AnimeZupCăutare

Iluzii [+16 / +18]

Buna. Imi pare rau ca am avut nesimtirea de a nu lasa com la acest fic care imi place nespus X:X. Abia acum am reusit sa citesc toata continuarea pe care ati postat-o si de aceea nu am reusit sa va las com mai devreme.
Bun deci, acum referitor la fic. Imi place absolut totul la el, e superb :X. Imi place foarte mult de cei doi indragostiti si ma bucur enorm ca in sfarsit au ajuns impreuna :D. Intr-un final, au facut-o, era si timpul, mai ales ca era prima oara pentru amandoi.
Ma bucur ca Angelique si dat in sfarsit seama ca-l iubeste pe Takumi si ca Eric si Elisee au ajuns impreuna si mai ales ca Elisse e maminca :D:X.
Descrierea a fost absolut minunata, nu am vazut nicio greseala inafara de cateva de tastare dar alea nu conteaza, naratiuinea a fost foarte bine imbinata cu dialogul care nu este sec, iar capitolele au avut o lungime perfecta.
Ati facut o treaba excelenta si sunt sigura ca va fi si mai excelenta.
AStept cu nerabdare nextu si sper sa veniti repede cu el :X.
Succes in continuare si multa inspiratie!
Bye and kisu :*:*
yupyyy.....capitol nou :X:
nu a fost monoton ....chiar mia placut :D
ca de obicei, nu am gasit greseli...capitolul este exceptional
Ma bucur ca cei doi sunt fericiti , si ca Takumi a cerut-o in casatorie :X
Sper ca ea va accepta...si vor avea un bebe....poate chiar mai multi ...

AStept nextul...care sper sa vina curand :*:

Ja'ne :-h
E de data asta nu am reusit sa fiu prima

Inca un capitol superb pe care lam citit ca de fiecare data cu rasuflarea taiata...
Imi place cum evolueaza lucrurile intre cei doi. O sa fie doua nunti sigur cea mai frumoasa o sa fie cea a lui Takumi si Angel :yes:

Am observat o mica geseala in timp ce citeam, stiti ca nu prea ma uit eu dupa greseli, dar asta mia sarit in ochi cand am citit...
"M-am apropiat şi am aruncat cearceaful de pe capul ei, luând-o în braţe şi târând-o până în baie."
*tarand-o
Nu prea suna bine, nu cred ca Angel a fost obligata sa mearga cu el in baie, adica tarand-o suna ca si cum ea ar fi dusa acolo vara voia sa :eto:

Oricum restul a fost super. Imi place foarte mult ca cei doi se comporta deja ca doi iubiti in adevaratul sens al cuvantului si ca se iubesc atat de mult si de intens :love:
Se pare ca chiar si acum Takumi nu scapa de tachinarile lui Angel. Are dreptate, cum sa mananci aceeasi mancare in fiecare dimineata:P
Oricum, insfarsit sunt si eu impacata pentru ca cei doi sunt din nou impreuna... :pfiu:
Continuarea cand o puneti
Cya
Hello mina ! am vent cu un nou capitol bomba ^^. Sper sa va placa.
ashya_love -> Mersi ca-l citesti si ca-ti place.
kiss4_sasuke -> Iti multumesc ca ne comentezi fic-ul ! Sper sa-ti placa continuarea.
Wildrose -> Nu stiu daca o sa fie nunta dubla ;;).

Enjoy !


Capitolul 35

Noaptea aceea a fost pur si simplu magica. Nu credeam ca putea sa fie ceva mai 'bun' in viata decat contactul fizic dintre doua persoane pana la urma reusind sa fie doar una. Dimineata in care m-am trezit peste el, in patul lui, am crezut ca totul a fost un vis. Am facut dus impreuna, primul dus. Pot sa spun ca sunt foarte ... idioata ? Adica tin cont si de primul dus ... e cam aiurea. M-am simtit foarte rusinata cand l-am vazut gol, chiar daca par o fata 'dura' ma rusinez la chestii deastea. Totusi dimineata aceea a decurs ca si cand eram doi copii care au descoperit recent dragostea. Poate asa si era ... in trecut doar unul iubes in aceasta relatie dar acum ... erau doi. La un moment dat m-a cerut in casatorie. Am ramas surprinsa ... nu a vedeam casatorita, nu stiam de ce. Dar totusi aveam de gand sa fac o exceptie. Totusi aveam sa ma gandesc destul de bine. Am inceput sa ne jucam prin casa, dar intr-un sfarsit a venit mancarea si am renuntat la joc. Am inceput sa ne prostim dandu-ne unui altuia sa manance ca niste copii mici. Il adoram ! Nu stiu ce ma putea face sa renunt acum la el. Acum ca l-am avut, o sa-l am mereu. Nimic nu ma putea impiedica. Am mai stat putin la el acasa iar apoi m-a dus acasa. L-am invitat inauntru dar nu a intrat motivul ca avea ceva de facut. Cand am ajuns acasa Anne a sarit cu gura pe mine ca de ce nu am sunat-o ca voi lipsi toata noaptea. Dar cand i-am spus ce s-a intamplat a inceput sa zbiere mai rau ca un copil mic. Sarea prin casa mai fericita decat eram eu. Ciudata fata.Totusi am urcat sus in camera lasand-o sa se bucure singura si am luat telefonul fix si am sunat-o pe Liss.

- Esti rea sa stii ! am inceput eu pe un ton suparat.
- De ce ? m-a intrebat parca nestiind 'de ce'. Aaaaa ... scuze. Dar ce ? Nu ti-a placut surpriza ? mi-a spus si apoi a ras.
- Vai draga, trebuie sa-ti povestesc, dar vreau sa mergem la o cafenea, asa sa vorbim fata in fata. mi-am exprimat dorinta continuand pe tonul 'suparat'.
- Ok, vin eu sa te iau ! o aud spunand iar apoi inchide.


Mi-am luat niste blugi lungi si o camasa alba de satin. M-am incaltat cu niste pantofi negrii cu toc destul de mare. Mi-am lasat parul liber si mi-am luat o poseta punand telefonul si niste bani. Am coborat in sufragerie stiind ca Liss e cam prea punctuala. Dupa vreo cinci minute s-a auzit un claxon de afara. Am iesit pe usa si am vazut masina ei, am urcat in ea si am plecat. Pe drum m-a tot intrebat ceea ce s-a intamplat dar nu am vrut sa-i spun. Ajuse la cafenea am luat o masa retrasa si am inceput sa-i povestec pe nerasuflate. La fiecare replica care merita cate o lauda a inceput sa exclame incatata. A inceput sa ma tacineze tot mai tare, cat de mult uram asta. Totusi si ea mi-a povestit despre relatia ei cu Eric mai multe in timp ce ne savuram cafeaua. Dintr-o data discutia noastra a fost intrerupta de cienva.

