AnimeZupCăutare

Iluzii [+16 / +18]

Capitolul 1

Privesc ceasul de pe mana mea parca de portelan. Doream ca timpul sa se dea inapoi, asa sa nu ii mai fac rau lui. Sa nu ma mai intalnesc cu el si sa mint cu nerusinare cand ii spun ca il iubesc mai mult decat oricine. Abia astept sa termin liceul, asa o sa scap de el definitv. Privirea mi s-a indreptat spre tabla, dar totusi priveam in gol. Urasc sa ma simt asa, dar nu aveam ce sa fac. Privirea mea plictisita ii atrage atentia profesorului de chimie, se uita in directia mea, iar eu imi plec capul rusinata. Din cauza ca gandurile mele erau la el, la relatia aceasta plina de minciuni, cel putin din partea mea, profesorii deja au inceput sa se ingrijoreze. Aud soneria parca tiulind in urechile mele, imi pun toate lucrurile in geanta si ma indrept spre iesire. Il vad zambindu-mi larg, cu parul lui negru usor dezordonat. Nu intelegeam de ce nu putea sa imi placa de el. Nu reuseam sa-mi inteleg incapatanarea. Strangeam de manerul gentii mele. Ma straduiam sa zambesc dar nu imi prea iesea. S-a indreptat catre mine si mi-a acaparat buzele intr-un sarut apasat. Imi era scarba de fiinta mea, ma uram pentru ceea ce ii faceam. Nu puteam sa cred ca am fost in stare sa continui acest teatru timp de aproape doi ani. Intrerupe sarutul si se indeparteaza de mine si imi zambeste iar. Ii zambesc si eu la randul meu, straduindu-ma sa para cat de cat real. Imi cuprinde mana, si era atat de calda, iar apoi ma trage dupa el si ajungem afara din incinta scolii. Dupa ce am coborat scarile in calea noastra au aparut prietenii lui, niciodata nu m-au suportat, iar sentimentul era reciproc. Am inceput sa tastez cateva mesaje pe telefon in timp ce ei discutau ceva lucruri pe care nu le-am bagat in seama. Zambeam la e-mailul primit de la tatal meu, ma anunta ca ma voi muta cu el la Paris dupa terminarea liceului. Era perfect, ma desparteam de Takumi, castigam pariul si ma mutam si in Franta. Imi venea sa sar in sus de bucurie, deoarece voi pleca din acest oras si chiar si din acest continent, asa nu o sa mai fiu nevoita sa-l vad suferind.

-Angelique ! am tresarit la auzul numelui meu. Te-ai speriat ? m-a intrebat iubitul meu, care numai iubit nu era.
-Nu, doar ca imi citeam mesajele. Eram cam prea absorbita. i-am zis zambind.

A dat din cap in semn de aprobare si mi-a zis ca putem pleca. Deobicei ma ducea acasa, avea o masina decapotabila superba. Era si el un copil de bani gata ca si mine. Doar ca eu eram mult prea aroganta si infumurata iar el era mult prea simplu si umil. M-am urcat in masina si am inceput iar sa scriu mesaje, niciodata nu aveam destul timp sa vorbesc ce vreau cu prietenele mele, poate ca era vorba de prea multe barfe. Eram cam carcotase dar nu ne pasa, in scoala eram ca si niste staruri. Oricine ar fi dat orice sa stea cu noi, dar din pacate grupul nostru s-a infiintat acum 10 ani. De cand ne-am cunoscut prima data. Fara sa-mi dau seama am ajuns in fata casei mele, defapt vilei. Era de un alb imaculat cu multe geamuri, era destul de frumoasa, dar nu se compara cu gradina care era in spatele ei, era plina de trandafiri albi si rosii, erau preferatii mamei mele. Intrucat am crezut ca ei imi vor aduce aminte de ea de fiecare data cand ii privesc, ma ocup sa ii ingrijesc in fiecare sambata. Am iesit din masina dupa ce l-am sarutat, nu stiu de ce acest sarut mi s-a parut mult mai rece decat celelalte.

-Nu intri ? l-am intrebat. Caci deobicei intra si statea cam o ora cu mine.
-Nu. a raspuns sec.
-Ok, ne vedem maine presupun. i-am zis zambind.
A aprobat din cap iar mai apoi masina a pornit in goana. Nu intelegeam ce s-a intamplat, de ce a fost asa de rece. A avut o schimbare de comportament total radicala. Si asta m-a speriat, ma punea pe ganduri, oare a aflat ceva despre "relatia noastra" ? Nu am stat mult pe ganduri deoarece mi-a sunat telefonul. Era Elisse, prietena mea din copilarie, ce copilarie, ne cunosteam de la doi ani sau cel putin ne jucam de la doi ani impreuna. Am raspuns, mi-a spus multe cuvinte imbarligate, nu mai intelegeam nimic, dar un lucru era sigur, nu era de bine. Si mi s-a parut ca era vorba de pariu.
Capitolul doi

Telefonul meu suna incontinuu de cateva minute iar eu nu izbuteam sa ma trezesc din pat. Eram destul de lenes, sau poate asta se datora faptului ca era ora patru dimineata? Am intins mana spre masuta de langa pat cuprinzand telefonul. L-am adus aproape da fata pentru a vedea cine indraznea sa imi deranjeze somnul si in special visul cu frumoasa Angelique, cand ma gandeam la ea inima mea o lua razna si nu mai izbuteam sa rationez, asa ca in momentul in care am apasat butonul verde eram deja cuprins in visare. Tonul alarmat al prietenului meu Jack m-a facut sa tresar.
- Hei Takumi, esti acolo? Tipule, tre' sa vorbim! Mi s-a parut totusi ca exagereaza cum o facea intotdeauna. Mi-am pastrat calmul sau cel putin mi-am pastrat starea adormita si am inceput sa vorbesc.
- Linisteste-te Jack, orice a fost probabil era un cosmar. Si da-te dracu ca incerc sa dorm, vorbim.. Nu am reusit sa termin ceea ce am inceput ca mi-a acaparat vorbele.
- Idiotule, este vorba de Angelique. Am tresarit la auzul numelui sau si am inghitit in sec. Niciunul dintre prietenii mei nu o puteau suporta pe iubita mea, desi sincer nu intelegeam de ce. Gandindu-ma la felul cum arata, putea innebuni pe oricine si alege pe oricine, doar ca ea era cu mine. De multe ori am crezut ca invidia vorbeste pentru ei, insa aceia nu erau prietenii pe care ii stiam de doisprezece ani, si apoi... Ei nu o vorbeau de rau oricat de mult o urau. Desi imi spusesera odata ca ar prefera sa umblu cu o tarancuta decat cu domnisoara fite exagerate. Mi-am apasat mintea pentru a spulbera gandurile si l-am lasat sa vorbeasca dupa ce am scos un murmur.
- Tocmai am aflat de la una din prietenele ei; e doar un pariu toata treaba asta cu relatia dintre voi '' pun pariu ca nu poti sta doi ani cu el '', sau ceva asemanator. Nici macar nu te place, e jalnica. Prietene, trebuie sa te desparti de ea.
Am oftat, fara sa cred prea tare ceea ce imi zicea Jack si i-am inchis, insa dupa ce am apasat butonul rosu un alt apel m-a deranjat. Am raspuns fara a fi constient cine ma suna.
- Takumi, tre' sa vorbim. Era Eric, un alt foarte bun prieten de-al meu. De fapt, era cel in care aveam cea mai mare incredere. Am oftat si am cerut sa stiu ce vrea. Plus ca imi deranjau somnul si ziua urmatoare urma sa am niste cearcane imense, poate chiar as fi speriat-o pe iubita mea. Gandul asta ma facea sa rad.
- E vorba despre Angelique, in tot acest timp te-a inselat. Adica ... A stat cu tine din cauza unui pariu. Nu mi-a venit sa cred; stii ca nu o am la suflet dar nu spun nicio minciuna. E adevarat. Tocmai am aflat de la o prietena de-a ei, Jack a imbatat-o si ea a spus totul. Cred ca trebuie sa pui capat relatiei.
Inima mea a inghetat la auzul cuvintelor lui, si tot ceea ce am putut face a fost sa inchid si sa arunc telefonul in perete. Am auzit cum s-a dezmembrat din cauza fortei cu care am aruncat micutul obiect. Mi-am trecut o mana in jurul inimii, parca vrand sa o scot afara.
'' Ce e sentimentul acesta? '' mi-am intrebat constiinta ce nu dorea sa imi raspunda. Imi venea sa plang, dar nu aveam lacrimi. Nu plansesem niciodata dar, de altfel, niciodata nu ma simtisem atat de rau. Parca o parte din mine fusese furata, parca ceva imi distrusese existenta. Si asa era... in ultimii patru ani.. Eu mereu o iubisem pe ea, frumoasa fata cu parul ciocolatiu. Ochii verzi in care ma pierdeam si pielea mult prea alba, aproape inumana. Era superba din orice colt as fi privit-o, dar poate acesta era defectul pe care nu il vazusem niciodata. Una ca ea nu ar fi ales niciodata un tip ca mine. In acest moment ma puteam intreba '' ce e in neregula cu mine? '' dar stiam ca am prea multe defecte. Ultimii doi ani au fost minunati pentru mine, am crezut ca sunt binecuvantat; probabil Cerul mi-a dat ce am meritat. Dar oare.. Ce am facut rau? Gandurile astea mi-au impanzit restul noptii, fara a ma putea odihni prea tare.

Am vazut-o iesind din clasa si o asteptam acolo, ca intotdeauna. A schitat un zambet ce pe mine ma innebunea, dar am incercat sa nu ma pierd. Atmosfera dinauntrul cladirii era apasatoare si toate fetele ce ma priveau imi faceau rau. Stiam ca un baiat de calibrul meu era vazut intr-o lumina splendida. '' Orice fata ar vrea sa fie cu tine, de ce asta ? '' imi aminteam vag vorbele lui Jack pe care incercam sa le reneg. Am oftat in sinea mea insa am pus cel mai vesel si bun zambet pe care il aveam si m-am apropiat de ea. Mi-am proptit buzele de ale ei imbratisand-o . Mi-am introdus limba in gura ei , usor dar am simtit cum era absenta si am terminat sarutul. Mana mea nu a putut sa se abtina si a prins-o pe a ei intr-o stransoare usoara dar protectoare. Ma tradase, si de fapt nu fusese niciodata a mea. O dorisem din totdeauna dar... Niciodata nu ii cerusem sa se culce cu mine, o respectam prea mult si asteptam sa fie un moment potrivit. Stiam ca acesta nu urma sa ajunga niciodata. Cat de patetic. Nici nu sunt prea sigur ce am vorbit cu prietenii mei, dar erau satisfacuti ca stiam adevarul. Probabil se intrebau de ce o tineam inca de mana? De ce inca imi batea inima cu o asa mare repeziciune cand o vedeam ? Nici eu nu puteam raspunde , dar sufletul meu era cu mult prea ranit pentru a infrunta acum problemele. Masca pe care o purtam de aceasta data, o uram. Nu eram eu, acum eu ma prefaceam. Dar nu puteam sa rup dintr-o data legatura. Incercam sa ma mint ca '' da , merge si asa '' dar adevarul era ca... Nu puteam si sufeream si mai tare cand o vedeam stand langa mine, in masina decapotabila, fara sa imi adreseze un cuvant. Acum realizam ca asa fusese mereu dar eu... Eu fusesem prea prins in presupusa noastra idila romantica cat sa ii vad indiferenta. Cat de prost am putut sa fiu. Daca m-ar fi intrebat cineva '' O urasti pentru ceea ce ti-a facut? '' as fi raspuns da. Dar atunci.. de ce inima mea inca batea pentru ea? Eram jalnic.
Am oprit autovehiculul in fata locuintei sale.
- Nu intri ? M-a intrebat indiferenta desi presupun ca a incercat sa para un ton dragut. Am oftat in sinea mea si mi-am luat toata forta posibila sa raspund , a fost mai indiefrent decat as fi crezut.
- Nu.
- Ok, ne vedem maine presupun. Mi-a zambit. Zambetul acela ma facea sa innebunesc. La dracu , de ce trebuie sa fi atat de frumoasa Angelique ? Si de ce, de ce ti-ai batut joc de mine? Te iubeam, te-am iubit mereu si cred ca inca te iubesc dar aceasta rana imensa pe care ai provocat-o nu poate fi stearsa atat de repede. Nu se poate, nu? Poate ca te voi lasa sa castigi totusi acel pariu, sau poate ca voi refuza sa te mai vad vreodata. Nu stiu, nu pot gandi in acest moment. Am accelerat si aveam impresia ca sparg soseaua in doua, am scos telefonul din buzunar si l-am apelat pe Eric.
- Hei prietene!
- Salut Takumi, ce-i? M-a intrebat in momentul in care a raspuns.
- I-al pe Jack si pe Lenny ca v-astept la "Jaggie", am chef sa beau in seara asta. Am inchis si am aruncat telefonul pe scaunul de langa mine, un alt telefon diferit de cel din noaptea trecuta. Am oftat luandu-l iar in mana si cautand in agenda numele lui Angelique. Am intrat la numarul ei si i-am tastat un mesaj :
'' Sper ca tu poti sa dormi, pentru ca eu nu mai am somn '' . Dupa ce am scris aceste cuvinte am inchis telefonul.
Simteam vantul cum imi adia peste chip, simteam mirosul imbatator al aerului si totusi.. Sufletul meu nu putea vedea nimic frumos intre acestea, era cu mult prea intunecat.
Capitolul III


Am inteles din ceea ce mi-a zis ca era de rau. Nu imi imaginam cum ar putea reactiona Takumi la auzirea acestei vesti. Trantesc telefonul pe covorul mult prea pufos pentru a se sctrica. La scurt timp am auzit micul obiect sunand. Ma asteptam sa fie una dintre prietenele mele asa ca am mers repede sa il iau de jos. Totusi marea mea surpriza era ca am primit un mesaj de la brunetul meu. Continutul mesajului m-a ingrozit, inseamnand ca suspiciunile mele erau adevarate. Intru in agenda telefonului si caut numarul tatalui meu. Eram ingrozita, trebuia sa plec de aici cat mai repede. Pun telefonul la ureche si astept sa raspunda, dar nimic. Nu imi raspundea nimeni, trantesc telefonul pe pat si incep sa plang. De ce dracu plangeam ? Nu eu mi-am facut-o cu mana mea ? Nu eu am facut pariul acesta ? Iau telefonul in mana si ii scriu un mesaj lui Takumi. "Iarta-ma" Atat i-am putut scrie, nu voiam sa inrautatesc lucrurile. M-am dus in baie si mi-am dat drumul la apa rece. Simteam nevoia sa ma trezesc, sa ma gandesc ca totul a fost un cosmar, ca pariul nu a existat. Am luat in palme apa si mi-am aruncat-o pe fata, uitand sa ma demachiez rimelul imi curgea pe fata, in alte dati m-ar fi interesat, dar acum, acum nu avea nicio importanta. Dar ce zic ? Sunt o idiota, sunt o Barbie, asa cum imi zic la liceu, sunt doar o fata fara creier, ma urasc pe mine insumi. Sunt o proasta, negandita, ma cred regina lumii, pe cand sunt o amarata de fata. Imi aud telefonul sunand, fug repede inapoi in camera si vad numarul tatalui meu.

- Tati ! am exclamat eu. Te rog, tata, scoate-ma de aici. Te rog, vreau sa plec saptamana asta de aici. i-am zis mai plangand.
- Ce ai patit ? Ce e cu schimbarea asta ? De ce nu ramai sa termini liceul ?
- Nu-l pot termina acolo ? Sau e asa de greu sa dai cativa bani in plus ?
- Nu de asta, scumpo, dar
- Dar ce ? Nu ma vrei acolo ca sa nu ma intalnesc cu fufa aia pe care o ai acolo ? Daca asta e, nu te teme, eu o sa stau in casa mamei mele din Paris. Cea pe care a cumparat-o ea. Dar te avertizez un lucru : Prostituatele nu au ce cauta in fata mea, daca vin la tine acasa. S-a inteles ?
- Cum indraznesti sa-mi vorbesti asa ? Cine esti tu sa o judeci pe ea ?
- Cine sunt eu ? Ma intrebi cine sunt ? O judec pentru ca ea a uciso pe mama, nu ma intereseaza daca politia a zis ca e nevinovata. In mintea mea, ea e singura vinovata!

