult ca sa fie exact asa cum mi-am dorit. in partea mai joasa, avea foarte multe straturi de material fin, si deasemenea in partea de jos avea niste modele de frunze. Era superba. Chiar si lui Anne si lui Bibi le placea rochia. M-am dus inapoi in cabina de proba si mi-am dat rochia jos iar apoi i-am spus vanzatoarei sa o impacheteze, in timpul acesta m-am uitat peste accesoriile pentru 'tinuta'. Am vazut o tiara superba, micuta si fina, exact ceea ce-mi trebuia. Am cumparat-o si pe aia, fetele nu au vazut cand i-am spus vanzatarei sa o impacheteze, deci avea sa fie o surpriza. Dupa ce am platit tot, am luat rochia care era pusa intr-o husa speciala si tiara imachetata si am plecat acasa.
Cand am ajuns l-am vazut pe Takumi cu Josh si cu Jay in sufragerie, se jucau, toti trei. Nu am putut sa nu zambesc. Aveam rochia in mana, Takumi m-a vazut iar eu i-am tras cu ochiul, iar apoi am fugit sus intr-o camera sa pun rochia, asa evitam ca el sa o vada. Am coborat inapoi si le-am gasit pe Beatriz si Anne ca se jucau si ele cu bebelusii. Ma intrebam unde e Takumi iar dintr-o data am simtit doua brate care ma cuprind de pe la spate. Toata fiinta mea s-a cutremurat la fel ca si in prima zi cand m-a luat in brate in felul acesta. M-am intors cu fata spre el si l-am sarutat neputand sa rezist tentatiei de a-i simtii buzele. Cand m-am desprins din sarut l-am imbratisat.

- Te iubesc ! i-am spus inca tinandu-l imbratisat. Abia astept sa-si fiu sotie. i-am spus mult prea incantata.

M-am desprins din imbratisare si am inceput sa rad. Apoi m-am intors pe calcaie si am fugit la copii. L-am luat pe Jay in brate si pe Josh l-am pupat pe frunte. Dupa ce a stat cateva minute la mine in brate l-am pus inapoi langa prietenul lui cel mai bun, sau cel ce o sa fie cel mai bun. Am zambit fericita vazand ca fiul meu o sa aiba aceeasi soarta ca si mine cu Elisse. Aceea de a fi buni prieteni. Dupa cateva ore bune de jocuri cu copii, beatriz si Anne au plecat acasa, iar dupa Josh a venit Liss totodata anuntandu-ma ca a aranjat totul pentru ziua nuntii mele.

Zilele care ma desparteau de a fi sotia lui Takumi au trecut repede. Si cand a venit ziua cea mare am crezut ca mi-au crescut aripi si am inceput incet sa ma ridic de pe pamant spre cer. Eu am mers la Liss acasa pentru a ma aranja, Anne si Bibi au facut la fel, pana la urma erau domnsioare de onoare. Aveau niste rochii superbe, erau amandoua de un turcoaz superb, la amandoua li se potrivea aceea culoare, erau minunate ! Liss era superba, purta o rochie rosie pana mai sus de genunchi fara bretele care se imbina superb cu parul ei blond care era lins acum. M-am privit in oglida pentru ultima data, buclele perfecte imi cadeau greoaie pe umeri, ochii imi erau evidentiati cu un dermatograf negru, doar atat. Buzele imi era dat cu un strat subtire de gloss deoarece nu aveam de ce sa ma incarc cu machiaj. Mi-am pus tiara in cele din urma, aratam ca o printesa, cred, sau cel putin asa era parerea mea. M-am intors catre fete si le-am zambit. Am iesit din camera si am coborat treptele usor avand grija cu tocurile de la sandalele albe care le purtam. Am auzit un claxon, semn ca trebuia sa plecam. Bibi si Anne au venit cu limuzina care ne ducea la Biserica, iar Liss a mers cu masina ei pentru a ajunge mai repede. Tot drumul le-am tinut pe fete de mana, eram prea emotionata. Si ele la fel. Cand am simtit ca masina opreste, inima a inceput sa-mi bata cu putere. Ajunsesem la Biserica unde aveam sa-mi unesc destinul alaturi de Takumi. Indata mi-au revenit toate amintirile despe noi doi in minte, totul, totul a decurs ca si un film care ruleaza la cinematograf. Mi se parea un vis. Anne si Bibi au luat-o inaintea mea intrat in Biserica. Eu am asteptat la usa, atunci cineva m-a prins de brat. M-am intors sa vad cine era aceea persoana. Era chiar tata, mi-a zambit.

- Credeai ca o sa lipsesc de la nunta ta ? m-a intrebat zambindu-mi incontinuare.
- Oh, tata, imi pare atat de rau. am zis aproape plangand.
- Si mie, Angel, si mie. iar apoi m-a luat in brate.

Am incercat sa nu plang, deoarece putea sa-mi curga dermatograful pe fata, oh Doamne ! La ce ma gandeam si eu acum.

- Si acum, sa-mi conduc fiica preferata la altar, nu ? mi-a spus si m-a luat de brat.

I-am zambit si am aprobat din cap. Am inaintat usor pe muzica cantata la o orga imensa aflata undeva prin Biserica, nu o vedeam dar auzeam perfect sunetul. M-am uitat printre locurile care erau ocupate in Biserica, le zambeam tuturor. Iar apoi mi-am mutat privirea spre el. Era minunat, pur si simplu frumos, in tot sensul. Arata divin in costumul pe care il purta. I-am zambit, si el a facut la fel. Mi s-a parut o eternitate timpul in care am pasit usor pe covorul care ma ducea la altar alaturi de tatal meu.

- Takumi, iti dau bijuteria mea. Sper sa stii sa ai grija de ea. l-am auzit pe tatal meu spunand.

L-am luat de mana pe Takumi si am zambit, ne-am uitat unul la altul iar apoi ne-am intors cu fata spre preot.


Rochia de mireasa . Nu am stiut cum sa o descriu mai bine dar v-o arat cam cum as fi vrut, sper sa va placa. ^^
OMG !!! ...in sfarsit nunta....trebuie sa te felicit , ai descris foarte frumos ...
ma bucur ca tatal ei a decis sa lase mandria deoparte , si a venit la nunta . In plus...a mai condus-o si la altar :X..
Totusi ....as fi vrut o poza cu rochia de mireasa :(...doar asta lipseste, restul este perfect :X
Sper ca nu a fost ultimul capitol...asa ca zic din noul ca-l astept pe urmatorul :d

Bye & kissu :*
Hello:D
Nu-mi vine sa cred cate capitole am ratat.De ce povestea se apropie de sfarsit??Nu-i corect.Nu vreau:((.Poate o sa ne surprindeti cu un sezon2.Ce ziceti?Va rog frumos.Apropo Denny rochia de mireasa e superba dar nu o vad pe Angel asa slaba:)).Sa nu exageram.So astept capitolul urmator si chiar nu vreau sa se termine.Gasiti voi ceva :P.Gambate.Ja ne!
@kiss4_sasuke -- mulţam de comentariu şi de apreciere. Ne bucurăm că ţi-a plăcut. În acest capitol vei vedea şi părerea lui Takumi, cum mi se părea normal şi ... Hmm dacă sunteţi atenţi poate o să prevedeţi ceva şi din următorul capitol, 49.
În afară de acesta mai avem doar unul şi apoi expunem finalul, deci cu acesta 3 capitole :]] . Rămâneţi cu noi până la final, pretty please =).
@Yumina, mulţumim de susţinere. Şi vă lămurim despre un al doilea sezon în ultimul capitol, poate :]].
@Wildrose -- faza cu al doilea sezon.... .... o să afli curând părerea noastră.
Mulţumim şi lectură plăcută!
Capitolul 48 .

Lunile au trecut zburând. Nici nu mi-am dat seama când Jay a crescut atât de mare. Începuse să râdă mereu şi să.. Hmm, să se agaţe mereu de braţele mele şi ale lui Angelique. Deja înţelesese, probabil, că noi suntem părinţii lui. Şi evident, asta mă făcea să fiu al naibii de fericit. Asta nu am putut să o ascund, faţă de nimeni. Era prea evident cât de încântat eram. În fine, am trecut şi peste asta. Trebuia să cobor cu picioarele pe pământ, în câteva ore avea loc nunta. Costumul meu stătea bine pe mine, ok .. Sau , bine nu i-am dat prea mare importanţă . Ideea era că pe mine nu mă fascinau atât de tare nunţile. Asta era pentru mireasă, nu ? Adică fiecare femeie visa la momentul ăsta... Eu vroiam, ca Jack, inelul pe deget şi casa mea, copilul şi aşa mai departe. Şi actele alea, ceremonialul era obositor.
Am tresărit când am realizat că de fapt o aşteptam pe Angelique, să vină în rochia ei .. albă. Am tresărit iar când am văzut-o apărând. Nu îmi amintesc nimic în afară de asta. Ea îmbrăcată într-o rochie albă, lungă, decoltată, ca de prinţesă. Cea mai frumoasă femeie pe care o văzusem în viaţa mea . Atunci am realizat că acel ceremonial nu era nimic pentru mine, dar dat fiind că Angelique era „ mireasa ” , era unul dintre cele mai importante lucruri posibile. În fine, am trecut cu vederea aspectele minore, şi nici nu-mi amintesc cine a fost la nunta mea. Îmi amintesc doar chipul minunat al lui Angelique, cât de frumoasă putea fi şi toate urările de bine şi aşa mai departe a invitaţilor.
Îmi amintesc de asemenea că socrul meu a venit să mă felicite şi am strâns mâna, şi alte lucruri de genu’ ăsta. Şi-a văzut nepotul, m-a făcut să jur că o voi face fericită pe fiica lui , o adevărată bijuterie, şi aşa mai departe. Eh, a fost o experienţă minunată.
Avusesem o petrecere tradiţională şi ne-am decis să nu o lungim prea tare noaptea, vroiam ceva liniştit, acasă, eu Angelique, nu lună de miere, Jay în camera alăturată... Vroiam doar familie.