- Mai, mai , pe cine avem noi aici ! a exclamat aceea persoana.
- Vanessa ... nu ai altceva de facut ? am intrebat-o plictisita.
- Desigur ca am ! Doar ca am venit aici sa te anunt ca voi fi mamica ! Iti vien sa crezi ? mi-a spus entuziasmata.
- Si cine e idiotul care te-a lasat bortoasa ? am spus eu razand.
- Takumi !

Cand a pronuntat acel nume am simtit ca inima mi se rupe in mii de bucati. Nu putea sa fie adevarat ! Cum se putea ? Mintea trebuia sa minta. Nu putea sa fie insarcinata. Nu cu el. Nu cu brunetul meu. Liss s-a ridicat de pe scaun si i-a tras o palma blondei, ceea ce a provocat ca aceasta sa se dezechilibreze. Am auzit ca a mai zis ceva catre ea dar nu am inteles. In acel moment lumea mea s-a destramat. Am simtit cum Liss m-a luat de umeri si m-a ridicat. Am mers mai mult robotizata si desigur ajutata de ea pana la masina. Nu imi reveneam din acel soc. Cum naiba putea sa fie insarcinata ? Adica stiu ca au facut-o de mai multe ori, dar Takumi a fost asa de idiot incat sa nu se protejeze ? Toate aceste ganduri ma framantau, ma macinau si mai rau ... ma distrugeau. Liss care era pe locul soferului injura de toti mortii si vii ca a trebuit sa iesim si sa dam peste dobitoaca aia. Din geanta telefonul meu suna, l-am luat sa vad cine e. Era el ... nu i-am raspuns, nu puteam vorbii cu el. Nu vroiam sa-l aud. Ma dezamagise. Avea sa aiba un copil cu o femeie care nu sunt eu. L-am bagat inapoi in geanta. Furia m-a facut sa gandesc la rece. Nu voi lasa un copil fara tata ! Chiar daca asta inseamna sa renunt la Takumi ... chiar dac asta inseamna sfarsitul unui inceput mult prea frumos ca sa fie real. Chiar daca asta trebuia sa sacrifice fericirea mea. Cat de mult uram asta !
Fara sa-mi dau seama am ajuns acasa, prietena mea m-a ajutat sa ies din masina si m-am dus in casa, nu i-a spus nimic lui Anne ci doar m-a dus in camera mea. M-a pus pe pat si m-a invalit. Am auzit ca l-a sunat pe Eric si i-a dat vestea. Aceasta injura si o blestema pe Vanessa in ultimul hal. Stiam sigur ce voi face. Singura solutie era aceea ca eu sa plec si sa ii dau sansa unui copil sa aiba un tata. Aceasta era singura solutie. In mintea mea ... altceva nu avea sa incapa.
Offfffffff...
Pe cand e mai frumos o faceti pe biata Angel sa sufere...:yada:
Sunteti rele! :mean:

O omor pe sclifosita aia, pur si simplu o las fara peruca in cap
Deci nu imi vine sa cred!!!De ce? Cand eram eu mai fericita ca in sfarsit e liniste si pace si ca cei doi vor avea tripleti(bine asta se intampla numai in mintea mea bolnava:ha:) se intampla asta...
VOI vreti ca eu sa innebunesc de tot?
>_<
Cum adica AIA ii insarcinata cu Takumi? Nu cred!!! Vreau sa faca prima data un control la ginecolog si sa imi dea o confirmare,dupa aia o cred. Poate ca e insarcinata dar nu poate fi copilul lui Takumi... Daca nui adevarat si ea o face sa sufere pe Angel degeaba o distrug:?? ati inteles? Daca pleaca si ajunge din nou sa sufere si sa aiba crize, Vanessa moare
Cum sa nu fie doua nunti? :go:
Pana la urma tot vor fii impreuna nu? Asai ca vor fi din nou impreuna?:pls:
Va rog faceti in asa fel incat Vanessa sa dispara din peisaj... Nu poate sa se prabuseasca Statuia Libertatii peste ea?
Vreau ca cei doi sa fie din nou impreuna ca de nu ma enervez foarte tare si sar putea ca Vanessa sa aiba de a face cu mine...
In concluzieva rog sa o faceti pe aia sa se evapore si cei doi sa fie din nou impreuna:pls:
Sper ca nu vam suparat cu ceva.
Oricum eu nu o sa ma supar oricare ar fi continuarea si o sa citesc fiecare capitol
Abia astept sa vad cum evolueaza lucrurile...
:bye:
Termina ma , nu credeam ca o sa il citesc tot azi dar a fost interesant si mia placut buna treaba amandurora
de obicei este cel mai stresant sa stai si sa astepti sa vezi ce o sa se intample in continuare.
Dar merita :X
Deci, nu pot sa cred!!! :grr: Vanessa aia chiar nu-i normala. Nu poate sa fie insarcinata!!! Pur si simplu nu poate. Va rog frumos :pls: faceti-o sa cada de la balcon, sau de pe scari, sau de oriunde altundeva, numai sa piarda copilul!! :die:

Scuze, poate-s prea rea, dar nu nu mi-l pot imagina pe Takumi cu una ca Vanessa, si mai ales cu un copil de la ea. Stiu ca nu-i frumos sa cer raul dar daca voi tot puteti sa hotarati...
Totusi orice ar face personajele, ficul tot e frumos si dupa cum a spus si baiatul ce a comentat mai sus merita citit.

In legatura cu Zonriva, daca cumva vei citi commentul vreau sa-mi explici si mie la ce te-ai referit cu "termina ma". :??