I-am inchis telefonul iar apoi am inceput sa plang amar. Ma saturasem sa o protejeze mai mult pe ea, m-a dat la o parte, s-a dus cu tarfa aia. Si pentru asta nu o sa il iert niciodata. Niciodata, chiar daca e tatal meu. Sa stea cu asasina mamei mele, cu asasina femeii pe care dupa el a iubit-o mai mult ca pe viata lui. Aud telefonul sunand iarasi, e tata, sa-i raspund sau sa nu-i raspund. Pana la urma i-am raspuns, mi-a cerut iertare, si mi-a zis ca saptamana viitoare voi fi in Franta. I-am inchis, am zambit imi placea ca puteam sa plec de aici. Maine voi da ochii cu el, sper sa fiu puternica si sa nu plang ca si o magdalena. M-am dus catre o alta incapere unde imi tineam hainele si celelalte lucruri. Mi-am luat doua trollere albastre si am inceput sa-mi impachetez lucrurile. Haina dupa haina, o puneam automat, am umplut trollerele dar nu mi-am pus toate hainele, le lasam aici, nu voiam sa am prea multe amintiri. Continent nou, oras nou, viata noua. Le-am pus inapoi in garderoba, si mi-am luat pijamalele pe mine. Mi-am luat laptopul in brate si am inceput sa ma uit peste pozele care le aveam cu prietenii mei, inclusiv cu Takumi. Siroaie de lacrimi au inceput sa-mi inunde fata. Le-am sters repede si mi-am luat telefonul si am sunat-o pe Elisse, i-am zis ca voi pleca in Franta zilele acestea. Inevitabilul s-a intamplat, a inceput sa planga in hohote, spunandu-mi sa nu plec, sa nu o las singura. Nu am mai stiut ce sa ii spun, pe mine ma durea la fel de tare ca si pe ea, poate ca mai mult.
Capitolul 4 :

Incaperea era imbacsita. Fumul de tigara acaparase intreg aerul curat iar mirosul de bautura era sufocant. Doar era un bar, la ce ma puteam astepta? Am aruncat pe gat inca un pahar de wisky dupa care mi-am mai turnat unul. Jack se uita la mine serios si am observat ca si ceilalti o faceau la fel. M-am oprit din uitatul pe tavan si m-am adresat furios.

- Ce-i?
- Hai Takumi, te duc eu acasa, esti mult prea beat sa conduci. Jack era mult prea serios. Dezgustator.
- Nu vreau! Lasa-ma!
- Hai amice, nu vrem sa patesti ceva.
Cuvintele prietenilor mei nu ma puteau ajuta. Simteam chiar si eu efectul bauturii, dar era chiar mai puternic decat vointa mea. Toate sentimentele pe care le ascunsesem din clipa in care aflasem adevarata fata a printesei mele se dezlantuiau. Ma uram, o uram, detestam lumea in care traiam. Apoi... Apoi ma cufundam intr-o prapastie inconjurata de tristete si agonie, din care puteam vedea soarele. Il vedeam , dar nu il puteam atinge. Nu fusese niciodata al meu, atunci realizam si faptul ca niciodata nu va fi. Inima mea parca se spulbera si atunci mai turnam un pahar pe gat. Lichidul ma intepa, ma facea sa tremur. Parca luam foc si totusi... Asa puteam uita, asa puteam stii ca desi a fost o minciuna am fost fericit. Da! Am fost. Si acum?
Arunc paharul cu wisky in perete si ma ridic de pe fotoliu' din separeu.
- Eu am plecat si nu am nevoie sa ma dadaciti voi, pot sa conduc. Sunt in stare si nici macar nu incercati sa ma opriti. Duceti-va dracului cu totii.
Am tipat fara sa fiu prea constient de vorbele mele , ma enervau. De ce au trebuit sa imi spuna adevarul? Puteam trai fericit stiind ca Angelique este a mea si asa mai departe . Eu chiar sunt un idiot. Cum poate un baiat sa creada in asemenea povesti siropoase; pentru copii. Si totusi, asa am crezut ca a fost.
Deschid portiera masinii si ma arunc inauntru. Atunci constat si faptul ca telefonul inca se afla aruncat acolo. Am putut auzi strigatele disperate ale amicilor mei in momentul in care am pornit autovehiculul, dar nu am fost prea sigur de ceea ce au zis. In acea clipa stiam doar unde ma vor conduce acele patru roti si stiam ce urma sa fac.
Drumul parea din ce in ce mai incetosat si aveam impresia ca in loc de un semafor erau doua, poate erau doar halucinatii. " Chiar sunt obosit! " am gandit inconstient de semnficatia cuvintelor. Stiu ca nu am oprit deloc, nici macar atunci cand semaforul era rosu. Dar nu am vazut sa fi calcat pe cineva; oricum atunci nu imi pasa de asta. Totusi zgomotul produs de masina s-a sfarsit cand am ajuns in fata unei vile stilate si am apasat frana. Am iesit fara a deschide portiera, sarind. Avantaj la decapotabile si am intrat inautru fara a cere permisiunea cuiva. Oricum nu era nimeni in zona. Am urcat scarile imense fara a le da importanta si mi se parea destul de greu sa fac asta, o greutate puternica imi apasa picioarele iar drumul era din ce in ce mai incetosat pana am ajuns in fata camerei ei. Am batut o singura data, insa nu am asteptat sa raspunda. Am intrat.
- Hei Angelique, ce mai faci?
Statea aruncata in pat, dar nu pot spune cu precizie ce facea . Mintea mea nu putea vedea asta cu claritate. M-am apropiat de pat si ... Desi mereu ascult ce zice scumpa mea iubita acum nu am putut descifra nimic din vorbele ei. Am luat-o in brate si am avut impresia ca a tipat. Atunci am realizat ca trupul meu era pus peste al ei. Purta o pijama destul de draguta, dar eram sigur ca ii statea mai bine fara ea . Am sarutat-o pentru a nu lasa zgomotul sa mai fie auzit iar mainile mele au inceput sa ii scoata hainele. Am fost sigur ca am rupt bluza in momentul in care am indepartat-o de pe trupul ei. A lasat la iveala doi sani perfecti. Am inceput sa o pipai, mainile mele masandu-i sanii. Mi-am trecut limba peste sfarcurile ei intarite si am muscat-o.
- Takumi... Lasa-m...
Nu si-a putut continua vorbele pentru ca o alta mana i-a acaparat gura pentru a o readuce la tacere. Limba mea si-a continuat jocul murdar ligand fiecare particica a pielii, am coborat sub umflatura sanilor, mai jos pana ce am ajuns in zona buricului. Am sarutat-o iar una dintre mainile mele s-a strecurat sub picioarele sale, apasand zona sensibila.
Parul sau cazut pe umeri arata splendid. In acea clipa am simtit lacrimile ei curgand peste mana ce ii acoperea gura. M-am oprit , oarecum constient de ceea ce faceam. Era ingrozita, avand o privire groaznica. Lacrimile pareau sa nu se termine. Aveam impresia ca suspina. I-am indepartat cateva suvite de par asezate pe frunte.
Am oftat, sarutand-o. Buzele noastre s-au unit pentru o ultima oara, iar eu mi-am trecut capul in jurul pieptului ei, punandu-mi nasul in parul sau moale. Am imbratisat-o .
- .... Dar daca esti tu aici, pot dormi.
Asta este ultimul lucru de care mintea mea a fost constienta, dupa aceasta am cazut intr-un somn mult prea adanc. Frumoasa mea Angelique, oare de ce m-ai tradat? Pe mine cel care te-a iubit cel mai mult. Dar atunci, stiu, nu vei gasi pe nimeni care sa te aprecieze cum am facut-o eu. Imi vei simti oare atunci lipsa? Ma intreb...
Capitolul 5

Fredonam cantecul care mama mea il canta cand era trista. Ochii imi erau inlacrimati, dar nu mai vroiam sa plang. "Plansul este pentru cei slabi" mi-am amintit vorbele tatalui meu. Suspinam in sinea mea, ma enervez, dar de ce ? Pentru o prostie care am facut-o eu? Pentru ca nu am putut sa iubesc si eu pe cineva ... Ma urasc. Nu e nicio indoiala, voi pleca in Franta. Deodata i-am auzit vocea lui Takumi, totusi am crezut ca era doar o inchipuire. Cand cineva m-a luat in brate m-am speriat ingrozitor. M-am intors sa vad cine era, l-am vazut. Ochii lui ma priveau cu tristete, uram asta. Mirosea a alcool, abia dupa aceea mi-am dat seama. S-a pus peste mine, era mult prea greu pentru trupul meu aparent firav. Am gemut usor. In timp ce ma sarut imi scotea hainele una cate. Aparent mirat de corpul meu a inceput sa-mi maseze sanii. Am reusit sa-i rostesc numele dar imediat mi-a pus mana la gura. Am inceput sa plang, mi-am lasat mainile pe langa corp, l-am lasat sa-mi faca, ce vroia, in fond era trofeul lui. Dar totusi nu reuseam sa-mi opresc lacrimile. M-a atins in zona mea delicata, am gemut. Iar apoi si-a indreptat privirea spre mine, s-a intristat si mai tare, apoi m-a sarutat si si-a pus cu capul pe pieptul meu.

- ... Dar daca esti tu aici, pot dormi.

Am inceput sa plang si mai tare. L-am strans si eu in brate ii ceream iertare in continuu, dar nu stiu daca ma auzea. Intr-un sfarsit am adormit si eu tinandu-l in brate si trecandu-mi mana prin parul lui. Peste noapte m-am trezit de cateva ori, el era tot acolo pe pieptul meu, ceva inuntrul meu incepea sa-mi faca corpul sa tremure.
Dimineata mi-a sunat ceasul, era totusi o zi de scoala. Am luat repede ceasul si l-am oprit, asa evitam sa-l tresezc. Am observat ca era in partea stanga a patului, am fugit repede in baie sa fac un dus rapid. M-am inviorat imediat ce am simtit picaturile de apa asupra corpului meu. Am iesit repede infasurandu-mi un prosop alb in jurul corpului meu. M-am uitat inca odata catre el si apoi m-am dus catre bucatarie. I-am facut o cafea tare si i-am scris un bilet. Am luat hatia si m-am dus inpoi in camera, am pus-o pe pat iar apoi m-am dus spre garderoba. Am luat in graba niste blugi, un tricou si niste adidasi. Parul mi l-am lasat liber pe spate, nu m-am fardat deloc si mi-am luat telefonul iar apoi geanta. Apoi am iesit rapid din casa si am inceput sa fug spre garaj. Acolo mi-am luat Porsche-ul albastru si am luat-o la goana spre liceu. Am vazut-o pe Elisse ca ma astepta in masina ei. Am parcat chiar langa ea, cand m-a vazut ochii ei s-au inlacrimat. Mi-am muscat buza pentru a nu incepe sa plang si eu. A coborat din masina si a venit spre locul unde eram eu.

- De ce, Angel ? De ce ma parasesti ? a inceput sa strige la mine. De mult nu imi mai zicea Angel.
- Nu ... nu te parasesc. Daca tu vrei, poti venii cu mine. am spus plina de sperante.
- Pentru numele lui Dumnezeu, stii ca tatal meu vitreg nu mi-ar da voie. Stii ca e un idiot. Stii ce a facut cu mine. mi-a zis cazand pe asfalt.

M-am coborat rapid din masina si m-am pus si eu jos langa ea, luand-o in brate. Ii spuneam si ei sa ma ierte, dar totusi cum puteam fii asa de impocrita ? Le ceream tuturor iertare, dar iertarea in aceste momente nu prea era posibila. Am stat amandoua pe asfalt imbratisate si plangand. La auzul soneriei Elisse a tresarit, i-am zis sa mearga la ore pentru ca eu voi lipsi azi. A dat din cap in semn de aprobare i-am cerut cheile masinii ei pentru a duceo acasa si sa o iau eu cand iese de la ore sa mergem la mine acasa. Mi-a inmanat cheile si s-a dus spre cladire, a inceput sa fuga ca sa nu intarzie, profesorii nostrii erau destul de enervanti si de pisalogi. M-am urcat in decapotabila Lisei si am gonit spre casa ei, noroc ca era destul de aproape si asa nu aveam de mers pe jos mult. Cand am ajuns m-am furisat pentru a evita ca tatal ei sa ma vada. Am lasat masina in garaj si am fugit grabita spre poarta. Am continuat sa fug catre scoala si dupa vreo jumatate de ora de alergat am ajuns. M-am urcat in masina si am inceput sa ma uit prin telefon, am vazut ca tatal meu mi-a trimis un e-mail spunandu-mi ca maine voi pleca in Franta cu avionul lui. Am luat un baton din geanta mirandu-ma ca il aveam acolo si am inceput sa-l rontai agitata. Fara sa imi dau seama am atipit.
Asa :], ca sa nu mai pierdem timpul, am decis cu Teh ca eu sa pun capitolele [pentru ca ea e plecata T^T] si apoi sa continuam ^^.

Capitolul 6

Mirosul frumos de parfum imi capta atentia. Narile mele erau placut alintate iar spatele meu se simtea mai confortabil ca oricand. M-am intors pe burta si am pipait cearceaful cu mana, prinzandu-l intre degete. Am deschis usor ochii pentru a vedea lumina ce acapara intreaga camera. Ma facea sa ii inchid inapoi, insa i-am deschis si am zarit. Nu eram in camera mea, era diferita si.. Pufoasa. Am chicotit in sinea mea inainte sa imi amintesc de ce eram aici. Camera lui Angelique. Am oftat in momentul in care m-am ridicat din pat, mahmur . O durere de cap ingrozitoare m-a atacat. Am incercat sa nu ii dau prea mare importanta si am intrat in baie pentru un dus. Fata mea era ravasita, de parca ar fi dormit un tanc pe ea . Exageram. Am iesit din casa lui Angelique fara ca cineva sa ma intrebe ceva, eram curios : ce facusem? Imi aminteam doar ca adormisem peste ea si... Cam atat.
- Oh, sper ca nu i-am facut ceva.
Am zis alarmat, fara sa observ ca nu era nimeni in jur sa ma auda. Mi-am tras o palma peste frunte si m-am aruncat in decapotabila. Am vazut telefonul inca aruncat pe acolo si l-am deschis cand am accelerat. Cinci apeluri de la surioara mea. Am apelat-o.
- Ce vrei?
- Unde esti? Sunt ingrijorata! Si nu ma suna asa, eram la ora. Am uitat sa il dau pe silentios. Idiotule! Unde ai fost? Jack te-a cautat si am crezut ca ai patit ceva. Esti bine? Nu mai rade!
In timp ce vocea ascutita dar linistita imi tinea mica predica am inceput sa rad. Era amuzant ca cineva chiar se ingrijora de bunastarea mea, daca ar fi fost cu adevarat asa as fi fost si mai fericit. Dar stiam ca e doar de fatada asa ca am incercat sa imi mentin tonul amuzat.
- Oh lasa Bibi, am dormit la o fata. Acum merg acasa. Pa!
Am inchis inainte sa mai spuna ceva si am observat ca am un mesaj.
Expeditor : Angelique.
Iarta-ma!

Ce mesaj era asta? Ah, asta a fost dupa ce ... Si inainte sa apar la ea. Sunt chiar un idiot. Am oftat miscand in continuare volanul masinii. Macar asa isi primea ceea ce merita. Am observat ca cerul era clar, fara nori. O zi atat de frumoasa. Strada era foarte putin aglomerata ceea ce ma ajuta sa ajung mai repede acasa. M-am uitat la ceas pentru a-mi hrani curiozitatea, habar nu aveam cat este ora.
11 : 30 . Atat de tarziu? Ah, ce enervant! Am oftat iar cand am oprit masina. L-am lasat pe sofer sa o bage in garaj. Casa era goala, pustie. Ca intotdeauna. Am intrat in camera mea si m-am aruncat in pat. Mirosul parfumului meu ma irita, acelasi loc ca intotdeauna. As fi vrut sa mai adulmec putin mirosul dulce al camerei lui Angelique. Si totusi, ce dracu facusem noaptea trecuta? Daca... Mergeam asa de departe, mi-as fi amintit. Cu acest gand am adormit.