Ne-am pus amândoi în pat după ce am trecut încă odată pe la Jay să îl sărutăm de noapte bună.
- Takumi , eu mâine de dimineaţă o să merg până la Elisse, trebuie să vorbesc nişte lucruri cu ea. A folosit un ton inocent.
- Adică să o întrebi ce s-a vorbit despre nuntă , cum i s-a părut , cine a făcut fotografii şi.. Mi-a dat un ghiont.
- Cam aşa.
I-am privit inelul de pe deget, cât şi pe al meu şi i-am spus.
- Ai fost superbă azi, îngeraş. Mai ceva decât de obicei, deşi ştiu că e aproape imposibil. Am zâmbi tandru, sărutându-i mâinile.
Şi ea mi-a răspuns la zâmbet.
- Şi celelalte fete au fost frumoase. A zis, chicotind.
Brusc mi-am amintit, au fost şi alte femei pe acolo. Nu că aş vrea să par îngâmfat, dar nu am fost atent la ele. Şi .. Hmm, era şi sora mea pe acolo? Ok , ok, putea să o admire Jack cât vroia. Mi-am reprimat gândul şi am răspuns.
- Ce fete?
A început să râdă iar eu i-am acaparat gura cu un sărut.. Sălbatic? Aşa părea. I-am muşcat buzele , introducându-mi limba în gura ei. S-a urcat peste mine, eu ţinând-o la piept.
- Ştii.. Sunt fericit. Mult prea fericit, am fost de asemenea foarte fericit când am condus-o la altar pe Bibi, sau când .. Hmm, ştii, toate acele momente. Dar. . . ceea ce am simţit azi, când ne-am căsătorit, a fost ceva mult mai special decât orice am simţit până acum. Nu ştiu cum s-a întâmplat asta dar, ai fost şi eşti singura mea dragoste. Ironic nu? Parcă bărbaţii nu ar fi trebuit să fie aşa.
Mi-a zâmbit atât de veselă încât a trebuit să realizez dacă e sarcastică sau nu. M-am liniştit când m-a sărutat.
- Ştii că şi eu te ador.
- Da, ştiu. Am zis sărind de-asupra ei . Am sărutat-o uşor pe gât, muşcând-o la fel de lent. Aproape că a tresărit.
Mi-am plimbat mâinile peste tot pe corpul ei , în timp ce pielea mea se înfierbinţea. E o chestie tipic masculină, când eşti lângă persoana iubită, frate înnebuneşti, de parcă tot corpul îţi ia foc. Şi în special în acea zonă.
I-am atins sânii, conştient de fragilitatea lor, după ce am scos bluza sa. Am muşcat unul din sfârcuri lacom. Mi-am prelins limba uşor pe gâtul ei, printre sâni, lăsând dâre de salivă în urmă. Ea gemea, sau sunete asemănătoare. I-am apăsat gura cu un sărut franţuzesc, limbile noastre unindu-se într-un joc nebunesc al pasiunii. Nu ştiu când s-a petrecut totul, dar mă aflam dezbrăcat deasupra ei. Ea fiind deasemenea goală. Eu încă ardeam, pe când ea era rece, ca întotdeauna. Temperaturile corpurilor noastre erau diferite, dar se proporţionau perfect. Un cub de gheaţă într-o zi călduroasă şi un foc fierbinte într-o zi geroasă. Ne completam.
Mi-am apropiat trupul de al său, fiind foarte aproape unul de celălalt. Am pătruns-o , uşor, începând cu mişcări lente. Dar cred că era evident că totul a început pe un alt drum, fiind amândoi pătrunşi de o excitare ascunsă până acum, ascunsă pentru că întradevăr , nu avusesem parte de ea – nu cum trebuie. Ne-am unit într-o singură fiinţă şi nu ştiu cât a durat, căci mie mi s-a părut mai mult decât o eternitate, mai mult decât orice trăisem.
Am sărutat-o din nou, mângâindu-i părul. Eram amândoi obosiţi, stând îmbrăţişaţi. S-a cuibărit la pieptul meu, eu îmbrăţişând-o.
- Te iubesc.
- Ştiam asta.
Mi-a sărutat pieptul, un moment în care ,oricât de obosit eram, am tremurat. De plăcere.
- Şi eu te iubesc, nevastă.
Am fi râs, dacă am mai fi avut forţă , dar am adormit. Fusese o zi lungă dar frumoasă. O zi pe care cu siguranţă nu aveam să o uit.

Nu îmi amintesc ce am visat în acea noapte . Posibil unicorni şi.. eu mai ştiu, ponei roz? Dar când m-am trezit dimineaţă eram al dracului de fericit. Patul era gol şi am văzut că era destul de târziu. Vorbisem cu Angelique noaptea trecută, printre alte mii de lucruri, că ea urma să îmi pregătească azi micu dejun după ce venea de la Elisse. Nu am înţeles prea bine ce vroia să facă la ea, probabil să o preseze cu cine a făcut fotografiile şi ... Ăăă, eu ştiu, chestii d’ale lor. În fine.
M-am conformat să intru să fac un duş şi tot ritualul de dimineaţă după care să merg să văd ce face Jay. Am intrat în camera sa şi l-am văzut dormind în pătuleţul lui pufos. A deschis ochii când a simţit prezenţa cuiva în apropiere. Am chicotit, luându-l în braţe.
- Ce faci campionule?
A râs, somnoroc. L-am pupat pe frunte, punându-l înapoi şi jucându-mă cu el. Mă privea cu acei ochişori mici – mici . Era pur şi simplu adorabil, până şi pielea lui îmi aducea aminte de Angelique, fiind atât – atât de albă. Adorabil. Mă bucuram că are măcar una din trăsăturile mele – părul . Ceva îmi spunea că nici al lui nu va sta cum trebuie şi va fi la fel de răzleţ ca şi al meu. Deja visam la clipele când va fi puţin mai mare şi îl vom putea plimba, eu şi Angelique, peste tot. . . Deja visam la primul lui meci de fotbal, sau tenis , sau baschet. Orice sport posibil la care trebuie să fiu prezent . Mă şi vedeam, împreună cu el tachinând-o pe soţia mea şi mama lui. Vroiam cu adevărat să trăim ca o familie întreagă, unită şi fericită.
Am fost alarmat de stomacul meu care făcea zgomote, cerându-şi drepturile. Atunci am decis să merg la bucătărie şi să văd dacă primesc şi eu ceva de mâncare.
Hello again:D
Takumi e atat de adorabil..imi aminteste de prietenul meu...e el asa mai rece dar cand iubeste pe cineva e atat de adorabil.Asa e si Taku,e genul tatalui model,perfect.Si chiar sunt cuplul perfect.Apropo Vanessa nu isi mai ia inima in dinti?S-au a sters-o de tot?Hmm...mai bine nu va dau idei.Va las pe voi sa scrieti.Gambate.Denny vino cu nextu` cat mai repede:D.Ja ne!
Multumesc celor care au dat reply-uri si celor care citesc. Tin sa mentionez ca acesta este penultimul capitol. ^^

Yumina -> Multumesc de comm ^^, eu nu am vazut-o pe Angel asa de slaba, dar fata aia creca a ramas fara oxigen, adica nu se poate sa ai o talie ca a ei :o.

Enjoy !

Capitolul 49

Cand m-am trezit nu mi-a venit sa cred ca m-am casatorit cu Takum, doar cand mi-am vazut verigheta pe mama am confirmat cele gandite. Am zambit. M-am intors cu fata spre Takumi, care inca dormea ca si un bebelas. Nu stiu cum cineva putea sa fie atat de ... minunat ! Adica nu ma refer la faptul ca e frumos de dinafara, doar ca inauntru e ca si un inger, pur, neprihanit, si toate cele sfinte. Il iubeam, inca imi amintesc cum naiba am ajuns sa fiu cu el. Dintr-un pariu care urma sa il afecteze pe el, amandoi am iesit castigatori, el si cu mine, casatoriti. In plus, nu uitam, mai aveam si un copil. Cine s-ar fi gandit acum cativa ani ca totul v-a decurge astfel ? L-am sarutat usor pe frunte si m-am ridicat din pat cu grija ca sa nu il tresezc. Am mers si mi-am facut toaleta zilnica si apoi m-am imbracat cu ceva lejer. Am mers pana in camera la Jay, care dormea bustean, la fel ca si tatal lui, aveam in casa doi bebelusi, unul mai mare decat celalat. L-am sarutat si pe copilasul meu iar apoi am iesit din camera indreptandu-ma spre bucatarie. Acolo am gasit-o pe bucatareasa care pregatea cafea, i-am urat 'Buna Dimineata' si ea a facut la fel. M-am asezat la masa si mi-a pus o ceasca de cafea, in timp ce savuram cafeaua ea imi pregatea niste paine prajita. Degeaba am insistat sa nu imi faca, dar cine putea sa-i spuna 'nu' ei ? Era ca si o mama, de cand s-a angajat aici, si imi placea acesta. Mi-am mancat painea prajita cu ceva gem pe ea si am iesit in graba din casa. Era cam vreo unsprezece si trebuia sa fiu la Liss deja. Am mers pe jos si mi-a luat aproximativ zece minute sa ajung la casa ei. Cand am dat sa intru altcineva mi-a deschis usa, Eric era cu Josh in brate si se parea ca erau gata de o plimbare. L-am salutat pe Eric si lui Josh i-am dat un pupic pe frunte. Mi-a zambit, era asa dragalas. Am intrat in casa si Liss a venit repede la mine certandu-ma ca de ce am intarziat. I-am zambit si nu i-am inventat nicio scuza. Ne-am pus sa vizionam filmul de la nunta. Era genial ! Chiar nu imi dadusem seama cat de frumoasa a fost nunta. Am stat si m-am uitat si peste pozele facute. Doamne, erau grozave ! In timp ce ne uitam peste lui Elisse i-a venit ideea sa imi arate camera care urma sa fie a copilului ei cand o sa mai creasca. Deja se gandise la asta ?! Am urcat la etaj pentru a cauta camera pe holul lung. Cand am intrat in camera care urma sa fie a lui Josh un val de miros de vopsea m-a lovit puternic. Era proaspat vopsita, nu stiu cand naiba a avut timp sa faca asta ! Si cand m-am uitat si mai bine, era mobilata. La naiba, Liss era un geniu, daca imi permit sa spun. Era organizata, putea face orice vrea. Nu ca si mine, desigur. In timp ce imi povestea, am auzit ca soneria de la usa suna insistent. Jucausa cum eram, am fugit pe hol si am ajuns la capatul scarilor. Fara sa am grija m-am impiedicat. Totul s-a petrecut repede. M-am simtit aruncata pe scari in jos, simtam cum dungile scarilor imi loveau fiecare particica a corpului meu. Au auzit-o pe Liss strigandu-ma iar apoi ... un val de intuneric imbinat cu o durere muta.
Cand m-am trezit corpul ma durea ca naiba. Am incercat sa ma misc, dar nah ... nu s-a intamplat, in schimb, durerea nu a incetat sa tasneasca. Parca vrand sa ma consume, dar nu m-am lasat. Mi-am deschis ochii uitandu-ma in jur. L-am vazut pe Eric care statea pe canapea cu Liss in brate.

- Ce s-a intamplat ? am rostit incet.
- Angel, nu-ti amintesti ? m-am intrebat Takumi.
- Nu, ar trebui ? am intrbat eu confuza.
- Ai cazut de pe scari. mi-a raspuns Eric.
- Oh, doar atat ? am intrebat eu in timp ce am incercat sa rad, dar nu prea mi-a iesit.
- Angel ... aceasa cazatura are o urmare. mi-a spus Eric.
- Grava ? l-am intrebat din nou.
- Cam da. Doctorul nu a stiut cum sa ne explice, dar ... tu ... tu nu o sa mai poti avea copii.

Au urmat niste clipe de tacere. Eu priveam in gol spre geam.

- Tu glumesti nu ? l-am intrebat speriata.
- Nu ...
- Spune-mi ca e o gluma ! Asa ceva nu se poate intampla ! Nu se poate ! am inceput sa plang.
- As vrea sa fie asa. mi-a spus Eric.
- Takumi ! Takumi, de ce taci ? am inceput sa plang si mai tare. Te-am dezamagit, iarasi. La naiba ! De ce nu am putut muri ? am inceput sa strig.