Grabiti-va cu nextu-l ca vreau sa vad ce pateste Vanessa :10:
Pana atunci.. si
Halloween fericit!!
Buna am vent si eu:D
De ce trebuie sa spulberati dragostea dintre Taku si Angel.De ce?De ce?:((.Cand erau si ei mai fericiti Angel iarasi pleaca.Nu-i corect:( nu vreau sa plece.Cand o prind pe VAnessa aia o bat pentru ca e o scifosita(ca sa nu mai continui sa zic si alceva).Sunt foarte supaata pe ea pentru ca nu-i lasa pe Angel si Taku sa fie fericiti.Sunt suparata si pe Taku pentrui ca a indraznit sa se culce cu alta fata inafara de Angel.Daca o iubeste de ce nu a asteptat-o s-au a mers dupa ea??Vreau ca Angel sa nu mai plece la taticu` pentru ca de fiecre data cand nu-i convine ceva pleaca la taticu.Dar mna..ce pot face eu??Altceva inafara sa citesc nimic.Asa ca astept nextu cat de repede.Gambate!
Ma refeream la faza ca nu prea citesc carti , blablabla , da m-a atras povestea.(termina ma a.k.a imi place si nu ma asteptam sa am rabdare sa o citesc pe toata) miam schimbat numele ca zonriva nu se potrivea :)) :">
hehe...alt capitol :X:
am gasit cateva greselute...dar nu sunt asa de grave incat sa le mentionez...
in rest, capitolul este super :X:
Vanessa aia merita sa fie linsata...inteleg ca il iubeste, dar nu se merita sa faca asa ceva X( ...cred ca ala nici macar nu este copilul lui ...
Sper ca "Angel" nu va face din nou greseala de al parasi:( ...trebuie sa fie puternica !

Astept nextul sa vad ce va face :-s ...

Ja'ne :-h
Buna din nou. Capitol superb :X:X. Vanessa aia, imi vine s-o omor, cum a putut sa-i spuna asa de direct lui Angelique vestea? Saraca Angelique, chiar mi-e mila de ea. Cand se gandea si ea c-o sa fie fericita, vine asta si-ii strica toata veselia :(. Totusi sper ca Vanesa sa fi mintit in legatura cu copilul, sa fie doar ceva inventat de ea doar ca s-o supere pe Angelique, desi nu imi place sa fie trista.
Captolul a fost superb, descrierea a fost fantastica si s-a imbinat frumos cu celelalte moduri de expunere.
Succes in continuare si sper sa aduceti un capitol la fel de repede.
Bye and kissu :*:*
Muuuuu~ uuuuulţumim tuturor pentru comentariile lor... Vă mulţumesc că v-aţi luat din timp să treceţi pe la acest topic şi să vă postaţi părerea şi aprecierea. Vă iubesc ,rily <3 înseamnă foarte mult pentru mine... Faptul că vă place şi comentaţi, pentru că citiţi...
Povestea se continuă, cu bune cu rele :]] aşa sunt poveştile, right? Cât despre Vanessa, dacă veţi citi şi acest capitol veţi afla şi ce se va întâmpla cu ea şi din cauza ei ;;] trebuie să existe şi personaje negative, nu e aşa? Se aglomerează multe în acest capitol dar nu le fac să pară aşa mari :]].

Oricum sper să vă placă şi vă mai aştept cu păreri and so on. Sper să citiţi în continuare, I really love you guys!! Lectură plăcută <3.
Capitolul 36

