AnimeZupCăutare

Iluzii [+16 / +18]

buna fetelor.....sunt prezenta la datorie :D:
Frumos capitolul....greseli nu am observat (chiar daca ar fi nu prea le-as vedea ca ochelarii is la reparatT_T)...mi se pare mie , sau Kate aia chiar seamana cu vechea Angel ? :| Sper ca Jay o sa descopere cat mai repede ca nu-l iubeste...si se va refugia in bratele lui Amber :X...
Caroline este cumva fiica lui Bibi si Jack O_O ? Sper ca Josh va reusi sa o cucereasca...cu toate ca o sa-i fie cam greu...cel putin asa presimt :|
Astept urmatorul capitol....si sper ca totusi va veni mai repede decat ati zis :(:

Kissu si spor :*
super,place place place!:X:X
In legatura cu descrierea,naratiunea si dialogul n-am ce comenta,propozitiile curg cursiv,fara nici o problema.Actiunea nu este deloc grabita,deci e ok.
Ahh Jay ce-as vrea sa iti dai seama ca ,Kate aia e o idioata.Amber e si frumoasa si inteligenta si te si iubeste.Pe cand Kate pun pariu ca te insala si nu te iubeste.
Josh ar trebui sa-ti pui creierul mai mult in functiune si sa o inviti pe Caro la un suc,ceva...asteptam frate sa intrii in actiune.
Bravo fetelor,ador fic-ul vostru.

Zbye Zbye si Pupici**
Spor la next!
Deci tin sa va anunt ca eu trebuia sa fiu prima care comenteaza, dar cand am vrut sa dau Post Reply mi-a picat netu si puff.. Pe cand am reusit sa intru din nou cineva deja postase inaintea mea un comm :yada:
In fine nu conteaza daca sunt prima sau nu... cred... :cry: vroiam si eu odata sa fiu prima...
Voi vreti sa mor aici? Ce fac eu pana Vineri? Cum adica sa nu mai posteze pana vineri? Nu poate sa scrie continuarea si sa ti-o trimita tie si tu sa o postezi?:?:
Va iubesc pe amandoua caci daca nu ati fii voi doua nu prea as avea ce scrie, dat fiind faptul ca ceilalti posteaza odata la o saptamana sau poate chiar mai rar... (ehh, ce sa-i faci ii inteleg poate ca au si alte lucruri de rezolvat, sau poate ca nu au atata inspiratie ca si voi), dar
te-as ruga frumos sa-i spui lui Schumacher sa se grabeasca si sa posteze cat mai repede ca de nu eu intr-o saptamana nu o sa am ce face:help:
Continuarea frumoasa ca de fiecare data. Ma enerveaza majoreta aia, dc nu poate sa isi rupa un picior sau ceva in timp ce sa fataie in timpul meciurilor si sa se mute in Alaska??? Defapt nu-i bine in Alaska caci acolo s-a dus si Vanessa si tot a venit innapoi:ha: Oriunde numai sa dispara din peisaj cat mai repede. Nu vreau ca si Amber sa fie supusa unor suferinte atat de mari cum a fost Angel. Fiul ei ar trebui sa-si dea seama ca are in fata lui o mina de aur care il iubeste, si sa o lasa pe idioata aia care, colac peste pupaza nici nu vrea sa-i ofere macar putintica iubire, sa-l faca sa se simta barbat.
Hmpf una ca aia nu ar trebui sa existe, face umbra pamantului degeaba.
Cat despre Josh e un pampalau. De ce nu incearca sa o cucereasca pe Caroline? Ar fii un cuplu superb:love:
Imi place de Caroline, e frumoasa, presupun ca si foarte inteligenta, iar ceea ce ador la ea este ca nu e asa de linistita ca si Amber. Imi plac fetele care au atitudine si mai ales cele care au tupeu. Din cate am aflat eu pana acum ea este foarte perversa (seamana un pic cu mine, bine poate un pic mai mult, pacat ca eu nu sunt asa de frumoasa:10: )
Imi place extrem de mult noul sezon, se vede ca nu lasati sa va scape nici un detaliu, deoarece totul se imbina perfect, chiar daca sunteti doua persoane diferite nu apar probleme, ceea ce este minunat.
O sa fiu cuminte si o sa astept continuarea, dar va rog nu mai mult de o saptamana:help:
Ok, cred ca te-am batut destul la cap :10:
:bye:
În primul rând îmi cer iertare pentru întârziere, nu este că '' nu am timp '' să scriu în timpul săptămânii , dar problema este alta. Eu nu am internet în timpul săptămânii [ unii ştiu motivul ] aşa că nu pot scrie decât în weekend şi vinerea, de aceea întârzi atât cu şcoala. Săptămâna trecută am stat acasă şi de aia am postat aşa repede. Enfin, îmi cer scuze încă odată ._.
Altceva : părinţii :
Eric şi Elisse -- părinţii lui Amber şi Joshua.
Angelique şi Takumi -- părinţii lui Jay
Bibi şi Jack -- părinţii lui Caroline.
= > ca să nu se mai existe confuzii D: pe parcurs, dacă e nevoie, adăugăm şi alte detalii ajutătoare.
@ Fatasy Eyes -- hm , chiar seamănă cu Angelique :]] , în fine, vei vedea şi tu totuşi ce şi cum se va întâmpla totul, trebuie doar să citeşti în continuare :]] îi vom dedica scene şi lui Kate, cea urâtă de toată lumea. :]]. Mulţumim de apreciere, sprijin şi comentariu.
@ Lady Eva -- Merci şi ţie de comentariu :]] . Vei vedea mai devreme sau mai târziu ce se va întâmpla cu Kate şi Jay, cine se merită pe cine şi cine nu :]].
@ Wildrose -- scuuuze că am întârziat atât cu capitolul. Merci de reply-ulzilla X: . Mereu aici :]] la comentarii, aprecieri and so on. Merci fooarte frumos şi sper să continui să citeşti şi să îmi ierţi cumplita întârziere, care din păcate nu va fi doar în această săptămână. Mulţumesc mult.
Capitolul 5.


- Dragii mei prieteni, eu vă las, am o întâlnire cu zeiţa vieţii mele.
L-am auzit pe Jay zicând. Îmi părea rău că pleca, în sinea mea speram că poate puteam merge toţi patru undeva. Poate o plimbare, sau. . . Orice , pentru a readuce în peisaj vremurile vechi. Dar cred că visam la prea multe lucruri. M-am trezit la realitate atunci când a înjurat Caro.
- La dracu cu Kate asta. Mă , Josh, vărâ-meu e chiar chior. Nu ştiu ce vede la piţipoanca aia cu fulgi în cap, zău.
Fratele meu a început să râdă făcându-i semn prietenei mele să nu mai vorbească urât în prezenţa mea. Nu că nu aş fi fost obişnuită cu limbajul ei, dar nu era preferatul meu. Am chicotit şi am încercat să nu iau în seamă prea tare cât de mult o idolatriza Jay pe Kate... Eram , într-un fel bizar, geloasă.
I-am văzut privirea lui Josh aruncată asupra prietenei mele, şi am văzut ceva suspect în ea. Ochii lui străluceau ceva mai mult decât de obicei, şi l-am văzut privind şi alte fete. Hmm, Oare ce putea fi?
- Nu ştiu ce să zic. Jay e prietenu’ meu cel mai bun, e mai mult decât un frate. Normal că sunt de acord cu tipa cu care iese. În primul rând, arată bine şi după nu sunt eu cel să fie contra relaţiilor lui Jay. Nu îmi place prea tare de Kate pentru că e proastă, sincer. Adică, are în cap doar.. Nu ştiu ce are, în fine, ideea e că nu e nimic de bine. Nu cred că poţi vorbi despre ea alteceva decât pampoane şi jucători de baschet...
- Ba da, cred că poţi. A aruncat Caro răspunsul repede, cu un zâmbet triumfător pe faţă. Josh s-a uitat întrebător la aceasta.
- Ă? A scos cu puţin efort.
- Despre prietenele sale fără creier, oxigenatele. Ce naiba, Josh. Acesta a început să râdă, de fapt amândoi au făcut asta. Eu am tăcut, încercând să înţeleg de ce niciunul nu o plăcea . Cred că de aceea nu mi-o prezentase Jay încă pe Kate, probabil de frica că nici eu nu aş plăcea-o. Asta nu s-ar fi întâmplat niciodată, pentru că dacă acela o iubeşte e normal, pentru mine ca prietenă, să îl sprijin şi să fiu alături de el – în alegerea lui. De aceea, decisesem deja , ca atunci când urma să mă întâlnesc cu acesta aveam să îl rog să îmi facă cunoştinţă cu iubita lui. Realizam că de fapt mă purtam ca şi un copilaş care nu ştie ce vrea... Poate că eram într-adevăr îndrăgostită... Dar cu ce rost? Pentru suferinţă.. Îl iubeam , dar nu ştiam însă ce este această „ dragoste ” , poate mai mult decât amiciţie.. Sau poate că nu , dar prietenia lui nu vroiam nici gând s-o pierd. . . Aşa că nu mai conta, oricât de superioară ar fi fost această fată, urma să ne împrietenim şi să... Să ne înţelegem. Puteam face asta pentru el, pentru că trebuia să îi fiu alături. Ştiu că şi el ar fi fost.
- Eu plec să joc baschet, ne vedem mai târziu. A rostit Josh pe când deja se depărta de noi. Eu doar i-am făcut cu mâna şi Caroline a ţipat după el un „ Pa ! ” plin de viaţă.
- Ţie îţi place de fratele meu? Am întrebat-o fără prea multă ezitare pe când am început din nou să mergem.
- Hm... Nu ştiu ce să zic. E sexi, dar nu cred că aş vrea să îmi bat joc de el.
A chicotit.
- Nu în acel fel, pentru că aşa ţie îţi plac toţi , în sensul de...Adevărat plăcut!?
- Nu cred. A răspuns franc şi eu nu am mai continuat pe acest subiect. Aş fi vrut să îi spun despre „ licărirea ” pe care o avea el în ochi când o privea ,dar am zis că aş exagera. Oricum nu vroiam ca Josh să fie „ încă unul pe listă” la Caro şi nici aceasta să fie „ una din fetele ” cu care iese acela, nu ştiu cum aş putea să le numesc . Cuvintele sunt uneori prea vulgare.
- Şi, cum ţi se mai pare oraşu’ ? A trecut un car de vreme de când nu ai mai venit pe aici , deşi m-am rugat de tine la fiecare vacanţă să vii. Pf. A rostit oarecum nostalgic.
- Ştii doar că am avut alte lucruri de făcut... Plus că am avut atât de multe excursii, locuri de vizitat; cum visul meu a fost să văd „ întreaga lume” , nu puteam renunţa la jumătate de drum. . . Mă bucur să fiu aici , şi de abia aştept să văd cum este să fi o „ elevă obişnuită” .
- Asta a fost bine punctată. Toţi băieţii ăia sexi , ah şi toate conflictele între oxigenate. Eu una de abia aştept să le distrug liniştea majoretelor. Aşa mă răzbun pe Kate. Am văzut o urmă de ranchiună în privirea ei , dar nu am reuşit să zic ceva, culoarea semaforului făcându-se verde . Am traversat, aceasta făcându-mi semn să intrăm undeva să bem un suc. Nu am protestat.
- De ce vorbiţi toţi atât de urât despre ea? Eu nu cred că este aşa de rea; şi oricum.. Jay o iubeşte, dacă şi ea face acelaşi lucru, care este problema? Nu cred că tonul meu era iritat sau nervos. Am vrut totuşi să îl fac să pară aşa. Ne-am îndreptat spre o masă , după ce ne-am aşezat bruneta mi-a răspuns.
- Eram într-un club prin iulie aşa, şi eram cu gaşca lu’ David. În fine, distracţie, una alta. Şi era un tip care îmi plăcea mie. „ Încă unul pe listă ” , dar această Kate s-a dat la el şi au plecat împreună din club. Nu ştiu ce s-a întâmplat după dar pe vremea aia era cu văru-meu. A negat totul şi fraieru’ a crezut-o , pentru că fusese şi cu el în acea noapte. „ Ţi s-a părut că ar fi ea ” a fost replica pe care am primit-o. Oricum , o să mi-o plătească curva, mai devreme sau mai târziu. O să vezi.
Nu am putut protesta, ştiam că atunci când ea promitea sau spunea ceva, ducea la bun sfârşit. Nu era deloc bine să fi duşmanul ei. Acum realizam de ce niciodată nu fusesem într-un conflict. Eram cea mai bună prietenă a ei, cei ce se apropiau de mine pentru a mă răni , o păţeau. Mă mulţumeam cu ea aşa, pentru că o adoram. Nu ştiu cum aş fi trecut prin toţi aceşti ani fără ea..
Am revenit la realitate când a venit un chelner pentru a ne lua comanda. Am luat doar un suc de portocale , la fel şi amica mea.
- Şi apropo, Danny ce mai face?
- Bine, e plecat prin Anglia. Nu ştiu când vine, de-ale lui... Mi s-a adresat plictisită.
- Mi-e dor de el. Nu a mai venit de mult să te viziteze , ştiu că a fost acum multă vreme când eram la internat dar a stat puţin.
- Să ne viziteze. Oricum o să apară şi el în peisaj curând, o să te saturi de el. E la aceaşi şcoală la care vom fi şi noi. În fine. Faţa ei îmi spunea că ar trebui să schimbăm subiectul şi aşa am şi făcut, timp de aproximativ cinci minute, până ce în local a intrat un grup de câteva fete şi câţiva băieţi, despărţindu-se. Am dedus că nu erau împreună. Bruneta a mers spre fete, iar eu am rămas singură . S-a apropiat spre mine un tip dew statură mijlocie, cu un cercel în buză şi o privire.. Psihopată? Am înghiţit în sec când mi s-a adresat.
-Ce faci păpuşă ? Pot să mă aşez.
- Nu, e ocupat.. Am reuşit să scot din gură, ezitând. Nu avusesem de-a face cu „cineva” până acum şi îmi era teamă să îl rog să plece. Dacă reacţiona agresiv?
- Hei, haide... Nu ştiu ce a vrut să mai spună, dar a apărut acolo şi un băiat înalt , şaten, ochii căprui – îl mai văzusem. Avea o faţă drăguţă şi o privire cuceritoare, cred.
- Hai dispari, nu vezi că îmi deranjezi prietena? A ţipat la el , acesta înjurând şi plecând în altă parte. Am răsuflat uşurată, dar înainte să pot spune un „ mulţumesc ” adegvat, acela a dispărut , aşezându-se la o altă masă. Mi-a zâmbit doar, iar eu nu am reuşit să răspund corespunzător. Probabil îi păream nepoliticoasă.
- Hei, hei, Amber! Amber! Tot ţipa Caroline lângă mine. Târziu am realizat că vorbea cu mine.
- Ă..ă..Dd.Da? M-am bâlbâit.
- Uite-l pe David! Mi-a făcut semn în spate, făcându-i cu mâna aceluia. Rămăsese singur, grupul cu care intrase fiind deja despărţit
Era un băiat frumos, înăltuţ, roşcat şi nişte ochi superbi verzi. Îl ştiam, şi nu îl recunoscusem. M-am ridicat instictiv de pe scaun. Acesta, văzându-mă, s-a apropiat cu paşi repezi. Ţinea o chitară în spate. M-a îmbrăţişat, acum observând că şi el era mai înalt decât mine.
- Amber! Nu te-am mai văzut de ani de zile. Ce faci?
- B..Bună Dave, ce faci? Cât ai crescut! Nici nu îmi vine să cred, plus că... De ce sunt mai mică decât tine? Nu e corect! Am încercat să par supărată. M-a luat încă odată în braţe ataşându-mi un pupic pe obraz.
A salutat-o şi pe Caro.
- Nu pot sta acum la vorbă, că mă aşteaptă gaşca. Dar vorbim noi altădată. O să trec pe la tine pe acasă, sau poţi să treci tu pe la mine. Sau putem să mergem undeva, sau.. Nu contează. Mi-a fost al naibii de dor de tine. Mă crezi? Pf, dar stăm la poveşti altă dată.
- Ok... Dar să treci. Mi-a mai dat un pupic şi făcându-ne amândurora cu mâna, a dispărut.