Plangeam, si un mai terminam. Nu mai puteam avea copii ... l-am dezamagit pe Takumi incaodata. Totusi ... il aveam pe Jay. Dar ... gandul ca el sa nu mai aiba un frate sau o sora, ma distrugea. De ce a trebuit sa mi se intample asta mie ?
Ce??:O
Denny chiar m-ai surprins...Angel sa nu mai aiba copii,e o gluma nu?Vrei sa ne faci o farsa nu?Dar daca totusi nu e o farsa macar il au pe Jay.asta e mai bine decat nimic si asai ca povestea nu se apropie de sfarsit??Va rog spuneti-mi ca nu se apropie de sfarsit.Ce ma fac eu?Ce mai citesc in fiecare zi?Chiar vreti sa fiu trista:((...Pur si simplu nu vreau nici macar sa ma gandesc.Ja ne!
Bună.
@ Yumina -- mulţumim de comentariu şi că ai fost alături de noi până în acest moment. Că ai continuat să comentezi şi complimentezi această poveste. Îţi mulţumesc, de fapt îţi mulţumim din tot sufletul... Vei afla aici, dar da, Angelique nu va mai putea avea copii. E happy ending, dont worry.

Acesta este ultimul capitol din '' Iluzii '' dragi cititori care aţi continuatsă citiţi această poveste, chiar dacă unii nu au comentat şi doar au citit, vă muţumim. Că aţi fost alături de noi şi ne-aţi ajutat totodată să terminăm această poveste, cu sprijinul vostru.
Savuraţi şi acest capitol, şi încă aştept păreri despre tot. MULŢUMIM.
LECTURĂ PLĂCUTĂ!
Capitolul 50 .

- Takumi ! Takumi, de ce taci ? Te-am dezamăgit, iarăşi. La naiba ! De ce nu am putut muri ?
Ţipa Angelique pe un ton atât de grav încât mă durea pe mine. Tăcusem, pentru că .. Poate pentru prima dată în viaţă, nu ştiam ce să zic. Aş fi vrut să îi zic eu răspunsurile întrebărilor pe care le-a rostit Eric, dar nu puteam. Ştiam că dacă le-aş fi zis eu ar fi crezut că eram al naibii de dezamăgit, cum puteam să îi spun eu soţiei mele că nu mai putea avea copii? Când ştiam cât va suferi. Mă durea şi mai tare faptul că... Ei bine, că se gândea tot la mine, că pe mine mă dezamăgise ci nu că nu putea să mai aibă încă un copil. Ştiam că acum se întreba ce este în sufletul meu, cum îi vorbisem mereu că vreau o fată. Desigur că mai vroiam încă un copil, cel puţin , dar nu o învinovăţeam pe ea. Cum să moară? Asta m-ar fi distrus...
M-am uitat spre Eric şi Elisse care stăteau încă pe canapeaua din salonul de spital şi i-am rugat să părăsească încăperea.
- Eric, Elisse, aş vrea să fiu singur pentru câteva minute cu Angelique. O să vă sun eu mai târziu, scuze. Am spus pe un ton destul de formal. Cred că au înţeles mesajul, întrucât s-au ridicat pentru a pleca, după ce au salutat-o îngrijoraţi pe Angel. Frate, nu aveam să îi fac nimic. M-am apropiat de ea şi am realizat că era speriată, plângând cu acele lacrimi pe care nu vroiam să le văd, niciodată. Mă întrebam ce expresie are chipul meu.
Desigur că eram furios că nu mai puteam avea copii, mai vroiam ,şi încă mulţi . Dar doar cu această femeie din patul de spital, fără ea era inutil. Mă bucuram doar că ea era în viaţă, şi nimic altceva nu mai conta. Am luat-o de mână , sărutând-o. Mi-a adresat o uitătură uimită, trăgând mâna brusc şi proptinduşi-le pe ambele pe faţă, pentru a nu o privii. Tremura.
- Nu încerca să fi drăguţ Takumi. Ştiu că suferi, se vede pe faţa ta. Îmi pare atât de rău.. Chiar îmi pare , te rog să mă ierţi. Începuse să zică. Fără sens, nu vroiam să aud acele cuvinte. Pentru ce ? Ce aveam de iertat, Doamne, nu era vina ei.
- Angelique, te-ai aruncat tu de bună voie pe scări? Am întrebat serios.
Ma privit sfioasă , parcă evitându-mi ochii.
- Uite-te la mine! Am strigat pe un ton oarecum iritat.
Aşa a făcut.
- Nu ! Dar nu am fost atentă, dacă aş fi fost asta nu s-ar fi..
Am întrerupt-o. M-am dus şi mai aproape de aceasta , îmbrăţişând-o. I-am simţit pielea rece tremurândă. Am drăcuit în sinea mea sărutând-o pe frunte.
- Uite ce e Angel, nu aveai de unde să ştii că asta urma să se întâmple. Aşa că te rog, te rog să nu mai reacţionezi aşa. Bine? Nu contează că nu vom mai putea avea copii, ştiu că mi-am dorit şi încă îmi doresc. Dar îi vreau doar cu tine, aşa că nu îmi pasă de altceva. Îl avem pe Jay şi eu sunt pe deplin fericit cu asta. Aşa ar trebui să fi şi tu. Dacă te am pe tine şi pe copilul nostru, nu-mi mai doresc altceva. Te rog să nu mai spui niciodată că trebuie să mori, mă loveşti unde mă doare mai tare.
A continuat să plângă, rostind aceste vorbe de mai multe ori : „ iartă-mă ” , „ îmi pare rău ” , „ te iubesc” , „ sunt fericită cu tine ” . Nu am putut decât să o mângâi şi să o sărut, pentru că altceva nu găseam nimic posibil de făcut. În fond, eram o persoană în trupuri diferite. Urma să trecem şi peste asta, poate că mai greu.. Lucrul acesta era unul dificil, dar nu conta. Pentru că aveam deja un copil şi visul nostru se îndeplinise. Eram căsătoriţi, eram unul lângă altul cu un copil superb în braţe. Şi ne iubeam . Ştiam că urma să trecem peste asta, şi probabil în sinea ei, ştia şi ea.

Tocmai ajunsesem acasă de la serviciu, o zi destul de obositoare. Era după amiază târzie, când soarele deja îşi ascundea razele încercând să lase întunericul să pătrund, încet. Serile de vară erau plăcute, foarte călduroase. În special cele de iulie, dar îmi plăceau. Erau liniştitoare.
Am deschis uşa casei, după ce am parcat maşina în garaj . În faţa mea a apărut Angelique , cu Jay în braţe. Am sărutat-o pe buze, apăsat, după care l-am luat pe Jayson în braţe.
- Bună iubito, am zis uşor răsuflnd când l-am avut pe băiat în braţe.
- Ce faci campionule? Cum a fost azi? L-am sărutat pe frunte.
- Taaatiii!!! A exclamat bucuros întânzând mâinile în toate părţile. Am început să râd copios, intrând în sufragerie.
- Josh ce face? M-am adresat tuturor. Angelique a sărit în spatele meu, sărutându-mă pe obraz.
- E şi el în sufragerie, se joacă.
- Mda . Am chicotit. L-am pus pe Jay lângă prietenul lui de joacă şi am luat-o în braţe pe Angel, învârtind-o prin cameră. Am umplut-o de alte sărutări după care i-am dat drumul.
- Mâncăm şi noi în seara asta? Am zâmbit ironic şi ea m-a ciupit. M-am prefăcut profund îndurerat.
- Nu mai vorbesc cu tine! A chicotit mergând spre bucătărie. Eu m-am apropiat spre cei doi băieţi.
- Hei Jay, dă –mi şi mie aia. Mama ta e foarte rea , să ştii. Am început să râd.
- Mamii? A ţipat el întrebător. Nu am mai zis nimic, doar ciufulindu-l puţin. Avusesem dreptate, îmi moştenise părul răzleţ. Am făcut acelaşi lucru şi în capul lui Josh, dar adevărul era că părul lui era mai scurt şi altfel aşezat, şi extrem de blond ca al lui Elisse. Am rânjit.
- Ce faci prietene?
- Ăăă. A bombănit ceva despre jucării şi a continuat să se joace cu fiul meu, eu întorcându-mă în bucătărie. Angelique era acolo, ajutând cu masa. Am sărutat-o iar.
- Deci?
- Da , da Takumi. Imediat punem masa. Mi-am pus mâinile în părul ei, prinzându-l într-o coadă strânsă . Mi-a întins un elastec de păr.
- De unde ştiai că vreau să fac asta?
A început să râdă.
- Nu ştiu, telepatie? Am continuat râsul amândoi, după care am mers la masă. A durat destul de mult cina, având în vedere că trebuia să avem grijă ce mănâncă şi cei doi. Am zis că o să îl hrănesc eu pe Joshua şi Jay s-a îmbufnat, aşa că am făcut cu rândul. Când eu pe Josh, când Angel pe Jay şi viceversa . Nu ştiu când am apucat să mâncăm şi noi ceva.
În fine, se făcuse destul de târziu aşa că am decis să îi ducem pe cei doi băieţi la culcare. I-am sărutat pe frunte şi i-am învelit.
- Noapte bună , gândăceilor. A strigat soţia mea jucăuş.
- Somn uşor, campionilor. Am adăugat eu amuzat.
- Mami şi tati? A întrebat Joshua oarecum trist.
- Nu îţi face griji prietene, o să vină tati tău mâine dimineaţă să te ia. Acum e cu mami la spital. S-a liniştit, adormind şi acesta.
Eu şi Angelique ne-am îndreptat spre dormitorul nostru. Să ai un copil de doi anişori era un sport super greu, dar merita efortul. Era dificil când aveai doi băieţi de aceaşi vârstă în grijă, dar amuzant. Ne plăcea amândurora asta. Ne-am aruncat în pat, şi am ţinut o mică discuţie înainte să adormim.
- Hei, Takumi.. Dormi? S-a adresat pe un ton întrebător.
- Acum nu mai dorm, mulţumesc. Am încercat să par supărat, dar şi-a dat seama de asta când am tras-o mai aproape de mine şi am gâdilat-o. După câteva minute de război în care doar eu atacam, ne-am liniştit, stând îmbrăţişaţi.
- În legătură cu Elisse şi Eric .. şi.. Eu chiar.. Adică..
Nu am mai lăsat-o să continue , i-am astupat buzele.
- Scumpo, am mai vorbit despre asta de mii de ori. Ştii deja ce vreau să spun, aşa că şşşş. Te iubesc. Tu şi Jay sunteţi tot ceea ce mi-am putut dori vreodată, ştii asta la fel de bine ca şi mine, nu-i aşa? Vă iuuuuuubesc, foarte mult.
- Hmm. . . Poate şi eu. A rânjit. Normal că ştiu. Şi eu vă ador, doar că...
- Dacă mai spui vreun cuvânt pe tema asta îţi rup limba, şi cred că ştii ce vreau să spun prin asta. Am falsat un mârâit aruncându-mă peste ea. Când momentul era mai intens a sunat telefonul. Am înjurat răspunzând.
- Da?
- Dă-mi-o pe Angelique! A ţipat Bibi în telefon. Am pasat obiectul.
- Da? Hmm.. Da.. E normal Bibi.. Da.. Desigur. Îhî. Da.. Cum să nu. O să trec. Da , nu îl mai speria pe săracul Jack. . . Îhî, noapte bună şi ţie.
- Vechea poveste?
- Aha, eu ştiu cum e.
Am vrut să continui ceea ce începusem dar s-a auzit un zgomot monoton din camera alăturată.
- E rândul tău ! A ţipat Angelique, pe un ton ce avea ca scop tachinarea.
Ştiam deja că era rândul meu să îi liniştesc pe băieţi. Mi-am luat tot curajul posibil şi am trecut în cealaltă cameră. Nu a zis nimeni că e uşor să creşti un copil, să ai o familie. Dar ceva mai frumos nu puteai găsi oricum. Şi eu eram fericit, acum şi pentru totdeauna. Doar noi trei.
SFÂRŞIT!!![/u]