Prea multă fericire, mă întreb ce am făcut să merit asta . Cred că se vedea pe chipul meu de la o poştă cât de fericit eram. Ah, dar nu îmi păsa. Toţi angajaţii mă priveau , ce-i drept, ciudat. Am lăsat asta la o parte şi m-am ocupat de afacerile mele. Era deja pe înserate când de abia am reuşit să plec de la firmă , dar am fost oprit de un telefon. Am răspuns leneş şi tonul meu era... Ei bine, mult prea bine dispus deşi nu obişnuiam să arăt asta şi la muncă, nu mă puteam abţine.
- Domnule Asazuki, sunt Haley , aş dori să vorbesc personal cu dumneavoastră despre o chestiune... foarte importantă.
Am râs la auzul numelui şi vocii. Am captat tonul meu de superioritate.
- Ţi-am spus că te vei târâ singur la mine, domnule Haley? Ei bine, cred că a venit vremea să faci asta. Sună-mi secretara pentru o programare. O zi bună.
Îi anunţasem deja angajaţii că asta urma să se întâmple şi al dracului să fiu dacă am făcut cine ştie ce pentru asta. A fost ceva aproape involuntar faptul că toate afacerile lui se duceau de râpă din cauza alor mele. Asta era piaţa, lumea afacerilor. Ori ştiai ori nu te băgai, sau te asociai. Iar eu aveam nevoie de nişte acţiuni de-ale sale.
Am ieşit din clădire în timp ce Jack mă striga.
- Frăţioare.. Vreau să vorbesc cu tine despre ceva.
- Ia zii? Am răspuns pe acelaşi ton încântat.
- Văd că eşti prea , sau exagerat de fericit din cauza lui Angelique, opreşte-te, parcă nu eşti tu. Era ironic. Dar ... Vreau să vorbim despre Bibi.
Am lăsat să îmi scape o uitătură nedumerită. Iar sora mea, spre binele lui sper că nu îi făcuse nimic. M-am calmat şi l-am întrebat ce era.
- Cred ... Bine, ştiu, că simt ceva foarte puternic pentru sora ta. Ştiu că vestea asta e ca şi căzută de .. undeva, dar chiar o iubesc. Şi nu vreau să o rănesc , sau orice altceva. . . Asta e chiar stupid venind din partea mea, mai ales că-mi şti reputaţia. Dar şi bărbaţii ca mine se îndrăgostesc. Nu e ca şi cum aş vrea să îţi cer permisiunea, dar aş fi vrut să ştii.
Vestea asta era prea rapidă aveam nevoie de timp ca să o asimilez. Dragostea plus Jack nu făceau niciodată un cuplu fericit, şi dacă dragostea era Bibi, eu eram îngrijorat. Am analizat situaţia pentru o secundă şi recunosc că în mod normal nu aş fi acceptat-o. Dar de această dată am zis, şi doar pentru o singură dată, să îi acord o şansă.
- Uite ce e, îţi dau şansa asta, dacă o dai în bară eşti mort de mâinile mele. Nu vreau să o faci pe Bibi să plângă , fie şi o singură dată.
Am plecat salutându-l şi am urcat în maşină apelând-o pe Angel. Adevărul e că toată ziua mă tentase telefonul, să îi trimit măcar un mesaj dar nu avusesem ocazia, prea mult de lucru. Am apelat numărul însă am sunat, resunat şi iar ... Dar nu mi s-a răspuns . Pentru început am crezut că poate nu a auzit, dar nici a doua oară nu a răspuns, poate nu avea telefonul lângă ea . Nu a ţinut mult până să intru la alte gânduri : alt pariu? Alte lucruri ascunse? Poate a realizat că de fapt nu mă iubeşte. Sau poate, chiar mai rău decât atât, mă iubea dar după ce s-a întâmplat nu vrea să mai audă de mine. Încercam prin miile de idei ce îmi veneau în minte să o aleg pe cea mai rezonabilă, dar nu puteam. Aşa că am accelerat şi am pornit către casa ei. La naiba, trebuia să îmi răspundă. Am sunat la uşă şi mi s-a răspuns, menajera.
- Nu e acasă. E singurul răspuns pe care l-am putut primi. Speram să nu fie vreo glumă proastă, deşi ar fi fost mai ok asta. Mai grav era dacă nu vroia să mă primească. M-am gândit să o caut la Elisse, dar mai întâi am sunat. Niciun răspuns . „ Nu e aici .” e tot ce am primit.
Mă pregăteam să intru la ea în casă , să mai sun odată şi să intru fără permisiune dacă este cazul, când mi-a sunat mobilul.
- Ce vrei? Am ţipat la Mike, un angajat de încredere.
- Mă scuzaţi că vă deranjez, dar sunt probleme în Washington, se duce de râpă toată „ operaţiunea ” , nu mai ştiu ce să fac. Pierdem toate milioanele învestite.
Am înjurat printre dinţi şi am urcat iar în maşină . Aş fi dat-o dracu de treabă dar nu puteam lăsa de izbelişte atâţia oameni – care se bazau pe mine. Plus că mulţi ar fi rămas fără serviciu dacă făceam asta. Am zis să mă gândesc şi la ei. Am accelerat.
Toată noaptea am avut de furcă cu diferite probleme, conctracte, bilanţuri dar pe care am reuşit totuşi să le rezolv, să pierd câteva milioane şi să câştig altele în loc. În fine, cert e că era ora opt dimineaţa când am ajuns înapoi cu doar două ore dormite . Eram extenuat plus nervos că nici acum nu îmi răspundea Angel la telefon. Am mers direct la casa lui Elisse – nimeni acasă. Am plecat la Eric, bineînţeles că prima dată am încercat la Angel –nimeni nu mi-a răspuns.
Eric mi-a deschis uşa şi observam că de abia se trezise – eu fiind cauza.
- Eric, ce dracu ? Unde e Elisse? Şi mai important, Angelique? O caut de ieri , nu îmi răspunde la telefon, acasă cică nu e. Îmi bag ceva în ea de treabă. Ce dracu se întâmplă cu toată lumea?
Am bufnit, nu ştiu de ce aveam starea asta, dar se acumulaseră toate. Aş fi dat orice pentru o oră de somn.
M-a privit uimit şi mi-a făcut semn să intru dar am răspuns negativ din cap aşa că a început să vorbească.
- Se pare că tu eşti singurul care nu ştie, a apărut fosta ta, Vanessa şi a molestat-o pe Angel. În momentul în care am auzit am dat cu pumnul în perete şi m-am întors să plec, cu gândul să îi tai gâtul Vanessei dar m-a oprit Eric.
- Nu în sensul ăla. Cică e însărcinată. Eşti chiar idiot, cum să faci sex cu ea neprotejat? Tu chiar nu te gândeşti la consecinţe?
Despre ce vorbea? Normal că o făceam doar protejat , nu riscam aşa ceva cu nicio femeie mai ales cu una aşa superficială ca blonda aia, cel mai puţin îmi doream de la ea un copil. Minciună, sigur.
- Draci, cum să o fac neprotejat? Doar n-am înnebunit. Unde e Angelique? Merg chiar acu’ să rezolv problema asta , că doar nu o las eu p’ Vanessa să îmi strice fericirea. Târfa dracu.
- Nu ştiu unde e, vorbesc serios , am înţeles că iar vrea să plece. Dar ai face bine să rezolvi asta.
Am plecat, urcat în maşină şi îndreptat către apartamentul Vanessei. Am bătut agresiv de câteva ori până a venit la uşă. Era îmvrăcată cazual, părul prins în coadă . Am privit-o nervos.
- Uite ce e păpuşă fără creier, am auzit că o să îmi dai un copil. Hai să îţi facem nişte analize. Am trântit uşa luând-o de braţ, fără să o las să vorbească şi am arucnat-o în maşină. Am mers până la spital şi am cerut să i se facă un control. A protestat de câteva ori însă după ce am rugat-o frumos, cu un limbaj adegvat, în concluzie foarte vulgar, a acceptat.
Ne-am aşezat pe scaune, în faţă având o masă. Cred că era cafeteria sau ce or ţine ăştia în spitale pentru relaxare. Am primit rezultatul şi înainte de a deschide plicul pentru a-l citi am zâmbit ironic şi am privit-o. Cred că arătam groaznic pentru că s-a uitat la mine speriată. Ştiam că ochii mei o aţintiseră şi aruncau fulgere.
- Draga mea Vanessa, ştii , dacă voi avea acest copil. . . Vreau să ştii şi tu, aşa , doar ca precauţie în caz că nu ai ghicit , îl voi recunoaşte şi îi voi fi tată. M-a privit nedumerită. Am continuat. Dar , nu te voi lăsa niciodată să îi fi mamă. 9 luni şi după e al meu, fără să ai drept matern. Şi ştii de ce? Pentru că nu pot sta cu cineva pe care nu iubesc, cât despre copil este de datoria mea să o fac. Cred că mai avea puţin şi plângea din cauza tonului pe care îl folosisem. Mă implora din priviri să renunţ, să nu deschid plicul . Dar deja am făcut-o. Rezultatul era negativ. M-am ridicat şi ea odată cu mine, instantaneu. Am rupt hârtia în câteva bucăţi şi m-am apropiat de ea.
- Ai fost o fată foarte rea, şi din cauza ta se poate întâmpla ceva şi mai rău, iar eu nu pot lăsa asta să scape nepedepsit. Nu? Am înaintat cu paşi mult prea lenţi pe care îi putea număra ,înghiţi şi care o înfiorau.
- Buu ! Am ţipat când am ajuns în faţa ei, speriind-o. Am râs ironic după care am pleznit-o.
Palma am dat-o destul de tare, însă folosind o forţă redusă –era totuşi o femeie iar eu nu le loveam. Până ce nu m-am gândit : şi aşa femeile vor egalitate, asta o să aibă. Îmi părea rău că folosisem asemenea maniere, dar le cerea.
- Dacă te mai prind vreodată cu aşa ceva, jur că te distrug. Ah şi ai face bine să părăseşti oraşul , cât îţi mai dau voie.
Am plecat rapid, aruncându-mă în maşină şi grăbindu-mă spre casa lui Angelique. Am bătut de câteva ori, la uşă ,la ferestre . . . Peste tot .Toată treaba cu blonda artificială îmi luase câteva ore bune. Mi s-a deschis uşa într-un final şi am zărit un tip înalt, părul negru, ochii verzi – în fine, vărul lui Angelique. Mi-a tras un pumn înainte să pot zice ceva şi nu l-am dat înapoi . Nu ştiu de ce , dar simţeam că îl merit deşi poate nu pe deplin.
- Deja a plecat , şi nu se mai întoarce.
Nu pot explica ce am simţit când am auzit asta. Aş fi vrut să plec după ea, să o opresc, să îi zic adevărul. Dar nu puteam , nu mai puteam pentru că fusese decizia ei să mă părăsească. Şi totuşi, aş fi putut trece peste asta, ştiu că aveam destul forţă dar. . . Corpul meu nu se mai ridica, nu mai avea reflecte. Alene după câteva minute l-am putut mişca, când în jurul meu nu mai era nimic. Chiar şi privirea dispreţuitoare a vărului ei dispăruse. Nici măcar lui nu îi explicasem.
Mort m-am ridicat şi am urcat la volan adormind acolo. Nu mă mai puteam mişca, aş fi vrut să beau, să uit. Să aprind o ţigară, să mă calmez. Dar nici pentru asta nu mai aveam forţă. Dacă aş fi avut lacrimi şi puterea să plâng, aş fi făcut-o . Dar pur şi simplu nu vroiau să curgă.
La dracu Angelique, de ce trebuia să pleci . . .
Am venit:D
Deci(ca intotdeauna) va iubesc:X!ce bine ca Vanessa nu e insarcinata cu Takumi.Mi-ati luat o piatra de pe inima.Dar de ce a plecat Angelique:((.Si mai improtant de ce nu se duce Taku dupa ea:((.De ce faceti numai ce vreti voi??Nu-i corect m-am suparat, nu ma mai joc:)).Glumeam.Dar tot vreau sa apara Taku in fata usii lui Angel si vreau ceva romantic:X.Va rog mumos cu ciresica in varf.Astept nextu` cat de repede.Ja ne!Gambate:*
Te felicit pentru ca ai reusit sa o dai la o parte pe Vanessa, :bv: asa-i trebuia. Cat despre Angelique sper ca nu a plecat prea departe ca sa o poata gasi Takumi. Am observat ca nu ai greseli absolut deloc, desi mie sincer mi se pare greu avand in vedere ca scrii si cu diacritice. Mi-a fost cam mila de Takumi cand a tot batut la usi fara sa primeasca niciun raspuns, dar sper ca va reusii sa-si rezolve problemele cat de repede.