- Takumi! Trezeste-te!
- Eh?
Mi-am deschis ochii si m-am pus in sezut, am incercat sa vad cine ma trezea. Parul negru si ochii asemenea erau atat de familiari. M-am aruncat inapoi pe perna, cu spatele la ea si i-am cerut sa plece.
- Pleaca! Vreau sa dorm!
Tonul sau nervos ma stresa, dar daca nu ar fi avut disperarea in voce nu m-as fi trezit.
- E vorba de.. Angelique!
- Ce e cu ea? Acum eu eram cel care se alarmase. Am chicotit in sinea mea, eu eram cel disperat, dar dupa o persoana.
- A plecat in Franta! Ai dormit toata ziua de ieri, nu iti auzi telefonul sunand!? Jack m-a sunat pe mine. Zicea ca e la aeroport momentan, ce faci? O lasi sa plece?
In momentul in care am auzit acele cuvinte am ramas paralizat. Inima mea refuza sa bata, dar mecanic parea ca o face. Sufletul meu nu dorea sa isi mai aiba resedinta in trupul acesta, era prea dureros. Fizic vorbind nu imi puteam misca corpul. Nicio parte din el. Capul meu simtea ca urmeaza sa explodeze, iar ochii refuzau sa clipeasca. O faceau mecanic. Am stat asa timp de cateva minute, nu stiu cat. Intr-un moment m-am simtit miscat, zgaltait fiind tinut de ambii umeri. Nu am putut reactiona. Respiratia imi era inegala, nu imi dadeam seama daca inca mai traiam.
Sunetul facut de telefon m-a adus inapoi la realitatea de care ma ascundeam.
-Idiotule! De ce nu raspunzi? Angelique pleaca...
Nu l-am lasat sa mai spuna altceva si am inchis aruncand telefonul undeva prin camera. S-a spart. Cum putea ea sa plece? Fara sa imi spuna, de parca... De parca eu chiar nu as fi contat pentru ea. Am crezut ca ... Da, nu ma iubea, nu se simtea atrasa de mine dar macar .. Simteam in sinea mea ca macar ar dori sa isi ia ramas bun de la mine. Fara sa fiu prea constient de ceea ce am pus pe mine, am fugit la aeroport.

Nu am putut observa cine mai era cu ea sau de la cine isi lua sau nu ramas bun. Avion personal, normal, pista personala, evident. Am oftat in sinea mea ca ma gandeam la asemenea lucruri in momentul acesta crucial. Am vazut-o... Era la fel de superba ca intotdeauna. A trebuit sa imi dau ochii peste cap pentru a-mi da seama unde sunt. Pasii mei au accelerat mersul transformandu-l intr-o fuga nebuna, astfel incat am ajuns imediat langa ea. Am imbratisat-o fara a o lasa sa spuna ceva. Mi-am apasat buzele peste ale ei, sarutand-o. Nu mi-am dat seama daca mi-a raspuns in acelasi mod. Mana mea s-a strecurat prin parul ei si am cazut in genunchi, inconjurandu-i talia.
- Te iubesc Angelique! In ciuda a tot ceea ce mi-ai facut! La dracu, si cat te mai iubesc!
Am stat acolo pret de cateva minute in care nimeni nu zicea si nu facea nimic. M-am ridicat si i-am prins fata in maini. Mi-am apropiat chipul de al ei astfel incat buzele noastre sa se afle la o distanta milimetrica. Am privit acei ochi verzi de care nu ma puteam satura.
- Adio!
I-am spus fara tragere de inima si.. Am plecat. M-am intors fara a ma uita inapoi. Am mers, fara a fugi. In sinea mea speram, desi imposibil, ca va veni si ea dupa mine, isi va inconjura bratele in jurul trupului meu strans si mi-ar fi spus ca nu pleaca, sa o iert si ca va ramane aici cu mine, pentru noi. Ce naiv fusesem. Normal ca nu avea cum sa faca asta, o printesa Barbie ca ea. Am plans inauntrul meu dar lacrimile nu au vrut sa iasa afara. Atat de dureros. Ajuns in masina mi-am aprins o tigara si am savurat-o din plin. Am aruncat-o curand pe trotuar pentru ca fumul imi aseza in aer doar chipul splendid al printesei Barbie perfecte. Ce urma sa fac eu fara ea? Am oftat si am accelerat.




Capitolul 7

Nu am mai stiut de mine deoarece cand a venit Elisse a zis ca dormeam. Am pornit Porsche-ul si am iesit din parcare indreptandu-ma spre casa mea. O data ajunsa acolo, am urcat in camera mea, cu speranta ca el era acolo. Dar plecase pelcase, am vrut sa plang dar lacrimele nu erau nicaieri pe fata mea. Am stat pret de cateva minute uitandu-ma la pat, readucandu-mi aminte cand statea pe el si dormea. Exact ca un inger. Mi-am dat cateva palme usoare peste fata iar apoi m-am indreptat spre masuta unde imi tineam fardurile am inceput sa mi le pun intr-o gentuta. Apoi le-am pus intr-o alta geanta mai mare. Am lasat-o pe pat si am coborat jos pentru a vedea ce face Elisse. Pregatea niste gustari pentru a le putea savura in timp ce o sa vorbim.

- Liss, grijulie ca intotdeauna. i-am zis zambind amar.

Nu s-a sinchisit sa-mi raspunda s-a conformat doar sa zambeasca. Mi-am dat ochii peste cap, si m-am dus spre masa rotunda din bucatarie. Am inceput sa ma joc cu o suvita de par. Dupa doar cateva minute gustarile erau gata si o ceasca de ceai langa ele. Am inceput sa le savuram in liniste fara sa zicem un cuvant. Mancam absente uitandu-ne una la alta dar parca ne uitam prin noi, prin material fizica care ne constituia. Direct la suflet.

- Si ce ai de gand sa faci ? m-a intrebat Liss.
- La ce te referi ? i-am raspuns la randul meu cu o intrebare.
- Ma refer la cand vei ajunge in Franta.
- Ah' nici eu nu stiu, probabil imi voi implini visul. Si sper ca tu sa faci la fel. Sti totusi, Elisse, eu iti promit ca voi veni inapoi, nu stiu cand si cum, dar o voi face.

I-am zambit si mi-a raspuns cu un zambet inapoi. Imi parea rau ca trebuia sa o abandonez, dar eu nu mai puteam sta aici mult timp. Fara sa vrem ne-am prins in discutii picante si ea mi-a confesat iubirea ei fata de un baiat pe care nu il stiam. Ma bucuram ca toate erau ca inainte, sper ca vom supravietui in timpul acesta neavandu-ne una pe cealalata. Timpul a trecut zburand fara sa ne dam seama, i-am dat Porsche-ul meu pentru a putea merge acasa in fond maine venea cu mine la aeroport. Ne-am luat ramas bun si a plecat. Eu mi-am inchis usa de la casa si am urcat pe scari indreptandu-ma spre camera mea. Mi-am luat pijamalele si m-am trantit in pat, la scurt timp si dupa multe ganduri am adormit.
Dimineata m-a prins repede, mi s-a parut ca nu am dormit deloc. Incercam din rasputeri sa-mi tin ochii deschisi dar era in zadar. Am zabovit in jur de 10 minute stand sa ma trezesc. Apoi am pornit ca o racheta spre baie, am facut un dus rapid, iar apoi mi-am spalat dintii. M-am dus spre garderoba luandu-mi o rochie verde si niste balerini negrii. Am apucat trollerele si geanta ducandu-ma la parter cu ele. Acolo am asteptat-o pe Elisse sa vina cu masina sa mergem la aeroport. In mai putin de zece minute a ajuns, m-a ajutat cu bagajele mirandu-se ca imi luam doar atatea haine. In drum spre aeroport linistea a predominat, mai citeam din cand in cand mesajele care mi le trimiteau fetele urand-mi noroc in Franta. Am ajuns acolo in jur de o ora. Mi-am asteptat avionul iar intre timp a aparut Takumi. Nu imi venea sa cred ca era acolo. A venit pentru mine ... cu singuranta baiatul asta e un dar ceresc. A inceput sa fuga indata ce m-a vazut, am zambit discret, nu-mi venea sa cred ca ma iubea asa de mult. M-a imbratisat, l-am lasat. M-a sarutat, i-am raspuns. A cazut la picioarele mele, m-a luat de talie spunandu-mi ca ma iubeste chiar si in ciuda a ceea ce i-am facut. A stat asa cateva minute bune, apoi s-a ridicat si mi-a curpins fata in mainle lui mult prea delicate pentru a fi ale unui baiat. Mi-a spus doar o vorba "Adio !" apoi a plecat fara nicio retinere. Am vrut sa ma duc dupa el, sa-i spun sa vina cu mine, poate am putea salva relatia aceasta sa ii mai acordam o sansa. Pe cand sa fac un pas Elisse m-a prins de mana dand dezaprobator din cap. Nu am plans deloc pana cand am ajuns in avion, i-am facut cu mana lui Elisse strigandu-i ca o iubesc. Imediat ce avionul a decolat, lacrimile mele nu s-au mai oprit.


Capitolul 8

- Domnule Asazuki! Domnule Asazuki!
- Ce s-a intamplat?
- Am nevoie de o semnatura aici. Trebuie sa finalizam proiectul cu cei din Elvetia

In fiecare dimineata era la fel. Aproape ca ma obisnuisem sa fiu strigat dupa numele de familie ci nu dupa prenume. Am oftat in momentul in care am semnat actele si am intrat in lift. Am apasat pe butonul ce ma ducea la etajul sapte. Biroul meu era , evident, cel mai spatios dintre toate. Doar eu conduceam aceasta companie. Am intrat in incapere si am trantit usa. Scaunul era destul de confortabil. Biroul era alcatuit doar din articole moderne, lucruri fara pic de importanta insa ceea ce imi placea mie in acest loc erau ferestrele imense , ce inconjurau unul dintre pereti. De fapt acesta era alcatuit doar din geam. Priveam intotdeauna marele oras de aici, ma linistea si inca ma linisteste.
Au trecut sapte luni de cand m-am despartit de Angelique si in aceasta perioada s-au intamplat prea multe pentru ca eu sa le pot relata asa cum trebuie.
Mi-am pus capul de masa si am inchis ochii, imaginea trecutului intiparindu-se in mintea mea. Dupa ce Angelique a plecat am incercat sa traiesc ca si inainte, dar nu am putut. O gramada de persoane incepeau sa se agate de mine pentru a ma sprijini. Pe toti ii ignoram. Totusi l-am iubit pe Jack in momentul in care mi-a dat ideea sa plec dupa ea. Niciodata nu mi-am dorit sa vizitez Franta, dar exista un inceput pentru orice. De atunci Jack a fost singurul meu prieten adevarat. In stupida mea incercare de a pleca de acasa, tata s-a opus cu atat de multa fermitate incat aproape am cedat. Imi amintesc si acum discutia pe care o avusesem. Statea in usa mea privindu-ma in timp ce imi impachetam lucrurile. Ranjea rautacios si superior ca intotdeauna.
- Am inteles ca vrei sa pleci in Franta! Raspunsul este nu!
- Nu ti-am cerut aprobarea, eu plec. Nu imi pasa de parerea ta.
- Uite ce este, eu si mama ta plecam in Londra si avem de gand sa stam o perioada buna asa ca tu vei sta aici si vei avea grija de sora ta. Acum ca ai terminat si liceul te pot initia in afacerile familiei. Si nu poti refuza, nu este o ocazie ci o obligatie.
- Imi pare rau tata, eu plec.

Atunci s-a apropiat de mine si mi-a dat primul pumn pe care l-am primit vreodata, in intreaga mea viata. Recunosc ca a fost dureros, atat de dureros incat mi-am trecut o mana in jurul obrazului ranit. Cu toate acestea , in momentul in care a parasit camera am continuat sa impachetez. Vroiam sa plec, indiferent de ce urma sa se intample cu mine.
Am fost de acord sa raman cateva zile cu Beatriz , pana cand mama urma sa se intoarca acasa. Nu o puteau lasa singura total. Ea nu era baiat.
Trecusera doua zile de la plecarea lor, iar eu si Bibi vorbeam despre unele lucruri cand telefonul a sunat. Am raspuns eu si imediat m-am bucurat ca nu o facuse sora mea. Era devastator, avionul cu care plecasera parintii mei se prabusisera. Soferul si coechipierul lui au murit, insotitorul de zbor murise si el.. Iar apoi, si tatal meu. Singura supravietuitoare : Doamna Asazuki. De atunci.. Toata viata mea s-a schimbat.
Nu pot spune ca am plans la inmormantare, trebuia sa fiu tare. Am stat drept si privind rece peste tot ce ma inconjura. Mama si sora mea s-au agatat de mine pentru a reusi sa supravietuiasca, iar eu nu puteam gasi alinare nicaieri. Puteam doar sa ajut persoanele din jurul meu sa treaca peste acest macabru. In toata aceasta vreme singurul care mi-a fost alaturi in ciuda problemelor personale, era Jack. Nu stiam daca a fost datorita faptului ca tatal lui daduse faliment sau pentru ca tinea cu adevarat la mine , dar mi-a fost alaturi in afaceri. De la moartea tatalui meu , eu conduc intreaga afacere a familiei Asazuki.
In timp ce imi relatam trecutul in propria mea minte , un ciocanit usor a fost auzit in usa biroului meu.
- Intra! Am rostit sever.
- Domnule Asazuki, secretara dumneavoastra a telefonat, a spus ca doreste sa demisioneze din aceasta functie. Din motive personale. Ce ar trebui sa fac?
Am ras ironic in fata acelui angajat. Era nou aici doar de doua luni si venea sa ma deranjeze cu orice minoritate. Ma schimbasem mult in ultima vreme si nu mai puteam fi la fel; cel putin nu cu persoanele la care nu tineam. Si acum... Nu mai tineam la multe persoane.
- Incompetentule! Esti cretin, sau ce ai? Evident ca imi vei gasi o alta secretara. Uite ce e, daca ma mai deranjezi o singura data cu o minoritate de genul acesta o sa zbori din locul tau de munca cat ai clipi. Si daca ma enervezi destul de tare o sa am grija sa nu mai gasesti un post decent in acest oras. Acum misca din biroul meu.
A iesit lasand capul in jos si cerandu-si iertare. Devenisem un monstru. Mi-am trecut o mana in jurul fruntii si m-am ridicat. M-am gandit ca poate ar trebui sa imi iau restul zilei libere.

Aerul era rece, caracteristic pentru luna noiembrie. Am incercat sa nu acord prea multa importanta vremii si am urcat in masina.
Telefonul meu statea pe scaunul de alaturi. Nu aveam niciun apel, niciun mesaj. Am oftat si am luat micutul obiect intre degete pentru a apasa pe butoane .

Draga mea Angelique,
Au trecut sapte luni de cand nu te-am mai vazut . Deja imi este dor de tine. Imi pare rau, dar nu te voi astepta. Pentru ca stiu ca nu te vei mai intoarce. In orice caz, nu la mine. Dar daca va fi sa ne mai intalnim vreodata, sa nu te miri daca eu inca te voi iubi. Atunci, daca nu vrei sa ai de “a face" cu mine, te rog ignora-ma. Asa nu voi mai fi ranit. Ah, sper ca Franta nu este asa de rece ca in America, aici este foarte frig.
Ai grija de tine!

Takumi Asazuki.

Dupa atata timp nu putusem sa ii trimit nimic, insa realizand faptul ca nu mai sunt la fel aveam nevoie sa ma linistesc. Asa cum credeam. Puteam sa devin orice insa cu ea ma voi purta intotdeauna la fel.

- Takumi, frate. Unde esti? Tocmai am ajuns la birou si tu nu esti aici . Mi-au zis astia ca ai plecat deja, esti bine?
Am ras sarcastic in telefon si am trantit usa masinii.
- Da, sunt! Nu am avut chef, rezolva tu celelalte probleme in locul meu, nu ma intorc azi. Am plecat acasa, Beatriz are niste probleme si trebuie sa le rezolv. Ne vedem maine. Salut!
Am inchis dupa care am intrat in vila in care obisnuiam sa locuiesc. Cand am pasit inauntru , trupul firav al surorii mele s-a prins intre bratele mele. Am sarutat-o pe frunte.
- Ce mi-ai adus?
Zambea la fel ca intotdeauna si nu am putut sa nu ii raspund in acelasi mod . Am scos punga de cadou si i-am inmanat-o. Mi-a multumit fericita pentru el.
- La multi ani dovlecel!
- Multumesc!
Pentru o fata de paisprezece ani , suporta destul de bine impactul mortii tatalui sau. Desi ea petrecuse mai mult timp cu el decat mine. Cred ca incerca doar sa isi ascunda sentimentele. Am strans-o si mai tare la piept dupa care am sarutat-o pe frunte. Am oftat in sinea mea. Urasem intotdeauna sa fac pe dadaca si acum, acum trebuia sa am grija de familia aceasta in locul tatalui meu. Imi parea rau ca murise, il iubeam . Dar nu vroiam sa ma transform in aceasi persoana rece ca si el.
Mi-e dor de tine, Angelique!