- Vai, dar cât a crescut! Am exclamat în timp ce ne îndreptam spre casă. Prietenei mele i-a sunat telefonul.
- Da? Aha... Da, da . Da , tată. Îhî.. Sunt cu Amber... Da, ea. O să îi transmit. Poate. Ăha.. Ok, vin acum. Da, da. Şi eu.
A închis telefonul uitându-se dezamăgită la mine.
- Tre’ să dispar, am treabă cu Jack.
- Adică tatăl tău . Am chicotit. Ok, vorbim mai târziu. Să le transmiţi toate cele bune din partea mea . Vorbim. Am sărutat-o pe obraz şi am plecat făcându-i cu mâna.
Odată ajunsă acasă am intrat în dormitor, şi am mai ieşit doar la masă – aveam nevoie să îmi pun toate lucrurile în ordine.
Singurul lucru care mi-a atras atenţia a fost chipu furios , sau aşa îmi părea mie, al lui Jay intrând în casă alături de Josh. Am încercat să nu îi dau atenţie sau să stau în calea lui, aşa că am mers la culcare. Şi totuşi, nu înţelegeam de ce părea atât de „ supărat ”. Am adormit cu acest gând . . .
yupyy....continuarea :X: ...in sfarsit a venit...
hmm....nu stiu de ce, dar mi sa parut ca ai grabit un pic actiunea :( ....in rest totul este foarte bine ....dar am gasit cateva greselute :
" dew" - de-o ( presupun )
"Pot sa ma asez."- Pot sa ma asez? " (cred ca era o intrebare :|:...daca nu ,scuzele mele )
"adegvat: - "adecvat"

Cam atat am gasit...si sper ca nu te-ai suparat pe mine :(: . AStept capitolul urmator, care sper ca nu va veni tot peste o saptamana :(:

Bye & kissu :*
Am venit cu capitolul 6. ^^ Sper ca nu ati asteptat prea mult.:)))

Fantasy Eyes -> Mersi ca citesti. ^^

Deasemenea mersi celor care citesc. ^^

Capitolul 6

Nu stiu, cum, cand au trecut orele asa de repede. Cand m-am trezit soarele stralucea pe cer. Pana la urma, avusem dreptate, orele au trecut foarte repede. M-am ridicat buciumac din pat incercand sa-mi aduc aminte ceea ce se intamplase aseara. A da, o alta respingere a lui Kate. Ma durea foarte tare acest lucru. Totusi cred ca am exagerat si eu destul de tare. Adica ... eu chiar o iubesc, nu cred ca ar trebui sa o mai presez. Cred ca mai tarziu o sa imi cer scuze. Si cred, ca ar fi timpul sa i-o prezint pe Amber lui Kate. Pana la urma, Amber era una dintre cele mai importante persoane din viata mea. Am iesit din camera incercand sa nu il trezesc pe Josh. Am mers pe holurile lungi ale casei, si m-am oprit in fata usii camerei lui Amber. Am apasat pe clanta fara sa ma gandesc si am intrat inauntru. Totusi am regretat ca am facut acest lucru ... sau poate ca nu. Fiinta pe care eu o consideram cea mai adorabila din lume era acolo, in fata mea, complet dezbracata. Sanii aveau o forma perfecta, iar picioarele ei, desi nu erau foarte lungi, erau deasmenea superbe. Parul ei ud o facea si mai provocatoare decat era. Dumnezeule mare ! Dar ce spuneam ? Ea era ca si o sora pentru mine. A ramas muta cand m-a obsevat, am vazut cum a apucat ceasul de pe noptiera si l-a aruncat in mine, nu m-am ferit, prostul de mine. M-a lovit direct in cap. La dracu ! Asta urma sa ramana cu o vanataie urata. M-am dat in spate cativa pasi si am inchis usa. Am inceput sa injur fara rusine. Dar apoi mi-am dat seama ceea ce faceam. Am reintrat in camera, iarasi, incaodata fara sa ma gandesc. De data aceasta avea un prosop pe ea.

- Scuze ! Imi cer scuze !! am inceput eu sa spun.
- Pleaca ! a strigat catre mine, dar nu am bagat-o in seama. Jay, pleaca ! mi-a mai spus odata am facut asa cum a spus.

Am inchis usa si m-am rezmat de peretele de langa ea, mai apoi punandu-ma pe jos. Stateam si priveam in gol, amintindu-mi corpul ei. Ce mama dracului, nu numa ca era drguta, avea un zambet gingas si o personalitate 'delicioasa' ci corpul ii era perfect, daca pot sa spun asa. Dupa cateva minute am auzit usa deschizandu-se. Pe ea si-a facut aparitia Amber, imbracata. Nu a schitat niciun gest. M-am ridicat cu o viteza uimitoare si am imbratisat-o. I-am rostit un 'Imi pare rau'. M-a strans si ea in brate fara sa-mi spuna ceva.

- Mi-a fost dor de tine, piticanie. i-am spus in timp ce o strangeam si mai tare la piept.

Nu stiu ce era cu mine, cred ca obsesia mea pentru a avea o sora mai mica ma ducea sa fac gesturile acestea. Am intrerupt imbratisarea mai apoi luand-o de ambii umeri si am privit-o lung in ochi. I-am zambit mult prea afectuos si ea mi-a raspuns la zambet.

- Ce zici ... vrei sa o cunosti pe Kate ? am intrebat-o putin rusinat.
- Desigur ! mi-a spus zambind. Cand mergem ? m-a intrebat nerabdatoare.
- Chiar acum, daca vrei.

A dat din cap si a zambit. Si-a inchis usa la camera si am mers la iesirea din casa. Odata ajunsi prin aglomeratia orasului, fata de langa mine imi povestea tot felul de lucruri pe care le vazuse prin alte tari, orase si in plus despre viata ei intr-un internat. Am ajuns la Kate destul de repde, sau asa mi s-a parut. Povestile ei erau fascinante. Am urcat la etajul unde era apartamentul ei, si am ciocanit la usa. Ne-a deschis roscata mea mult prea frumoasa. A sarit la gatul meu si m-a sarutat. Am incercat sa o dau jos de pe mine, nu prea imi placea sa fac asta de fata cu Amber. Cand a vazut-o s-a incruntat si m-a intrebat isterizata: Cine e ea ? Amber a avut amabilitatea de a se prezenta. Indata ce Kate a auzit cine era, a sarit si a imbratisat-o si a inceput sa-i faca tot felul de complimente, au intrat amandoua in casa si au inceput sa vorbeasca. Defapt Kate vorbea mai mult, Amber se rezuma doar sa zambeasca. Au stat asa cam o ora, iar eu de parca nu existam. Mai spre sfarsitul vizitei noastre m-au bagat si pe mine in seama, eu mi-am cerut scuze de la Kate pentru vorbele de aseara, iar ea, ca intotdeauna m-a iertat. Am plecat cu Amber de la Kate pe la vreo unu si ne-am indreptat direct spre casa ei. Dupa o lunga convorbire cu mama la telefon, care a durat aproape tot drumul, am ajuns acasa iar Josh ne-a intampinat cu zambetul pe buze. Nu intelegeam de ce e asa de fericit dar apoi am auzit-o pe Caroline din sufragerie cum striga nu stiu ce nebunii. Am pasit inauntru casei si cele doua prietene s-au imbratisat iar apoi Caroline a venit si a sarit pe mine imbratisandu-ma. A luat-o pe Amber si a dus-o sus sa o schimbe intr-un costum de baie, dupa ideile lui Caroline avea sa fie o petrecere in patru. Eu cu Josh am mers la piscina, mi-am dat tricoul pe care il purtam jos si incaltamintea la fel. M-am aruncat in piscina si am inceput sa inot. Uitat printre ganduri nu mi-am dat seama decat in momentul in care Josh a sarit pe mine, ca eram sub apa. Nebunu' asta ! Avea sa ma omoare intr-o zi. L-am dat la o parte de pe mine si m-am dus la mal sa ma prind de ceva, abia ca mai respiram. Radea ca prostu'n gara, iar eu ii aruncam priviri ucigatoare. Apoi ca printr-o minune s-a oprit din rasul lui isteric si l-am vazut ca se uita atent la ceva anume. Mi-am intors si eu privirea si le-am vazut pe cele doua fete. Erau superber amandoua, de Caroline stiam ca arata mult prea bine, iar de Amber ... pai .... Amber e alta poveste, cred ca m-a traumatizat faptul ca am vazut-o dezbracata, nu in sensul rau. Piticania era cam rusinata, era prea draguta ! Varamea de idoata ce era uneori a imprins-o pe Amber in piscina. saraca fata, cred ca a si uitat sa inoate. A plonjat pe burta. Auch ! Aia cred ca a durut ! Am inotat pana la ea si am scos-o la suprafata, respira destul de greu. S-a speriat in ultimul hal. M-am uitat urat catre Caroline care radea si ea ca o proasta. Fara indoaiala, Josh si Caro se potriveau mai mult decat credeau ei doi. Am scos-o din piscina, pe printesa matusii Elisse si am pus-o pe unul dintre sezloane, ca sa poata sa respire si sa se intinda. Am stat cu ea cateva minute, in timpul acela Caroline si Josh isi faceau de cap prin piscina. Mare e gradina Domnului !
Hello, in sfarsit sunt prima :yes:
Se pare ca Kimi si Schumacher are back. Ati revenit in forta cu doua capitole foarte frumoase. :bv:
Jay este cam nesigur, adica o place mai mult pe Kate sau pe Amber? Ar fi frumos sa scape de majoreta, dar pare destul de de treaba, cel putin la fatada.
Am o nelamurire: cine e David si celelalte personaje noi?
Cea mai interesanta si mai amuzanta parte a fost aceea cand Jay a intrat in camera la Amber :ha: cred ca de acum o sa se fereasca de ceasuri "zburatoare" :ha:.

Va salut, as avea atatea sa mai scriu, dar dupa o saptamana asa de obositoare am nevoie de somn, asa ca Good Night everyone.
:bye:

PS: Wildrose, I did it! :ha:
hmm...se pare ca am fost detronata:(...dar asta nu conteaza, atat timp cat ati pus capitol nou . Imi place la nebunie mai ales partea in care jay a intrat peste Amber. cat despre intalnirea ei cu Kate...nu prea mi-a placut. Am impresia ca Kate vrea sa o vrajeasca pe Amber :|....dar sper ca nu va fi asa . Abia astept ca Jay sa-si intensifice sentimentele pentru surioara lui Josh :X: ...si sa-si dea seama cat de ipocrita e Kate a lui .
Hmm....am gasit si o greseluta:P: :
"superber " -superbe
Cam atat am avut de zis...si acum astept un nou capitol de la Teh :X:

Bye & kissu girls :*
Bună D: Îmi scuzaţi întârziereaaa :]]. Dar, capitolul este oricum scris la 1 noaptea, iertaţi dacă sunt greşeli. K? D:
@Kripterya - merci că ai trecut pe aici :]] indeed, first. Uite părerea lui Amber asupra lui Kate.
@Fantasy Eyes - O să vezi cum o să fie treaba cu Jay şi Kate ceva mai târziu D: merci de coment.

Lectură plăcută X:

Capitolul 7

Probabil acela a fost un moment pe care nu îl puteam uita, vreodată.
Eu – dezbrăcată şi udă , el – privindu-mă.... Intens? Nu am ştiut să descriu, nici acea privire şi nici ce era în spatele acelor ochi verzi minunaţi. Dar aş fi vrut să nu se fi întâmplat, să mă vadă aşa. Era evident că am reacţionat „ agresiv” . Ştiam sigur că oricum acesta nu se gândea la ceea ce văzuse, oricum eu eram doar o „ surioară ” şi ca fată probabil nu aveam nimic interesant şi foarte provocator de arătat, aşa că nu simţise nimic special, nu îmi plăcea să cred asta, dar era adevărul. Apoi, nu cred că aş fi putut accepta gândul că s-ar fi putut gândi la „ ceea ” ce văzuse, fapt oricum imposibil...
Fusese cu mult prea negliljent să intre aşa în camera mea. Am simţit spaimă văzându-l, sau ruşine.. Nu îmi amintesc, pentru că fusese totul prea rapid. Am prins primul lucru din jurul meu şi am aruncat în el, aş fi vrut să dispară, să nu se mai uite la mine. De ce o făcea? Oricum nu avea nimic special de văzut, şi mă făcea să mă simt groaznic... Pentru că niciun alt băiat nu mă mai văzuse „ aşa ” . Într-un fel fusese călcată în picioare onoarea mea de fată virgină. Sau cel puţin, aşa gândea mintea mea. Am trecut cu vederea acest fapt, nu am vrut să aduc în discuţie subiectul şi m-am bucurat enorm când nici el nu o făcuse... Pentru că nu ştiam ce aş fi putut spune. Ce? „ Îmi pare rău de ceea ce ai văzut . ” ? , „ De ce ai intrat în camera mea? ”. Toate îmi păreau inutile, întrebări fără sens. Mă mulţumeam cu o îmbrăţişare... O clipă în care puteam simţi că totul era de domeniul trecutului. Când aveam să fim mai „ mari ” urma să ne amintim râzând aceste întâmplări. Şi până atunci... Doar mintea mea urma să ţină în gând acea clipă... Mult prea intimă pentru cineva ca mine, mult prea neprevăzută... Şi nesavurată pe tot timpul necesar... Şi nu ştiam nici ce mă deranja mai tare. Faptul că totul se întâmplase atât de repede, cu mult prea repede, sau doar că se întâmplase?! Nu căutam un răspuns. . . Poate că îmi era teamă să îl aflu.
Am decis să mă concentrez asupra faptului că urma să o întâlnesc pe faimoasa fată ce îi furase inima lui Jay. . . Fata pe care probabil urma să o admir, şi aşa mai departe. Eram încântată, într-o anumită măsură. Pe de altă parte, tristă.