Gambate si Kisses la amandoua :*:*:*
Nu am cuvinte, capitolul a fost bestial :X:X> A fost exact ca in viata reala, cu nervi, stress, tristete, despartire :(. Mi-a placut cand a facut controlul Vanessei da da, asa ii trebuie. Dar nu mi-a placut ca Angelique a plecat :(. Trebuie sa se intoarca, nu se poate sa se desparta de Takumi, acum cand intalnisera si ei in sfarsit fericirea.
Ai descris foarte frumos si mi-a placut totul la capitolul asta si imi place totul la ficul asta :D.
Abia astept sa puneti nextu. Succes in continuare :D.
Bye and kisu :*:-h
offf...superb capitolul:x
ahh ce bine imi pare ca i a dat o palma vanessei aleiaaa...care nici nu se poate numii femeieX( daca a fost in stare sa minte in halul asta...mai ales ca stia ca Takumi nu o iubeste si nu o va iubi niciodata,singura lui iubire fiind Angel:X:love:
ahh..si vreau sa se intoarca Angel si sa fie impreuna si sa aiba gemeni:X o fata si un baiat8->
greseli de tastare nu ai..defapt nici nu m am uitat pentru ca nu ma intereseaza asta:X..in rest a ti avut de toate:love:
astept nextul cat mai repedee:bye:


<3

va ador ficul:x:">
Hello ! Am venit cu un capitol nou nouuut~. Sper sa va placa. E juma' trist, si juma' surprinzator :>.

kiss4_sasuke -> Mersi ca ne citesti fic-ul in continuare si ca-ti place.
Yumina -> Nu fi trista ! Plecarea lui Angel nu e decat un nou inceput:>. Mersi ca ne citesti fic-ul.
Kripterya -> Multumesc ca comentezi la fic. ^^
ashya_love -> Nu fi trista [-x O sa vezi ca fic-ul o sa ia niste intorsaaaturi frumoase :>.
Simply.Mirage -> Sper ca o sa-ti placa capitolul si multumesc ca-l citesti si dai commenturi.

Multumesc deasemenea celor ce-l citesc dar nu lasa reply-uri, sper sa va placa in continuare si sa reusiti sa il cititi pana la sfarsit.

Enjoy


Capitolul 37

Ceata. Asta vedeam inaintea ochilor. Sau poate ca erau doar lacrimile mele care nu ma lasau sa vad nimic concret. M-am ridicat de pe pat incercand sa-mi aduc aminte de ceea ce s-a intamplat. Indata ce cuvintele Vanessei mi-au venit in minte am inceput sa plang iarasi, m-am trantit inapoi in pat. De ce trebuie sa sufar ? De ce trebuia sa renunt eu la tot ceea ce iubesc ? De ce tot ce am mi se ia ? Pur si simplu de ce ? Nimeni nu imi explica nimic, de ce nu puteam fi si eu o fata normala cu un baiat normal langa mine, pe care sa-l iubesc si sa ma iubeasca, asa cum e Liss. De ce unii oameni sunt mai diferiti de altii ? De ce nu au acelasi noroc ? Mintea imi era invadata de intrebarile acelela si multe altele. Plangeam incontinuu, nu mi-am dat seama cate ore au trecut de cand am adormit pentru prima data, am vazut-o pe Liss intrand in camera cu doua cesti de ceai, mi-a zis ca era aproape opt seara. Nu mi-a pasat, am incercat sa ma calmez si sa-mi beau ceaiul.

- Ce ai de gand sa faci ? m-a intrebat Liss in timp ce privirea ii era atintita in ceasca cu ceai.
- Nimic, pur si simplu voi dispera la fel cum am aparut. Stii de ce ? Nu vreau ca unu copil sa creasca fara tata. Nu o sa permit asta, chiar daca inseamna sa renunt la tot.
- Esti o idioata ! Pe bune, Angel, esti cea mai mare dintre idioate ! Sa stii ca dai cu piciorul la sansa fericirii doar pentru o tarfa handicapata care e mult prea sigut ca a mintit ?
- Si daca nu a mintit ? am zis uitandu-ma la ea serios.