Capitolul 9


De cateva luni incoace tot primeam flori. In fiecare dimineata, zi de zi, nicio zi nu trecea si sa nu am un buchet de crini in casa. Crini erau florile preferate ale mamei mele, asa ca nu m-ar fi mirat ca tipa aceea tupeista, concubina tatalui meu, sa mi le trimita. In fond, stia ce ii place mamei mele pana la urma au fost surori. Fara sa mai stau pe ganduri m-am dus sa ma imbrac si am plecat spre casa tatalui meu. Aveam de mers doar zece minute. Era un cartier pentru bogatasii din Franta, imi placea aici, erau gradini superbe, dar din pacate era iarna iar florile erau vestejite. In apropierea casei lui tata mi-am auzit telefonul sunand, la-m scos din graba din buzunarul gecii ce o purtam. Am vazut ca era de la Takumi, m-am uitat indata, m-am bucurat ca nu a uitat de mine, dar totusi mesajul mi-a lasat un gust amar. M-am oprit cateva secunde pentru a-i scrie si eu un mesaj, dar am abandonat aceasta "misiune". Ce puteam sa-i scriu ? Ca ii simt prea mult lipsa ? Ca zilele parca sunt secole departe de el ? Sa-l ranesc si mai mult ? Sa-i stric prestigiul care il are acum si sa-l fac sa vina dupa mine ? Sa lase totul balta pentru mine ? Sa ii stric eu viitorul? Nu imi dadeam acest drept.
Am ajuns la vila si am intrat inauntru, o servitoare s-a uitat urat la mine, s-a uitat superior, am zambit in sinea mea.

- Ce ai ? Ce te uiti asa ? Cine te crezi ? Mergi naibii in bucatarie si spala vase ca asta e treaba ta ! am strigat la el.

Stiam ca nu le cad bine celor din casa asta, dar putin imi pasa, imi era si bine cu afectiunea tatalui meu. M-am indreptat cu pasi usori, parca dansand spre biroul unde deobicei tata isi facea veacul. Am vazut ca nu era acolo, ma speria faptul sa nu fi patit ceva, dar m-am linistit cand mi-a zis o servitoare ca a trebuit sa mearga pana in oras. Era perfect, nu era tata acasa si puteam sa-mi fac de cap cu matusica mea. Am inceput sa rad singura, urcam agale scarile, ultima data nu mi s-au parut asa de multe. La capatul scarilor era surioara mea vitrega, o fata inalta mult mai slaba decat mine, cu parul roscat si carliontat. Avea niste ochi albastrii superbi, dar pe cat era de frumoasa, veninul din ea plutea in jurul ei.

- Uite pe cine avem aici ! a exclamat ea.
- Mda. am zis printre dinti, dorind sa-mi continui drumul.
- Hei ! Unde te crezi ? m-a intrebat ca si cum ea avea mai mult drept decat mine sa fie aici.
- Da-te din fata mea, zgripturoaica proasta! am strigat catre ea. Cine te crezi ? Buricu pamantului ? am intrebat-o mergand tot mai aproape de ea cu gandul sa o iau de cap. Nu am nervii necesari sa-ti suport aerele de printesa.
- Linisteste-te ! Doamne, intrebam si eu. mi-a raspuns si si-a continuat drumul.

A mers pe drumul ei si eu mi l-am continuat pe al meu, am incercat sa ma linistesc, ca sa nu se observe. Am ajuns in fata usii unde se presupunea ca statea matusa mea. Usuratica ! Era camera mamei mele. Hmph, ii arat eu azi cine sunt. Am intrat fara sa bat la usa. Marea mea surpriza era ca statea peste un baiat care nu avea mai mult de 20 de ani, presupuneam ca era soferul, facandu-i cine stie ce lucruri. Dezgustator ! Am zis in sinea mea.

- Bravo ! am exclamat eu in timp ce bateam din palme si zambeam.
- Angelique ?! a spus aproape strigand in timp ce se grabea sa se dea jos de pe baiat.
- Da, eu. Vreo problema ? Va intrerup partida de sex ? am intrebat ironica.
- Nu faceam nimic ! Eu doar .
- Tu doar ce ? Doar ii faceai un masaj erotic ? am inceput sa rad. Hei ! Baiete, afara ! am strigat catre el.

Acesta si-a luat pantalonii si camasa de pe jos mai apoi fugind pe hol ca sa se imbrace. Am pasit catre ea si i-am dat o palma zdravana, mi-a placut sunetul care a fost produsul atingerii mele.

- Deci ai chef de joaca? am intrebat-o.

Dadea dezaprobator din cap, in timp ce incerca sa se acopere cu cearceaful de pe pat. Am luat-o de par, obligand-o sa se ridice de pe pat. Cearceaful care o acoperea a cazut pe podea in urma noastra. Am dus-o dealungul holului tragand-o dupa mine catre scari. Am pacurs in graba scarile, ea era prudenta sa nu se impiedice pentru ca daca o facea, ramanea fara par in cap. In mijlocul salonului am trantit-o pe jos. Era goala, si mai bine, sa se vada ce tarfa era. Atunci tatal meu a intrat in salon. A avut un soc cand a vazut aceea imagine, ea statea goala in mijlocul salonului si eu gata sa o lovesc.

- Angelique, ce crezi ca faci ? m-a intrebat aproape strigand la mine.
- Hmph, iti pedepsesc concubina. Pentru ca am surpins-o cand si-o tragea cu un sofer de pe aici.

A ramas cu gura cascata, dupa cateva minute si surioara mea a venit. I-a fost mila de mama ei, dar nu s-a sinchisit sa o ajute si nu prea intelegeam de ce. Poate ca nu ii placea ceea ce ii facea tatalui meu, in fond era si tatal ei. Matusica mea scumpa nu zicea nimic, doar statea si privea in gol. Tatal meu a plecat din salon, mi-a parut rau pentru el, dar merita, merita sa ii deschid ochii. Am vazut-o pe roscata zambind si mi-a facut cu ochiul. Chiar nu o intelegeam, era o ciudata. M-am dus si mi-am luat geaca de pe cuier si am plecat acasa. Poate ca cu asta mi-am implinit o mica parte din razbunare.



Capitolul 10

Rece! Indiferent! Distant! Toate aceste cuvinte ma caracterizau intr-un anumit fel, in special acum , dupa atata timp. Trupul meu statea relaxat deasupra unui alt corp. O fata satena cu ochii verzi draguti statea goala sub mine, iar eu nu ma puteam gandi decat la o alta persoana. Am oftat in sinea mea in momentul in care mi-am proptit buzele de ale tipei. I-am desfacut bluza iar mainile mele s-au strecurat inautru, scotand si sutienul. Am inceput sa ii masez sanii, sau ar trebui sa spun silicoanele? Am vrut sa o mai sarut odata, dar mi-a fost teama ca voi fi dezgustat si mi-am trecut limba peste sfarcurile sale intarite. Am muscat-o agresiv iar aceasta a gemut. Imi striga numele iar mainile sale erau infipte in parul meu brunet. Chiar si acum, dupa atata vreme, inca era razlet. Mi-a mangaiat chipul cu degetele sale fierbinti iar eu am oftat. Poate credea ca este de placere, eu nu as fi crezut acelasi lucru. I-am aruncat pantalonii pe podea , scotandu-i lengeria intima. O mana s-a strecurat intre picioarele ei impingand usor. Un alt zgomot gafait a fost scos printre buzele sale rosiatice. Mi-a prins fata intre maini incercand sa ma sarute. In schimb eu mi-am aruncat dintii asupra gatului sau, muscand-o. Aceleasi degete s-au incurcat cu firele parului meu. Dupa aceasta clipa m-am apropiat mai tare de ea, astfel incat sa suspine. I-am muscat inca odata sfarcurile si am patruns-o destul de usor. A gemut. I-am lins sanii dupa care am impins mai tare. Mi-a strigat numele.
- Ah Takumi....
Dupa aceasta am continuat acelasi ritm monoton, pipaind-o. S-a rasturnat deasupra mea , privindu-ma cu ochii inlacrimati. Ceva ce nu m-a induiosat. Mi-am trecut mana printre suvitele ei satene, si am strans usor. Ochii mei conturau probabil agonia. M-a sarutat. Nu am simtit nimic. Dupa aceasta s-a cuibarit la pieptul meu si a adormit. Am ramas asa.

- Taku! Unde pleci?
Vocea subtire ma chema inapoi in patul ei. Nu am raspuns. Mi-am tras blugii pe mine si tricoul. M-am incaltat si am mai privit-o odata. Era inca goala, expusa in fata mea. Poate ca mi-ar fi placut mai mult daca nu era plina de operatii.
- Nu iti face griji, rolul e al tau. O sa dau un telefon, maine sa te prezinti la studio.
A oftat dandu-si parul de pe frunte la o parte. M-a privit serioasa.
- Nu la asta ma refeream! Cand o sa ne mai vedem?
Am ras ironic, iar ea m-a privit speriata. Si-a lasat capul in jos, parca regretand cuvintele spuse. Poate frica de a fi respinsa. Nu am fost induiosat ci am raspuns prin vorbe.
- Pentru atat ai platit. Ce te face sa crezi ca as vrea sa ma mai culc odata cu tine?
Am auzit-o plangand in momentul in care am trantit usa. Mi-am aprins o tigara si am plecat. Eram groaznic. Adevarul era ca ma culcasem cu ea doar pentru un singur motiv, acela ca semana atat de mult cu Angelique. Dar fusesem dezamagit, avea silicoane pana si in buze. De ce nu erau fetele mai naturale? Cateodata imi venea sa merg intr-o tara simpla si sa caut o fata simpla, dar asta nu ma facea sa o uit pe frumoasa mea fosta iubita. Ultima mea prietena, pentru ca in decursul ultimilor ani... Doar ma culcasem cu diferite femei, un barbat are anumite nevoi. Spun cu regret ca nu am experimentat orgasmul pana acum , si... la dracu, am deja douazeci si doi de ani. Am oftat inca odata cand am trantit portiera masinii. Am accelerat si am auzit telefonul sunand. Am privit numarul dupa care am raspuns.
- Buna raza mea de soare, ce s-a intamplat?
- Sper ca nu ai uitat de ziua de maine! La unsprezece trebuie sa fi acolo. O sa vi, da? Te rog!
Vocea ei subtire si rugatoare imi mai lumina putin starea. Am chicotit si am raspuns.
- Nu stiu.. Ma mai gandesc. Un oftat prelung s-a auzit dincolo de micutul obiect si am prezis ca urma o criza de isterie, asa ca am continuat sa vorbesc.
- Desigur ca voi fi acolo, doar intr-o singura zi absolva si surioara mea liceul, nu-i asa? Voi fi acolo Bibi.
- Te iubesc fartioare!
Am inchis dupa aceste ultime cuvinte. Mi-am continuat drumul pe soseaua aglomerata si am mai aprins o tigara. Incepusem sa fumez acum aproximativ un an, din cauza unor probleme. Pe cine mint? Imi era atat de dor de Angelique incat am avut nevoie de o alta ocupatie, cand femeile nu imi mai atrageau atat de tare atentia am zis ca am nevoie de altceva. Recunosc faptul ca mi-a fost frica sa nu devin homosexual, dar am gasit tigarile. Fumez doar cand ma apuca dorul excesiv, cam ca in aceasta clipa. La dracu , toata viata mea e o mizerie, un circ. Merg la birou pentru a finaliza mii de afaceri, ceva ce mi se pare banal din moment ce ma descurc foarte bine, ma culc cu femeile care arata bine si au in special ochii verzi. Desi unele dintre ele purtau lentile de contact. Ah! Cat de ironica este viata. Singurele persoane cu care sunt adevarat sincer sunt Beatriz si Jack. Cu mama este greu sa fiu onest. Am oprit masina in fata unei vile stilate si am ramas acolo. Am privit parca in vid, desi aveam ochii atintiti asupra unei anumite camere din locuinta.
Au trecut patru ani de cand am fost ultima oara in aceasta casa, de cand Angel a fost atat de aproape de mine. Mi-o imaginam uneori langa mine, in bratele mele. Cum buzele noastre se atingeau , unindu-se intr-un sarut mirific. Cum mainile noastre se impleteau iar eu o puteam tine in brate, trupurile noastre fiind prea aproape pentru a mai putea respira. Imi imaginam uneori vocea sa strigandu-mi numele. Ma opream imediat din visare, cand realizam ca asta nu este posibil. Atunci imi ziceam in sinea mea : "Treci peste asta prietene, au trecut atatia ani. Probabil deja te-a uitat. De ce nu faci acelasi lucru si tu? Esti patetic." Si da, chiar era curios. De ce? Inca o iubeam, la fel ca in prima zi in care am inceput sa ma intalnesc cu ea. Poate a fost chiar inainte.
Am intors autovehiculul si am plecat. Nu puteam suporta sa stau prea mult acolo, amintirile deveneau prea vii, aproape reale. Erau atat de dureroase.

Am intrat in hol si am aruncat servieta pe un scaun, caruia nu i-am dat asa mare importanta . Usa camerei mele era deschisa, am intrat in baie si am facut un dus rapid. M-am aruncat dupa asta in pat, purtand doar o pereche de pantaloni scurti. Am aprins televizorul si am zambit sarcastic la imaginea fotomodelelor de pe scena. Am apasat pe butonul rosu, si imaginea a devenit neagra. Tavanul ma linistea ca intotdeauna. Mi-am trecut o mana in jurul pieptului si am oftat. Inima mea batea prea repede la vederea ei. Nu am reusit sa reaprind televizorul asa ca m-am rezumat la niste documente importante. Le-am semnat dupa care m-am ridicat din pat. Trebuia sa am o ocupatie, altfel stiam ca ma voi gandi prea mult la ea si o voi lua razna. Am oftat pentru ca nu gaseam nimic de facut. Instantaneu soneria usii s-a auzit. Am multumit in sinea mea si am mers sa raspund.
- Buna ziua! Domnul Asazuki?
Am dat din cap si mi s-a inmanat o cutie si un buchet de flori. Cine trimite flori unui barbat? Am semnat pentru primire si mi-am deschis portofelul. Era evident ca nu puteam sa nu ii las un mic bacsis. Am regretat imediat . Dupa ce persoana ce a venit sa imi aduca acele lucruri a disparut, am stat minute in sir in usa privind poza din portofel.
- Angelique...
Am reusit sa susotesc si am intrat inauntru. Mi-am luat cu greu ochii de la portofel, incercand sa ma linistesc. Simteam ca rosisem si am cautat un biletel printre flori.
Alice
Pentru cel mai frumos barbat din Boston.
Fa-mi o vizita zilele astea.
Alice Wonder, fotomodel faimos si total folosit. Ma culcasem cu ea odata, cand fusese asta? Acum cateva luni. Datorita mie luase un rol important intr-un film de succes, imi era datoare pana in gat. Dar eu nu vroiam sa ma culc cu aceasi femeie de doua ori. Plus ca uram persoanele care imi trimiteau flori. Am luat telefonul si am sunat-o. Vocea ei era dulce la auzul numelui meu, asa ca am taiat-o scurt.
- Imi doresti moartea atat de rau incat imi trimiti trandafiri rosii? Florile sunt pentru fete, ce Dumnezeu. Uite ce e, Alice, nu o sa te vizitez. Daca ai nevoie de un alt rol, vi la firma si vorbim.
Am inchis inainte sa imi raspunda si am aruncat cadourile primite la gunoi. Nu m-am uitat sa vad ceea ce era in cutie. De ce sa ii dau sperante cand era evident ca nu eram interesat de ea? Nici macar pentru o a doua partida de sex. Am intrat inapoi in camera mea iar poza aflata in rama, pe masuta de langa pat, mi-a captat atentia. Parul ciocolatiu, ochii verzi, zambetul nebunesc. M-am aruncat in pat si am aprins o tigara.
- La dracu! Ar trebui sa merg la un psiholog.
Am tipat pentru a-mi amortiza gandurile insa mintea mea o contura perfect langa trupul meu. Am revazut astfel ultima noastra imbratisare si cuvantul de "Adio!" . Nici acum nu imi raspunsese la cuvinte.
Am oftat si am incercat sa adorm.