Kate. Kate era o fată minunată. Nu pot exprima ceea ce am simţit atunci când ea s-a aruncat la gâtul lui Jay, poate deprimare? Nu ştiu, dar am zâmbit. Speram să îmi fi ieşit mica disimulare căci mare plăcere nu îmi făcea acea întâlnire. Nu ştiu de ce. Pe de altă parte.... Eram invidioasă, şi mă uram pentru asta. Era foarte frumoasă , nu exagerez. Părul lung şi roşcat lăsat pe umerii săi supli, o făceau să arate fabulos. Se vedea că este majoretă datorită condiţiei fizice , să nu mai menţionez faptul că avea un trup de fotomodel , plus înălţime corespunzătoare. Ochii albaştrii... Ei bine, poate că aceştia mi s-au părut chiar cei mai atractivi.. Erau asemenea unei mări, una plină de valuri , puternică, independentă... Ceea ce cucerea pe toţi şi toate; domina. Nu m-am speriat, cum în mod normal se poate înţelege. Era prea drăguţă şi chiar mi-a făcut foarte mare plăcere să o ascult, indiferent despre ceea ce ce vorbea. Nu puteam scoate prea multe cuvinte , doar am privit şi zâmbit. Pentru că nu puteam scoate vorbele adecvate. Nu ştiam ce puteam spune. Nu aveam atât de multe în comun . Eu nu făceam atât de multe exerciţii , nu aveam atât de multe prietene şi cu siguranţă nu îmi petreceam timpul liber făcând cumpărături. La prima vedere părea o tipă mai superficială, dar în afara acestui fapt nu aveam ce să îi reproşez. Cred că înţelegeam ceea ce vedea Jay la ea - era superbă, dulce... Şi provocatoare, sexi. Tot ceea ce are nevoie o fată pentru a fi iubită, nu? Da.
Aşa că eram iar geloasă că eu nu eram ca ea. Poate atunci eu aş fi fost cu Jayson. Eram imatură... şi rea. Rea pentru că mă gândeam, în aceste clipe , că aş fi putut să „ i-l fur ” dacă aveam toate acele calităţi. Şi ştiam că nu judec bine. Pentru că superficială nu aş fi putut fi niciodată. Cu Jay nu puteam ajunge într-o relaţie oricum, chiar dacă aş fi fost mai „ extraordinară ” decât Kate. Da. Pentru că eu eram „ sora ” şi ea „ fata pe care o iubea ” . Îmi era clar acum, după ce o întâlnisem, după ce îi văzusem împreună. Şi era timpul să renunţ, pentru că nu mai avea rost. Pierdusem, în cel mai umilitor stadiu. Poate... Dar încă îmi rămăsese cel din copilărie, şi aveam să îl preţuiesc pentru a înlătura tot egoismul de care dădusem dovadă, prin gânduri..

- Spune Jay...
- Ă? M-a privit întrebător când mergeam spre casa lui . Mi-am ferit ochii. Da, Amber? S-a adresat puţin neliniştit. Maşina tocmai se oprise, noi fiind la semafor. Tăcere... Doar sunetul maşinilor. Când a pornit iar autovehiculul, am vorbit.
- Prietena ta este minunată. Vă potriviţi, sunt sigură că o să aveţi o relaţie foarte frumoasă.. Nu ştiu ce spun ceilalţi despre asta dar mie mi-a plăcut de ea. Cel puţin la prima vedere. Este perfectă, puţin superficială ... Dar, ştii... Eu cred că este Ok. Felicitări..
Mi-a zâmbit .. Cât mi-am dorit să nu o fi făcut, pentru că era prea fericit . Pentru ea. Şi durea. Dar mi-am retras acest gând. Trebuia să fiu veselă, el se simţea bine. Ce mai conta cauza? Într-adevăr, nu trebuia şi nu era la fel de importantă. Nu era! Trebuia să mă conving de asta.
- Merci Amber. Cred că aveam nevoie să aud asta. Pe o parte, ca să fiu sincer, de asta am vrut să o cunoşti. Pentru că ştiam că tu o să o accepţi şi o să fi de partea mea. Mereu a fost aşa, şi când eram mici. Nu ştiu dacă făceam bine sau dacă acum fac asta, mie nu îmi pasă. O iubesc şi chiar vreau să fiu cu ea. Tot ceea ce am nevoie este ca şi ceilalţi să înţeleagă asta. Şi doar sunt băiat, ar trebui doar să fie mulţumiţi că respect o fată. A râs. După care a încercat să rectifice ultimele vorbe. Nu vreau să zic că.. .Adică... Oricum, ideea e că nu voi lăsa să se apropie de tine vreun cretin care vrea doar.. Alte lucruri. În fine.. Ideea e..
- Am înţeles, Jay. . . Nu îţi face griji. Eu mereu voi fi alături de tine. Aşa a fost întotdeauna. Nu? Nu are de ce să se schimbe acum, cel puţin nu din partea mea. Plus că, e viaţa ta. Dacă trebuie să greşeşti, o vei face oricum... Nu contează. Doar că ceilalţi îţi vor binele. Şi asta cred că trebuie înţeles.
Ajunsesem deja în faţa casei sale, aşa că mi-a deshis portiera maşinii , eu coborând. I-am mulţumit şi el şi-a aruncat iar mâna în părul meu buclat, deranjându-l . Cred. Am dat o mână prin el, pentru a-l „ rearanja ” şi l-am urmat în locuinţă.
Nu îmi mai aminteam atât de bine înăuntrul casei, era ... Diferit. Da , cred că acesta era cuvântul. Mătuşa Angelique era pe acolo – nu ştiu ce făcea. A zâmbit călduros la vederea mea şi s-a apropiat de mine, îmbrăţişându-mă. A trebuit să se aplece pentru asta. Mi se părea stânjenitor, pentru amândouă. Dar am acceptat oricum.
Trăsături ale feţei sale puteau fi regăsite la Jay, ochii aceia verzi îi moştenise într-u totul...
- Bună Amby. Ce faci? Intră, intră. Mi-a făcut semn să mă îndrept în sufragerie. Am intrat , fără prea multă ezitare. Cu mult timp în urmă aceasta fusese a doua mea casă, cum îmi petreceam o mare parte din timp aici... Acolo era şi unchiul Takumi cu domnul Jack. Am salutat politicos , presupun însă că nu a fost îndeajuns. Unchiul s-a ridicat de pe canapea şi a venit la mine . M-a ridicat în aer sărutându-mă pe obraz şi îmbrăţişându-mă.
- Bună îngeraş.
Am chicotit.
Am fost smulsă după câteva secunde din acel loc, de către Jay.
- Frate, lăsaţi-o să respire. Cred că o spusese pe un ton amuzat. Oricum, am trecut până aici să iau ceva pentru Josh şi ne îndreptăm spre terenu’ de baschet. Revin.
Acesta a plecat, îndreptându-se spre etaj. Am fost îmbombardată cu câteva întrebări din partea domnului Jack, la care am răspuns cu sfială. Cele mai multe erau legate de Caro în orice caz. Cred că era îngrijorat pentru notele ei decât pentru ceea ce făcea. Nu o criticase niciodată pentru că ieşea, sau se comporta într-un anumit mod, dar ar fi vrut să aibă notele ceva mai ridicate decât media de 8 pe toată linia şi 9 pe alocuri. Şi în fond, mie nu mi se părea aşa de rău. Era fată deşteaptă – chiar dacă nu învăţa. Dacă toţi se aşteptau să fie ca mine, atunci nimeni nu ar mai fi avut o viaţă socială...
Nu am reuşit să stau prea mult la discuţii pentru că a apărut şi „ salvatorul ”.
- Pf, chiar nu o pot lăsa singură câteva minute, că o terorizaţi ? A fost un ton mai mult decât glumeţ . M-a luat de mână, salutând şi eu de abia am apucat să spun un „ la revedere ”. Nu mă puteam concentra decât pe mâna ce o ţinea strâns pe a mea... Momente din copilărie treceau rapid prin minte în timp ce mergeam, aşa încet spre autovehicul.

*În urmă cu câţiva ani *
Două leagăne se mişcau într-un ritm perfect. Acelaşi , şi doi copii se priveau inocent, fără a gândi nimic. Prea mici pentru a avea o minte dezvoltată. Părul meu , chiar şi pe atunci blond , deşi mai scurt, ştiam că era plin de praf din cauza acelei zile pline. Dar băiatul brunet tot îmi zâmbea şi mă privea atât de frumos.
M-a luat de mână într-un final, şi începuserăm să ne plimbăm, până spre casă.
- Când o să fim mari, eu vreau să fiu doar cu tine Amber. O să stăm mereu împreună, în aceaşi casă. O să fim ca mama şi ca tata. Sau ca mătuşa Elisse şi unchiul Eric.
Roşisem şi îmi ţineam mâna în degetele sale mai mari ca ale mele şi pe acea vreme. Cred că aveam şase ani...
Buzele sale s-au lipit de fruntea mea, lăsând în urmă un sărut... Poate primul. Am zâmbit şi am continuat să merg în spatele acelui băiat mai mare decât mine, simţindu-mă protejată şi legată de el. Doar prin acel legănat al mâinii şi faptul că le ţineam împreunate..


- Am ajuns.
Da. Înapoi în realitate. Unde acel vis prostesc al meu era doar... Ei bine, aceasta era realitatea. Şi eu trebuia să ştiu că Făt- Frumos este doar un basm şi că ceea ce mi se întâmpla cu adevărat , nu era o poveste de dragoste sau de dramă. Ci viaţa adevărată, în care noi eram numai şi doar prieteni. Iar eu nu aveam de gând să stric relaţia – niciodată. Îl iubisem şi încă o făceam, probabil asta urma să fie pentru totdeauna. Pentru că eu şi el, eram Jay şi Amber, aceia ce nu erau legaţi prin sânge dar erau fraţi. Da. Asta eram.
- Hai să jucăm baschet. L-am auzit pe Josh ţipând entuziast şi Jayson a fugit de lângă mine cât ai clipi. M-am bucurat să văd iar acea imagine. Adoram să îi privesc jucând. Şi asta este exact ceea ce am făcut. Am admirat acei băieţi pasându-şi mingia, driblând şi aruncât la coş. Graţios. . . Aceasta era viaţa, iar eu trebuia să învăţ să trăiesc în realitate. Şi aceasta nu este un meci în care doar o echipă câştigă. Există şi eşecuri, important este ca echipa să nu se destrame niciodată... Astfel, întotdeauna vor exista câştiguri...
Yeee! Sunt prima! ;))
Imi place mult fic-ul vostru, am citit ambele sezoane si abia astept sa vad continuarea....
Mi se pare ca ati cam grabit actiunea in ultimele capitole....dar nu foarte mult....sau poate doar mi se pare :D
Oricum abia astept continuarea si sa vad ce se intampla! Bye bye!!! :D
Am revenit si eu cu greu, cu al 8-lea capitol al acestui sezon. Sper ca nu ati asteptat prea mult. :]

marya02 -> iti multumesc ca citesti acest fic >:D<. Ma bucur ca-ti place.

Multumesc si celor care citesc.

Capitolul 8

Ziua aceea a fost mult lunga si foarte amuzanta. Am jucat baschet desigur, nu aveam idee cat noroc are Amber sa dea la cos. A nimerit de vreo zece ori. Eu si Caro ne-am decis sa mai stam si la noapte, asa aveam sa facem mai multe chestii amuzante. Josh deja avea planuri marete ca sa le sperie si sa le faca tot felul de lucruri scarboase, nu in sensul rau. Eu desigur jucam pe doua fronturi, nu aveam sa il las pe Josh sa o sperie pe Amber inca din primele zile aici. Asa ca aveam sa ii pregatesc niste surprize lui Joshua. In timp ce ne 'jucam' telefonul meu a sunat. Am raspuns vazand ca e antrenorul. M-a anuntat ca maine dimineata trebuia sa plecam in cantonament. Ce dracu ! Trebuia sa ne spuna mai devreme. Oh frate ! Am inceput sa-l strig pe Josh, dar fara rezultat. Atunci mi-am dat seama unde era. Am fugit catre caamera lui Amber si am intrat, din nou, fara sa bat la usa. Amandoua era in lenjerie intima. Ce naiba ! Asa pateam de fiecare data.

- Nu ma uit ! am strigat si mi-am pus mana la ochi.