Nu mi-a raspuns a trantit cana cu ceai pe jos si mi-a aruncat o privire plina de dispret si a plecat. Am inceput sa o strig dar degeaba, nu m-a auzit sau poate ca nu a vrut sa ma auda. Acum ... chiar ca eram singura. Am trantit si eu cana cu ceai pe jos si am mers in garderoba si mi-am pus hainele in trollere foarte repede, fara ca macar sa ma uit ce pun, mi-am luat suficienti bani pentru un bilet spre Franta si telefonul mi l-am inchis. Am mers la Anne in camera si i-am spus ca plec, m-a intrebat motivul meu, nu i-am adresat nicio vorba in privinta asta. I-am spsu sa stea cat vrea aici, eu plecam. Am sunat la un taxi si m-am dus afara sa il astept. Bateam agitata din picior si ma uitam prin curte, indata am auzit o masina venind, am observat ca era taxiul meu. M-am uracat in el si i-am spus ca vroiam sa ma duca la aeroport. In tot timpul drumului care mi s-a parut extrem de scrut m-am gandit la cat de fericita e Vanessa prin faptul ca o sa aiba un copil ... cui nu i-ar placea ? Sa simti ca in interiorul tau creste o noua viata, un copil pe care il vei iubi si care te va iubi. Pierduta in gandurile mele soferul m-a anuntat ca ajunsesem la aeroport, am avut un moment de indoiala ... daca puteam ramane si sa vorbesc cu el ? Daca ... puteam face ceva in privinta asta ? Dar ... tousi nu era nimic de facut. Atunci mi-am luat trollerul si am intrat in cladire care era plina de oameni. M-am dus la o domnisoara si i-am cerut un bilet spre Franta, Paris. Mi-am primit biletul in vreo zece minute si avionul decola intr-o ora. Perfect ! Am asteptat pe un scaun cam inconfortabil fatatindu-ma si batand din picior, pana la urma ora a trecut, cu greu, dar a trecut. Mi-am luat gentuta, trollerul lipsea deoarece l-am pus de ceva timp pe banda care se ocupa de bagaje, si am inaintat spre tunelul care urma sa ma duca la avion. Am nimerit pe acelasi loc cu o babuta destul de simpatica, dar in acele momente nimic nu ma putea inveseli. Nu am dormit aproape deloc pe timpul zborului, mintea mea se invartea asupra unei chestiuni : copilul Vanessei cu Takumi.
Cand am ajuns in Franta, am obtinut un taxi destul de usor care m-a dus acasa intr-un timp scrut. Ajunsa acasa tatal meu m-a intampinat nu prea surprins cred ca Anne i-a spus ca voi veni. Nu mi-a pus intrebari, urma sa discutam mai tarziu, eram obosita dupa parerea lui si trebuia sa ma odihnesc. Nu stiam cum voi dormii dar spre surpinderea mea am adormit mult mai repede decat ma asteptam.
Cand m-am trezit parca as fi dormit pe lemne, am observat ca ochii-mi erau umezi semn ca am plans in somn, era normal, cred. Am coborat la masa imbracata in niste pijamale albastre, nu am avut pofta prea mare de mancare si mi s-a parut ca imi era si scarba sa o mananc. Am vorbit cu tata si i-am explicat tot, mi-a inteles decizia ceea ce ma bucurase, a zis ca am facut ceea ce trebuia, era o alinare, nu eram singura care gandea asa. Ziua mi-am petrecut-o stand prin gradina si in camera mea, citind o carte despre cum sa ai grija de un bebelas. Nu intelegeam de ce o faceam. Totusi ... imi placea.

Urmatoarele doua saptamani au trecut greu. Aveam ameteli si dureri de stomac ingrozitoare. Vomitam cam tot ce mancam si eram din ce in ce mai stresata. Nu aveam motiv pentru stres, cred ca era doar in mintea mea. Totusi intr-o dimineata tata m-a pus in masina si i-a ordonat soferului sa ma duca la un spital renumit. Odata ajunsa acolo m-a intampinat o assistenta destul de draguta, dar cred ca incerca doar sa fie amabila pentru a-i satisface pe blonavii care vin, pentru un bacsis frumos. Mi-au facut o serie de analize de sange, si chiar si un test de sarcina. Era chiar penibil, cum sa fiu insarcinata ? . Dupa vreo doua ore in care doar am umblat din camera in camera, dandu-mi jos hainele si luandu-le inapoi un doctor destul de amabil m-a primit la el in cabinet. Zambea fericit, mi-a intins un plic si l-am deschis. Un soc s-a abatut asuprea mea. Nu se putea ! Eram insarcinata ? Am mutit, doctorul m-a felicitat, am zambit, cred. M-am ridicat cum am putut de pe scaun si am iesit afara din incapere dar nu inainte sa-i spun doctorului un absent " Multumesc " . M-am dus la masina in care ma astepta soferul si am pornit spre casa. Ma uitam incontinuu la rezultatul analizelor. Aveam sa fiu mama ! Cel mai mare vis al meu se implinise ! Dar totusi o intrebare destul de banala mi-a venit in minte : cine e tatal ? Si imediat mi-a venit in minte ca singurul barbat cu care am fost in contact sexual in toata viata mea a fost Takumi. Purtam in burta un copil cu cel mai minunat om de pe planeta. Am scos un scancet de fericire. Trebuia sa-l sun sa-i spun, am luat telefonul in mana, dar am renuntat repede. Ce faceam ? Si Vanessa astepta un copil cu el, nu trebuia sa ii distrug fericirea cu ea si cu copilul care il asteptau. Totusi am format un numar, o voce femenina destul de plictisita pe glas mi-a raspuns.

- Sunt insarcinata ! am strigat entuziasmata.
- Tu glumesti ?! mi-a spus Liss mult prea uimita, glasul a dat-o de gol.
- Nu, tocmai mi-am facut analizele si mi-au iesit pozitive. i-am spus incercand sa ma calmez.
- Asta e minunat ! mi-a strigat prin receptor. O aud ca striga la cineva : Eric !!! Angel e insarcinata cu Takumi ! Iti vine sa crezi ?!
- Elisse, nuuuuuu ! Nu-i spune ! La dracu ! Sa nu te scapi lui Takumi, ai inteles ?! m-am rastit catre ea la telefon.
- De ce ? m-a intrebat serioasa.
- Pentru ca o sa aiba cu Vanessa un copil, nu vreau sa ii iau copilului acela tatal.
- Dar Vanessa nu ... a incercat sa-mi spuna.
- Nu mai vreau sa aud nimic. Poate ar fi trebuit sa nu te sun. i-am taiat-o scurt si am inchis telefonul.