Capitolul 11

Ultima zi normala care mi-o amintesc, a fost aceea cand am umilit-o pe matusa mea. Dupa aceea m-am mutat la tata si am lasat casa mamei goala. Mi-a parut rau ca m-am mutat, zilele mele au devenit un infern. Am incercat chiar sa-mi iau viata, totusi tata m-a gasit la timp. Ciudat comportament nu-i asa ? Poate ca sunt nebuna sau poate ca nu, dar lipsa lui Takumi mi-a facut mult rau. Aproape doi ani de zile am stat inchisa intr-un spital de nebuni, doi ani de zile pierduti. Inca imi amintesc zambetul de superioritate al suriorei mele cand am iesit din acel spital. Amintirea lui Takumi, visurile continue cu moartea mamei m-au stricat de cap. Totusi mi-am recuperat viata devenind fotomodel. Prestigiul mamei in aceasta lume a fost foarte mare si m-a ajutat mult, dar totusi si frumusetea mea naturala mi-a fost in avantaj, nu eram operata ca si celelalte modele.
Eram la o sendinta foto in costume de baie. Purtam pe mine un costum format din doua piese, culoarea lui era de un albastru metalizat fara niciun accesoriu. Barbatii prezenti ma sorbeau din priviri dar nu-mi pasa, femeile ma priveau cu invidie, eu le zambeam. Adevarul ca erau baietii foarte frumosi, pana la urma erau modele, dar Takumi, brunetul meu, era un zeu pe langa ei. Am terminat pozele la categoria "Costume de baie", urma categoria "Medievala". Aveam un partener dragut, dar era mult prea bronzat la neon. Am ras in sinea mea. Eram imbracata cu o rochie rosie, cu o trena lunga iar el purta un costum simplu negru si o camasa alba. Eram nervoasa, nu stiam de ce , m-am dus spre el si m-a luat de talie. M-am instrambat usor cand am simtit atingerea lui pe corpul meu. Mi-am pus mainile pe pieptul lui si am privit spre aparat increzatoare. Privirea aceea ii inebunea pe fotografi. Dupa vreo zece poze, am terminat cu totul. M-am grabit sa imi dau jos corsetul acela oribil care ma impiedica sa respir. Am aruncat hainele pe o canapea si mi le-am luat pe ale mele, am infascat geanta cu putere si am iesit afara.

- Angelique ! tresar la auzul numelui meu, m-am intors si l-am vazut pe baiatul cu care am facut sedinta foto.
- Da ? am raspuns.
- Am o propunere sa-ti fac. mi-a ranjit in cel mai urat hal posibil.
- Hmm, am chicotit, poti sa-ti bagi propunerea aceea undeva. i-am zambit si am plecat mai departe.

M-am urcat in Ferrari-ul meu nou nout, si am pornit cu multa viteza, lasand o dara neagra in urma mea. Parul meu lung si ciocolatiu flutura in bataia vantului, mintea imi era la Takumi, ma gandeam ce ar fi fost de noi, de relatia noastra, daca eu ramaneam acolo. Nu imi puteam imagina acest lucru. M-am uitat spre telefon si am vazut data, 13 August, am pus o frana brusca noroc ca nu era nimeni pe strada, deaorece puteam face un accident in lant. Era ziua lui ! Fara sa ma mai gandesc am luat-o spre o florarie celelebra in Franta. Am parcat rapid si am sarit peste portiera, inca imi amintesc cand am incercat asta prima data, am cazut pe jos, reusind sa-mi fac o vanataie frumoasa. Am intrat in florarie si m-am uitat peste flori. Sute de culori care mai de care atractive, dar totusi mi-au atras atentia unele exotice. M-am uitat la ele un timp destul de lung, iar apoi i-am zis vanzatoarei sa-mi aranjeze un buchet de orhidee si sa-l trimita in America chiar azi. I-am dat adresa, si am achitat nota de plata, iar apoi am iesit din cladire. M-am indreptat spre masina si m-am dus spre casa.
Odata ajunsa acasa, m-a intampinat Anne, surioara mea, atitudinea ei s-a schimbat destul de mult, dar nu stiam ce urmareste asa ca tineam o oarecare distanta intre noi. I-am zambit cat am putut de bine si m-am dus spre brioul lui tata. Am intrat dupa ce am batut scurt la usa. M-am dus si l-am imbratisat iar apoi m-am pus pe un scaun.

- Acum e luna August nu-i asa ? l-am intrebat. Nu mi-a raspuns ci a dat din cap aprobator. Bun, atunci in luna Mai a anului viitor, ma intorc in America. Te-am anuntat de pe acuma ca atunci sa nu avem probleme.

Nu am stat sa-i vad expresia caci m-am ridicat si am iesit din birou, l-am auzit cum mi-a strigat numele dar nu m-am intors. Ura mea fata de el s-a marit din momentul in care a lasat-o pe tarfa aia in casa, si cand zic tarfa ma refer la matusa mea. Inca era acolo, dar nu dadea ochii cu mine, cand ma vede isi pleaca privirea, cred ca s-a speriat ingrozitor atunci cand am umilit-o, crezand ca o voi rani mai tare. Am urcat la etaj si m-am dus spre camera mea. Era destul de mare si am remobilat-o pe placul meu. Patul imens era in mijlocul camerei, doua usi erau de o parte si cealalta a camerei, una ducea spre baie si alta spre gardorba mea. M-am trantit pe patul imens si am adormit imediat, era sigur ca sedintele foto erau obositoare.
M-am trezit intr-o camera foarte frumoasa dar totusi avea o mobila destul de veche.. O femeie bruneta cu ochii negrii ca si doua margele tinea in brate o fetita cu parul ciocolatiu si lung. Fata nu i-o puteam distinge, imediat m-am mai uitat odata la femeie si mi-am dat seama ca era mama mea. M-am speriat, m-am dus spre ea, am vrut sa-i pun mana pe fata dar am trecut prin ea. Am trecut prin ea cu tot corpul meu, era o iluzie. Imediat am vazut ca matusa mea a intrat in aceea camera. A lasat fetita jos si i-a spus sa mearga in camera alaturata, imediat ce m-am uitat mai bine la fata mi-am dat seama ca eram eu de mica.. Am auzit ceva strigate iar apoi pe matusa mea cu un pistol in mana atintind spre mama. Am fugit si m-am pus intre ele, dar glontul a trecut prin mine. Trantind-o pe mama la pamant, mi-am atintit ochii spre usa pe care eu cea mica am plecat, era intredeschisa. Ochii mi s-au marit constant, imaginea mamei mele pe jos in camera, sangele curgandu-i din piept murdarind covorul. Matusa s-a apropiat de ea, mama inca respira, dar a mai impuscat-o inca odata tot in piept.
M-am trezit plangand si eram toata uda. Respiram foarte greu intr-un ritm alarmat, m-am dus la baie si mi-am stropit fata cu apa rece, m-am uitat in oglinda si aratam ingrozitor. Am iesit din baie si m-am uitat la ceas era doar noua seara. M-am asezat din nou pe pat si m-am intrebat daca brunetul meu a primit florile. M-am ridicat de pe pat si m-am dus spre o masuta, mi-am turnat un whiskey intr-un pahar. Nu eram o mare fana a bauturilor dar catodata aveam nevoie sa ma relaxez. Am luat telefonul si am marcat numarul lui Elisse, am incercat de cateva ori dar in zadar, nu-mi raspundea. Mi-am terminat bautura si m-am pus a loc in pat, pierduta intre mii de ganduri am reusit sa adorm.




Capitolul 12



- Te iubesc, brunetule!
Doua degete reci mi-au atins chipul, mangaindu-mi pielea. O alta mana si-a strecurat degetele printre firele mele razlete tragand usor. Mi-am apropiat buzele de ale ei si am sarutat-o. Limbile noastre s-au unit intr-un joc nebunesc. Am gafait si la fel a facut si ea. S-a pus la pieptul meu iar eu am strans-o usor sarutandu-i parul.
- Angelique... Am zis incet doar pentru ca ea sa ma auda.


- Ta-ku-mi! Trezirea!
O voce s-a auzit tare si clar in incapere. Mi-am deschis ochii brusc si am realizat ca fusese un vis. Poate cel mai frumos din ultimele luni. Am oftat. Normal ca nu avea cum sa imi zica asa. Am privit persoana de langa mine si m-am ridicat. Mi-a atins fata dar nu am dat importanta gestului. M-am vazut dezbracat total si am incercat sa realizez unde sunt, imi aminteam doar ca bausem prea mult noaptea trecuta. Am zarit o blonda stand langa mine. Ochii ei albastrii puteau fi confundati usor cu marea. Eu ii gaseam goi, vulnerabili, serviti pe tava. Nimic complicat la textura albastruie, nimic captivant la suvitele blonde. Buzele sale mi-au cautat gura , sarutandu-le. Nu am reactionat.
- Stii ca vorbesti in somn?
Mi-a zis pe un ton linistit. M-am ridicat din pat si m-am imbracat , fara a-i da prea multa importanta. Cand mi-am pus tricoul pe mine, am vorbit.
- Da ? Si ce zic?
Tonul meu era indiferent. Nu m-am uitat la ea, am trecut in baie si m-am privit in oglinda. Am aruncat niste apa pe fata si m-am intors in camera.
- Ei bine, stii tu... Strigi numele acelei fete. Toata noaptea a fost asa, de fapt cred ca i-ai spus numele si cand faceam dragoste. Esti o figura.
S-a apropiat de mine dar nu am lasat-o sa ma atinga. Am mers spre iesire insa ea s-a apropiat de mine si si-a inconjurat bratele in jurul trupului meu. Spatele imi era invaluit de niste maini fierbinti. Ardea. Am oftat simtindu-i bataile accelerate ale inimii.
- Vreau sa ne mai vedem! Te implor.
S-a asezat in fata mea, in genunchi, acoperindu-mi picioarele cu mainile. Nu si-a atintit privirea asupra mea. Nu am vrut sa ii zaresc ochii, inca mi-am lasat ochii peste ea.
- Normal ca vrei. Dar ...
Nu m-a lasat sa imi continui propozitia. S-a ridicat in picioare sarutandu-ma . Nici de aceasta data nu am raspuns la sarut. Si-a introdus o mana pe sub tricoul meu, pipaindu-ma. La dracu, un barbat nu rezista asa de usor la mangaierile unei tipe. Insa durerea de cap era mai puternica in aceasta clipa.
- Nu spune nimic. Nu imi pasa ca iubesti o alta femeie. Eu te iubesc pe tine Takumi, nu as putea rezista fara tine. As muri, m-as destrama in mii de piese. Vreau sa fiu cu tine, oricare ar fi pretul. Chiar daca asta inseamna sa te gandesti la ea cand esti cu mine . Poate cu timpul vei ajunge sa ti la mine. Te implor.
Si-a inconjurat bratele in jurul gatului meu iar eu am aprobat din cap. Am strans-o in brate dupa care am vrut sa ies din apartament. I-am adresat cateva vorbe inainte sa plec.
- Nu te voi iubi niciodata, pe nimeni in afara de ea nu o voi vedea cu asemenea ochi. Daca pe tine nu te deranjeaza asta , fa ce vrei. O sa mai trec pe aici cand am chef.
Am trantit usa si i-am vazut zambetul triunfator, cazand in genunchi. Am jurat ca am putut-o auzi plangand , dar nu am vrut sa ma intorc. Adevarul era ca tipa aceasta era singura care nu venise la mine pentru nu stiu ce rol, ci doar pentru ca ma placea. Mi-a placut tonul ei amuzat si replica pe care mi-a dat-o. " - Takumi Asazuki, te iubesc! Culca-te cu mine! ". Totusi nu am putut sa nu remarc expresia sa uimita cand i-am raspuns, "- Ok ! ".
Am lasat toate gandurile despre aceasta la o parte si am accelerat. Era zece dimineata, treisprezece august, ziua mea de nastere. Am ras in sinea mea si am continuat sa conduc.
Cand am ajuns in apartamentul meu am putut simti linistea. Adoram acest loc. Totusi a fost spulberata in clipa in care am realizat ca nu este gol.
- Da, Bibi ? Am oftat.
- La multi ani! Ai devenit un batranel morocanos, deja douazece si trei de ani, cat mai ai de gand sa imbatranesti?
S-a aruncat in bratele mele sarutandu-ma pe obraz. Nu am reactionat ci doar am spus un multumesc printre dinti, avertizand-o ca nu vreau nicio petrecere. Ultima data cand imi sarbatorisem ziua de nastere fusese cand inca eram cu Angel. Pe atunci ea m-a sarutat pe obraz si mi-a dat un cadou pe care il am si acum. “ La multi ani, brunetule ! " a fost replica ei , singurul moment pe care l-am simtit adevarat din toate punctele de vedere, in relatia noastra.
- Ai primit flori. Mi-a aratat un buchet splendid de orhidee din bucatarie , dar nu am intrebat nimic. Am aruncat florile in cosul de gunoi si am mers in sufragerie , deschizand televizorul. Am auzit-o bombanind pe acolo dar nu i-am dat prea mare importanta.
Vroiam liniste. Insa , in scurt timp ea a aparut in fata mea, bruindu-mi imaginea.
- Nu te intereseaza deci de la cine sunt florile?
- Nu! Am raspuns nonsalant.
- Atunci pot sa le arunc in tomberon, afara?
- Fa ce vrei.
A zambit sarcastic si i-am cerut sa se miste din fata televizorului. A plecat spre bucatarie spunand cu un glas foarte ridicat.
- Ok atunci, voi arunca florile astea minunate, la fel si biletelul semnat cu numele de : " Angelique Capet ". Hmm, pacat. Orhideele sunt superbe.
La auzul cuvintelor sale am tresarit , si intr-un interval de o secunda m-am ridicat. Am privit incaperea, parea ciudata. Armonioasa dar aglomerata de sentimente alarmante . Am incercat sa imi retin bataile inimii insa erau cu mult prea accelerate. Am fugit in bucatarie fara a-mi putea reprima expresia fericita de pe chip. Am cautat in cosul de gunoi si am apucat buchetul. Am cazut in genunchi, strangandu-l la piept. Am stat asa pret de cateva minute, insa Beatriz iesise din camera. Probabil mi-a inteles nevoia de a sta singur. Am desprins orhideele de trup, mirosindu-le. Erau chiar dragute. Am scos biletul, inca stand in genunchi.
Am citit, si am simtit ca inima mea o ia razna, ca sufletul meu e renascut. De parca as fi fost aruncat intr-o groapa a fericirii. Sau poate chiar Raiul. Mi-au trebuit minute lungi pentru a reveni in lumea reala.
“ La multi ani, brunetule! "
Angelique

A fost cea mai frumoasa aniversare din ultimii ani, m-am simtit fericit. Florile le-am pus intr-o carte imensa. Cred ca era un atlas. Barbatii nu pun florile la presat, corect? Uneori ma indoiesc asupra propriei mele naturi, insa realizez ca sunt prea indragostit sa fiu coerent. Si , Doamne, trecusera atatea luni, atatia ani, atata vreme.. Iar eu, parca cu fiecare secunda ce trecea deveneam tot mai indragostit de ea. Cred ca intr-una din zilele astea as fi in stare sa zbor spre Franta. Dar asta.. Ar fi greseala mea, poate ca a fost doar o bataie de joc. Sau poate vrea sa fim prieteni . Nu conta, atata vreme cat am stiut ca.. Fie si pentru o singura secunda ea s-a gandit la mine. Am apucat telefonul, fara a-mi putea respinge sentimentele si am apelat numarul ei. A sunat de doua ori, dupa care a raspuns. Nu am lasat-o sa spuna nimic, ci eu pe tonul linistit si dulce , pe care i-l puteam acorda doar ei, i-am zis .
- Multumesc Angelique. Mi-e dor de tine.
Am lasat un fel de oftat usor sa se auda si am apasat butonul rosu. Stiam ca daca scoate un singur sunet as face infarct. Pentru restul zilei am stat in apartament, intr-o stare pe care nu o puteam exprima in cuvinte.
Extaz! Fericire !
Am refuzat sa fumez fie si o singura tigara.