Au inceput sa rada, m-am dus spre dulapul lui Amber, inca cu mainile la ochi. Cand am dat de usa am dechis-o. Am auzit o bubuitura si pe fete strigand. Mi-am dat mana de la ochi, si l-am vazut pe Josh pe jos. Interesant, cum de instinctul meu m-a adus aici ? L-am privit dezaproband din cap. L-am ajutat sa se ridice iar apoi 'l-am dat afara' din camera. I-am povestit despre anuntul facut de catre antrenor. Reactia lui a fost mai mult decat nervoasa, a dat cu pumnul in perete. Cred ca nu i-a piriit. Asta e viata ! Nici mie nu-mi placea. M-am intors in camera fetelor, dar de data aceasta am batut la usa, mi-am luat la revedere de la ele, deoarece nu le mai vedeam timp de trei saptamani. Le-am imbratisat pe rand iar apoi inainte sa plec le-am urat noapte buna. M-am dus si la Josh sa-i spun ca plec. Am iesit din casa mergand spre masina mea si am urcat in ea. Am stat timp de cateva minute gandindu-ma sa-i spui lui Kate sau sa tac ? Am preferat sa tac, si asa avea sa afle, plus ca nu vroiam sa ma faca sa ma duc pana la ea. Am pornit autovehiculul si am pornit in graba. Am ajuns acasa repede, mi-am parcat automobilul la locul lui si am intrat in casa. Am salutat-o pe mama si pe matusa Bibi, cand a venit si ea ? M-a intrebat pe Caro si eu o informasem ca ea urma sa stea in noaptea asta la Amber.

- Mama, ma duc sa-mi fac bagajul. Maine ma duc in cantonament prin SUA ca in fiecare an. i-am spus zambind.
- Dar cum ca mergi maine ? m-a intrebat putin deranjata.
- Nu stiu ce prostie a intervenit pe ultima suta de metri, si au schimbat pe maine.

Cu asta am plecat in camera si am inceput sa-mi pun echipamentul si niste haine intr-o valiza. Mama a venit la mine in camera cu matusa Bibi, mi-a dat niste bani, poate prea multi, de drum. A inceput sa-mi refaca ea bagajul, punandu-mi mai multe haine groase si geci. Am inceput sa rad, imi placea sa fie grijulie cu mine, dar uneori exagera, aveam deja o varsta la care stiam sa-mi port de grija, sau cel putin asa credeam. Dupa ce a temrinat bagajul meu au mers amandoua jos in sufragerie, dar nu inainte sa imi dea fiecare cate un sarut pe oraz. M-am aruncat in pat si i-am scris un mesaj lui Kate : Noapte buna, iubirea mea ! . Am pus telefonul undeva prin pat si am incercat sa dorm. Mi-a venit in minte sa ii trimit si lui Amber un mesaj, am inceput sa tastez destul de repde mesajul pentru ea : Noapte buna ! ... Ingeras :] . Apoi am fost impacat, am incercat sa dorm. Nu stiu cum am adormit si cand, dar gandul mi-a fost la 'surioara mea'.

Dimineata a venit cu pasi repezi, mama s-a trezit devreme ca sa ma trezeasca pe mine. Ciudata treaba. Puteam sa bag mana in foc ca mi-am pus ceasul sa sune. M-am ridicat lenes din pat si m-am dus sa-mi fac toaleta de dimineata. Mi-am luat o pereche de pantaloni si o bluza destul de subtire. Mi-am luat valiza cu inca un ghiozdan dupa mine si telefonl plus portofelul si am iesit din camera. Am coborat in sufragerie ca sa iau micul dejun cu mama si cu tata. Am mancat in liniste, cam ciudat pentru mama, care in oricare alta dimineata era mai vorbareata. Cand am terminat de mancat toti trei ne-am ridicat de la masa si am mers la masina tatei. Mi-am pus bagajul in portbagaj si am intrat alaturi de mama pe bancheta din spate. Am parcurs un drum destul de scurt pana la locul in care trebuia sa ne intalnim cu echipa noastra si cu antrenorul. Il cautam pe Josh cu privirea dar nimic. Se pare ca nu a ajuns. Dintr-o data mi-am auzit numele. M-am intors sa vad cine era. Fata care m-a strigat era chiar Amber. Cum naiba o fata ca si ea se tezeste asa de devreme si inca nu eram la scoala. Era ora sapte pentru Dumnezeu ! Spre deosebire de Kate care dormea pana la doisprezece, cel putin, ea se trezea devreme. M-a condus pana la locul unde era Josh. Era impreuna cu Caroline, se pare ca erau cam apropiati. Din pacate nu prea am putut sta de vorba deaorece antrenorul ne-a spus ca plecam, asa ca sa ne urcam in autocar. Mi-am luat la revedere de la parintii mei si de la cela doua fete iar apoi am urcat imrepuna cu Josh in autocar. Locurile din spate erau rezervate expres pentru noi si inca cativa prieteni. In alte dati, cand am mai fost in cantonament as fi foarte bucuros. Dar ma intrista faptul ca nu mai puteam sta cu Amber, acum ca am revazut-o. Incepea scoala, asa ca nu aveam sa stau cu ea prima zi de scoala si nici sa o apar de toti libidinosii care incercau sa o cucereasca. Pff, mi se facea pielea de gaina doar gandindu-ma la asta. Mi-am luat telefonul si castile din ghiozdanul pe care il avea si mi-am pus muzica incercand sa ma relaxez. Avea sa fie un drum poate scurt, azi urma sa jucam pirmul meci, cu cei de la Washintong, au o echipa slaba asa ca nu aveam de ce sa imi fac griji. Totusi m-am plisctisit repede sa ascult muzica si am preferat sa le pun la locul lor.

- Josh, nu te temi pentur Amber ? l-am intrebat in timp ce imi desfaceam o punga cu chipsuri.
- Pentru ce sa ma tem ? m-a intrebat privindu-ma ciudat.
- Adica ... incepe scoala, orice prost din liceul acela poate sa se lege de ea.
- O are pe Caroline langa ea, stii ca fata aia e o bestie cand vine vorba de cineva cunoscut. mi-a spus razand.
- Cam da. Atunci stau linistit.

Chiar si asa eram, o avea pe Caroline, in plus si David cu Danny urmau sa fie acolo. Nu aveam de ce sa ma ingrijorez. Pana la urma, cine se lega de ea, avea sa si-o capete de la mine sau de la Josh. Am oprit destul de brsc asta facandu-ma sa tresar. I-am auzit vocea antrenorului anuntandu-ne ca ajunsesem la Washintong. Mi-am luat ghiozdanul si am coborat din autocar privirea atintindumi-o spre un hotel. Acolo urma sa stam, nu era deloc rau. Am mers sa ne cazam. Urma sa ne antrenam pentru meciul 'maret' pe care aveam sa il castigam. Zambeam doar cand auzeam batjocoririle facute de catre colegii mei la adresa jucatorilor din Washintong.
Buna!
Se pare ca ati revenit in forta cu un nou capitol care este intradevar impresionant la fel ca si celelate. Imi place la nebunie. Chiar daca nu am lasat comm-uri, sa stiti ca sunt o mare fana a acestui fic. Sezonul unu a fost de-a dreptul fascinant, iar sezonul doi la fel.
Imi place ca abordati ficul din doua puncte de vedere. Nu mai am cuvinte.
Eu cred ca de fapt Jay simte doar atractie fizica fata de Kate, in schmb fata de micuta Amber simte ceva mai profund si poate ca e asa de profund ca nici nu-si da seama, dar mai e timp. Abia astept urmatorul/urmatoarele capitole.
Bye bye!!!
yupyy...capitole noi :X
Scuze ca nu am comentat la celalalt....am invatat la psiho :( ....dar ma bucur ca ati postat asa de repede .
Sarmanul Jay ..numai in momente din astea intra la Amby :| ...SI Josh ...ce pervers poate sa fie. Mi-a placut cand la dat Jay de gol :)): .
SE pare ca JAyson incepe sa aiba sentimente tot mai puternice pentru surioara lui....si tot sper sa scape mai repede de Kate aia x(. Imi pare rau ca au plecat asa repede in cantonament ...dar poate o gaseste pe "frumusetea" lui cu altu :P

Astept capitolele urmatoare ....pana atunci kissu :*
Doamne... cate se mai intampla pe aici. Am citit sa stiti chiar daca nu am mai dat nici un reply. Imi place si serios eu vreau mai mult, cred ca daca ati putea posta din jumatate in jumatate de ora ar fi cel mai bine :) .
Cel mai mult mi-a placut faza cand Jay intra peste draga si scumpa lui surioara, o gaseste goala si nu isi poate reveni din soc, a fost superba faza aia. Imi place cuplul Josh&Caro [sunt hotarata, cu ei votez]. Kate e o persoana interesanta, deocamdata pusa in lumina de fata cuminte, insa de abia astept sa vad cum o sa decurga treburile, ceva e putred cu tipa asta.
As cere prea mult daca v-as ruga sa faceti capitolele mai mari? Pe bune acum, is prea mici, prea mici... nu imi ajung la nici o masea. Si vreau actiune, multa, buna si frumoasa.
Eu sper ca in seara asta o sa puneti continuarea, ca deh... Teo vrea sa citeasca mai mult de cateva randuri [am zis ca nu imi ajung nici la o masea]
Spor la scris si felicitari pentru ceea ce aveti pana acum.




Ja ne...
Bună. Sorry de întârziere, bla bla, am venit cu cel de-al 9 lea capitol. Sper să vă placă :]].
E scris iar la 1 noaptea, deci vă imaginaţi :]]. Nu l-am corectat încă de greşeli [ fac asta mâine că sunt prea obosită acum :- " ]

D@n@ -- mulţumim că citeşti şi sper să o faci în continuare. Ne bucurăm că îţi place, enorm !
Iar ceea ce simte Jay pentru Kate... O iubeşte, într-un fel şi ea îl iubeşte, poate, sau poate nu :]] aflaţi dacă citiţi D:

Fantasy Eyes
-- WOW, toată lumea o urăşte pe Kate. Mă întreb ce o să simţiţi faţă de ea după ce ve-ţi citi acest capitol..hmmmm Merci că ai trecut pe aici şi că ai comentat >:D<
AoiButterfly -- Scuze Teo, e tot ceea ce am putut scrie la ora asta :]] . Cum o să putem, o să încercăm să creem capitole mai lungi. Mă bucur că ai continuat să citeşti şi că îţi place.

Cât despre celelalte personaje Danny şi David, veţi afla la timpul potrivit cine sunt şi ce rol au în poveste D: . În capitolul ăsta , o dezvălui pe '' adevărata Kate '' , sau doar o parte din ea. D: .
De asemenea, avem un capitol în care Amber este " nervoasă" :]].