Mulţumim tuturor celor ce au fost alături de noi pe parcursul acestei poveşti şi... Sper să fiţi alături de noi în continuare. ! <3


Sezonul 2 -- În curând!!
S-a terminat:((Acum ce mai citesc pana scrieti sezon2??:(
O sa mooor:))
Vreau doar sa spun ca pe parcursul acestor luni cat am citit si am comentat la fic-ul vostru ati continuat sa ma uimiti si sa veniti cu lucruri noi si interesante.Felicitari Denny.Felicitari Teh ati facut si faceti o echipa minunata.Sper sa va regasesc curand cu partea a doua in lista de fic-uri facvorite.Gambate.Kiss pe aman2.Ja ne!
Nuuuuuu:cry:
S-a terminat . Totul a fost frumos, in afara de faptul ca Angel nu mai poate avea copii, Saracul Jay n-o sa poata avea frati sau surori. :99:

Elisse e cumva insarcinata din nou? Daca e asa sper sa fie fata,va fi norocoasa pentru ca Joshua va avea grija de ea.

Acei adolescenti ce erau la inceput, acum au devenit trei cupluri minunate, care se iubesc cu aceeasi intensitate ca-n prima zi. Au devenit trei familii implinite.
Va felicit pentru tot ce ati facut, pentru timpul pe care l-ati acordat acestui fic minunat. :bv:
Sezonul 2 va fi la fel de frumos, sunt sigura de asta.
Va astept cu alte capitole minunate. :bye: :*:x
Muuuulţuumesc tuturor de comentarii şi de faptul că aţi citit. Ve-ţi afla mai multe lucruri şi curiozităţi pe parcursul capitolelor. În fine, mulţumesc şi sper să citiţi în continuare şi să vă placă şi acest sezon.

Sezonul 2. Sper să fiţi alături de noi X:
SEZONUL II

Capitolul 1
- Avionul va ateriza în câteva minute . Rugăm toţi călătorii să îşi strângă bine centurile de siguranţă. Vă mulţumim că aţi zburat cu noi . O zi plăcută!

Am fost trezită de vorbele acelea înregistrate. Am căscat uşor, ducându-mi mâna la gură. Am privit în jur, realizând că rămăsesem singurul pasager din acea zonă. Am chicotit copilăros şi mi-am strâns centura bine. Era ceva mult prea obişnuit pentru mine.
Am privit fereastra pe timpul ce avionul ateriza pentru a capta şi cele mai mici detalii ale aeroportului, pentru că.. Trecuse prea multă vreme de când nu mai venisem aici. Un sentiment nostalgic foarte puternic mă cuprinse. A trebuit să respir mai agitat de câteva ori ca să îmi dau seama că mă întorceam acasă . Cât de bine suna.
Am coborât uşor scările râzând. Nici eu nu eram prea sigură de ce eram atât de fericită, poate mă obişnuisem să zâmbesc din fiecare lucru, sau poate aşa eram eu. Optimistă. Am coborât, având grijă să nu alunec. Pantofii mei cu toc micuţ erau tare alunecoşi. Purtam o fustă puţin de-asupra genunchilor, albă, şi o bluză de culoare deschisă, foarte puţin decoltată. Şi aşa nu arătam extraordinar, dar nu avusesem nicodată ceva pentru asta – chiar dacă nu eram prea frumoasă scopul meu nu era să fiu. Aveam alt fel de preocupări. Aerul de toamnă era minunat. Nu îmi mai aminteam cât de frumos era acest anotimp în oraşul meu natal.
Am zărit mai departe un bărbat înalt, binefăcut cu trăsături atât de familiare. Aveam în spate rucsacul meu, restul bagajelor lăsându-le în avion. Erau prea multe şi decisesem să fie trimise printr-o agenţie acasă. Am fugit cu paşi repezi spre bărbatul cu păr blond închis şi ochii verzui. I-am sărit în braţe, acesta prinzându-mă foarte fericit. M-a sărutat pe obraz, dându-mi la o parte pletele uşor buclate. Aveam trăsături atât de familiare, părul meu fiind de asemenea de un blond închis iar ochii mei verzi. Am zâmbit în timp ce m-a luat de mână, ducându-mă spre maşină. Cred că mă înroşisem la faţă. Mi-a deschis portiera şi eu am urcat.
- Bine ai revenit îngeraş . Ce mai faci? Nu te-am văzut de atâta vreme ! A exclamat , mult prea fericit. La fel eram şi eu.
- Mă bucur să fiu acasă, tati. Şi mie mi-a fost dor de tine, de voi. Nu v-am mai văzut pe tine şi pe mama din primăvară, iar pe fratele meu... Hmm, cred că a trecut un an.
S-a întristat brusc, dar nu am zis nimic. Ce puteam? Nu ştiam ce puteam zice să îl consolez, aceasta era situaţia.
- Îmi pare rău că a trebuit să fii plecată atâta vreme.. .Dar.. Dar , acum eşti acasă. Măcar atât ! Îmi pare rău şi că am ratat, iar , ziua ta de naştere.
Am lăsat un zâmbet trist să mi se vadă pe faţă. Nu contau atât de mult pentru mine aceste lucruri, dar nu vroiam să văd faţa tristă a tatălui meu.
- Te rog să nu mai fii trist, sunt aici acum. Pentru totdeauna.
Mi-a strâns mâna, fiind iar vesel. Sau încercând. A accelerat, fără a ţine prea mult cont de vireza maşinii. Dar ştiam că nu depăşeşte, niciodată nu o făcea. Aşa era el. Îl iubeam, nu îmi puteam imagina o persoană mai bună ca el, sau ca mama mea. Hm. Îmi fusese atât de dor de ei.
Nici nu am realizat când maşina a fost parcată în faţa casei, şi eu a trebuit să ies . Am fost extrem de fericită şi inima mea bătea cu foarte mare acceleraţie. Mi-au trecut brusc prin minte amintiri, amintiri trecute ale copilăriei mele.
Fusesem trimisă în urmă cu şase ani la o şcoală de fete, un internat. Ştiu doar că fusese vorba doar de un an, însă acesta s-a prelungit pe încă unul, încă unul . . . şi tot aşa, până ce eu am ajuns la vârsta de şaisprezece ani. Dar nu regret, a fost frumos. Vacanţele de vară mi le petreceam întotdeauna călătorind, am fost la Paris de trei ori până acum , şi am vizitat şi alte locuri. Datorită familiei mele şi.. Cu toate acestea, aş fi preferat să fiu alături de ei. Mi-am înlăturat acest gând când am intrat în casă. Am văzut-o pe femeia înaltă, blondă şi cu faţa iubitoare privindu-mă. Am fugit spre ea, aceasta îmbrăţişându-mă.
- Draga mea, nu ne-am văzut de atâta vreme! M-a strâns în braţe, foarte foarte strâns. La fel am făcut şi eu. Aproape că îmi venea să plâng.
- Unde e fratele meu? Am întrebat repede, nevăzându-l prin preajmă.
- Trebuie să sosească, scump-o. A avut meci, dar i-am zis să vină direct acasă. Ar fi vrut să vină personal să te ia de la aeroport.. În fine, ştii şi tu cum este el cu baschetul. Am privit acea faţă care îmi dădea mereu surplusul de căldură şi energie de care aveam nevoie.
Credeam că îmi vor da lacrimile, realizând câtă vreme am pierdut fără ei. I-am îmbrăţişat pe amândoi, părinţii mei.
- Caroline a sunat mai devreme să se intereseze dacă ai ajuns. Ştii că ea a preferat să vină acasă de îndată. A zis că trece pe la tine mâine .
- Eric, de abia a venit şi tu o presezi cu alte lucruri. Trebuie să stea acasă! Mi-a fost dor de ea. A exclamat mama uşor iritată de numele prietenei mele. Era geloasă de faptul că petrecusem mai mult timp cu aceasta, mamele sunt foarte interesante.
- Elisse, draga mea, uşor. Nu trebuie să fi aşa posesivă. A sărutat-o uşor pe buze şi inima mea a accelerat. Ce frumos, îi adoram . Faptul că se înţelegeau atât de bine mă făcea fericită.
Înainte să pot adăuga ceva , uşa de la intrare s-a deschis. Încă stăteam pe hol , neavând timpul necesar pentru a ajunge într-o altă parte a casei. Am pus rucsacul pe o măsuţă , prima pe care am văzut-o şi am fugit spre cel ce era acolo. M-a îmbrăţişat, aruncându-mi un pupic pe obraz. M-a ridicat, învârtindu-mă şi eu am chicotit, închizând ochii. Când m-a lăsat jos m-am proptit iar în braţele sale.
- Mi-a fost dor de tine! Am strigat aproape plângând. Mi-a mângâiat părul şi mi-a răspuns.
- Şi mie surioară, mult prea dor. Bine ai revenit acasă.
Am privit ochii aceia albaştrii, plini de iubire şi părul acela blond, atât de drăgălaş. Totuşi, am rămas uimită văzând ce înalt e. Deşi întotdeauna fusese mai înalt decât mine.
- Ai crescut mult.. De la ultima noastră.. Întâlnire. Am reuşit să rostesc. A făcut o piruetă, zâmbind orgolios şi mândru. Trupul lui se formase altfel, având mai mulţi muşchi ca data trecută. Totuşi, era un baschetbalist, aşa că era de înţeles. M-a sărutat iar pe frunte.
Atunci a mai intrat şi altcineva în casă, şi privirea mea a murit. Era el . Acelaşi băiat pe care îl admirasem pe tot parcursul vieţii mele. Adică, până la 10 ani când am fost trimisă la internat. Am înghiţit în sec şi ştiam că obrajii mi se înroşiseră căci îmi simţeam faţa în flăcări. Inima mea bătea cu prea mare acceleraţie, odată cu fiecare pas ce îl făcea.
Într-o secundă s-a aflat lângă mine , sau poate că a durat mai mult. Nu îmi amintesc, căci privirea mea era pierdută în ochii lui verzi, mult prea intenşi şi părul lui negru răzleţ. Credeam că o să îmi pierd capul, minţile şi că o să cad, că o să leşin. S-a apropiat şi mai tare, şi mai tare. Când a ajuns lângă mine am simţit cum inima mi s-a oprit. O secundă în care am fost prea fericită să mai şi respir.
Şi-a aruncat mâna în capul meu , deranjându-mi părul.
- Tu eşti, piticanie? A zâmbit şiret şi eu adoram acel zâmbet. Ştiu că m-am înroşit şi mai tare la faţă.
- Nu sunt piticanie! Am încercat să zic pe un ton nervos.
- Hmm, dar cât ai crescut? Ai în jur de.. 1.66? A început să râdă şi am realizat că rămăsesem singuri în încăpere şi Josh striga după noi să intrăm. El şi-a luat mâna din capul meu şi eu l-am apucat de bluză. Doamne.. Ce senzaţie am avut atunci când m-a atins, una minunat. Mi-a fulgerat tot corpul, de parcă mii de ace s-ar fi înfipt în mine, dar într-un mod plăcut. Atunci când i-am atins tricoul am simţit că o iau razna, că nu mai am aer.
S-a întors printr-o mişcare prea graţioasă. Cât de frumos putea fi, cu acel chip inocent şi totodată pervers.
- Am de fapt 1 . 70, am rostit pe acelaşi ton uşor nervos. Dar dacă prietenele mele aveau dreptate şi acest ton părea ca unul rostit dulce doar că mai tare, nu aveam succes.
A început să râdă copios, după care a adăugat.
- 1. 68.
Cât de adorabil era. Nu m-am pierdut totuşi . Şi m-am dat de gol.
- E 1. 69 !
- Aşa ziceam şi eu . Şi-a proptit buzele de fruntea mea, sărutându-mă uşor.
- Haide. M-a îndemnat să îl urmez în propria mea casă. Oricum o ştia mai bine decât mine. Îl priveam şi trupul meu tremura, poate şi vocea, şi sufletul. Desigur, el era mult mai înalt ca mine, în jur de 1.90.
Toată viaţa mea îl simpatizasem şi respectasem... Şi admirasem. Am crezut întotdeauna că este un fel de dragoste frăţească ; deşi era mai diferită decât cea faţă de adevăratul meu frate. Nu îmi puteam da o explicaţie logică, nici acum . Dar inima mea o lua razna când îl vedea. Întotdeauna se întâmpla aşa. Am fost întreruptă de un alt ciufulit. Îşi pusese iar mâna în capul meu.
- Bine ai venit acasă, Amber.
- Mersi. Am răspuns sfios , zâmbind nostalgic.
Mă bucuram să fiu aici. Alături de familia mea, de locul în care m-am născut şi de... Vechii mei prieteni.
wow wow wow...