Capitolul 13

Somnul mi-a fost spulberat de sunetul telefonului. Am luat micul obiect care era cazut pe jos si am raspuns, o voce ciudat de calda si cunoscuta mi-a zis " Multumesc Angelique. Mi-e dor de tine ". Imediat ce i-am recunoscut vocea am scos un " Si mie " stins dar pe care nu l-a auzit deoarece a inchis telefonul. Am pus telefonul pe masuta de langa pat si m-am ridicat in sezut, m-am uitat la ceas speriindu-ma ingrozitor, era zece dimineata si eu la unsprezece aveam repetitiile pentru parada. Am alergat pana la baie, apoi mi-am aruncat hainele de pe mine pe unde am apucat. Si am intrat la dus, apa usor calduta imi rasfata pielea. Pacat ca nu imi permiteam sa stau mai mult pentru ca astfel intarziam. Am iesit de sub dus si am fugit cu un prosop dupa mine spre garderoba. Mi-am luat o rochie, prima care am vazut-o, si niste sandale negre. Am iesit in fuga din camera si am coborat scarile in graba, i-am salutat pe cei ce erau jos si am iesit rapid din vila. Am luat masina familiei pentru ca nu eram in stare sa conduc. I-am zis soferului unde sa ma duca si am pornit indata. La doar zece minute de cladirea unde trebuia sa exersez am fost prinsi in trafic. M-am coborat din masina si i-am zis soferului sa plece acasa ca eu ma duc pe jos. Am inceput sa alerg ca si nebuna pana la aceea cladire. Cand am intrat in cladire m-am uitat la ceasul de la telefon, exact cu cinci minute inainte am venit. Am pasit increzatoare in timp ce luam guri mari de aer. Organizatorul vorbea cu un model destul de cunoscut, dar indata ce m-a vazut a lasat-o cu vorba in gura si a venit la mine. M-a imbratisat si apoi m-a condus la "profesoara" care avea sa ne indrume. Am mai participat la cateva parade asa ca aveam habar ceea ce trebuia sa fac. In calea noastra s-a bagat o tanara blonda cu niste ochi superbi.

- Jean dragule, cine e taratura asta ? a intrebat aratand spre mine.
- Taratura o faci pe bunicata. am bombanit printre dinti. Jean, o sa te las cu "modelul" asta. i-am zis lui, punand accent pe cuvantul "model".
- Nu ! Angelique ! Stai ! a inceput sa strige in timp ce venea dupa mine.

Mi-a zis sa ne continuam drumul, am auzit-o pe domnisoara model cum a inceput sa strige dupa Jean, dar el nici nu s-a sinchisit sa o asculte. M-a condus la profesoara care urma sa imi arate miscarile care trebuia sa le facem pe podium. Jean s-a dus cine stie unde lasandu-ma singura cu dumneaei. Mi-a aratat niste miscari simple pe care a trebuit sa le memorez iar apoi sa le pun in practica. Dupa ceva timp a venit Jean cu modelul care m-a facut taratura, sentimentul de ura a aparut in inima mea, i-am aruncat priviri ucigatoare. Se credea un model de nemaivazut, dar o sa ii arat eu cine e. Am inceput sa rad in sinea mea, uitandu-ma fix la ea.
Am urcat pe podium si am inceput sa defilez. Imi amintesc tot ce mi-a zis, umeri drepti, usor trasi in spate, mersul sa fie ca un dans, iar expresia fetei mele sa fie una naturala, sa zambesc si sa privesc inainte. Am terminat defilarea si m-am indreptat spre locul unde erau Jean si profesoara plus scorpia blonda. Urma ca ea sa faca acelasi lucru ca si mine, s-a indreptat spre mine, ca sa mearga spre podium, atunci in moementul in care a trecut pe langa mine i-am pus piedica, usor discret ca sa nu se vada. Ceea ce nu stiam e ca "domnisoara" era foarte impiedicata si a cazut pe burta. Am inceput sa chicotesc iar mai apoi am ras.

- De ce te razi, idioato ? m-a intrebat in timp ce se ridica. Tu mi-ai pus piedica !
- Oh, asta nu ! Eu nu am cu nimic de-a face ca esti doar o impiedicata. Sa stii ca o grseala din-asta pe podium ti-ar ruina "cariera". I-am zis batjocoritor.
- Ei pe naiba, am iubit care ma poate ajuta in cariera. mi-a zis parca crezand ca o sa ma afecteze.

I-am zambit iar apoi m-am indreptat iarasi spre Jean care radea dar in acelasi timp dadea dezaprobator din cap. Am ridicat din umeri si apoi i-am zambit. Am mai repetat de cateva ori, iar apoi ne-am dus sa vedem cate ajustari trebuiesc facute la rochii, apoi am plecat acasa. Nu imi dadusem seama cat era ora dar era trecut de cinci, am ramas cu gura cascata cand am vazut acest lucru. M-am dus spre masina mea si m-am dus spre vila. Odata ajunsa i-am gasit pe Anne si pe tata in sufragerie care erau in compania unui baiat, sau mai bine as zice barbat ?




Capitolul 14
~ Takumi ~
Strada era aglomerata, dar puteam sa vad prin gramada de persoane, o puteam vedea. Am alergat spre ea, statea nemiscata. As fi vrut sa o ating, atat de repede. Curand am inceput sa fug, mai tare si tot mai tare. M-am oprit pentru a respira si am alergat din nou. Inca statea acolo, dar parca nu puteam ajunge. Imaginea ei era tot mai clara. Am ajuns, am intins o mana spre ea. Asteptam sa o ating. A disparut, la fel si eu...

Zgomotul provocat de telefon m-a trezit. Am injurat printre dinti in clipa in care am apasat butonul verde. Ochii imi erau indre-deschisi , aruncati pe tavan. Am oftat la vederea numarului.
- Ce vrei? I-am zis nervos, imi spulberase visul , plus somnul. Aveam o gramada de treaba la dimineata. Ce cretina. Am oftat.
- Ta-ku-mi! Nu o sa iti vina sa crezi ce am patit. E o idioata aici , participa si ea la parada... Mi-a pus piedica . E o total nenorocita! Vreau acasa! Nu vreau sa o mai vad.
Am inghitit in sec pentru a ma mai calma putin si am reusit sa scot cele mai calme cuvinte pentru acel moment, desi erau tipete.
- Lasa-ma sa dorm Vanesa, tu stii cat e ceasul? Vreau sa dorm. Nu ma intereseaza daca ti se pune piedica.
Tonul ei era usor regretabil si domol.
- Este zece seara.. Probabil acolo este mai tarziu. Imi pare rau ca te-am deranjat.
Am oftat, tonul fiindu-mi rece insa tipatul fiind disparut.
- Uite ce e, ai ajuns in Franta cu eforturi proprii, daca tu vrei sa renunti acum , esti o lasa. Asa, pur si simplu.. iti pune cineva piedica si tu vrei sa pleci? Ai innebunit? Uite ce e, daca renunti acum la parada renunti si la mine, asa ca pa.
- Dar... Nu stii cum arata tipa, trebuie sa recunosc ca arata mult mai bine ca mine. Nu vreau sa o mai vad, e o vipera.
- Tu esti chiar idioata! Uite ce e, ori termini cu asta ori ai face bine sa nu ma mai cauti.
A mai spus ceva inainte sa inchid.
- Da , domnule! Multumesc. Stiam ca ma pot baza pe tine. Te iubesc.
- Nu te poti baza pe mine. Am tipat. Vreau doar sa dorm pentru numele lui Dumnezeu. E ora patru dimineata. Am de lucru la sase. Si... cu placere.
Am inchis si m-am aruncat iar pe perna. Femeia asta imi dadea batai de cap, totusi simteam cum sentimentele ei sunt adevarate. Cand imi spunea " te iubesc ", dadea cel mai suav glas al sau. Cand ma atingea de abia putea respira. Imi amintea de un prost din trecut, eu si dragostea lui neimpartasita, ea . Bun, macar eu eram sincer de la inceput , cu aceasta femeie blonda. Am inchis ochii si am sperat sa pot regasi acelasi vis.
Am putut revedea doar ochii ei verzui, in intuneric. Restul era un mister scufundat intr-un negru abisal.

A doua zi a fost destul de obositoare. A trebuit sa merg pana in Washington pentru niste treburi urgente, pe care le puteam face doar eu. Ma intorc in Boston dupa care realizez ca incompetentii mei angajati nu au rezolvat o alta problema. Asa ca trebuie sa calatoresc iar in Washington. Aflu cand ajung iar la birou ca am o intalnire cu nu stiu ce actor de filme, pentru un contract de care nu am auzit. Mai erau douazeci de minute pana sa apara iar eu a trebuit sa citesc contractul si sa il gandesc, fara un avocat pentru ca se pare ca toti erau prinsi. Am blestemat mult in acea zi, cand am ajuns acasa ma simteam mai mult decat extenuat. M-am uitat la ceas, era deja ora doua. M-am aruncat in pat si am aprins televizorul. In Franta ar fi trebuit sa fie in jur de ora opt, sau ceva asemanator. Am schimbat canalele pana l-am gasit pe cel in care urma sa fie transmisa parada. Anuntau fotomodelele ce vor participa. Nu am putut sa nu fiu atras de singurul nume ce ma interesa, Angelique Capet. Am vazut-o si pe Vanesa pe " marea lista ", m-am simtit vinovat ca nu mi-a atras atentia. Am oftat si am inchis televizorul, eram prea nedrept daca urmaream parada, ochii mei ar fi fost atintiti asupra unei singure persoane. As fi fost prea inuman, m-as fi invinovatit prea mult; pentru ca desi pentru ea nu am fost decat un pariu, eu am iubit-o si inca o faceam. Am incercat sa adorm, dar mi s-a parut imposibil asa ca am iesit din apartament. Era usor racoare afara, am urcat in masina si am plecat spre casa lui Jack.
- Deranjez? Am intrebat cand am pasit inauntru, era clar ca da. Jack tocmai isi facea fiesta cu o bruneta pe care am putut sa o zaresc in dormitorul lui. Am chicotit.
- Clar da. Mi-a zis el. Dupa care a continuat. Dar, o pot expedia . Stai doar sa.. A vrut sa se intoarca pentru a pleca in dormitor dar l-am intrerupt.
- Nu iti face griji, nu e urgent . Nu puteam dormi, dar o sa merg sa beau ceva si o sa fie OK. . . Pofta buna-n continuare. Am ras inchizand usa dupa.
Capitolul nou, scuzati intarzierea ... dar scoala si orele in particular imi retin timpul. ^^''


Capitolul 15

Nu-mi venea sa cred cine era langa Anne, era el. Era verisorul meu, scump si drag. Cel cu care imi petreceam fiecare zi, asta a fost inainte sa ma trimita tata in Boston. Am fugit din locul in care eram sa merg sa il imbratisez. S-a ridicat de pe canapea si s-a apropiat si el. Mi-am bagat capul in pieptul lui imbratisandu-l strans. Spunandu-i cat de dor mi-a fost de el. M-a sarutat in moalele capului iar apoi mi-a zis ca si lui i-a fost dor de mine. Ne-am desprins cu greu din imbratisare si ne-am pus pe canapea.

- Deci, Angel, ai devenit model ? m-a intrebat ranjind. Stiu ca-mi ziceai asta cand erai mica : Voi fi cel mai mare fotomodel ! , asta ziceai in timp ce purtai pe tine rochia matusii.
- Cum de tii minte toate astea ? l-am intrebat razand.
- Nu degeaba am fost asa apropiati. mi-a raspuns zambind suav.

I-am zambit si eu la randul meu, apoi mi-am intreptat ochii spre Anne, care il privea cu mult interes pe baiatul de langa mine. Am zambit, pana la urma nu era o fata rea, sau cel putin nu imi parea. Am stat in jur de cateva ore bune. , dar eu m-am retras in camera deoarece trebuia sa fiu odihnita, maine era o zi mare. Mi-am luat o camasa de noapte din matase si m-am trantit in pat. Am adormit destul de repede de data aceasta fara sa visez.
Cand m-am trezit imi simteam corpul de parca am dormit pe lemne. M-am indreptat spre baie si am dat drumul la apa, am intrat imediat ce mi-am dat jos camasa, picaturile imi rasfatau pielea cu fiecare atingere a lor. Am stat in jur de vreo zece minute iar apoi am iesit. Mi-am luat o pereche de blugi pe mine si un fel de top rosu, mi-am luat niste adidasi si rochia mea care trebuia sa o port mai diseara. Am coborat jos si am luat pranzul singura, deoarece era deja amiaz, m-am mirat, cu toate ca adormisem devreme ma trezisem foarte tarziu. Nimeni nu era in casa, cu exceptia mea si a servitoarelor. Am luat rochia de pe canapea si am pornit spre iesire, mai apoi iesita din casa m-am dus spre Ferrari-ul meu care lipsea cu desavarsire, presupunand ca Alexander l-a "imprumutat" fara sa-mi zica ceva, am decis sa iau BMV-ul lui tata, stiu ca nu s-ar supara.
Indata ce am ajuns la locul unde trebuia sa se tina parade, m-am intalnit cu nesuferita de Vanessa. Blonda scorpie si urata, asa imi placea sa-i zic, dar totusi nu era chiar asa de urata. Mi-a aruncat o privire plina de ura, iar eu mi-am dat ochii peste cap. Am continuat sa merg cu rochia in brate pentru a o pune in cabina mea. Am intrat in incapere si am lasat rochia pe unul dintre umerase, m-am asezat pe scaunul din fata oglinzii gigantice, si am inceput sa ma privesc. In ultimii patru ani nu prea m-am schimbat, acelasi par saten aceiasi ochi verzi. Aceeasi piele alba aprope inumana. Pe usa cabinei a intrat Jean, m-a luat intr-o imbratisare stransa iar mai apoi mi-a sarutat ambii obraji. A iesit pentru cateva momente din incapere si apoi a revenit cu doua persoane. Prima persoana a inceput sa ma machieze, se mira ca fondul de ten nu ma facea mai bronzata nici cum. Buzele mi le-a inrosit precum sangele iar la ochii mi-a pus o culoare de verde pe pleoapa inferioara si galben pe partea de sus, mi-a zis ca asa o sa imi evidentieze culoarea ochilor si pielea mea sa para si mai inumana. Dupa ce a terminat retusurile machiajului au inceput sa-mi faca un coc francez. Nu stiam de ce imi faceau coc, se presupunea ca o sa prezint costume de baie, dar mai apoi Jean mi-a spus ca s-a schimbat, eu voi prezenta rochii de seara. Dupa vreo doua ore de cand am ajuns la locul paradei, am fost coafata si machiata. Apoi am facut cateva repetitii si am mers sa ne imbracam. Mi-au dat o rochie superva de un verde ca si iarba proaspata de dupa o iarna geroasa. Aratam divin, imediat ce m-am vazut in oglina picioarele au inceput sa-mi tremure, eram eu model dar emotiile tot emotii erau. Priveam printre cortine la cata lume era in incapere, imediat am inghitit sec gandindu-ma ca o sa o dau in bara. Rasul isterizant al Vanessei m-a facut sa ma incrunt.

- Ce vrei ? am intrebat-o linistita.
- Nimic, doar te priveam cum te cuprinde teama. mi-a zis incepand sa rada.

Adevarul era ca imi era teama, imi era teama sa nu o dau in bara. Apoi m-am uitat la Vanessa, era stralucitoare, purta o rochie albastra superba iar parul ii era lasat liber cu cateva onduleuri. Nu am apucat sa mai vad alte detalii caci Jean m-a luat si m-a dus la intrarea spre podium. Am inceput sa tremor, credeam ca o sa ma impiedic. Dar imediat gandul mi-a zburat la Takumi, mi-am adus aminte cum ii zambeam si cum mergeam spre el in asa fel sa-l inebunesc.
Etoooooo, am venit cu Capitolul 16, stiu, stiu era randul lui Teh si este dar are o problea, nu se poate loga. Asa ca o sa postez capitolul scris de ea. ^^ Eto :-? chiar asa de rau de fic-ul ca nu mai comentati ? ._.


Capitolul 16.

As vrea sa dispar, sa nu mai simt. Sa ma pot dispera in acel Univers imens, pentru a nu mai simti, pentru a nu mai fi in vid. Si totusi, aruncat in abis as vrea sa ma ridic, sa apuc acea mana alba, sa sarut acele buze rosiatice.. Sa privesc acei ochi verzi, chiar daca nu pot fi ai mei. Oare pot rezista? Doar atat, pentru a o vedea, a atinge-o oare ocazional, fara sa fie a mea, dar sa o stiu? As putea? Oare...