Lectură plăcută.
Capitolul 9

- Ok, trebuie să închid acum. Am antrenamente. Ai grijă de tine. Te pup. Da, da. Şi Jay la fel. Pa .
- Pa. Am reuşit să zic înainte ca Josh să închidă telefonul. Am pus micuţul obiect în buzunar şi m-am privit în grabă în oglindă. Purtam o pereche de pantaloni scurţi de blugi, devenise o obişnuinţă să port pantaloni scurţi şi un tricou în stil sport. Tricou primit de la tatăl meu – de aceea era atât de roz. Nu am dat prea mare importanţă, luându-mi o pereche de adidaşi şi coborând rapid scările. Ştiam că prietena mea deja ajunsese în faţa casei.
Trecuseră câteva zile de când fratele meu şi Jay plecaseră în cantonament, aşa că eu am rămas să mă „ distrez ” cu Caroline. Nu că nu aş fi făcut-o. Mă plimba în fiecare zi peste tot. Era plăcut. Dar îmi era dor de Jay, acum că îl revăzusem speram că puteam să dau ochii cu el în fiecare zi şi să primesc zâmbetul său. Presupun că iar eram egoistă, am încercat să îmi alung gândul.
- Uau ! Arăţi foarte bine. Am complimentat-o pe Caro când am ajuns lângă ea . M-a sărutat pe obraz şi am început să mergem la o mică plimbare.
- Mda, mersi. Şi tu. A schiţat un zâmbet plictisit iar eu am privit în altă parte. Tăcere, monotonie. Încă odată mă întrebam cum arătam din spate, eu şi ea. Una lângă alta . . . Probabil ciudat. Adolescenta de vreo 17 ani ( rolul jucat de Caroline ) şi sora ei mai mică , vitregă din cauza trăsăturilor nu prea asemănătoare, în vârstă de 14 ani ( eu ) . Mi se părea amuzant aşa că am împărtăşit acest gând cu ea. Am râs o bucată bună de vreme pe această temă, şi doar atât.
- Hai să mergem la mall, vreau să îmi iau nişte haine şi oricum nu avem altceva de făcut. Şi nu mai am chef să stau în casă; altfel ajung să joc iar baschet cu Jack. Ce dracu’ . E super, dar mai tare e când fac asta cu Josh. El măcar mă împinge, tata mă lasă să câştig. Şi-a rotit ochii, falsând un oftat. M-am mulţumit cu un rânjet drept răspuns, după care mi-a venit în minte o „ curiozitate”.
- De ce nu joci cu Danny?
S-a uitat surprinsă la mine, după care şi-a revenit la expresia de dinainte.
- Nu s-a întors din Anglia, o să vină când începem liceul. Am vorbit cu el ieri. Te salută, a zis că de abia aşteaptă să te vadă. Ştii tu, lucruri de genul.
Mă bucuram să aud veşti de la acela. Nu mai vorbisem cu el de foarte multă vreme, şi îmi era dor de glumele şi cuvintele sale încurajatoare . De el în principiu.
- De abia aştept!
Am exclamat vizibil fericită, făcând-o pe Caroline să grăbească pasul, falsând o stare de furie. Am început să râd, urmând-o. Am intrat în mall şi am cotrobăit după câteva haine, de fapt nu am cumpărat cine ştie ce, dar am probat o mulţime de lucruri. Prin asta vreau să zic : colega mea de „ cumpărături ” a luat fiecare pereche de încălţăminte posibilă, fiecare fustă şi rochie, probându-le doar pentru a se „ admira ” . Cred că o aştepta vreo petrecere „ trăznet ” cum le numea ea adesea. Am refuzat să fac acelaşi lucru aşa că m-am învârtit după ea.
Ziua a trecut destul de repede, aşa că am decis să mergem să mânăm ceva şi să bem un suc, după care să ne îndreptăm spre casă.
- Dormi la mine azi. Am fost anunţată în clipa în care m-am aşezat pe scaun.
- Da, să trăiţi. Am răspuns pe tonul aprobator pe care îl foloseam adesea. A rânjit şi eu nu mi-am putut abţine un chicot.
- Uite cine e aici, dacă nu faimoasa „ zeiţă ” a lu’ Jay. Paraşută cretină. E cu grupu’ ei de păpuşele din plastic. Frate, ce le urăsc pe curvele astea.
- Caro! Nu mai vorbi aşa, ar trebui să îl sprijini, plus că este chiar o tipă drăguţă. Am vorbit şi eu cu ea. Şi chiar dacă nu îmi place să o recunosc, nu ai ce să îi reptojezi. Se mai şi potrivesc...
Nu ştiu cât de hotărât a sunat tonul meu dar eu am încercat să îl fac să pară autoritar. Evident, nu a mers.
- Hai, te rog Amber. Pentru tine şi Adolf Hitler a fost un tip drăguţ, doar că a avut şi el „ momente grele cu mintea ” sau ceva de genu’. Oricum, ţi-am mai zis deja : e o târfuliţă . Eu înţeleg că nimeni nu o crede, pentru că se poartă ca un înger când e de faţă cu iubiţelul ei, dar în rest... În fine, stai să merg să îmi mai iau un suc. Vrei şi tu ceva?
- Nu, nu mai vreau nimic...
Am oftat şi am lăsat-o să plece, privind ezitant spre locul în care se afla Kate şi celelalte fete. Am zâmbit în clipa în care aceasta s-a uitat spre mine – deşi a fost un zâmbet cam comercial. Nu mi-a arătat nicio expresie frumoasă, ci una vizibil indiferentă.
„ Hmm, nu m-a văzut ... ” a fost primul meu gând. Dar am realizat că mă înşelasem atunci când s-a ridicat de pe scaunul său, apropiindu-se mine. După ea au mers şi celelalte fete, nu cunoşteam pe niciuna dintre ele.
- Bună...
Am rostit pe un ton aproape străin dar ce contura o „ veche cunoştinţă ” . Mă întrebam dacă mă mai ţine minte, sau doar este o glumă proastă.
- Hei, blondino. Ce faci aici?
- Ăh, bine. La un suc.. Tu?
M-a privit cu dispreţ.
- Bine. Ai mai vorbit cu Jay?
Nu ştiam ce să răspund la asta. Dacă aş fi spus că „ da, în fiecare zi ” probabil ar fi fost suspicios, deşi normal că nu era ceva de care să se îngrijoreze. Şi dacă spuneam „ nu ” , era evident că miţeam. Nu am răspuns, evitându-i privirea.
- Auzi, altceva vreau să îţi zic eu..
Mi-am întors ochii instinctiv spre ea şi i-am „ găsit” adevărata uitătură. Sau poate nu era adevărata, dar mă speria. Într-un mod ciudat. Stătea încruntată, privind „ urât”, sau „ rău ” . Nimic care să se asemene cu acelaşi chip drăgăstos şi superficial pe care mi-l arătase cu câteva zile în urmă când o întâlnisem pentru prima dată.
- Ce anume?
Am reuşit să spun într-un final, pe un ton politicos ce cred că a sunat indiferent. Am realizat că acest fapt a deranjat-o.
- Uite ce e, păpuşică, eu nu mă joc cu nimeni şi nici cu tine nu o să o fac. Îţi zic clar, Jayson e băiatu’ meu, aici şi peste tot. Pentru totdeauna, şi e doar treaba mea ce face, cum face şi cu cine e. Dacă te prind că te apropii prea tare de el, o păţeşti rău de tot.
Mă deranjau spusele ei. De parcă eu aş fi putut sta departe de Jay doar pentru că iubita lui îmi cerea asta. Eram prieteni, foarte buni. Îl iubeam şi vroiam să fiu alături de el întotdeauna. Roşcata aceasta probabil nu înţelegea ce sunt sentimentele adevărate, ce înseamnă dragoste adevărată.
Am gândit că poate e doar gelozie. Asta trebuia să fie, sau doar o glumă proastă. Îmi venea să întreb asta. Dar ea a continuat să vorbească fără a-mi da o adevărată şansă să dau un răspuns.
- Aşa că, stai departe de el mironosiţo. Nu e doar o glumă, ce credeai? Că o să mă port frumos cu fata de care îmi vorbeşte într-una? De parcă îmi pasă mie că vă aveţi voi doi ca fraţii, mă bucur că nu are vreo legătură de-asta de sânge ca să trebuiască să suport. Sunt doar eu şi Jay, nu avem nevoie de prietenii lui. Ai face bine să înţelegi asta, nici el nu are nevoie de tine . Îi stai doar în cale.
M-am ridicat de pe scaun, fără să gândesc gestul şi curând m-am aflat în faţa ei. Am regretat-o o secundă mai târziu. Se vedea diferenţa de înălţime. Dacă aş fi avut cuvinte urâte, aş fi înjurat în gând. Dar mi-am păstrat calmul şi am privit-o sfidător.
- Piticanie.
Acest cuvânt nu mai suna, brusc, atât de simpatic. Atunci când era rostit de brunet era un cuvânt superb.. Îmi alina urechile şi chiar îmi făcea plăcere , mă bucuram că aveam această înălţime şi că puteam fi strigată aşa de către el. Nu vroiam să o las pe roşcata aceasta prefăcută să îmi fure toate lucrurile frumoase. Nu ! Orice, dar nu el.
Înţelesesem de mult asta în sufletul meu.
- Jay e doar al meu, căţeluşul meu. Pricepi?
- Căţeluş, pe naiba! Jay nu este un animal , nu este un obiect pe care îl „ ai ” . Încetează să mai vorbeşti despre el de parcă ar fi un nimic pe care îl ai în posesie. Eu şi cu el suntem prieteni şi vom rămâne mereu împreună. Nu îmi pasă dacă ţie îţi convine sau nu, Kate. Nu o să mă depărtez niciodată de el!
Am putut deosebi în sfârşit tonul meu „ nervos ” de cel adevărat caracterizat astfel. Deşi tonalitatea vocii mele era încă subţire, de parcă nu puteam ridica glasul şi nu puteam întări autoritatea , părea tot copilăros. Şi totuşi, diferit. Pentru că aşa o simţea şi sufletul meu. Şi folosisem şi un cuvânt urât . Nu îmi amintesc când mai făcusem asta...
Atunci m-a pocnit. Da. Palma acesteia s-a aflat curând pe obrazul meu drept , şi a durut. Am simţit sângele urcându-mi până spre acel loc, de parcă se strânsese tot lichidul din corpul meu într-acolo. Ardeam. Dar nu aveam sete de răzbunare, vroiam să pun punct doar prin cuvinte, şi să terminăm discuţia asta. Nu aveam de gând să renunţ la amiciţia lui Jayson, pentru nimic în lume. Mai ales acum când îl numise „ căţeluş ” . Şi când el o credea „ zeiţă ” . Într-adevăr, nu merita adoraţia lui.. Îmi venea să plâng. Şi cred că aş fi făcut-o, pentru că deja mâna mea stătea alipită de obrazul rănit, dacă nu ar fi venit „ salvatoarea ” mea.
Palma ce fusese aruncată asupra mea fusese întoarsă acum. Răzbunare, poate. Dar ştiam că îi făcuse plăcere să îi returneze favoarea. Şi palma lui Caroline este grea, din câte am înţeles de la fetele bătute de ea. Prin acelaşi gest pe care îl făcusem şi eu, Kate şi-a pus mâna în jurul feţei.
- Uite ce e, curvuliţă, dispari din faţa mea până nu te fac file. Ai noroc că nu e văru-meu în oraş, că până acum erai arsă. Dar se întoarce, şi asta nu rămâne neplătită. Căţea.
Nu am reuşit să aud dacă a mai spus ceva, pentru că am fost luată de mână şi îndreptată spre ieşire. Am tăcut, mergând în spatele ei, în drumul spre casa sa. Nici ea nu a zis nimic o perioadă bună de timp, lăsându-mă să vărs aceleaşi lacrimi în continuare. Apreciam asta. Începusem să plâng, şi nu din cauza durerii. Nu puteam găsi un adevărat motiv chiar acum...
- O s-o plătească , Amber. Totuşi, am fost uimită.
- Ăh? Am schiţat apropiindu-mă de ea, şi ştergându-mi ochii, încercând să opresc bobiţele lipicioase ce îmi cădeau pe piele. Mi le-a şters bruneta.
- O să vadă ea, doar să se întoarcă văru-meu. Nimeni nu se atinge de tine. Căţeaua o s-o păţească rău de tot, o să am eu grijă de asta. Era nervoasă, un ton atât de greu de suportat pentru mine . Nu mă speria, dar mă îngrijora. Pentru bunăstarea persoanei sale.
- Ştii bine că nu vreau aşa ceva, i-am dat răspunsul meu, aşa că nu mai contează. Am anunţat-o deja, poate să facă ce vrea. Şi eu voi face la fel.
A stat uimită lângă mine preţ de câteva secunde ,şi nici eu nu m-am mişcat până ce nu am întrebat un „ S-a întâmplat ceva? ” pentru a o face să clipească.
A început să râdă într-un final, grăbind pasul. Am urmat-o.
- Nu te-am mai văzut atât de hotărâtă până acum. Şi să ştii că am auzit acel „ la naiba ” , să nu se mai întâmple.
M-am înroşit.
- Îmi pare rău. A fost o scăpare urâtă din partea mea... Doar că m-a... enervat.
- Uau. Şi unde e acea Kate drăguţă ? Dar ce a vrut, oricum?
Am încercat să nu iau în seamă cuvântul „ drăguţ ” . Era evident că mă înşelasem, nu ştiam dacă să mă bucur sau nu că o făcusem.
- Să nu mă mai apropii de verişorul tău, pentru că este „ animăluţul ” ei . Nu am acceptat să îl văd sub forma unui câine.
A început să râdă la cuvintele mele, punându-şi o mână în jurul gâtului meu.
- Mda, nu e un canin, într-adevăr. Şi, ce ne facem? Îi spunem sau nu de întâmplare ? Trebuie să afle.
- Nu ! Am răspuns ferm încăpăţânată.
- Uau. Ce ton. Ok, ok. Deci? Ce facem? Îl lăsăm să fie batjcorit?
- Dar nu este. Ştii.. Eu cred că dacă o să ne „ băgăm ” nu va mai vorbi cu noi, se va supăra. Va afla, mai devreme sau mai târziu. Eu nu voi merge cu bârfa la el, dacă mă va întreba cum mă trateză aceasta, îi voi răspunde adevărul. Dacă nu, voi tăcea. Nu vreau să fiu motivul despărţirii lor.. Şi ca apoi el să mă urască tot pe mine..
- Cine te mai înţelege? ! Ştiam că era o întrebare retorică.
- Tu ! Am răspuns categoric , provocându-i un oftat în sens de : „ Oricum nu am de ales .”

Nu am ştiut ce s-a întâmplat cu mine. În mod normal nu aş fi acţionat aşa, dar mă deranjaze. Pentru că nu vroiam să nu fiu alături de brunet, orice s-ar fi întâmplat. Îi promisesem că nu îl voi lăsa singur, şi eu mă ţineam de cuvânt... Nu era acesta faptul, dar şi eu îl vroiam lângă mine. Am adormit cu gândul la o întrebare : „ Cum se poartă Kate cu tine? ” ... Nu ştiam dacă îi puteam spune adevărul...
Waw,ce capitol lung.
Chiar ca toti o uram pe Kate, dar acum parca Amber a gresit si ea... e prea blanda. De ce sa nu-i spuna lui Jay despre palma pe care a primit-o? Daca chiar il vrea ar trebui sa lupte pentru el, nu?
Eu personal ma ofer sa o "rezolv" pe Kate :die:. Deja intrece masurile cu aroganta ei. Se crede buricul pamantului?

Dar e un lucru pe care nu il inteleg, cum adica Amber are 14 ani? Ce cauta la 14 ani la liceu?
Ma rog, oricum e un capitol frumos, si pana la urma daca n-ar fi personaje negative n-ar mai fi actiune, asa ca mai bine sa existe si o parte intunecata(cu toate ca personajele de genul acesta sunt cam enervante:10: ).

:bye: and good night.:*:x:*

Din nou prima :yes:........ cred ca o sa ma obisnuiesc:ha:
wow....ce capitol lung :X ...
Deci se pare ca acum am motive intemeiate sa o urasc pe Kate aia ...de fapt chiar ma bucur ca si-a aratat adevarata fata , ca sa nu o mai creada Amby "un ingeras" .Hmm...Amby are 14 ani ? :|: cam ciudat sunt cateva chestii care nu prea se leaga , intre partea I si a IIa :|:...sau poate doar mi se pare mie T_T .
Sper ca macar Caroline va fi fata isteata si ii va spune lui Jay adevarul ...daca nu ii smulg paru lu' Kate chiar eu X(.

Astept urmatorul capitol , fetelor :X


Bye & kissulet:*
S-a produs o neînţelegere. Amber are 16 ani [ acolo am zis doar că pe lângă Caroline, care părea de 17 ani -- dşi avea 16-- era părea de 14 :]]]. ] Dar are 16 ani =).
Ştiu că nu e rândul meu să postez, dar dat fiind că Denny nu poate intra azi, am zis să vă aduc un capitol extra. Dacă nu vă place, îmi puteţi da cu el în cap :]].
@ Kripterya --O s-o păţească =]] şi Kate, odată şi-o dată. O să aflaţi mai multe despre ea. Cât despre Amber, aşa a fost toată viaţa. Îţi dai seama că nu poate reacţiona mai urât de atât momentan. Dacă a trăit toată viaţa într-un internat, a fost " educată " să se poarte aşa. Caroline nu este asemenea pentru că la vacanţe venea mereu acasă, şi avea alte anturaje. În plus ,acestea au personalităţi diferite :]]. Enfin X: merci că citeşti ;;]
@ Fantasy Eyes -- Veţi vedea cum va " afla " Jay de Kate, şi de tot restul :]]. trebuie doar să citiţi. Merci mult de commnet.