Imi cer mii de scuze ca nu am comentat pana acum,insa am citit si urmarit fiecare capitol dein sezonul 1.Dar de acum promit ca o sa comentez:P.Imi place foarte mult cum descrieti,cum folositi cuvintele la locurile potrivite,chiar imi place.Nu am ce comenta in legatura cu dialogul,naratiunea sau descrierea,fiindca sunt mai mult ca 'ok'.Sezonul 2 cred ca o sa fie mai palpitant si mai complex decat primul,asa ca deabia astept sa citesc.Inca o data felicitari fetelor,tineti-o tot asa.

Pupici:*:*
Zbye Zbye si spor la next!
Waw, ce rapida ai fost. Exact cum ma asteptam, sezonul 2 promite multe.

Hmmm, Amber, nu acesta este numele pe care a vrut Takumi sa il de-a copilului sau daca ar fi fost fata? Asa-mi aduc aminte.
Deci se naste o noua poveste de dragoste. Amber chiar il adora pe Joshua, cu toate ca nu s-au vazut de mult si cand a plecat era doar o "piticanie", cum spune el. Sper ca vor fi impreuna cat de curand.

Gambate :bye: :*:x:*
Hello
Nu am avut timp sa comentez celelalte capitole, dar va asigur ca le-am citit pe toate:ha:
Ultimul capitol din primul sezon a fost extraordinar.
Nici nu va puteti inchipui cat de fericita ma faceti prin faptul ca aceasta poveste va avea si un al doilea sezon. Va ador:love:
Fata aceea este fiica lui Erik si surioara mai mica a lui Josh nu? Copilasii se pare ca au crescut si au devenit din acei micuti neastamparati niste adolescenti care se vor indragosti si vor suferi (nu se poate fara suferinta) si vor fi fericiti asai? Mi se pare mie sau Amber e indragostita de Jay? Daca da deja preavad ca se va forma un nou cuplu in acest sezon. (imi creste inima de bucurie, cand scriu un al doilea sezon:ha:)
Nu conteaza o sa aflu eu in urmatorul capitol pe care il va posta scumpa noastra Denny asai?
In concluzie: vreau continuarea cat mai repede caci sunt foarte nerabdatoare. Si mai vreau ca acest sezon sa fie lung, lung ..... cel putin 60 de capitole :pls:
Va urez succes si sa aveti multa imaginatie, ca si acest sezon sa fie la fel de frumos si de interesant ca si precedentul:yes:
:bye:
Hello ! V-am adus al 2-lea capitol din Sezonul II. Sper sa cititi si acest sezon la fel ca si celalat si sa va placa. Povestea va spun de pe acum, nu o sa fie una obisnuita ^^.

Lady Eva -> Multumesc de reply >:D<. Iti multumesc ca ai citit sez I si sper sa urmaresti si acest nou sezon. ^^
Kripterya -> Multumesc ca esti comentatoare fidela >:D<> Sper sa te mai vad si pe la noul sezon. Apropo, Josh e fratele lui Amber, copilul lui Angel si Takumi e Jay/Jayson. ^^
Wildrose -> Ti se paaare ca Amber e indragostita :-j. :)) Kiddin` chiar e, dar inca nu stie exact. Sper sa-ti placa acest sezon. ^^

Deasemenea va multumesc si celor ce cititi si nu comentati !
Enjoy.


Capitolul 2

Lumini, muzica, incurajari. Toate aceste lucruri ma inconjurau. Tensiunea era destul de mare. Era un meci strans. 130-130, un scor perfect pentru unii dar nu si pentru mine. Vad ca mingea vine spre mine, o iau printr-o pasa de la Josh exceptionala. Bat mingea odata de podea si pornesc spre cos. Trec de un adversar foarte usor, penibil, crede ca stie sa joace. Imi aud numele strigat de spectatori si de majoretele echipei, zambesc. Imi placea. Ajung aproape de cos, sar in aeri si arunc mingea cu bolta. Marchez. Genial. Atunci arbitrii au fluierat incheierea meciului. Ii aud pe antrenori si pe coechipierii mei cum ma felicitau. Josh a venit si a inceput si el sa ma felicite. Eu eram jucator bun de baschet, in schimb el era capitanul echipei. Vad o majoreta foarte draguta care se apropie de mine. Parul ei roscat se lasa greoi pe umeri, iar ochii ei albastrii erau minunati. Vine si ma saruta cu pasiune, ii introduc limba in gura ei, cercetand fiecare colt, i-am pus mana pe fund iar celalata i-o plimbam pe spate.

- Mergem undeva azi, Jay ? m-am intrebat dupa ce a intrerupt sarutul.
- Imi pare rau, Kate - a intervenit Josh - avem alte planuri.

L-am privit uimit, chiar aveam ? Mi-a tras cu ochiul iar eu i-am zambit, am dat din umeri. Fata din fata mea s-a incruntat, am sarutat-o scurt iar apoi am plecat de langa ea. S-a enervat. Eh niciodata nu poti sa obtii ceea ce vrei tu, mereu.

- Si ce planuri avem ? l-am intrebat pe Josh in timp ce mergeam spre dusuri.
- Mergem la mine acasa ! Sa ne distram. mi-a spus entuziasmat.

Am ajuns in vestiar si am inceput sa-mi echipamentul jos. M-am dus la dusuri si mi-am aruncat boxerii pe undeva. Am inceput sa ma dau cu sapun pe tot corpul si pe par. Am terminat destul de repede. Oricum mergeam acasa si ma relaxam acolo. Ajuns la dulapul unde aveam hainele il vad pe Josh alaturi de mine, vorbea la telefon, cred ca era mama lui, dupa tonul care il folosea. Mi-am luat pe mine tricoul negru care mi se mula perfect pe corp. Mi-am luat pantalonii negrii si niste adidasi in picioare. Mi-am luat cheile de la masina si telefonul iar apoi am inchis dulapul. L-am vazut pe Josh ca zambea prosteste. Nu intelegeam ce naiba avea. Am iesit pe urma din vestiar si am mers fiecare spre masina lui. I-am trimis un mesaj spunandu-i ca aveam sa trec pe acasa prima data, in fond erau foarte aproape casele. De cand ma stiu, tot cu Josh m-am jucat. Era cel mai bun prieten al meu. Pornesc BMV-ul cu putere si gonesc pe strazi rapid, imi placea viteza, trebuia sa recunosc. Dar preferam sa nu depasesc limitele sau ascultam predica mamei de doua ore. Nu e un lucru pe care mi-l doresc. Am ajuns repede la viteza pe care am avut-o. PArchez masina grabit si intru in casa. Fug in camera mea sa imi iau alta bluza plus o flanela la mana, doar in caz ca se face frig. Iar apoi cobor in sufragerie. Acolo o gasesc pe mama. Ah ! Femeia care mi-a dat viata. Era o femeie minunata ! Pur si simplu o adorai din prima plus ca era foarte frumoasa, daca ar fi fost mai tanra cu siguranta as incerca sa o agat. O sarut pe ambii obraji.

- Unde mergi tinere ? m-a interbat cand eram pe punctul de a pleca.
- La Josh. i-am spus zambind.
- Bun ! Ma duci si pe mine ! mi-a spus entuziasmata.
- Desigur mama !

Nu a mai stat pe ganduri ca a fugit spre usa de la intreare, uneori nu sitam cum poate fi asa de vioaie. Ma intebam pe unde e tata. Nu la-m vazut de ieri. Sigur are de lucru la birou, iar. Pe cand am iesit din casa o vad pe mama la volan. Imi dau ochii peste cap si intru in masina. Porneste masina in viteza, la fel ca si mine. Acum stiam cu cine semanam la tema asta. A calcat acceleratia foarte tare. Chiar nu stiam ca mamei ii placea viteza. Am ajuns destul de repede, adica asa mi s-a parut, tot timpul am privit-o pe mama admirand-o. Era o femeie mult prea frumoasa, sau cel putin asa mi se parea. Am coborat din masina si am auzit-o in ultima clipa ca imi i-a masina ca sa mearga pana la tata. Am vrut sa ii spun sa nu o faca, dar deja plecase. Al naibii sa fiu ! Iar m-a pacalit, nu ii placea porscheul ei sau ce naiba ? Am intrat vizibil iritat in casa lui Josh. I-am vazut pe unchiul Eric si pe matusa Elisse in jurul unei fete iar pe Josh imbratisand-o pe domnisoara care se afla in centrul atentiei.. Un moment am stat sa gandesc clar, era Amber, cine altcineva ar fi ? Doamne, era micuta pe langa mine. Ca o bijuterie. Arata incredibil. Parul ei blond era buclat si destul de lung. S-a intors spre mine, am avut un soc. Arata mult prea bine. Daca nu ar fi ca si o sora pentru mine sigur deja as filtra cu ea. Am zambit.