- Fratioare, trezeste-te! Trezeste-te!
- Ce-i?
Am deschis un ochi usor, realizand ca era o lumina slaba in incapere. Atmosfera nu era atat de dezagreabila, mirosul de curat era oarecum prezent in incapere. Am realizat ca pe mese erau asezate cateva scaune, invers . Am dedus a fi intr-un bar. Am privit pe cel ce mi-a vorbit, o persoana inalta, parul roscat vopsit fiind tuns destul de scurt. Ochii caprui oarecum patrunzatori. Am deschis si celalalt ochi, pleaopele parandu-mi din otel. Am oftat cand am ridicat capul. In fata mea era un pahar si o sticla, ambele goale. Am reusit sa ma ridic, fara a scoate vre-un sunet. Mi-am trecut o mana prin parul ravasit si mi-ar privit hainele botite. Am decis sa merg spre iesire , fara a da importanta altor lucruri. Jack a mers dupa mine.
- Ce e cu tine? Te caut de vreo doua ore. Ai adormit aici, Jaggie Junior m-a sunat sa imi spuna ca "ai stat sa suferi dupa o frumusete goala" sau ceva asemanator. Am crezut ca ai terminat-o cu Angelique acum ceva ani, ce dracu! Termina, esti o persoana responsabila. Ce s-ar fi intamplat daca te-ar fi cautat sora ta , sau mama? Tipule, trezeste-te la realitate. Ai niste responsabilitati.
Poate! Poate era asa, dar ce puteam eu face? Ceea ce doream, nu mai stiam ce este. Ceea ce vroiam, nu puteam obtine. Si mai departe de asta, traiam pentru mine? Intrebari fara raspuns, le-am lasat pe baza somnului prost si bauturii, fara a le da importanta. Caci gandurile mele erau deja prea prinse in altceva, intr-o imagine perfecta, adesea gandita fara suflet. Asa era. Nu?
Am lasat un alt oftat sa imi scape si mi-am trecut o mana in jurul fruntii. O durere de cap ingrozitoare m-a surprins cand am urcat in masina, pe scaunul pasagerului. Jack a accelerat.
Ascultasem ceea ce imi spusese el, si puteam stii cu certitudine ca ma enerva, si poate daca nu ar fi spus acele ultime vorbe, nu as fi comentat nici eu nimic.
- Gandeste-te si la ceilalti Takumi!
A tipat, iar eu am tasnit. Pumnul meu a aterizat intr-unul din geamurile masinii, a tresarit. Mi-am aruncat privirea asupra lui. Ochii mei erau furiosi, la fel si eu cat si expresia chipului meu. Am incercat sa imi reprim furia. Nu am putut.
- Jackson, eu am fost singurul care a avut pana acum grija de mama si sora mea, eu am fost cel care a renuntat la propriile visuri, si tot asa continui sa spui ca nu ma gandesc la ceilalti? Nu eu am lasat totul de dragul familiei? Crezi ca visul meu a fost sa devin un om de afaceri genial? Ei bine, nu ma cunosti. Acum taci si condu, nu te platesc sa iti dai pareri despre asta. Du-ma acasa.
A tacut, iar eu mi-am pus capul pe scaun intorcand privirea. Nu imi placea sa ma cert cu prietenii mei, insa in asemenea momente, ce puteam face? Nu dadeam vina pe familia mea, pentru ca a trebuit sa am grija de ea. Imi iubeam surioara si mama intr-o oarecare masura. Nu imi uram tatal pentru ca murise; nu avusese in gand sa ne paraseasca. Dar simteam un sentiment repungator pentru propria fiinta, pentru ca nu mai eram acelasi baiat calm si dragut cu toata lumea. Oare cand ma transformasem intr-un monstru?
Da! A fost atunci. Imaginea aceea mi s-a intiparit iar in minte, atat de clar, ca si ultimul cuvant pe care am putut sa i-l adresez, atunci cand nici-o mana nu s-a asezat pe umarul meu pentru a ma opri.

" Adio! "
Patetic! Ca intotdeauna.
Pierdut in propriile mele amintiri dureroase nu am realizat cand am ajuns in fata cladirii. Inainte sa inchid portiera am auzit niste scuze din partea celui ce conducea. Am dat din cap, insa nu am privit.

Timpul a trecut destul de repede. Odata ajuns acasa mi-am deschis laptopul si am facut ceva munca de birou, trebuia sa inchid niste proiecte. Dupa aceasta am mers la somn si am dormit pana a doua zi dimineata. Telefonul meu suna incontinuu, ca de obicei eram trezit. Am privit ceasul, era zece dimineata. Am lasat un oftat prelung sa mi se aseze si am apasat butonul verde. Vocea subtire a inceput sa vorbeasca, am ascultat-o.
- Buna Taku! Ce faci? Avionul meu o sa aterizeze cam in treizeci de minute. Probabil ca tu nu poti veni sa ma iei, adica poate trebuie sa mergi la serviciu, dar am vrut sa stii ca ma intorc..
Am ras usor fals si am raspuns.
- Calm Vanessa , calm!
O sa vin sa te iau, scumpete. Doar m-ai lasat sa te astept atat, sper ca mi-ai luat un cadou. Daca nu o sa fi pedepsita. Am ras si am putut auzi cum a raspuns cu o voce rusinata avansurilor mele. Am inchis telefonul si mi-am facut un dus. Nu am dat prea mare importanta hainelor pe care le-am imbracat. L-am apelat pe Jack.
- Nu vin azi la birou, am rezolvat ceea ce aveam de facut ieri. Ia-ti si tu liber daca vrei.
- Takumi, scuze frate pentru ieri.. Nu am..
- Da, sigur, era doar parerea sincera. Bafta!
Am inchis, nu imi placea sa ascult fiecare scuza penibila, sau nu de la prietenul meu.
Odata ajuns la aeroport buna dispozitia mea a crescut. Ma gandeam ca, daca afacerile merg atat de bine, pe anul viitor in aceasta perioada as fi putut sa imi extind firmele si in alte tari, asta ar fi insemnat ca as fi ales prima data Franta, avand in vedere ca detineam si o linie de parfumuri, ceea ce ar fi avut un total succes in Franta. Am ranjit in sinea mea, privind blonda ce se apropia de mine. Parul sau buclat se aranja foarte bine, ochii sai albastrii straluceau in constrat cu zambetul fericit. Mi s-a aruncat in brate iar eu am sarutat-o. Mana mea s-a strecurat pe fundul sau, iar aceasta a chicotit. Am strans-o usor.
- Mi-a fost asa de dor de tine , Taku! A fost foarte draguta parada, cu exceptie unei vipere pe care am intalnit-o acolo! Iti zic, se credea centrul Pamantului. Dar..
- Nu conteaza, nu conteaza. Nu te astepta sa zic ca tu aratai cel mai bine de acolo, stii ca am o slabiciune pentru toate femeile. In schimb, nu am chef sa vorbesc despre asta. Hai sa mergem.
A rosit si s-a aruncat la bratul meu, urmandu-ma ascultatoare. Cred ca asta imi placea intr-o oarecare masura la aceasta femeie, supusa si sincera doar cu mine. Plus eu, cel ce ii spunea ca nu o iubeste ci doar doreste. Cum putea fi atat de fericita avand pe cineva ca mine alaturi de ea? M-a lamurit cu multa vreme in urma, doar pe mine ma iubeste si doar pentru mine ar fi in stare de asa ceva. Oricum ar fi, nu ma va trada. Sigur, aceste vorbe m-au facut sa o las sa stea langa mine. Da, pentru ca stiam... si eu simtisem asta candva. Mai grav de atat, inca simteam si inima mea nu putea respinge acest sentiment.
Reveneam la un gand precedent, daca ar fi sa o vad pe Angelique, mereu, oare as putea rezista sa o vad cu altcineva? Am intrebat acelasi lucru pe Vanessa, mi-a raspuns ca sufletul ei imi apartine si ca pentru ea nu conteaza atata vreme cat eu sunt langa ea. Nu am putut sa ma impac cu acelasi gand.
Salut.
Sa nu credeti ca nu va citeste nimeni ficul si ca nu e unul reusit. Eu il citesc de cand ati inceput sa postati da sinccera mi-a fost lene sa las un comm...
Imi place foarte mult povestea voastra. Este foarte interesanta si chiar merita sa fie citita. Mai aveti si voi cateva greseli dar e un lucru normal.
Eu una sper ca Takumi sa fie din nou impreuna ca Angelique pentru ca cei doi se iubesc prea mult si lui Takumi ii sta mult mai bine cu Angelique decat cu Vanessa.
Imi place foarte mult ca postati des si nu e nevoie sa astept mult...
Puneti continuare cat mai repede si nu cumva sa va ganditi sa renuntati pentru ca este un fic foarte frumos
Cya :*
Sa nu va aud cu chestii de genul: ,,E asa de rau fic-ul?".Nici pomeneala! E superb! Ok, nu am ce comenta, e gandit foarte OK. Saracul Takumi... Off off off...Personajele sunt conturate foarte bine, intr-un mod foarte "aratos" =]] Sper sa postati mai repede urmatoarele capitole, imi place foarte mult fic-ul! (Am mai spus asta, nu?)
Bye-bye
Capitol nou ^.^ Multam de comm-uri :x.


Capitolul 17

M-am trezit pe jos in camera mea, cearceaful care ar fi trebuit sa fie pe pat era pe jos langa mine. Eram doar in lenjerie intima, capul ma durea de nu mai puteam. M-am ridicat cu greu de pe podea si m-am indreptat spre baie clatinandu-ma dintr-o parte in alta. Cand am ajuns in fata oglinzi mai aveam putin si as fi iceput sa strig. Aratam oribil, nu stiu cum, dar eram mult mai palida decat eram deobiecei, cearcanele mi se vedeau sub ochi de parca cineva m-ar fi pocnit. Mi-am luat un halat din matase pe mine si am coborat in sufragerie. Acolo erau Alexander si Anne, se pare ca se distrau de minune. Imediat ce m-au vazut au inceput sa randa, m-am uitat la ei cu o privire de " Fugi ca de nu te fugaresc eu pe tine " . Le-am scos limba copilareste si m-am dus spre ei.

- Alexander, stii cum am ajuns acasa ? Nu imi amintesc nimic.
- Pai te-am adus eu acasa, nu-mi vine sa cred cat poti sa bei. Mi-a zis umh .. ah Jean, da Jean, ca dintr-o data te-ai apucat sa bei multe pahare de whisky. m-a informat el dupa care a inceput sa rada.
- Nu te cred, glumesti ? Eu nu beau ! m-am rastit catre el.
- Pai nu glumesc, a zis ca un fotomodel a pronuntat un nume " Takumi " si ai inceput ca nebuna sa bei.

Takumi ? Cine putea sa pornunte acest nume ? Dar nu conta, m-am facut de ras, probabil ca Jean ma uraste acum, sigur am stricat tot. Mi-am dat o palma peste frunte, incercand sa-mi amintesc tot, dar din pacate nu-mi aminteam nimic. M-am ridicat de pe canapea si am fugit la mine in camera, mi-am cautat telefonul si indata ce l-am gasit l-am sunat pe Jean.

- Jean, draga, spune-mi ca nu am stricat tot aseara ! am exclamat eu speriata.
- Stai linistita, nimeni nu a observat.
- Oh, Doamne, nu-mi vine sa cred, am zis ceva nepotrivit cat timp am fost in starea aceea ?
- Nu prea multe, mi-ai spus doar ticalosenia pe care ai facut-o in liceu. Fata draga, aia a fost dur. Mi-ai mai zis cat regreti, si ca acum il iubesti pe acel umh .. ah a da ! Takumi.
- Sfinte Sisoie, adica ti-am zis tot !
- Cam da, hai ca te las, trebuie sa plec, ne mai vedem.

Atat mi-a zis si a inchis, am vrut sa cada cerul peste mine, de ce mi-am dat drumul la gura ? De ce ? Totusi partea buna e ca nu am facut ceva din care as putea sa fiu afectata. M-am dus sa-mi iau pe mine ceva haine comode, deoarece azi stateam acasa. Am coborat inapoi in sufragerie alaturandu-ma lui Alexander care era acum singur. Am stat in liniste deaorece atentia mi-a fost captata de un film destul de interesant. Timp de doua ore nimeni nu a zis nimic, dar apoi Alex mi-a propus sa mergem afara la piscina sa facem baie, erau ultimele zile de vara si trebuia sa le profitam. Mi-a zis ca merge si dupa Anne ca sa nu stea singura. Aveam impresia ca astia doi o sa ramana impreuna. Am mers in camera sa-mi iau un costum de baie, l-am luat pe primul care mi-a iesit in fata, unul alb, nici nu se putea mai bine. L-am luat pe mine si mi-am luat un prosop iar apoi am coborat la piscina. Se pare ca niciunul dintre cei doi nu a ajuns. Mi-am pus prosopul pe unul dintre sezloane si mi-am dat jos slapii pe care ii purtam. M-am pus in fund pe marginea piscinei gandindu-ma la Takumi. Imi imaginam cum ar fi fost daca el era acum, aici, langa mine. Sa-i vad zambetul care ma ducea in cer dar nu ma aducea inapoi.
Am simtit doua maini pe spatele meu iar apoi am vazut cum apa se apropia de mine, sau eu ma apropiam de apa ? Imediat ce impactul a avut loc am revenit la suprafata, l-am vazut pe Alex cum radea de mai sa cada pe jos. In schimb Anne m-a ajutat sa ies din piscina, imediat ce mi-am revenit am inceput sa fug dupa Alex aruncandu-l si pe el in piscina. Totusi intrebarea mea era ce facea el, ce facea brunetul meu ?
pai...uhm...trebuie sa recunosc, ca fiecare capitol m'a impresionat...la naiba ma regasesc in Takumi!...doar pana la partea de sleeping with women...hehehe;))...
Imi place la nebunie realitatea de aici...o realitate bine pusa la punct. Ai/ati descris bine fiecare sentiment al personajelor, fara exagerari....sunt atat de oameni, incat pot fi palpabili. Imi mai place si nastyness din ele..muhahaha...
La capitolul 16 ma asteptam ca sa apara si Angelique din avion...Takumi s'o vada sa fie un moment de "aolo panicaaaAa...dar mirific in acelasi timp, si pe langa ea sa treaca Vanesa si sa se arunce in bratele lui si Angelique sa fie pauza/gol/vid...dar mi'a placut si continuarea data de tine.
Stilul de a nara mi se pare interesant...captiveaza...un stil natural, detasat si totusi atat de personal...it's really cool...
Abia astept sa vad cum evolueaza actiunea...bafta!*hugs*
Hy there!
Pot spune ca lucrul pe care ma impresionat profund este felul in care intrati in pielea personajului si scrieti ceea ce el simte, si nu faceti sa se potriveasca perfect cu celalta persoana,asta fiindca vezi(citezsti) ce simte celalalt, reusiti sa desparti cele 2 personaje perfect, si de fiecare data va reuseste. Eu una nu pot sa imi imaginez scriind din punctul de vedere a doua personaje si sa realizez atat de bine. Imi place la nebunie aceasta poveste de dragoste unica in felul ei propriu si evidentiati foarte bine un lucru ce este prezent in mai multe:destinul!