Urma sa ma dedic copilului care il port in pantece si o sa fac tot ce pot ca el sa fie fericit. Cu sau fara tata. Nimic nu ma va opri. Dar mai exista o problema ... cum ii spuneam tatei ? M-am dus in Boston 'intreaga' si m-am intors cu un copil. Minunat! Chiar ca minunat !
yupyy.....capitol nou :X
Angel e insarcinata ....minunat :X...sper ca Liss ii va zice lui Takumi ...merita sa afle..si trebuie sa fie toti fericiti...
Greseli nu am vazut...ca de obicei ..este un capitol excelent :D

Abia astept urmatorul capitol ....

Bye....kissu :-h
Hello^^

Angel e insarcinata??:O :X:X supper.Vreau ca Taku sa afle:) si sa mearga dupa ea si...si...si sa fie fericiti si sa o bata pe Vanessa pentru ca e reaX(.Si Angel sa afle ca Taku nu are nici un copil cu Vanessa:X.Ar fi minunat:X.Dar asta nu pot sa decid eu, voui trebuie sa scrieti asa ca astept capitolul lui Teh cat de repede.Si felicitari pentru tot ce ati scris pana acum.E minunat.Bafta in continuare.Ja ne!
Sallot!Am citit si eu acest fic de la cap la coada :) fiecare capitol in parte este foarte bine conturat.Asi avea si eu o intrebare:cum reusiti voi amandoua sa legati atat de bine capitolele intre ele?:X :X Am ramas uimita cand am vazut ca nu se observa diferenta adik este ca si cum ar fi o singura autoare.Va felicit din suflet pentru felul in care colaborati :X
Asa sa revin si la acest cap superb deci Angel este insarcinata!waw ce super totusi nu inteleg de ce renunta la fericirea ei pentru fericirea altcuiva?:( :( chiar ca i se potriveste numele de inger :X Eu totusi sper din suflet ca totul sa se rezolve si Takumi sa afle de acest copil :X
Cam atat am avut de comentat :)) va astept cu nextul care sper sa fie la fel sau poate si mai minunat ca acesta.

Bye and Kiss
Taku va afla de acel copil , sunt sigur , iar atunci va fugii la angel , blablala si asa mai departe .
Oare ce ar putea merge rau ?:)) aa da , siliconata de Vanessa :>
buna treaba amandurora ^^ deabea astept nextul , Teh va face o treaba buna

:*:*:X
Deci =) am venit şi cu capitolul 38, finally. Scuzaţi de întârziere, dar nu s-a putut mai devreme. Blame school please :3 . Pf, so, I dont know if you are gonna like this chap, but I hope so.
Mulţumim mult de comentarii şi aprecieri. Vă rog citiţi în continuare.

Lectură plăcută X: .
Capitolul 38.

Am adormit. Ştiam că trupul meu adormise, pentru că nu mi-l mai puteam mişca însă mintea mea mă îndemna să mă ridic pentru că am ceva de făcut. Nu-mi aminteam însă ce . Eram prea obosit.
M-am trezit într-un târziu când razele soarelui de abia îşi făceau apariţia pe cer. La dracu! Adormisem în maşină, şi de această dată îmi aminteam ce aveam de făcut. Am accelerat şi am apelat numărul pe care îl ştiam atât de bine, dar nu mi-a răspuns nimeni. Nu am fost sigur nici că a sunat , aşa că am mai încercat. Oare de câte ori? Cred că depăşisem limita de 30 şi telefonul meu piua.
- Morţii tăi de baterie. Am ţipat, nervos. Am urcat în apartament , am făcut un duş şi am coborât repede pentru a merge la aeroport. Dacă nu îmi răspundea la telefon trebuia să mă asculte. Doar nu o să mă lase să stau pe lângă casa ei. Bine, bine, poate o să facă şi asta. O să iau o plăcuţă pe care o să scriu : Vanessa nu e însărcinată . În franceză, poate. M-am oprit brusc , căci nu mai ştiam încotro mă îndrept. Franţa? Oare într-acolo plecase? Ajunsesem deja la aeroport când mi-a venit această întrebare genială. L-am sunat pe Eric , însă nu mi-a răspuns decât după cel de-al doilea apel.
- Neaţa? A scos un sunet morocănos. Nu am dat importanţă orei la care îl trezisem.
- Unde dracu a plecat Angelique?
- Franţa?
Am închis lăsându-l să adoarmă la loc. Ştiam că nu avea idee nici cu cine vorbea şi odată căzut pe pernă, mort era. Am lăsat detaliile cretine pe altădată şi mi-am cumpărat un bilet de avion pentru care trebuia să aştept o oră. O oră întreagă, fir-ar să fie. M-am aşezat pe unul din scaune şi am stat liniştit. Cel puţin cinci minute, după mi se părea infernal. Cred că mai aveam cinsprezece minute până să urc în avion când telefonul meu a sunat.
- Da? Am întrebat morocănos. Vocea de dincolo era liniştită, fără a spune nimic. Am accentuat acelaşi „ da?” încă odată. Am putut auzi că ceea ce mie îmi părea linişte era un plâns spart.
- Ce s-a întâmplat?
Recunosc că eram alarmat. Mă deranja faptul că nu ştiam cu cine vorbesc. Nu recunoşteam numărul. Curând am recunoscut şi vocea şi persoana.
- Mama ta , nu se simte prea bine... Era mătuşa mea. Am închis repede şi am privit către aeroport. Aş fi vrut să plec, să merg după ea , să o aduc înapoi. Dar puteam să fac asta? Să o las pe mama mea bolnavă, singură? Să fiu egoist şi să arunc suferinţa asupra surorii mele? Nu puteam, pentru că înainte de toate, trebuia să am grijă de ceilalţi. După asta, mergeam după Angelique.
Nici nu ştiu când am ajuns în faţa vilei mele, total furios. Nimeni nu chemase nici măcar o ambulanţă. Am înjurat şi am condus-o chiar eu la spital. Un doctor a venit imediat în salon pentru a o consulta. Pulsul ei era mult prea rapid, respiraţia mult prea repetată. A conectat-o la nişte aparate, dracu să le ia, şi m-a dat afară din încăpere. Încă îmi simţeam oasele mult prea încordate şi inima mult prea.. Strânsă? Mda, parcă nu aveam aer. Nu vroiam să o anunţ pe Bibi despre acest eveniment, şi am fost suprins când am văzut-o plângând alături de Jack. Fugea, grăbindu-se spre mine şi aruncând pumni în pieptul meu.
- Unde e? Unde e? De ce nu m-ai sunat?
Ciudat de răspunsul, incidentul era de acum câteva minute, sau trecuseră ore? Am mângâiat-o pe cap şi am tras-o în braţele mele.
- Calmează-te Beatriz, o să fie bine.
- Sper. A zis ferm , tonul ei fiind acuzator . Mă întrebam pentru cine era acela, nu fusese întrebtat spre mine, sau cel puţin – nu părea.
Am stat pe holul spitalului mai mult de patru ore, fără un răspuns, fără nimic. Doar tăcere, pentru că nimeni nu îndrăznea să zică nimic. Nu că eu nu aş fi avut de reproşat faptul că nimeni nu sunase o ambulanţă. Am zis să las resentimentele pentru altădată. Şi iar mă gândeam la Angelique şi preferam să revin la resentimente pentru a nu fi aruncat în melancolie. Nu era momentul să mă gândesc la asta – mama mea era într-o cameră de spital, nu îi ştiam starea. Doar că era grav. Deci , trebuia să fiu atent doar la asta. Am tras o gură mare de aer şi am observat că Bibi adormise cu capul pe umărul meu. Am împins-o uşor, Jack echilibrând-o şi am mers spre doctorul care tocmai ieşise din salon.
- Cum se simte?
- Cine sunteţi dumneavoastră?
- Eu sunt fiul ei, Takumi Asazuki. Cum se simte mama mea?
- Domnule Asazuki . . . Ei bine, nu aş putea spune că este o stare prea favorabilă dar având în vedere ce pastile a luat, putem spune că e mai bine decât ne aşteptam. Pentru moment. Nu putem promite nimic ,deşi avem echipamentul necesar şi chiar mai mult de atât. Ceea ce a căpătat doamna de la acele pastile este un fel de cancer... Nu la fel de grav, dar poate deveni.
- La dracu. Fă ceva şi rezolvă, mă auzi? Uite ce e , nu contează cât costă după cum presupun că înţelegi, dar vreau să o rezolvi. Şi despre ce pastile e vorba? Tonul meu era iritat şi uşor ridicat, de abia am observat acest lucru. Asta a provocat trezirea şi agitarea lui Bibi.
După ce ne-a explicat ce medicamente greşite lua şi faptul că era contşientă de acest lucru am aflat că Bibi ştia de această intenţie, chiar dacă o oprise de nenumărate ori. Acum ştiam către cine era îndreptat acel „ sper” .
- Putem intra să o vedem? A rostit Beatriz printre lacrimi.
A fost însă refuzată pe motivul că starea ei era încă instabilă. Am tăcut şi am îmbrăţişat-o, pentru că nu ştiam ce să fac altceva.