În capitolul acesta aflaţi cine este Danny
D:
Capitol EXTRA – Caroline


- Caroline, trezeşte-te!
- Ă?
- Trezeşte-te!
Auzeam vag vocea cuiva încercând să tragă de mine, să mă deranjeze din somn. Am deschis ochii , deloc larg, şi am privit. Am văzut imaginea unui băiat cu părul brunet uitându-se fic la mine, şi încercând să mă tragă din pat, vorbindu-mi. I-am înlăturat mâinile şi m-am întors pe cealaltă parte încercând să adorm la loc. Dar nu am mai putut face acest lucru, o pernă aterizând în capul meu.
- Ce dracu?
Am scos cu jumătate de gură, ridicându-mă în şezut. Atunci am realizat pe cine văzusem. Am început să râd singură . S-a apropiat de mine şi m-a îmbrăţişat.
- Ce urât vorbeşti, mai rău decât ultima oară când te-am văzut. A râs şi el şi eu l-am privit în ochi. Pur negrii , de parcă mă uitam în oglindă.
- Ce faci aici? Am scos într-un final rânjind. Credeam că ai plecat de tot . Păcat.
A chicotit, înţelegându-mi gluma şi a ieşit din cameră.
- Te las să te trezeşti, vorbim după.
Am mers în baie, fără prea mult entuziasm şi mi-am urmat ritualul de dimineaţă.
De obicei dau importanţă trezirii de dimineaţă, dar azi nu prea aveam chef. Dat fiind că am luat o pereche de pantaloni de trening pe mine – la întâmplare, şi un tricou asemenea. Mi-am aranjat puţin părul şi am ieşit din cameră, mergând în sufragerie. Nu era nimeni. Tata sigur era la serviciu şi mama probabil la fel. Mi-am dat ochii peste cap, mergând în bucătărie. Eram un dezastru în acel domeniu, m-am bucurat să-l văd pe brunet pregătind ceva de mâncare. M-am pus pe scaun şi am aşteptat zâmbind.
- Cum ai rezistat atâta vreme fără mine? A chicotit.
- Mi-a dat Amber să mănânc.
Expresia feţei sale s-a schimbat, întorcându-se spre mine. Vizibil foarte fericit, mă bufnea râsul. În fond, doar eu ştiam cel mai adânc secret al lui, şi profitam întotdeauna de el. Nu eram fată rea, dar nici Sfântă nu mă vedeam.
- Şi, ea ce mai face?
Mi-am dat ochii peste cap, întinzându-mi mâinile .
- Extraordinar. Nu mai merge nici ea la internat, aşa că ne-am transferat la liceul la care merge „ toată lumea ”. Într-un final, mă săturasem să stau la mănăstire.
S-a întors spre ceea ce pregătea, şi mi-a pus o farfurie în faţă. Iami, micul dejun. Am început să mănânc fără a spune „ mulţumesc” , sau altceva. Mă cunoştea aşa că nu era cazul să fiu politicoasă.
- Atunci e bestial. De abia aştept să o văd, dar trebuie să plec în Washington mai pe seară, şi mă întorc luni. Exact când începem liceul, o să profit atunci să vorbesc cu ea, presupun.
A zâmbit, luând şi el loc la masă. Am privit ceasul din bucătărie, şi am realizat că de fapt luam prânzul. M-am uitat înapoi spre el.
- Cum a fost în Anglia?
- Mişto, cred. Ştii că am mai fost şi acum trei ani, am colindat o grămadă. Am fost acasă la Theodor, m-a dus peste tot. În fine, i-am zis şi lui să treacă pe aici vreodată. Apropo, mi-a zis că îi e dor de tine. Ar trebui să îi trimiţi un mail, eşti singura amică pe care o are.
Mi-am amintit de blondul cu care obişnuiam să ies de multe ori; vizitam Anglia destul de des, şi aşa îl cunoscusem şi pe Theo. Singurul băiat de care nu fusesem atrasă fizic, sentimentul fiind reciproc. Am aflat mai târziu că eram singura fată prietenă pe care are. M-am bucurat într-un fel.
- Aşa o să fac. Şi tu, nimic?
M-a privit oarecum surprins de întrebarea mea. Am chicotit.
- Special vreau să zic.
A revenit la expresia normală a feţei, ridicându-se de la masă. Deja terminase de mâncat?
- Ce altceva special? Ştii că întrebarea nu are rost oricum. De ieşit am ieşit, cum era evident. Doar atât.
Am dat aprobator din cap, cerând încă o porţie. Probabil era uimit cum de mâncam atât de mult. Hei, sărisem peste micul dejun. Şi profitam de faptul că nu mă îngrăşam prea repede; şi cu exerciţiile pe care le făceam ,cred că era greu să o fac. S-a uitat întrebător la mine cu o faţă de : „ eşti sigură? ”.
- Dă-mi odată să mănânc, mor de foame.
- Nu te-ai schimbat.
Nici el nu o făcuse, în unele privinţe. Neluând în cosiderare aspectul fizic. Mă întrecea cu vreo 3 centimetri, la naiba. Mă obişnuisem să avem aceaşi înălţime , de mult acelaşi aspect...
Mi-a pus farfuria în faţă, şi a plecat spre sufragerie. După ce am mâncat, am strâns masa – ceva ce nu fac decât foarte rar, şi m-am dus spre locul în care stătea acesta. M-am aruncat peste el pe canapea şi am început să mă „ bat ” cu el, în glumă. Desigur că nu s-a lăsat şi mi-a continuat şi el jocul. După câteva minute de „ wrestling” , ne-am aşezat şi am aprins televizorul . M-am băgat lângă el şi acesta m-a îmbrăţişat. Era cald ca întotdeauna.
- Danny băiete, mi-a fost dor de tine.
A început să râdă la auzul vorbelor mele şi eu am scos limba la el.
- Şi Jay? Ce a mai făcut? Tot cu bunăciunea de Kate e?
I-am adresat o uitătură „ furioasă ”.
- Stricata? E mai bine? A început să râdă.
Am aprobat din cap.
- Mda. A cunoscut-o şi Amber. Ghici ce părere a avut prima dată despre ea?
Oricine o cunoştea pe simpatica şi adorabila mea prietenă ar fi ghicit. Adevărul era că o iubeam, era singura fată în care aveam încredere – totală. Şi era atât de adorabilă, ca o păpuşă. Era evident că vroiam să o protejez. Inconştient mi-a venit în minte imaginea lui Kate lovind-o. Curva. Dar urma să mi-o plătească, cu vârf şi îndesat. Încă nu ştiam cum..
- „ Super drăguţă şi simpatică . Fata potrivită pentru Jay . Aş vrea să fiu şi eu ca ea.. ” , ceva pe acolo. A rostit pe un ton dezaprobator.
- Mda. Chiar aşa. Dar a descoperit şi adevărul.
S-a depărtat puţin de mine, ridicându-se şi punându-se în faţa mea. S-a aplecat pe genunchi şi ochii ni s-au întâlnit.
- Kate a lovit-o. O palmă într-un loc public, doar pentru că cică „ a înfruntat-o ”, „ să stea departe de Jay ”, porcării d’astea. Amber a zis chiar şi „ la naiba ” . A început să râdă odată cu mine. Era ceva rar să facă asta. Totuşi, Danny s-a enervat.
- Şi nu ai băgat-o deja în spital? Ce dracu’, nu eşti Caroline pe care o ştiu eu.
- Încă.
M-a privit diabolic.
- Aşa da. S-a întors şi s-a îndreptat spre dormitorul său. L-am urmat cu privirea, aşteptându-l în hol. A ieşit cu un rucsac şi o pungă de cadou. Mi-a aruncat-o, iar eu am scos repede conţinutul. Era un trofeu cu o „ persoană ” într-o poziţie de karate. Am strâns-o la piept, vizibil mulţumită.
- Am luat-o când am fost în Anglia; locul I şi ai uitat să îţi iei premiul? Cred că te-a enervat prea tare Viviane pe atunci.
- Îhî. Am lăsat o urmă tristă pe faţă amintindu-mi de cele petrecute acolo. Practic, de când mersesem la un turneu de arte marţiale mi s-a întâmplat să nu mai am încredere în nicio fată, cu excepţia lui Amber.Vivi era presupusa mea prietenă, care mi-a suflat iubitul – ceva ce nu era atât de important , m-a făcut aproape să pierd concursul, s-a băgat pe sub pielea lui Theo spunând minciuni despre mine, şi în ultimul rând a încercat să îl înşele pe tipul care îmi plăcea mie cu Danny. De parcă o puteam ierta. Oricum îşi primise bătaia pe vremea aceea.
- Hai, nu te întrista. Eu plec, ne vedem peste vreo două zile. M-a sărutat pe obraz şi eu am făcut acelaşi lucru, îmbrăţişându-l. Am mai privit încă odată acele trăsături, şi parcă eram eu în varianta masculină. Mi-a citit gândurile.
- Normal că arătăm la fel, doar suntem gemeni Caro. Obişnuieşte-te cu asta. A râs, ridicându-şi tricoul şi întorcându-se cu spatele la mine. Pe partea dreaptă a spatelui în sus, aproape de umăr avea tatuat doi scorpioni identici. Unul lângă altul. Am ridicat şi eu bluza, şi în josul burţii, tot în partea dreapta aveam imprimat acelaşi tatuaj ca şi el.
Scorpionul era zodia „ noastră ” şi acei „ doi ” erau simbolul nostru, ceea ce ne definea. Pentru că noi, eram fraţi gemeni. În josul tatuajului scria discret C&D ( eu mă născusem prima ) . De aceea aveam eu numele cu „ C” , iar el cu „ D” , ca în ordinea de la alfabet. Părinţii noştrii erau destul de inspiraţi. M-a salutat încă odată şi a plecat.
- Pa, viperă. A scos limba la mine.
- Hei! Am ţipat după el, s-a întors privindu-mă inocent.
- Bine ai venit.
- Sigur. Mi-a arătat acea faţă călduroasă pe care o adoram
Nu îmi plăcea să o ador , dar îmi adoram fratele. Am decis să merg să dorm la loc, dar mesajul pe care l-am primit mi-a furat acel prilej. Era de fapt un mesaj cu o imagine ataşată.

„ Hei, bestie. I-am bătut măr pe tipii ăia. Îmi datorezi un sărut. :]].
Uite şi o poză, să nu ne uiţi "

Era el şi Jay zâmbind, pe terenul de baschet. Nu îmi plăcea deloc să o recunosc,dar mă înnebunea. Într-un fel inexplicabil. Îmi plăcea să cred, sau vroiam să o fac, că nu e doar atracţie fizică.
La naiba, ştiam că atunci când îl voi revedea nu mă voi putea abţine, în fond cine îi putea rezista lui Joshua Settle?
yupyy.....alt capitol nou :X....si imi place ....multumesc pentru lamuriri...
Deci Danny e fratiorul lui Caro ...super....si ii place de Amber :-? ? nice....dar il prefer pe Jay ...mereu ma atrag povestile de dragoste mai dificile :D...
Sper ca Joshua isi va primi sarutul de la Caro....si chiar nu m-as supara daca i-ar cere si Jay unul lui Amber :X. Abia astept sa se intoarca cei 2 din turneu .

AStept urmatorul capitol :* ...bye & kissu
Mi s-a sters comentul, dar nu e nimic:)) mi s-a intamplat asta de 10000 si una de ori , il reincep
Deci am terminat acest fic ieri:D sambata si duminica am avut ce face , hmm nu sunt mare amatoare a ficurilor non yaoi, dar acesta merita citit, mi-a placut mult si primul sezont, dar al doilea Doamne pare ceva si mai si, nu zic ca primul nu e la fel d de tare, insa...cu atatia inamici si iubiri si rude si prieteni aici e pur si simplu senzational si ma face sa imi plac si mai mult
Imi place Jay, dar si Josh:x si Caroline, normal si Amber, sunt curioasa cum o sa afle Jay de nesuferita de kate, en fin...personajul meu preferat e Danny:)) Nu stiu de ce, dar il ador pe tipu asta( si doar a fost prezentat acum si aici:D dar a devenit personaju meu preferat) vreau sa il bagati in mai multe:)) Vreau sa apara
Asa..imi place cum decurge actiunea, nu e grabita, dialog e si inca foarte bun, descriere de asemenea, greseli...am mai vazut unele de tastare...dar sunt din pura neatentie sunt sigura
Deci in concluzie: Ador ficu asta , asa k fetelor haideti la scris;)) Lasatio in colo de scoala, ce merita atata strofocare
Ast capitolul urmator, Kissu si spor la scris:D
Deci nu imi vine sa cred… Iar mi s-au sters posturile:cry:
In fine il mai pun inca odata:-j, noroc ca il aveam salvat, mi se intampla de multe ori sa imi cada netu cand postez un coment asa ca iau masuri de precautie
So:
Gomenasai ca am intarziat, dar nu prea am avut timp sa postez, am ramas in urma cu multe capitole, dar va asigur ca le-am citit pe toate. Raman o cititoare fidela:10:
In primul rand as vrea sa va rog ceva(daca se poate)... Eu deja is pierduta-n spatiu. Nu mai inteleg cati ani are Amber, Caro, Jay si Josh. Bine stiu ca is cam aiurita dar acum chiar nu mai stiu:10:. Ati putea va rog frumos sa ma lamuriti si pe mine care cati ani au si pe ce clasa sunt:pls:
Revenind la continuarile pe care eu le-am pierdut... Minunate, ce altceva sa mai zic:10:
E adevarat ca nimeni nu o suporta pe Kate, dar pe mine(cred ca is singura) deja incepe sa ma enerveze si Amber. E o proasta cu "P" mare. Eu inteleg ca e timida si ca il iubeste foarte mult pe Jay si vrea ca acesta sa fie fericit, dar gandirea ei deja incepe sa semene cu cea a unei fete obsedate de fericirea celui pe care il iubeste... Cum poate o fata sa fie chiar atat de naiva, incat sa nu ii pese asa de tare ca a fost lovita si sa nu vrea sa-i spuna lui Jay ca defapt iubita lui este o mare C***A!!! Cum?:crazy:
Eu de eram in locul ei, Kate nici nu stiu daca avea norocul sa mai traiasca pana ce sosea ambulanta, sau ajungea direct la morga... Ma enerveaza, pur si simplu ma scoate din sarite ca ea se comporta asa si ca nu ii pasa de propria ei fericire. Cica chiar si atunci cand se gandeste ca i-ar placea ca ea sa fie impreuna cu Jay si nu IDIOATA ai, tot ea ii aia rea... Ohh, nu am voie sa ma gandesc asa si chestii de genu asta~x(
Ma enervez la culme cand citesc asa ceva. Asta imi demonstreaza ca prostia omeneasca nu are limite... Singurul personaj feminin din acest fic, adica din sezonul doi, de care imi place este Caroline. Ea cel putin are minte si stie sa se apere si sa isi ceara drepturile nu ca Amber. Urasc persoanele care is asa de naive si prostute. Mi se pare ca nu are personalitate, ca este o papusa pe care toti o manevreaza dupa bunul lor plac.
Hmm Caro are un frate geaman, nu vreau ca Amber sa fie cu el! Daca ii place de Jay sa stea si sa sufere ca o proasta, asta merita dupa ce ma enervat pe mine cu comportamentul ei de papusa de plastic...
In schimb vreau sarutul dintre Caroline si Joshua. Ei mi se par perfecti, facuti unul pentru celalalt. O ador pe Caroline, cel putin ea stie cum sa se comporte nu ca "altele"...
Stiu ca is cam rea(adica foarte rea) in legatura cu Amber, dar sincer nu imi pasa. Is genul ala de persoana mai irascibila si mai sadica, care daca vede ca cineva chiar nu vrea sa faca nici un efort pentru a fi fericit si pentru a realiza ceva in viata , nici nu ii poate dori acelei persoane fericire. Pff, daca vrei sa suferi, sufera draga si lasa-l in pace pe Jay, poate isi gaseste o alta fata(nu imi convine nici ideea ca el sa ramana cu Kate) si o sa fie fericit. Idioata de Amber sa planga si cu lacrimi de crocodil, mie nu imi mai pasa. Daca nu isi schimba comportamentul si nu devine o persoana care sa stie sa isi apere drepturile si sa se comporte ca o fata normala, nu ca o maicuta, care nu are voie sa faca sau sa zica nimic rau, pe mine nici in cot nu ma doare de ea.
Imi cer scuze inca odata ca am intarziat asa mult...
Gambate:*:*


Btw: Stiu ca multe persoane o sa ma urasca pentru ce am zis despre Amber, dar asta e parerea mea. E o papusa fara creier...
Am venit si eu cu capitolul 10. Imi pare foarte rau ca nu l-am scris mai repede, dar azi am avut Teza la Roamana si a cam trebuit sa invat. ^^' Sry incaodata pentru intarziere. Dar sunt aici, cu un capitol ...nou :)).