- Tu eşti, piticanie? am intrebat-o apropiindu-ma de ea iar apoi i-am ciufulit parul, era moale.
- Nu sunt piticanie! a inceput sa strige.
- Hmm, dar cât ai crescut? Ai în jur de.. 1.66? am ras, imi placea sa o tachinez. Am ramas singuri in incapere, nici nu mi-am dat seama, doar atunci cand l-am auzit pe Josh strigand.
Mi-am luat mana din parul ei si m-am intors. Am simtit ca ma apuca cineva de bluza. M-am intors si am vazut-o stans putin rusinata. Doamne ! Cat de mare putea fi tortura ? Era al naibii de draguta si de inocenta. Exact cum as fi vrut sa fie sora pe care nu am avut-o.

- Am de fapt 1 . 70. mi-a spus pe un ton dulce. Am ras.
- 1. 68. i-am raspuns inapoi.
- E 1. 69 ! a sarit imediat.
- Aşa ziceam şi eu. mi-am plecat capul la inaltimea ei si am sarutat-o pe frunte. Haide !

Fara sa mai rezist i-am ciufulit iarasi parul urandu-i un 'Bun venit', mi-a multumit. Am luat-o inaintea ei spre locul de unde am auzit vocea lui Josh, stiam destul de bine casa, majoritatea timpului mi-l petreceam aici. Pana la urma am ajuns in gradina. Se pare ca matusa Liss a organizat tot pentru revenirea lui Amber. Sase ani in care nu am vazut-o au trecut destul de repede. Pe langa fetita de zece ani care era atunci acum e o adevarata femeie, o femeie frumoasa. Am asteptat-o sa vina si ea, i-am tras un scaun, ca un adevarat gentleman, iar apoi m-am asezat si eu in dreapta ei , Josh fiind in stanga ei. Parintii ei ia-u pus tot felul de intrebari, ea incercand sa raspunda la toate. Se balbaia uneori. Cand au incetat cu intrebarile a fost doar atunci cand ne-au servitoarele prajituri si sucuri. Am stat si am mancat in liniste. Dupa ce am terminat i-am auzit vocea mamei mele. O nu ! Nu era de bine, sunt sigura ca urma sa vorbeasca cu Liss despre o posibila nunta, intre Amber si niste baieti la care doar ele visau. Cine intelegea femeile ? A intrat impreuna cu tata. Acum intelegeam totul. Ei doi stiau de venirea ei. Amber s-a ridicat ca sa ii imbratiseze pe rad, primul a fost tata. Iar apoi ma a inceput sa o complimenteze cat de frumoasa era. S-au asezat si ei doi la masa putin timp deoarece Liss le-a spus sa mearga in casa cu totii ca sa ne lese pe noi 'tinerii' sa discutam singuri. Dupa ce au plecat eu si Josh am devenit mai relaxati, nu de alta dar nu eram chiar ingerasi.

- Si ... Amber, ti-ai gasit vreun iubit pe acolo ? am intrebat-o curios si i-am zambit.
- Pai ... eu ... nu. a inceput sa spuna. Era prea dulce.
- Deci nu ! a sarit Josh.
- Vai, Josh, credeam ca ai murit. am spus ironic.
- Amuzant ca intotdeauna. a spus sarcastic. I-am zambit
- Dar tu ? a intrebat ea intr-un sfarsit.
- Prefer sa nu comentez. i-am spus zambind.
- Desigur ca are, doar ce credeai ? Majoretele toate sunt moarte dupa el, dar el are doar una, si tine la ea.
- Oh Josh ! Mai taci ! m-am rastit eu. Chiar nu cred ca Amber vrea sa auda ceva despre Kate.

I-am urmarit reactia, nu prea i-a priit, sau cel putin asa credeam. Mi-am auzit telefonul sunand. Era Kate. Grozav moment sa sune. I-am raspuns a inceput sa ma roage sa mergem undeva cu prietenii ei.

- Scuze, Kate. A venit surioara lui Josh. Si sincer sa fiu chiar vreau sa stau cu ea. Nu prea am chef de prietenii tai redusi mintal. Si scuze de 'complimentul' facut la adresa lor. i-am inchis.
- Asa, si acum ce facem ? i-am intrebat ranjind.
Superb capitol. Imi cer scuze ca nu am mai trecut pe aici de muuult insa e ceva mai simplu doar sa citesti. Felicitari pentru primul sezon, mi-a placut foarte mult si sunt curioasa sa vad ce o sa se intample si in acesta. Deja imi place la nebunie felul in care ati inceput, in forta. Deja si vad numai cupluri pe aici. Amber e indragostita, asta e sigur iar Jay e cam prostut, parca ar fi Amber - Takumi si Jay - Angel... doamne.
Si sper sa aflu cat de curand ce inseamna la voi:
"Povestea va spun de pe acum, nu o sa fie una obisnuita ^^."
Succes in continuare si sper sa postati repede urmatorul capitol:)




Ja ne...
Nu am reusit sa fiu prima nici de data asta :yada:
In fine lasand chestia asta la o parte...
Inca un capitol extrem de frumos, nu incetezi sa ma uimesti cu ideile tale.
De ce trebuie Jay sa aiba iubita? Nu imi plac majoretele... Ma ofer voluntara ca sa o desfintez...:ha: Daca din cauza ei nu o sa fie Amber cu Jay o fac mancare pentru pisici:die:
Hmm... Se pare ca lui Jay ii place totusi de surioara lui Josh. Pacat ca o considera doar o surioara...:cry:
De data asta ai avut cateva greseli... Dar stai linistita nimeni nu e perfect, a trebuit sa citesc cu foarte mare atentie ca sa le gasesc(stiti ca mereu is foarte concentrata asupra actiunii asa ca nu ma prea uit dupa greseli, dar de data asta le-am observat)
Uite cateva din ele:
tanra-tanara
intreare-intrare
porcheul-porscheul(sunt obsedata de masini asa ca mi-a sarit imediat in ochi:10: )
stans-stand
imbratisand-o pe vorbit- aici chiar nu am inteles ce ai vrut sa zici:10:
filtra-cred ca vroiai sa zici flirta nu?
ia-u - i-au
ne-au servitoarele prajituri si sucuri - eventual n-au servit prajituri si sucuri sau ne-au dat servitoarele prajituri si sucuri
apoi ma a inceput.. - mama a inceput
Greselile astea mi-au sarit mie in ochi. Sper ca nu te-ai suparat ca ti-am zis:eto:
Sa sti ca asta nu inseamna ca acest capitol nu a fost unul reusit. E adevarat ca asta e prima data cand observ greseli, poate ca doar acum am fost eu mai atenta. Ehh nu conteaza tot un fic superb ramane.
Nu are rost sa va intreb cand o sa postati urmatorul capitol, deoarece sunteti mai rapide ca Schumacher:ha:
:bye:
@ AoiButterfly -- mă bucur că îţi place şi că urmăreşti şi acest sezon . Hmm :]] , se pare că aşa s-a întâmpla Amber - takumi, Angelique - Jay, dar nu a fost cu o neapărată intenţie, jur :]]. Aşa am reuşit să creem persoanejel. merci de coment şi că citeşti.
@ Wildrose -- ah x: mă bucur că îţi place acest sezon , sorry de greşeli şi îţi mulţumeşte Denny pentru faptul că le-ai enumerat . Nu ne-am supărat, nu îţi face probleme. Dacă vezi greşeli, spune-le. Le mai edităm şi noi :]]. Eh, dacă nu ar fi avut Jay iubită lucrurile ar fost prea simple ,nu crezi?
Vă rog să rămâneţi în continuare cu noi :]] şi să citiţi. Sper să vă placă şi aceste noi două personaje! Cât şi povestea!

Lectură plăcută!
Semănăm cu Schumacher =]]
Capitolul 3

Adoram locul acesta numit „ acasă ” , iubeam aceste persoane numite „ familie” . Eram prea fericită să mă aflu aici. Şi cred că zâmbetul meu mă dădea de gol.
Când i-am văzut pe unchiul Takumi şi mătuşa Angelique am fost tare veselă. Când eram mică îmi amintesc că eram mereu în preajma unchiului Takumi şi a tatălui meu , de abia putea mama să mă răpească din mâinile lor. Aşa că am doar amintiri plăcute cu acesta , şi de fapt cu toată familia. Mereu fuseserăm apropiaţi.
Mi-a trebuit foarte mult curaj , şi nu ştiu de unde l-am adunat pentru a-l întreba pe Jay dacă are pe „ cineva ” . Mi-am dorit imediat să nu o fi făcut, pentru că durea. Şi nu ştiam de ce, dar acea veste nu mi-a priit. O chema „ Kate ” şi trebuia să recunosc că numele său era frumos. Plus că era majoretă – acel tip de fată care orice ar face nu poate să nu fie superbă şi adorată de toată lumea. Înţelegeam acum că brunetul din faţa mea nu putea să nu se îndrăgostească decât de o asemenea persoană . Era normal, pentru că şi el era extraordinar şi un baschetbalist nu poate fi decât cu o majoretă. Deşi durea înăuntrul meu, acceptam adevărul. M-a supărat şi bucurat totodată faptul că a renunţat la ieşirea cu iubita lui pentru a sta cu noi. Îmi părea rău pentru ea şi mă simţeam fericită pentru mine. Cred că eram prea egoistă... Am fost trezită de cuvintele lui Jay.
- Şi chiar nu ai avut pe nimeni ,Amber? M-am uitat amuzată la fratele meu, nu credeam că îi prieşte prea bine ideea . Dar nu avea de ce să se îngrijoreze pentru că eu nu avusesem niciun iubit. Cine s-ar fi uitat la mine în fond? O pitică cu trăsături deloc speciale şi pe deasupra blondă. Am râs în sinea mea.
- Normal că nu, este o şcoală de fete , ai uitat? Am râs copilăreşte şi cei doi s-au uitat într-un mod mai ciudat la mine. O privire ce spunea probabil : „ Cum ai rezistat acolo ? ” . Ochii lor s-au umplut însă imediat de căldură. Josh s-a apropiat de mine, ridicându-mă de pe scaun. Mi-a luat mâna dreaptă întorcându-mi trupul în aşa fel încât să fac o piruetă. Am roşit toată realizând că amândoi se uitau cu atenţie la mine.
- Şi tu te-ai schimbat mult de când ne-am văzut ultima dată. Acum că nu o să mai mergi la o şcoală de fete, trebuie să am grijă de tine.
Şi – a arătat victorios dinţii şi eu am chicotit.
- Plus că o să fiu şi eu aici, doi fraţi care să te apere. Dar să lăsăm asta, ce facem?