Zilele au trecut, una câte una, una câte una şi starea mamei mele nu se îmbunătăţea deloc. Dar nici nu se înrăutăţea, până când.. Într-o zi, am primit un telefon. Mă bucuram iar că eu eram cel care răspunsese. Şi iar, era dureros.
- Îmi pare rău, mama dumneavoastră a decedat.
Am închis înainte să gândesc şi am privit camera goală. Biroul părea mai apăsător ca oricând. Am oftat, ridicându-mă de pe scaunul confortabil şi am ieşit, fără a privi pe nimeni. Secretara care ştiam că auzise mica conversaţie dureroasă a lăsat capul în jos. Am tăcut şi eu, nu eram gata să accept alte condoleanţă. Am mers în fugă la spital, căci Bibi era încă acolo. Am văzut-o plângând la fel ca în ultimele două săptămâni. Aş fi vrut să plâng şi eu, dar nu aveam lacrimi. Egoistul de mine. Cred. Nu ştiam încă de ce eram , poate pentru că nu puteam să îi ofer mamei mele nici măcar o lacrimă. Dar ştiam că pot face în schimb altceva. Am îmbrăţişat-o pe Bibi şi am rugat-o să se liniştească, după care l-am tras pe Jack într-o parte.
- Ţi-am zis, dacă Bibi plânge, pe tine dau vina. Îţi spun o singură dată, tu o să o ajuţi să treacă peste asta.
A dat din cap, incapabil să rostească vreun cuvânt. Cred că urma să-mi transmită condoleanţe, iar, nu eram pregătit să le primesc.

Angelique iar nu eşti cu mine când am atât de multă nevoie de tine. Ştiu că dacă erai aici, se poate să – mi fi putut exprima sentimentele, altfel. Ştiu ... Nu ar fi fost la fel de dureros. De aceea vroiam ca măcar Bibi să primească tratamentul pe care eu nu îl aveam. Nu e aşa? Eram fratele mai mare. . .
Nu mai puteam pleca după ea, nu acum. Aş fi fost prea egoist. Atât de multă lume avea nevoie de ajutorul meu şi iar eram singurul ce putea face aceste lucruri. Mă învârteam parcă într-un serial de dragoste – tragedie, iar eu eram personajul principal care suferea cel mai mult. Patetic. Am gândit că Bibi e protagonista când i-am văzut faţa albă, suptă şi fără emoţie. Mi-am simţit pentru o secundă obrazul stâng umed. Poate a fost din cauza picăturile ce începuseră să cadă. . .
De ce ma superi Teh:((
Unde e Angel...Unde e vointa lui Taku??Unde e dragostea.Nu vreau inimi sfasiate.Vreau doar ca toata lumea sa fie fericita pana la adanci batraneti.Cer prea mult??Vreau doar ca angel sa se intoarca si ca cel mic sa fie baiat:D.Nu stiu de ce dar asa vreau:P.Astept nextu daca se poate un pic mai repede ca si acesta ok??Zbye:-h
new cap :X
sarmanul Takumi :(.... se tin nenorocirile lant dupa el :(
imi pare rau pentru mama lui ...dar sper ca se va duce dupa Angel ...sau ca ea sa se intoarca la el .
Sper ca va veni curand capitolul urmator .

BYe & Kissu la amandoua :*
Wow, superb, no coment :X:X. A fost minunat, ai descris absolut minunat, imi place foarte mult cum a evoluat actiunea, mai putin moartea mamei lui Takumi :(.
So, Angelique este embaracada yuhuuuu :X:X, de cand asteptam momentul asta :D.
Ma bucur enorm pentru ea si sunt sigura ca si Takumi va afla de la Eric sau de la Liss despre asta. Jack si Bibi, sunt in regula, abia astept sa vad cum va evolua si relatia lor.
So, cam atat deocamdata, sorry ca nu am comentat si la celalalt capitol, dar ati fost mult prea rapide pentru timpul pe care l-am avut eu (of, scoala asta), oricum, asta e un lucru bun, citesc odata mai mult :D.
Succes in continuare si abia astept nextu'
Bye and kiss both :*:*:-h