Fantasy Eyes -> Mersi mult ca citesti acest fic. Lui Danny cam ii place de Ingerul meu. :)) adica a lui Jayson. :)) Ma rog tot al meu e. Sper sa-ti placa acest capitol.
Yaku-chin -> Nou cititor >:D<. Multumesc ca-ti place aceasta poveste si ca ai inceput sa citesti. Da, Danny o sa fie prezent in aceasta poveste detul de mult si cu o amprenta mare. Mai mult nu zic b-). Sper sa-ti palca acest capitol si sa comentezi incontinuare.
Wildrose -> Vai, imi pare rau ca nu-ti place de Amber. Dar am o intrebare ... nu e mai simpatica povestea cand iubirea e cam imposibila ? Si fata nu incearca sa lupte ? Totusi .. stii [sau nu stii] Jay, deocamdata, o priveste ca pe o sora. Cum ar fi, ca propia lui sora sa-i spuna ca il iubeste, dar nu ca pe un frate ? Mie cel putin nu-mi plac aceste treburi. Sry ca nu iti place de Amber, dar sa speram ca pe parcurs sa-ti lasi 'ura' deoparte. Mersi ca citesti >:D<

Multumesc deasemenea si celor care citesc dar nu dau comm-uri.

Enjoy.

Capitolul 10

Priveam pierdut terenul de baschet de mult timp gol. Am cascat lung si plictisit. Eram obosit, obosit de toate, de antrenor de meciuri de tot rahatul acesta. Totusi imi placea ca ma voi intaorce acasa victorios. Josh era si el langa mine prostindu-se cu Caroline, ii trimitea tot felul de mesaje, mai nedecente, pe care prefer sa nu mi le amintesc. Gandul imi statea intr-un ba la Kate, ba la Amber, era ciudat. M-am bucurat foarte tare cand Kate mi-a spus ca s-a intalnit cu Amber la mall si ca s-au inteles foarte bine. Ma bucura faptul ca fiintele cele mai importante din viata mea, pe langa mama desigur, se intelegeau asa de bine. Cine ar fi crezut ? Iubita mea, si cea pe care o vedeam ca pe o sora sa se inteleaga mai mult decat bine ? Pierdut printre ganduri nu l-am auzit pe Josh in timp ce ma striga. Cand am revenit cu picioarele pe pamant din lumea mea, am plecat cu prietenul meu cel mai bun spre hotelul din N.O. , penultimul oras al cupei. Am ajuns destul de repede la aceea cladire unde stateam pentru inca o noapte. In seara asta aveam sa iesim sa sarbatorim, asa ca indata ce am ajuns ne-am bagat la dusuri. Odata ce a fost randul meu, am simtit cum 50 de kg cad de pe mine. Oboseala si stresul ma duceau in culmea disperarii. Strigatele antrenorului inca imi erau imprimat in minte 'Ca asta nu e bine!', 'Da mingea cu mai multa forta ca nu esti o fetita. ' si tot deastea. Era enervant, mi-ar fi placut sa-i dau un pumn peste fataul ala. Am iesit de sub dus si mi-am infrasurat un prosop pe langa mine iar cu altul am inceput sa-mi sterg parul. Am iesit din baie mai apoi intrand in camera unde Josh era disparut. Presupun ca a mers la restaurat sa manance ceva pe ascuns sa nu-l vada antrenorul. Tipic pentru el. Deschid televizorul si pun pe stiri. Crime, jafuri si toate cele subre, doar atat puteau sa dea la televizor. Genial ! Mi-am luat telefonul si am observat ca aveam un mesaj de la Kate. Inima a inceput sa-mi bata cu putere, la naiba ! O iubeam, si printr-un simplu mesaj ma puneam asa, dar cand o aveam in fata.

Ce faci, iubitule ?! Cand o sa vii acasa ?


Am ras, deja ma astepta. Imi simtea lipsa precum i-o simteam si eu, a ei si a lui Amber. Am mers spre valiza si am inceput sa-mi aleg niste haine. Din fericire am putut sa 'salvez' cateva haine din mainile mamei, ma refer la faptul ca ea imi pusese doar haine super groase. Mi-am luat camasa alba pe mine si apoi mi-am tras pantalonii negrii. Mi-am luat niste sosete si peste o pereche de adidasi. Mi-am incheiat camasa doar pana la al 2-lea nasture de jos lasandu-mi pectoralii la vedere. Mi-am aranjat putin parul iar apoi am iesit din camera inchizand usa cu cheia. Am mers pe holul lung si decorat cu mult stil, dar sunt sigur ca matusa Elisse ar fi facut minuni pe aici. Am inceput sa rad in sinea mea gandindu-ma daca Amber a mostenit simtul artei de la ea. Am coborat cu liftul pana la parter unde ma astepta Josh infulencand o portie de carotfi prajiti de zori. Am inceput sa rad la vederea lui. Am stat cu el pana cand a terminat de mancat si am mers in holul principal unde ne-am intalnit cu restul echipei. Parfumati si imbracati eram gata de actiune, sau cel putin ei. Eu aveam pe cineva acasa care ma iubea. Indata ce am ajuns in club atmosfera a inceput sa se incinga, era doar noua si jumatate si deja era destul de multa lume. Am stat cu Joshua la bar si savuram dintr-un pahar de tequila, o bautura cam tare pentru altii, dar perfecta pentru mine. O satena destul de draguta se apropie de Josh si il invita la dans. Saracu' baiat mult prea dus de val, s-a dus. Avea sa fie o noapte lunga pentru el. Poate printr-o baie, sau cine stie, chiar in camera noastra. Am zambit la vederea lor. Vad cum o bruneta se apropie de mine, aproape ca ma apuca scarba cand o vad atat de sumar imbracata.

- Vii la un dans ? m-a intrebat ea cu o voce parca de copila de saisprezece ani.
- Nu ar trebui sa dormi la ora asta ? am intrebat-o zambind.
- Poate, dar am chef sa dansez cu tine ! mi-a spus si m-a prins de mana.
- Tu ai, eu nu. Cauta-ti altul. i-am spus enervat tragandu-mi mana.
- Te rog ! m-a implorat din priviri.
- Fetito, nu intelegi ca 'nu' e nu ? Sau vrei sa fiu si mai vulgar ? am intrebat-o ridicand tonul considerabil.

Am simtit cum privirile oamenilor erau atintite asupra mea, i-am simtit mana lui Josh pe umarul meu incercat sa ma impinga de acolo. Am iesit nevos din acel club de rahat. Ce naiba era cu mine ? Puteam sa accept pur si simplu.

- Ce dracu e cu tine ? m-a intrebat Josh uitandu-se urat.
- Nu stiu ! m-am rastit catre el.
- Du-te inapoi ! l-am indemnat.
- Nu, stau cu tine frate. Habar nu am ce e cu tine si am sa te las singur.
- Atunci hai inapoi in camera.
- Asa sa fie. mi-a spus zambind.

Acum, si alte dati s-a dovedit ca el chiar era de partea mea. Am mers amandoi in liniste pana in camera, acolo m-am trantit pe pat fara sa imi dau jos hainele sau incaltamintea. Voiam sa dor, si sa dorm si iarasi sa dorm. Am adormit, asta stiu cu singuranta, dar nu stiam cand a trecut asa timpul. M-am trezit pe la vreo opt, eram obosit, mama dracului. M-am ridicat de pe pat si mi-am dat hainele jos. Mi-am luat un short si niste bermude plus niste shuzi. Nu stiam, cand si cum s-a trezit Josh dar se pare ca lipsea cu desavarsire. Am iesit din camera iar apoi am coborat la micul dejun. Mare mi-a fost surpriza sa-i vad pe toti jos, la masa, cu cate o cafea, si cu niste ochelari de soare. Clar ca s-au imbatat aseara.

- Buna dimineata, raza de soare ! m-am adresat cu batjocura.
- Buna pe naiba ! a exclamat Josh.
- Eh, se pare ca cel ce e cuminte nu sufera dimineata. le-am spus facand pe inocentul.
- Cuminte ? a inceput Josh sa rada. Nu ma fa sa rad.
- Deja razi. ii spun sarcastic.

Imi comand un sandvis cu sunca si cascaval plus un suc natural de portocale. Doar de ochii antrenorului, imediat ce pleaca de la masa imi comandam si eu ceva 'decent'. Din pacate nu s-a dezlipit de noi deloc, si a venit ora ca sa luam autobuzul spre Philadelphia, ultima oprire, iar apoi Boston ! Eram prea nerabdator. Am vorbit cu ingerul meu roscat la telefon cam vreo treizeci de minute, iarasi a inceput sa-mi povesteasca depsre prietenii ei. Dupa ce am terminat conversatia cu ea, m-am decis sa o sun pe piticania de Amber. Ii formez numarul destul de rapid, l-am memorat fara nicio problema.

- Salut piticanie ! Ce faci ? o intreb zambind.
- Buna, Jay ! In principal bine, tu ? mi-a spus vocea angelica din telefon.
- In autocar, plictisit, alaturi de Josh, care sta sa moara. am spus razand.
- O Doamne ! Ce are Josh ? m-a intebat speriata.
- O betie, nimic mai mult. am inceput sa rad si mai tare.
- Ce frate mai am si eu ! a exclamat cu un ton 'suparat'

Am zambit, am mai schimbat vreo doua trei vorbe cu ea, iar apoi am inchis telefonul. Avea sa fie un drum lung, iar finala ne solicita la maxim. Trebuia sa castigam, nu degeaba am parcurs acest drum nu ?


Nu stiu ce greseli am ... :- ??. Nu am corectat.
yupyy....capitol nou....cat l-am asteptat :X:
DEci....intr-adevar,,,ai cateva greselute, dar avand in vedere cat am asteptat capitolul...pot spune ca acestea nu conteaza prea mult...insa o sa mentionez cateva ;)):
"pierdur" - pierdut
"eram obosit, obosit de toate[...] " -Eram obosit, obosit de toate [..] ( litera mare)
"intaorce"-intoarce
"nedecente" - de fapt...opusul este "indecent" :P
"intr-un"- cred ca intr-una
"imfrasurat"-infasurat
"subre" - subiecte cumva ...? :-?
"- Vi la un dans ?" - Vii la un dans ?
Ar mai fi cateva greselute, dar mai las si pe altcineva sa le caute :P:...Asa...deci acum sa zic ce m-a suparat...adica minciuna lu' Kate....auzi la ea, cica se impacafoarte bine cu Amber....si Amber nu stie sa zica adevarul....ii canta in "struna" la prefacuta aia....off...daca eram eu in locul lui Amby :(:...ii smulgeam parul :|:

ASa ...deci baietii se intorc acasa in urmatorul capitol,...nu ? :D: Abia astept...si sper sa vina curand

Bye & huggs >:D<
Hello, am lipsit cam mult nu? Sorry....
Eu nu pot sa spun ca o urasc pe Amber, dar pe Kate cu siguranta :die:
Acum am inteles cine este Danny, deci nelamuririle mele nu mai exista:10:.
Astept cu nerabdare sa inceapa noul an scolar(in fic, nu in realitate, normal:))), cred ca vor fi foarte multe rasturnari de situatie, mai ales pentru ca Amber nu a mai avut de-a face cu o scoala "normala", dar vor Jay si Josh langa ea. Imi place Caroline, este foarte tupeista, nimic nu-i sta in cale, cu exceptia faptului ca nu a pedepsit-o "inca" :ha: pe Kate, oricum, niciodata nu-i prea tarziu pentru putin wrestling
Abea astept
Eu nu ma uit dupa greseli, povestea e ceea ce conteaza. Cateva virgule puse intr-un loc gresit nu au importanta, toti facem greseli.
Cam atat am avut de spus........Aaaaaaaa,:no: Am uitat, SUCCESS LA TEZA!!! Nu numai la romana ci si la celelalte :study:

Gambate:*
:bye:
@ Wildrose -- îmi pare nespus de rău că nu îţi place de Amber, însă nu am ce să fac... Îmi pare rău :]]. Oriucum , nu a fost ideea ca Amber să... Oricum, nu dezvălui nimic :]] doar sper să citeşti în continuare şi vedem ce şi cum. OK?:]] Merci de coment şi părerea sinceră <3.
Apropo, să îţi spun cum stă treaba cu vârsta / clasa :
Amber -- 16 ani, clasa a 10a
Joshua / Jay - 18 ani , clasa a 12a
Danny / Caroline - asemenea lu' Amber
David - 15 ani, clasa a 9a .
Dacă am omis ceva, îmi zici şi lămuresc X:
@ Fantasy Eyes - Merci de coment şi că citeşti în continuare. Şi da, se întorc :]]. Dar nu acum, în capitolul 12.
@ Kripterya - merci frumos că ai trecut pe aici şi că citeşti . Mă bucur că îţi place Caroline.