Ziua a trecut foarte greu , am stat mult de vorbă şi am aflat o mulţime de lucruri despre cei doi „ frăţiori ” ai mei. Am aflat curând de ce îi iubeam, nu doar pentru că erau extraordinari ci pentru că aveau grijă de mine. Întotdeauna mă protejaseră, amândoi. Seara am luat cina cu toţii, familia mea şi cea a lui Jay. Ca în vremurile vechi , dar eu m-am retras la culcare destul de devreme, pentru că eram obosită. Cu toţii mi-au mai urat încă odată un călduros „ bine ai revenit ” şi un dulce „ noapte bună ” , ce îmi lipsise enorm.
Desigur, camera mea era deja decorată şi totul era pus la punct, foarte ordonat. Aşa cum mă şi aşteptam să fie, vorbeam aici de mama mea – Elisse. Dacă cineva era un geniu al design-ului atunci aceea era ea. Patul dublu era aşezat în partea stângă a camerei, având o mulţime de pernuţe pufoase şi roz pe el. Aflasem mai de mult că unchiul Takumi avea ceva special cu această culoare şi îl făcuse şi pe tatăl meu să o adore . Aşa toate lucrurile mele se transformau, brusc, în această culoare. Pereţii erau de asemenea pictaţi în aceasta, cu nişte modele interesante. Mă întrebam cât a stat mama să le facă – ştiam că nu angajase pe nimeni, niciodată nu o făcea. În fine, am privit tot ceea ce era înăuntru şi am decis să fac un duş după care să merg la somn. Aşa am şi făcut.

A doua zi m-am trezit de dimineaţă, fiind obişnuită aşa de şase ani , nu mai aveam leac. Am urmat un ritual obişnuit al dimineţii după care am decis să o sunt pe Caroline. Dar când am văzut că era de abia 10 , am zis că nu era cazul. Deşi lungisem totul pentru a trece timpul cât mai repede, acesta nu prea ţinea cu mine. Am coborât la bucătărie şi am luat micul dejun rapid. Pe Josh nu l-am văzut prin preajmă aşa că am presupus că încă dormea – ca de obicei.
Înainte să îmi pot termina gândurile cu acesta, a apărut somnoros.
- Neaţa sis, ce faci? M-a sărutat pe frunte şi a mers să ia ceva din frigider.
- Minunat . Vrei să îţi pregătesc micul dejun? Am întrebat curioasă. A dat din cap aşezându-se la masă.
- La fel de energică ai rămas. Mă bucur aşa tare că eşti acasă, acum nu o să mai am singur bătăi de cap. Hm, cred că tu nu o să primeşti niciodată morală totuşi. A început să râdă iar eu m-am conformat doar să dau din cap. Nu vroiam să cunosc toate semnficaţiile cuvintelor lui. După ce i-am pregătit ceva, mi-am auzit telefonul sunând.
- Investitorii? A întrebat curios.
- Doar Caro. Am răspuns blând şi am ieşit din încăpere. El a continuat să mănânce.
- Ce faci scumpete? Presupun că eşti trează de pe la 6. Ca la mănăstire. Aici era o grămadă de ironie, am ignorat-o căci eram obişnuită. În fine, neaţa.
Era ora doisprezece.
- Este deja prânzul Caro. Eu tocmai vroiam să te sun.
- Ah? Da, da . Vezi că vin să te iau să îţi mai arăt cum decurge treaba p’aici . Să fi gata în 10 minute. Pa prinţesă.
A închis înainte de a-mi da şansa să dau un răspuns concret. Mama nu era acasă aşa că nu aveam cui să îi cer permsisiunea să plec. Nu m-am schimbat, considerând că hainele nu sunt oricum prea importante. Purtam o pereche de pantaloni scurţi de blugi şi un tricou alb , mulat pe piele . Mi-am prins părul într-o doadă strânsă şi am bătut la uşa camerei lui Josh.
- Intră ! A ţipat şi eu am poftit sfios înăuntru.
- Se poate?
- Ăă, da. Tocmai îşi trăgea tricoul pe el. S-a întâmplat ceva? Am zâmbit.
- Pot să merg şi eu pe afară cu Caroline? Ăh.. Mama nu e acasă, şi nici tata... Şi vroiam să .. Adică.. Nu ştiam cum puteam explica de ce îi ceream lui voie să ies. Dar nu eram obişnuită altfel.
A început să râdă şi m-a pupat pe obraz.
- Da, poţi şi ai voie să ieşi. Poate ar trebui să îi dai un mesaj mamei să nu te dea dispărută când ajunge acasă, şi problemă rezolvată. Pa.
Am plecat mulţumindu-i şi am văzut-o pe Caroline care mă aştepta afară.
- Ai întârziat exact 10 secunde . A strigat la mine, încercând să pară supărată. Am ajuns la ea, şi aceasta m-a îmbrăţişat. Aşa am făcut şi eu. Lângă mine se afla acum o fată înaltă ( cred că 1.83 ) , brunetă cu părul scurt tuns bob şi nişte ochi negri superbi.
- Nu ne-am văzut de ceva timp. Am zis eu în timp ce mergeam pe stradă.
- Hmm, da. Asta pentru că odată ce am scăpat de la „ mănăstire ” am decis să fug direct acasă şi să îmi petrec vacanţa de vară în stil mare. Cu verii mei. Presupun că nu au apucat să îţi zică , dar Jay m-a luat la nişte petreceri super. M-am distrat rău de tot, deşi mi-a zis că ar trebui să mă comport ca o prinţesă. Ştii tu, porcării d’ale lui. Tonul îi devenea uşor plictisit. Dar lasă asta, cum a fost călătoria? Ceva băieţi frumoşi?
M-am înroşit.
- Băieţi frumoşi? Am repetat pe un ton moale. Ştii doar că nu sunt interesată de nimeni.
- Dar ai putea fii . Mă îndemna la ceva rău, poate.
- Nici tu nu eşti. Am încercat să dau replica înapoi. A zâmbit într-un mod pervers.
- Asta e altceva, ştii bine că eu doar mă „ distrez ” cu ei, nu sunt decât nişte păpuşi al căror creier e .. În altă parte.
Am încercat să îi astup gura, să nu mai zică şi alte lucruri şi aceasta a început să râdă.
- Şi unde mergem?
- Prinţesă, ştii că nu îţi fac nimic. Te duc la un bordel.
- Caroline!
- Gata , gata! Nu mai glumesc. Adevărul e că aveam chef de o plimbare şi vroiam să îţi mai arăt oraşu, să te arăt lumii. Etc. De abia aştept să începem iar liceul, altă treabă. Nu mai suntem la închisoare.
Am chicotit.
- Nu e o închisoare! Este un internat de fete. Dar recunosc că şi eu vreau să văd cum este o şcoală adevărată.
Nu realizasem până atunci, dar ne aflam într-o altă parte a oraşului. Nu îmi amintesc unde venea asta în trecut . În fine. Pe stradă a trecut o gaşcă de şase băieţi şi două fete. Au salutat-o pe Caroline şi aşa a făcut şi aceasta. Pun pariu că salivau cu gându la ea, cea care purta o pereche de pantaloni scurţi cazuali şi un tricou simplu albastru. Ştiu că nu era îmbrăcată într-un mod ce s-ar putea numi „ sexi ” , dar având o faţă frumoasă din naştere, nişte picioare lungi .. Şi un trup atât de bine definit, nu avea cum să nu îţi atragă atenţia.
- Vezi? Câţi tipi mişto sunt aici?
- Hm, nu prea văd.
- Amber! A exclamat vizibil furioasă.
- Bine, bine. . . Şatenul este drăguţ.
- Interesantă alegere. A început să râdă. Şi Jay, cum ţi s-a părut? S-a schimbat mult, având în vedere că tu nu veneai în vacanţe, cred că a fost un şoc. L-ai recunoscut?
- Da! Am recunoscut ruşinată. Este... Adicăă.. Vreau să zic că... Ăh.. S-a schimbat dar... Tot la fel de... Adicăă...
- Tot îndrăgostită eşti de el. A încercat să mă completeze, dar nu era adevărat. Era ca un frate pentru mine.
- Ştii bine că nu e aşa Caroline, avem o relaţie de frate – soră.
- Nu ai reacţia asta pentru Josh.
- Nu e acelaşi lucru, cu el sunt legată prin sânge. Şi apoi, Jay are o iubită.
- Kate e o curvă. Aş fi vrut să îi dau o replică.. Dar nu am mai reuşit pentru că în faţa noastră a apărut Jay, fiind cu Josh. Am roşit văzându-i şi speram că nu auziseră ce spusese prietena mea. Nu avea dreptul să vorbească aşa despre o fată, doar pentru că ea credea că eu îl iubeam în acel fel pe Jay. . . Trebuia să fim corecţi, iar acela nu era pentru mine. Eram doar prieteni, oricum nu s-ar fi uitat niciodată la una ca şi mine.
Gândindu-mă la faimoasa „ Kate ” eram geloasă.. Avea dreptul să fie mereu cu el, pentru că erau iubiţi. Putea să îl atingă atât de uşor, dar mie îmi era greu să o fac. Eram vechi prieteni, dar nu era de-ajuns. Îmi doream să o cunosc pe prietena lui şi să îi spun cât era de norocoasă, şi totodată nu vroiam să o fac... Simţeam cum, odată ce aş fi cunoscut-o, mă puteam înfunda în întuneric. Nu vroiam să o văd pe singura fată din ochii lui Jay, pentru că m-aş fi comparat cu ea. . . Şi ştiam că urma să pierd.
Frumos. Deci frumos... si vreau mai mult daca se poate. Mie nu imi ajunge numai atat. Auzi, nu ai putea posta tot sezonul odata?:)) Adica, daca te tooog frumos de tot? ;;)
Eh, oricum stiu ca nu se poate...
Mi-a placut capitolul asta si vreau sa vad ce-i cu taratura aia de Kate, sper sa faca pa-pa din peisaj repede pentru ca din cate vad cam incurca treburile pe aici si le incurca degeaba, ma enerveaza mai mult. Deci, domnisoarei Amber ii place de Jay, eram sigura, mai vroiam doar confirmarea. Sunt curioasa sa vad ce-i cu prietena asta a ei si desigur, zicea ceva de petreceri, sper ca o sa putem asista si noi la cateva.
Frumos oricum.
Sper sa puneti continuarea cat mai repede si o sa mai trec pe aici.



Ja ne...
OMG !! sezonul 1 e gata....si eu n-am ajuns la timp sa comentez:((:....dar ma bucur ca ati aparut deja cu sezonul 2 :X:...la inceput ma gandeam cine e aceasta fata...dar cand mi-am dat seama...m-am gandit si ca ea trebuie sa fie cu JAy....doar ca presimt ca vor avea multe obstacole....:(si cred ca aceasta Kate este una din ele ...

....Abia astept sa vad ce se va intampla in continuare....si multumim ca ati facut si sezonul 2 :X...

BYe & kissu :*:
Gata plang :yada:
Niciodata nu reusesc sa fiu prima :cry:
V-am zis eu ca sunteti Schumacher. Nu trec 30 de minute si deja si apare un nou post. Nu ca m-ar deranja... Defapt e minunat, asa am si eu cu ce sa imi ocup timpul. Asta imi place cel mai mult la voi, sunteti foarte rapide si nu trebuie sa astept cateva zile(care mie mi se par o vesnicie:10: ) doar ca sa pot citi continuarea.
Ce as mai putea spune? Acum sincer, chiar nu mai gasesc cuvinte ca sa va laud, nu cred ca are vre-un rost sa tot repet cat de mult imi place acest fic si cat de mult ador ceea ce scrieti:ha: (gata e ultima data cand o mai zic, nu m-am putut abtine:10: )
Deci "Kimi Raikkonen" astept continuarea:ha: acum vam gasit nume la ambele Schumacher si Raikkonen( stiu... is dusa rau)
:bye:
Hello ! A venit melcul de mine cu cap 4. ^^ Sper sa va placa.