Aş vrea să lămuresc un lucru, nu poţi prezenta un personaj în totalitate doar din câteva capitole, plus că există schimbări :]]. Aşa că, vom vedea cum se transformă tot. Apropo, Danny va avea un rol destul de important. Veţi vedea. De fapt, în cele din urmă, toţi au ceva important.

Lectură plăcută!!


Capitolul 11

- Joshua Settle, ai zis că vei fi aici când începe liceul! Of. Bine, Am înţeles, sper ca pe seară să fiţi aici cu adevărat. . . Amber e bine, se descurcă. Sigur.. Îi transmit. Ai girjă de tine.
Mama a accentuat un oftat oarecum dezamăgit şi s-a îndreptat spre mine, punând telefonul înapoi la locul său. Stăteam aşezată pe scaunul din faţa măsuţei de toaletă, îmi prindeam părul.
Mama s-a apropiat de mine, desprinzându-mi coada de abia prinsă. Am privit-o uimită, dar aceasta nu mi-a acordat prea multă atenţie, trecându-mi peria prin părul uşor bluclat şi blond.
- Cred că e mai bine dacă îl am prins... Am încercat să o conving privind-o în reflexia oglinzii.
- Eu nu cred. Amber, dragă, nu mai eşti la internat. Aici e altceva, deşi purtaţi uniforme. Nu e ca şi cum totul ar trebui să fie perfect.
După ce mi-a aranjat şuviţele după bunul său plac, mi-a făcut semn să mă ridic, privindu-mă. Eram obişnuită ca la internat hainele mele să fie perfect închise şi ordonate, aşa era regula. Ştiam că nodul cravatei era perfect şi nu aveam nici cel mai mic defect în ceea ce privea situaţia vestimentară.
- Ăh?
Am reuşit să scot când mi-a deschis nasturii sacoului albastru, lăsând la iveală cămaşa albă. Mi-a desfăcut puţin nodul şi mi-a deranjat aranjamentul perfect ordonat, fără a-mi încheia înapoi sacoul decât la un nasture.
- Amber, crede-mă, doar tocilarii stau perfect îmbrăcaţi la liceul ăsta.
Şi-a dat ochii peste cap într-un sens pe care nu am vrut să îl percep. Înţelegeam şi eu termenul de tocilar. Mai că eram şi eu una, dacă priveam înapoi pe vremea când învăţam în şcoala de fete. În fond, altceva ce puteam face? Nu am protestat micilor modificări aduse stilului meu, doar mi-am luat ghiozdanul ( deşi puteam spune uşor că este o geantă ) şi am ieşit, sărutând-o pe obraz pe mami.
- Pa – pa scumpo. Îmi pare rău că nu e şi Josh aici, dar asta este. Te descurci până mâine, doar o ai pe Caro. A zâmbit într-un mod ce dorea să fie periculos, dar avea o faţă prea blândă.
- Mă descurc şi singură. Am încercat să par hotărâtă. Pa mami.
În faţa casei mă aştepta bruneta , ce părea chiar mai înaltă azi îmbrăcată în uniforma perfect sexi – pentru ea. Fusta scurtuţă albastră i se aranja perfect, lăsându-i la iveală picioarele lungi şi frumos construite. Sânii îi ieşeau bine în evidenţă prin cămasă, şi evident cravata nu era deloc aranjată.
- O, ce avem noi aici. Arăţi superb Caro! Am exclamat vizibil fericită să o văd. A dat din cap, compliemntându-mă la rândul acesteia. Aşa că ne-am îndreptat spre şcoală, poate puţin prea entuziasmate. Nu ştiam ce înseamnă un liceu normal, şi eram amândouă mult prea dornice să aflăm.
- Eu am mai fost prin liceu, dar nu aşa cum ar trebui, „ ca la şcoală ”. Păcat că nu am putut să intrăm în aceaşi clasă, la dracu. Mi-ar fi plăcut, şi cu toate astea nu vreau să fiu la profilul tău.
A râs în clipa în care am intrat în curtea liceului. Vedeam pe feţele multora dintre cei ce se aflau acolo că o cunoşteau pe Caroline şi mulţi dintre ei o salutau şi probabil admirau. Am văzut că se uitau la mine oarecum curioşi, sau poate mai mult de atât. Nu mă pricepeam să descriu feţele şi expresiile oamenilor, dar Caro m-a accentuat.
- Javrele alea mor de ciudă, la cum se uită tipii ăştia la noi. Pe cât vrei să pariem că roşcatu’ ăla de acolo o să fluiere când trecem pe lângă el? Eu îl ştiu, deci nu după mine o să fie gestul.
Şi-a dat singură un răspuns, clipă în care eu nu am avut timp să o fac. Am trecut prin faţa băiatului de care amintise, şi a făcut exact ceea ce ea spusese. Am roşit instantaneu , fără să mă uit la el ( lucru care i s-a părut foarte tare prietenei mele ) . „ E bine să faci pe indiferenta, asta o să îl înnebunească ” cred că în acest fel a sunat replica ei. Şi chiar mă simţeam bine să ştiu că sunt atât de multe priviri direcţionate asupra mea. Înainte probabil că nu aş fi fost, dar în ultimele zile mă gândisem la prea mult, şi prea multe. Şi discuţia pe care o avusesem cu tatăl meu m-a făcut să văd unele lucruri din altă privinţă. În fond, aveam şi eu anumite drepturi.
Am zâmbit discret toată ceremonia de început , care a fost plictisitoare. Chiar şi pentru mine. M-am îndreptat spre clasa mea, a 10a C şi am lăsat-o pe Caro în urmă, pe la clasa A. Cei cu activităţile sportive, eu eram în clasa de „ literatură şi imaginaţie ” , sau ceva asemănător. Măcar ştiam că nu cuprindea nici matematică, nici fizică , sau alte minunăţii ( mă bucuram că scăpasem de experimentele de la biologie ) .
Am intrat în clasă, gândindu-mă că nu îmi va fi prea bine să nu o am pe prietena mea alături de mine; era mai uşor dacă am fi fost în aceaşi clasă. Am lăsat acest fapt la o parte şi am privit colegii mei.
- Domnişoară Settle, puteţi lua loc acolo. Mi-a făcut semn profesorul ( al cărui nume nu îl ştiam ) spre o bancă de la fereastră, prin banca de la mijloc. Nu am dat prea multă importanţă, aşezându-mă. Am încercat să nu mă uit la feţele celor din jur, neştiind ce o să găsesc acolo aşa că am fost surprinsă să mă trezesc cu o hârtie în cap. M-a deranjat, astfel încât m-am întors ( cred că mă uitam urât ) .
- Cine a fost?
Dar nu a trebuit să repet întrebarea, sau să mă mai stresez , recunoscând chipul. Zâmbea nevinovat. NU îmi venea să cred că era aici, şi Caroline nu îmi spusese absolut nimic, aveam să îi reproşez mai târziu. Nu am fost atentă pe parcursul orei în care a trebuit să alegem responsabilii pe clasă din acest an . În fond, nu cunoşteam pe nimeni. Ulterior am aflat că profesorul ne era diriginte.
Odată ce s-a auzit soneria , anunţând pauza m-am ridicat şi am mers să îl îmbrăţişez pe brunet.
- Amber!
Nu îmi venea să cred; trecuse atâta vreme. M-a privit frumos sărutându-mi ambii obraji. L-am strâns în braţe fără nicio reţinere, doar era el. Unul dintre cei mai buni prietei ai mei.
- Ţi-ai pus gând să mă omori? Mi-a zis într-un final. M-am înroşit.
- Scuze, Danny! Dar nu te-am mai văzut de atâta vreme! Caro nu mi-a zis că ai venit, sau că eşti în această clasă.
A început să râdă uitându-se în jur. Toţi colegii se uitau la noi destul de ciudat, moment în care şi eu am început să râd . Uitasem cât de comică şi posesivă eram cu Danny, în fond, era singurul care era mereu acolo să îmi asculte prostiile fără să zică : Hei, Amber, eşti prea.. Sau orice de genul. Un amic foarte bun, păcat că nu era fată.
- Heh, scuze băieţi. Ea e Amber, o să fie cu noi în clasă de azi. Dacă nu vă purtaţi bine cu ea, nici eu nu o să mă port . A zâmbit sarcastic şi am înţeles că prin „ băieţi ” s-a referit şi la fete. Câteva dintre ele m-au salutat frumos şi s-au prezentat. Restul au dat din cap şi m-au privit îngrozitor. Din asta înţelegeam că mă atingeam de ceva ce era „ a lor ” , şi anume Danny. Mă amuza gândul că acele fete chiar credeau că ar fi ceva între mine şi el. Am trecut totuşi cu vederea. Băieţii au fost mult mai sociabili şi drăguţi . Am ascuns explicaţia mea la această cauză.
Harry, colegul meu de bancă s-a revoltat îngrozitor când Danny i-a cerut să facă schimb cu el, dar a cedat în cele din urmă. Fapt care iar m-a făcut să râd.
- Nu te-am mai văzut de atât de multă vreme. Cum ţi se pare oraşu’ ? Mă mir că nu şi-au făcut deja apariţia Jay şi Josh, oare unde umblă? Ştiam că mă întreabă pe mine. Tocmai ne pregăteam să ieşim. Trecuseră două ore, dar îndeajuns pentru prima zi şi toată lumea pleca.
- Fratele meu şi Jay sunt în cantonament. Am înţeles că se întorc în această seară. Oricum, nu puteam respira dacă erau aici.
M-a confirmat, dar eu nu am mai zis nimic. S-a oferit să îmi care geanta, dar evident că am refuzat. Nu vroiam să creadă că profitam de el , sau ceva asemănător. Cu el fusesem întotdeauna egală, niciodată mai mult, niciodată mai puţin. Simţeam că aşa este corect.
Când am ieşit pe hol, mi-am aţintit ochii verzui pe băiatul înalt din faţa mea. Nu schiţa decât zâmbetul cald, ca întotdeauna. Părul său roşcat şi ochii verzi arătau adorabili. Chiar dacă crescuse, eu îl vedeam tot ca pe un pici, nu că eu nu aş fi fost. În fond, ne despărţea doar un an.
- Dadi. A exclamat după o tăcere de câteva secunde. M-a îmbrăţişat lipindu-mi un pupic pe obrazul drept. Uitasem că mă „ alinta ” aşa când eram mai mici, şi adoram asta.
- Bună Dave.
- La „C” eşti? Cât de tare, e bine că îl ai pe Danny cu tine. Apropo, salut. S-a adresat lui Danny, deşi acesta deja se pregătea să plece.
- Salut David. Hei, eu am plecat , am ceva de făcut. Pa Amby. Mi-a făcut cu mâna şi eu am răspuns la fel, după care „ micul ” Dave mi-a şterpelit ghiozdanul.
- Îl car eu , dadi.
Mi-am dat ochii peste cap şi am mers pe lângă el. Atunci am constatat că mai erau şi alte persoane în jurul nostru, dar s-au salutat cu amicul meu şi au dispărut.
- Mă duci acasă? L-am întrebat curioasă când am ieşit în incinta liceului. Nu îi trimisesem niciun mesaj lui Caroline că ieşisem, şi trebuia să o fac. Presimţeam altfel o furtună.
- La mine acasă. Asta după ce vedem dacă vrea şi Caro să meargă.
Zâmbetul simpatic de care îmi fusese dor reapăru.
L-am pupat din senin pe obraz dar nu a reacţionat uimit.
- Mi-a fost dor de asta.
- Îhî. L-am aprobat veselă.

- Neah, nu merg. Trebuie să fac „ alte lucruri” . Nu te superi Amber, nu?
- Nu. Ne vedem mâine. Ne-am salutat, şi înainte să plecăm am văzut-o pe Kate dând târcoale. David a înjurat ceva destul de pervers referitor la fundul ei şi Caroline a accentuat nişte jigniri nu tocmai plăcute.
- Trebuie să îi spunem, blondino. Că eu nu mai suport. Ai văzut ce curvă e.
Mi-am dat ochii peste cap, luându-l pe Dave de mână. Înainte să dispar, m-am adresat.
- Aşa e. Dar nu e a „ noastră ” aşa că Jayson trebuie să îşi dea seama şi singur de ce are lângă el. Altfel, nu primim nici noi satisfacţie. Am scos limba la ea jucăuş. Cred că a uimit-o reacţia mea.
Credeam că o să îmi iasă pe buze ceva asemănător cu „ Asta e! ” , „ Categoric nu-i zicem!” , dar mă minţeam pe mine dacă făceam aşa. În fond , nu o mai suportam pe roşcata uşuratică. De ce ar fi trebuit să o fac? O acceptam, într-adevăr, pentru că era partenera „ fratelui ” meu, dar nu trebuia neapărat să o plac.
David m-a trezit din visare când am ajuns la el acasă. Am salutat-o pe doamna Anne care tocmai se pregătea să iasă.
- Să nu vă jucaţi periculos. A vrut să pară o glumă din partea ei. Ah, şi Amber, mă bucur că eşti aici. Mi-a zâmbit blând şi eu doar i-am mulţumit.
Aşezându-mă pe unul din fotoliile din sufragerie, am ascultat cum au început notele muzicale ale pianului să învăluie casa. Îmi fusese dor de sunetele pe care le putea scoate acest roşcat. Uşor , începând pe un ton dulce şi subţire, a început să cânte unul din cântecele pe care le adoram.
- Merci. Mi-a şoptit într-un final, după ce trecuseră câteva minute de tăcere absolută.
- Pentru? Am schiţat plictisită.
- Ştii doar că datorită ţie am continuat să cânt, mi-a zâmbit vesel şi a început următorul cântec.
Ştiam că atunci când plecasem de aici avea o pasiune foarte mare pentru muzică, şi mă bucuram că o punea în valoare. Deşi nu îl încuraja nimeni ( nu îl ascultaseră cu adevărat niciodată ) , l-am pus să îmi cânte mereu. Adevărul era că nu mă puteam sătura de vocea sa, şi de măiestria cu care manevra fiecare instrument muzical.
Tăcerea a fost spartă iar.
- Tu îl mai iubeşti pe Jay?
Întrebarea lui a fost aruncată ca din senin. Drept răspuns am aruncat cu o pernă în el şi acesta a început să mă fugărească prin casă.

Nu ştiam dacă răspunsul este „ da ” , „ da , sigur ” sau pur şi simplu „ mai mult ca oricând ” .