AoiButterfly -> Mersi, duda, ca citesti si ma bucur ca-ti place. ^^ P.S : nici mie nu-mi place Kate -_-
kiss4_sasuke -> Mersi ca ai dat un reply ^^. Da o sa fie obstacole.
Wildrose -> Las' ca ajungi sa fi prima. :)) Mersi ca citesti.

Multumesc si celor care citesc. ^^

Capitolul 4

Doamne, m-am trezit cu o durere de cap ingrozitoare. Nu stiam ce naiba am visat, dar ultimul chip din vis care mi-l amintesc a fost cel a lui Kate. Doamne ! Cat puteam sa o iubesc pe fata asta. Dar din pacate de fiecare data cand incercam ceva cu ea ma respingea, motivul nu-l stiam. M-am ridicat lenes din pat si am pasit spre baie. Am intrat in incapere si mi-am dat boxerii jos, am intrat in cabina de dus si am dat drumul la apa calda. M-am relaxat sub jetul de apa pentru a uita de durerea de cap. Am iesit din cabina dusului si am luat un prosop alb cu care mi-am infasurat braul. Am stat pentru cateva secunde si m-am uitat in oglinda. M-am spalat pe dinti si am iesit din baie. M-am dus spre dulap si mi-am luat niste haine pentru a ma imbraca, era destul de cald, asa ca urma sa-mi iau niste haine perfecte pentru aceasta zi. Cand am fost gata mi-am pieptanat parul, sau cel putin am incercat, dar totusi dupa ce m-am chinuit destul de mult a stat la locul lui. Am iesit din camera si m-am indreptat spre sufragerie unde mama si cu tata ma asteptau pentru a manca. M-am asezat la masa si apoi le-am urat 'Buna dimineata'.

- Si ce parere ai despre Amber ? m-a intrebat tata ranjind.
- O, nu ! Sper ca nu va imaginati ca eu as putea fi baiatul perfect pentru ea, cum visati cand eram mai mici. le-am spus prefacandu-ma suparat.
- Nu, nici pe departe. au inceput sa rada amandoi. Acum pe bune, ce parere ai despre ea ? m-a intrebat din nou tata devenind insistent.
- Pai, la partea fizica ... o fata super draguta, desigur, cine nu s-ar uita la ea ? Adica, are un corp, totusi e mica de statura, sau mi se pare mie ? am spus iar apoi am ras. Iar la partea psihica daca pot sa spun asa, e o fata mult prea dulce, asta imi place la ea, nu e ca si altele.
- Mai, mai ai studiat-o destul de bine. mi-a atras atentia mama intr-un mod ironic.
- Poate, dar stii ca singura fata pe care o voi iubi este Kate.
- Ma rog. Stii ca nu imi place fata aia, deci in preajma mea sa nu o numesti. mi-a raspuns taios si s-a ridicat de la masa.
- Dar ... mama ! am strigat dupa ea, dar degeaba. Ce a patit ? l-am intrebat pe tata.
- Fata aceea ii aminteste de ea din liceu. mi-a raspuns.
- Si asta trebuie sa fie un lucru bun, nu-i asa ?
- Nu. mi-a raspuns zambind.

Ce naiba avea toata lumea ? M-am ridicat de la masa si i-am urat pofta buna incontinuare tatalui meu. Mie-mi pierise pofta de mancare. Am iesit din casa si am inceput sa ma plimb pana acasa la Josh, m-am uitat la ceas si am observat ca era aproape ora la care am stabilit sa ne intalnim. De la departare le-am vazut pe Caroline si pe Amber ca plecau, as fi vrut sa le salut, dar daca faceam asta paream doar un idiot care striga. Am intrat in casa si nu l-am gasit pe Josh nicaieri. Am scos telefonul din buzunar si i-am format numarul.

- Unde mama dracului esti ? l-am intrebat enervat.
- Sunt la terenul de baschet. mi-a raspuns plictisit.
- De ce dracu nu m-ai asteptat ?
- A venit Caroline dupa soramea, si stii ca nu pot sa-i rezist fetei alea. a continuat.
- Ti se urca hormonii la cap, dar sa stii e varamea, asa ca sa nu te prind ca o faci sa sufere. i-am zis iar apoi am inceput sa rad. Hai ma, ne vedem acolo. Pa.

I-am inchis, si am iesit din casa, am continuat sa merg catre terenul de baschet. Am ajuns in aproximativ zece minute, si l-am vazut pe netrebnicu' ala de prieten pe care il am cum dadea la cos. L-am strigat, indata ce m-a auzit, si-a luat mingea si a venit spre mine m-a salutat. Eu nu i-am raspuns, i-am dat un pumn in umar in joaca, s-a prefacut ca-l doare. Am continuat sa mergem pe strazile pline de adolescenti ale marelui oras Boston. Ca o coincidenta mult prea mare ne-am intalnit cu Caroline si Amber. Am vazut ca a rosit, era prea dulce. Am sarutat-o pe Caroline pe oraji, iar pe Amber am imbratisat-o. Mi-a fost dor de ea, iar imbratisarea aceea imi trebuia, ieri nu prea am avut ocazia de a o face, si mi-a placut deoarece mirosea a fructe, si inca ce fructe ! Nu puteam sa imi dau seama. Josh le-a salutat pe amandoua fara sa le imbratiseze sau ceva in genul. Cred ca verisoara mea, mult prea 'inocenta' l-a intimidat. Tipic pentru el. De vara trecuta, cand a vazut-o aprope dezbracata doa rla ea viseaza.

- Si ce faceti pe aici ? le-am intrebat pe amandoua zambind.
- Ii aratam orasul ! a sarit Caro cu vorba. Si baietii. a mai adaugat.
- Baieti pe naiba, auzi Caroline, niciun baiat nu o sa fie bun pentru Amber daca nu ne place nici mie nici lui Josh. i-am spus razand.

Ce naiba ?! Nu aveam de gand sa las sa se lege fiecare idiot de ea, era prea pretioasa.

- Ei trebuie sa ii placa nu tie sau lui Josh ! a inceput sa zbiere.
- Ia mai taci gura sparta ! si i-am pus mana la gura. Scuze ca trebuie sa asisti la genul acesta de certuri. i-am spus lui Amber in timp ce o tineam pe Caoline de gura. Fara sa imi dau seama bruneta m-a muscat de mana. Am inceput sa strig iar apoi un val de injuraturi si-au avut locul.

- Bag ... . am vrut sa spun dar nu am mai continuat, pentru ca puteam parea un baiat fara cei sapte ani de acasa.

Amber a inceput sa rada. Doamne ! Pana si rasul ii era frumos, sau vesel, sau nu stiul cum sa-l descriu. I-am scos limba lui Caroline care isi aranja parul deoarece i l-am ciufult putin. Mi-am auzit telefonul sunand mi-am dat seama ca era Kate.

- Da Kate ? am intrebat. Sigur, de ce nu ? Doar noi doi ? am continuat sa spun. Clar ca vin. apoi i-am inchis.
- Dragii mei prieteni, eu va las, am o intalnire cu zeita vietii mele. am spus iar apoi am ras.

Am plecat de langa ei si am dat nas in nas cu gasca nesuferitului de George, m-am uitat urat, la fel a facut si el. Am continuat sa merg spre apartamentul lui Kate. Nu era asa de lung drumul asa ca aveam sa ajung repede. Dupa aproximativ un sfert de ora am ajuns in fata unei cladiri inalte. Am sunat la interfon si o voce mi-a spus sa astept ca coboara imediat. Oh fetele ! Imediat inseamna peste zece minute. Indata am vazut ca a aparut roscata langa mine. Se pare ca nu si ea. Mi-a zambit, cat adoram zambetul acesta. Apoi am sarutat-o scurt. S-a agatat de bratul meu si am mers incet spre mall, cica dupa parerea ei vroia sa faca shopping cu mine. Urasc shoppingul, dar ce puteam face ? Am ajuns destul de repede la mall, pe tot drumul tot mi-a povestit despre cat de tari erau prietenele ei. Eu chiar nu le suportam, niste barfitoare idioate. Pff, ce as fi facut cu ele. Am intrat in cladirea imensa, plina de oameni, normali si mai putin normal. Am intrat prin vreo cinsprezece magazine, in fiecare Kate si-a probat vreo cinci tipuri de haine diferite si luandu-se apoi cae trei din fiecare. Mai apoi am mers sa mancam ceva de la un fast food. Ca deobicei aceasta si-a luat o salata, dupa ea toate acele lucruri ingrasa, si nu vrea sa fie data afara din echipa de majorete. Am ras, eu imi luam deobicei cat putem manca, dar de data asta mi-am luat doar un shake. Dupa ce a terminat de mancat am decis sa mergem la ea acasa sa isi lase pachetele si apoi sa ne mai plimbam.
Cand am ajuns la cladirea unde locuia, am urcat si eu cu ea sus ca sa o ajut. Odata ajunsi la ea in apartament s-a dus la ea in camera pentru a pune pachetele. Eu jucaus de fire, m-am dus dupa ea si am imbratisat-o de pe la spate. Am trantit-o pe pat si m-am pus peste ea si am inceput sa o sarut. I-am dat bluza jos si am vrut sa fac acelasi lucru si cu sutienul dar m-a imprins de peste ea. Am privit-o urat.

- La dracu, Jay ! Stii ca nu vreau sa o facem ! a inceput sa tipe la mine.
- De ce ? Iti provoc scarba sau ce dracu ai ? Suntem impreuna de aproape un an si nu am facut-o niciodata. Sa te ia naiba, Kate ! am spus eu iar apoi am iesit din camera si din apartament.

Respingerile acestea ma enervau pana la culme. Sunt si eu un barbat si am niste nevoi nu ? Am iesit din bloc furios, incercand sa ma linistesc, dar fara rezultate. M-am plimbat in jur de vreo trei ore prin oras dar fara rezultat, doar am obosit. Am ajuns in fata casei mele dar am decis sa o las balta, nu vroiam sa o ascult pe mama, nu de data asta, asa ca am mers mai departe spre casa lui Josh. L-am sunat cand eram pe drum ca sa vina pana la usa. Cand am ajuns la el, l-am vazut stand in pragul usii. Ma privea dezaproband din cap.

- Nu am chef de predici. i-am rostit incet.
- Nici nu o sa spun nimic. mi-a spus iar apoi m-a lat de dupa cap.

Am intrat in casa si m-a dus in camera unde erau doua paturi, deobicei cand dormeam la el acolo mergeam ca sa stam de vorba, matusa Elisse a facut special pentru noi. M-am trantit pe pat si Josh a facut la fel. Probabil a asteptat sa ii povestec ceea ce am patit, dar am fost prea obosit sau suparat nu stiu ce a fost aia ca sa ii povestesc. Cred ca am adormit.


___________________________

Capitolul 5 o sa vina abia Vineri deoarece Teh nu a reusit sa-l scrie azi. Imi pare rau, dar asta e. Ea pleaca la liceu. So ... ^^.
Imi cer incaodata scuze.