[imagine: http://i38.tinypic.com/2wmkz6s.gif] oh de abia astept sa ii vad cum alerga unul in bratele celuilalt si sa se ubeaska si giugiulesca si...bip bip!:))

Super fan ficul melicitari la amandoua:X:X:X:X
Multam de commuri. Ma bucur ca va place acest fic. Sincera sa fiu nici eu nu stiu cum descriem, cel putin in cazul meu doar ies cuvintele si sentimentele pur si simplu. La capitolul iubiri imposibile sunt campioana. Deci cap lui Teh. Deoarece are probleme cu contul postez eu pana cand revine ea la carma. Mie nu-mi plac inceputul lui. *.*


Capitolul 18


Masina s-a oprit fara ca eu sa realizez cand am apasat frana. Am deschis portiera si am mers imprejurul masinii pentru a o deschide si pe cea a Vanessei. Nu i-am intins o mana insa am avertizat-o sa inchida portiera dupa care am luat bagajele sale din portbagaj. Avea un geamantan plus o alta geanta, le-am luat pe ambele. M-a privit razand, tinandu-si ochii in pamant. Nu i-am raspuns in acelasi fel, ci am mers inainte. M-a urmat in timp ce am urcat in lift. Am apasat butonul pentru etajul cinci, etajul pe care statea ea. A chicotit uitandu-se cum ii tin bagajele, am schitat si eu ceva fals pe sub buze. Patetic.
Ajunsi la etajul respectiv am intrat in apartament, fara prea multa ezitare. Bagajele le-am lasat in hol iar Vanessa a plecat spre bucatarie.
- Vrei sa iti pregatesc ceva? A strigat entuziasmata. Am raspuns sec.
- Nu!
S-a intors spre mine, oarecum dezamagita.
- Sigur nu? A tresarit copilareste iar eu m-am apropiat de ea. Purta o pereche de blugi stranti si o bluza decoltata, alba. I se multa bine pe trup, scotandu-i in evidenta sanii. Odata aflat langa ea s-a putut constata diferenta de inaltime. M-am lasat putin in jos si mi-am atins buzele de ale ei. Mana mea i-a cuprins barbia si am vazut-o rosind. Si-a trecut bratele in jurul gatului meu iar eu am prins-o de talie. Am inceput sa ne miscam usor, pana ce am gasit dormitorul. Aflati acolo ne-am asezat pe pat. Trupul meu se afla deasupra ei, o priveam. Inima ei parca avea sa sara din piept. Am ras in sinea mea, eu nu simteam nimic. Doar dorinta. Mi-am trecut limba peste gatul ei si am simtit-o tremurand. Mainile sale s-au impletit pe spatele meu incercand sa imi scoata tricoul. I-am ridicat bluza pana ce am realizat ca am dat-o jos. Purta un sutien cu un model dragut. Mainile mele au inceput sa pipaie fiecare loc al abdmoenului sau urcand pana in zona sanilor. I-am indepartat obiectul vestimentar nefolositor in acel moment si mi-am proptit gura de sanii sai. Sfarcurile sale intarite erau muscate acum cu agresivitate. O auzeam gemand si strigandu-mi numele in timp ce imi strangea pielea spatelui intre degete. Am chicotit strecurand o mana in patanlonii sai. A rosit, iar eu i-am scos pantalonii si lenjeria intima. Atat de rapit si inconstient incat m-am intrebat cand ramasesem si eu gol. Limba mea se plimba cu agresivitate peste trupul ei, muscand-o violent de fiecare parte a corpului. Ea scotea doar sunete de placere printre numele meu.
- Takumi ... Ah, Takumi. Takumi!
Mi-am apropiat trupul de ea patrunzand-o. Nu mai facusem sex de o perioada, un baiat are nevoi. Prima patrundere a fost usoara si fara sentiment, cea de a doua am facut-o mai agresiva simuland un orgasm oarecum fals. Ea gemea strigandu-mi numele si adaugand cateva cuvinte pe care nu am reusit sa le disting.
- Te iubesc Takumi! Te iubesc! Te iubesc!
Imi tot striga cand degetele mele ii mangaiau sanii, masandu-i salbatic. M-am pus pe spate in pat iar aceasta s-a asezat peste mine. Mi-a cuprins fata in maini si m-a sarutat, incepand sa imi pipaie abdomenul. Cand s-a saturat sa isi treaca limba circular peste patratelele abdomenului, mi-a sarutat buzele. Am privit-o direct in ochii sai albastrii stersi. Ea mi-a zambit si s-a asezat la pieptul meu. Mi-am pus o mana in parul ei, iar aceasta m-a imbratisat.
Angelique. . .
Am zis usor, constient de numele pe care l-am soptit. Stiam ca m-a auzit dar nu a tresarit. Am inchis ochii si am simtit privirea ei. Dupa cateva secunde lacrimile sale se asezau pe pieptul meu. Singurul gest pe care il puteam face in acel moment era acela de a-i saruta fruntea. Lacrimile sale s-au oprit, insa inima mea se simtea inca franta.

Cand m-am trezit era deja seara iar patul era gol. Vanssea imi lasase un bilet pe care l-am citit neinteresat.

Am o sedinta foto asa ca trebuie sa plec. Daca iti este foame ti-am lasat ceva pregatit in bucatarie. Cheile de la masina sunt pe masa din sufragerie, si ai un schimb de haine tot acolo. Vorbim. Te iubesc!

Am luat hainele pe care mi le-a lasat, o pereche de pantaloni eleganti si o bluza gri. Cheile masinii aveau acum un breloc atasat cu o inima micuta. Am ras usor si am plecat din apartament.
In timp ce acceleram telefonul meu a sunat, am raspuns fara a da realiza cine suna. Am cunoscut vocea.
- Takumi! Ce faci?
- Buna Bibi, sunt pe drum. Acum m-am trezit. Are nevoie de ceva raza mea de soare?
Am intrebat pe un ton vesel, mi-a raspuns entuziasmata.
- Am auzit ca s-a intors Vane, nu am reusit sa o vad. Dar nu asta conteaza, am vorbit mai devreme cu Elisse. Stiai ca relatia ei cu Eric e super serioasa? A fost un soc. Nu credeam ca o sa se intample asta, desi Eric e genul stabil...
Am chicotit.
- Bibi, daca ai chef de barfe.. Stii, mie nu imi plac. Asa ca, treci la subiect.
Vocea ei a devenit mai trista, stiam ca atunci cand are sa imi spuna ceva mai important imi spune lucruri de genul.
- Stii... Nu as vrea sa ... si vreau sa imi cer scuze dinainte.. Dar... Poti veni sa vorbim? Am ceva important sa iti zic.
Am ofta usor si am inchis. Nu am depasit limita de viteza, insa am ajuns repede. Odata ajuns acasa am salutat-o pe mama. Fata ei era ridata, pierduta inca in agonie. A incercat sa imi schiteze un zambet dar nu i-a reusit. I-am sarutat mana si am intrebat-o ce mai face. Mi-a raspuns pe acelasi ton pierdut in vid. Am lasat-o pierduta in propria ei lume trista si am urcat in camera surorii mele.
- Nu ne-am vazut de ceva timp, nu? Am ras in timp ce am imbratisat-o. Se intampla ceva cu mama? Pare mai deprimata decat de obicei?
Fata surorii mele era de asemenea oarecum trista, insa puteam vede ca nu eset acelasi motiv. S-a departat putin de mine, preluand o pozitie defensiva si a inceput sa vorbeasca.
- Iti jur, nu s-a intamplat nimic dar... Nu stiu ce e cu mine, tot timpul ma gandesc la el. Sunt foarte indragostita. Stiu ca nu e bine ceea ce vreau sa fac si .. ceea ce simt, dar crede-ma, nu am ce sa fac.. Eu. . .
A inceput sa planga. Lacrimi pe care nu suportam sa le vad. Am imbratisat-o, strangand-o la piept. S-a cuibarit in bratele mele.
- Bibi, mie imi poti spune.
- M-am indragostit de prietenul tau, Jack!
S-a bagat si mai tare in bratele mele, parca de teama de a nu o lovi.
Se pare ca nu ati prea comentat. Ce scena aia de sex v-a lasat masca ? =)) Glumeam. Cred. :))
Next :> Poate o sa va surprinda sau nu ;)).

Capitolul 19

Luna Octombrie mi-a adus multe suprize, si o sa imi aduca in continuare. Alexander si cu Anne erau impreuna, desi nu o aratam eram invidioasa. Si eu puteam sa am pe cineva langa mine, sa iubesc pe cineva, nu sa fiu o fata batrana si inca virgina ! Desi o disimulam destul de bine, ma simteam batrana in preajma lor, parca eram o bunicuta care isi privea nepotii. Poate ca exagerez, dar sentimentele mele sunt reale. Ma intristeaza gandul ca pe 20 Octombrie voi implini cei douazeci si trei de ani. Zilele mele de nastere nu mi le-am mai tinut de cand am venit in Franta, in Boston, Taku mai ca ma obliga ca sa imi tin ziua de nastere iar eu acceptam prin simplul fapt sa nu-l enervez. Takumi ... indata gandul mi-a zburat la el. Nu stiu cum, imaginea lui cu o alta fata care sa nu fiu eu mi-a venit in minte, m-am enervat. Am sarit ca arsa de pe pat, nu puteam sa accept acest adevar, acest adevar dureros, sa-l stiu pe Takumi cu o idioata, profitoare si urata. Eu il vroiam pentru mine, iar cand ma voi intoarce in Boston, el v-a fi pentru mine. Am zambit, am inceput sa ma plimb dintr-o parte in celalata a camerei, miscandu-mi ochii intr-un ritm rapid pentru a prinde orice miscare inexistenta in camera. M-am razmat de un perete, si m-am lasat in jos, am incercat sa ma linistesc, se pare ca mi-a reusit. Stiam ca daca mai faceam crize de nervi ma duceau inapoi la sanatoriu, nu trebuia sa mi se mai intample acele atacuri, daca ajunge sa se intample mi-au zis ca ma intorc inapoi si pentru o perioada de timp destul de indelungata. Totusi am facut un efort pentru a-mi schimba starea de spirit, m-am gandit ca cea mai buna 'terapie' ar fi o sedinta de shopping si de ce nu sa-mi tin o petrecere de ziua mea. Era 15 Octombrie, peste exact cinci zile era ziua mea, asa ca trebuia sa ma misc repede. Am insfacat geanta de pe pat si am iesit pe usa parca zburand. Am fugit in camera lui Alexander stiind ca Anne era cu el, asa ca nu am trecut pe la ea in camera. Cand am intrat in camera lui Alex fara sa mai bat, dragutii de ei erau amandoi pe pat giugiulindu-se, imediat ce m-au vazut au sarit amandoi din pat si au rosit. Am chicotit usor.

- Anne, draga mea, am nevoie de tine ca sa-mi planific cea de a 23-a aniversare ! i-am zis entuziasmata.
- Poftim ?! au zis amandoi in acelasi timp.
- Da' ce naiba aveti ? Sunteti surzi ? am facut pe suparata.
- Nu, dar ... a vrut sa-mi zica Anne.
- Atunci asa sa fie ! Anne, hai la cumparaturi !

Am luat-o de mana si am iesit in graba din camera, am coborat scarile in graba deasemenea mai sa cadem pe jos, dar totusi ne-am oprit sa radem de fata tatalui meu cand a vazut cat de bine ne intelegem, i-am povestit pe sarite ce aveam in minte. Mi-a zambit si mi-a inmanat mai multe carti de credit, am scos un scancet de fericire cand am vazut ca era de-acord cu propunerea mea. Am fugit la limuzina si l-am asteptat pe sofer sa vina, i-am zis unde trebuia sa ne duca. Am intrat in masina si ne-am pus de-acord ce aveam sa facem mai intai. Drumul pana la mall a fost mai scurt decat mi-am imaginat. Am coborat rapid din vehicul si ne-am indreptat spre cladire, imi placea aceasta constructie, era doar din sticla pe dinafara, avea niste intrai frumoase si gaseai tot ce vroiai. Primul lucru care l-am facut a fost sa mergem la o firma ca sa imi aranjeze petrecerea. am ales locatia, si anume " D'oro ", era un restaurant privat foarte cunoscut. Am aranjat si cele mai mici detalii renuntand la tot felul de baloane si sculpturi din gheata. Am luat un aranjament floral exotic dar in acelasi timp nu foarte excentric. Am ramas la lista de invitati, urma sa o trimit maine pe e-mailul domnisoarei care s-a ocupat de noi. Am zambit satisfacuta si am iesit in holul mall-ului. Urma sa mergem sa ne alegem niste rochii de gala. Am trecut pe la multe magazine dar nici unul nu mi-a atras atentia. Am intrat intr-unul care a fost pe placul meu si se pare ca nu ma inselasem. Anne isi scalda privirea prin rochiile care mai de care mai excentrice si sofisticate, in timp ce eu ma uitam la cele clasice, am oftat negasind una pe gustul meu, dar chiar atunci mi-a sarit in ochi o rochie superba, nu aveam cuvinte sa o descriu. I-am zis vanzatoarei sa o imacheteze, Anne nu a avut timp sa o vada, asa ca avea sa fie o surpriza. Pana la urma, roscata, si-a ales o rochie albastra ca si cerul, cu un decolteu frumos, nu prea mare dar nici nu lipsea iar la partea de jos era lunga in spate si in fata era mai sus de genunchi. In momentul cand i-am zis ca nu avea sa vada rochia doar peste cateva zile a mai avut putin si imi sarea la gat. Am mers la alte magazine pentru a ne lua pantofi, bijuterii si genti care sa se asorteze cu tinutele noastre.
Indata ce le-am cumparat ne-am chinuit sa ducem sacosele la masina, soferul s-a si speriat cand ne-a vazut, a luat repede pachetele iar eu am rasuflat usurata, nu mai suportam sa le am in mana.
Am ajuns acasa la fel de repede ca si cand ne-am dus la mall. Tatal meu ne-a intampinat spunandu-mi ca era cineva care vroia sa ma vada. Nu imi credeam ce vedeam ochilor, era chiar Elisse. Prietena mea cea mai buna, nu puteam sa realizez acest lucru. Dar m-am trezit la realitate imediat ce i-am simtit imbratisarea.
- Liss! Nu pot sa cred ! Nu-mi vine sa cred ! Am exclamat eu in timp ce ii puneam o mana pe fata asigurandu-ma ca era ea.
- Da Angel, sunt eu , Elisse! Mi-a raspuns inapoi.
- Dar cum? Cum de te-ai decis sa vii? Am intrebat-o in timp ce o sarutam pe frunte.
- Pai e o poveste lunga, dar vreau sa-l cunosti pe acel baiat de care m-am indragostit Angel, el e Eric.
- Eric? Am intrebat mirata, oare era acelasi Eric, prietenul lui Takumi?
- Buna Angelique! Sau ar trebui sa-ti spun. Angel. Mi-a zis o voce din spatele meu.
Imediat ce m-am intors l-am vazut, era el . Era prietenul lui Takumi.
- Eric ! Am exclamat eu de uimire. Ce faci aici? Sau mai bine zis, ce faci cu Elisse? E o gluma de-a voastra? L-am intrebat nerabdatoare sa-mi dea un raspuns.
- Angelique, eu nu sunt ca tine. Eu nu imi bat joc de oameni.
Imediat ce am auzit acest lucru palma mea a cazut asupra obrazului lui. Am tipat la el si apoi am fugit in camera mea. Din nou se intamplase. Am intrat in camera si m-am pus pe pat, corpul imi tremura iar picioarele si mainile mi se miscau fara voia mea, tresareau. Stateam pe intuneric si plangeam. Nu ma opream, nu mi-am mai adus aminte de acest lucru de cativa ani, m-a durut. Dar o meritam. In camera a intrat Liss impreuna cu Anne, au incercat sa ma linisteasca dar eu tot plangeam. Am adormit.


Urmatoarea diminaeta am gasit-o pe Liss langa mine, se pare ca a ramas cu mine, m-am ridicat din pat in asa fel incat sa nu o trezesc, m-am dus spre baie si m-am spalat pe fata si pe dinti. M-am dus spre garderoba si mi-am luat un trening negru pe mine si apoi am iesit. Dupa ce m-am imbracat mi-am luat laptopul si am iesit din camera. M-am dus in sufragerie si am inceput sa scriu lista cu invitatii. In timp ce faceam acest lucru l-am vazut pe Eric coborand pe scari. Mi-am lasat privirea in jos iar apoi am lasat laptopul pe masuta. Am fugit sa il prind din urma. L-am prins de o mana si s-a intors spre mine privindu-ma cu o oarecare scarba.

- Eric. Pot sa vorbesc cu tine? L-am intrebat cu indoiala. Nu mi-a raspuns, doar a aprobat din cap. In primul rand vreau sa-ti cer iertare pentru palma aceea, doar ca desi de cand am iesit din sanatoriu nimeni nu mi-a mai mai amintit de fapta mea. Inca regret si nu stii cate am patit doar pentru ca am inceput sa-l iubesc. Imediat ce am ajuns in Franta i-am simtit lipsa din ce in ce mai mult. Am incercat de mai multe ori sa-mi iau viata, asa ca tatal meu a luat masura de a ma baga intr-un spital de nebuni. Da ! Ai auzit-o bine, spital de nebuni. Iar apoi mi-am inceput viata din nou, dar nu exista clipa in care sa nu regret fapta aceea, nu exista clipa in care sa nu ma gandesc la el.
- Si vrei sa te cred? Mi-a zis ironic.
- Vrei sa-ti arat biletul externarii mele? Tata il tine in birou, i-am zis privindu-l in ochi.
- Nu e nevoie, la partea cu spitalu' te cred, dar cum ai inceput sa-l iubesti? Mi-a zis neincrezator.
- Nu stiu, tu cum ai inceput sa o iubesti pe Liss?
- Nu se pune vorba, nu suntem in acelasi caz.
- Nici eu nu stiu, totusi cand ma gandesc ca ar avea alta fata cu el, ca s-ar culca cu alta, ca ar saruta-o pe alta pur si simplu imi vine sa ma urc in primul avion si sa ma duc in Boston, sa o iau de cap pe cea care e cu el, indiferent cine e. I-am zis putin rusinata. A inceput sa rada.
- Vai, Angelique, nici nu-mi vine sa cred ca esti aceasi fata care era in urma cu cinci ani. Adica, te-ai schimbat .
- Eh. Nu stiu ce sa zic. Umh... Acum ca am lamurit asta ma duc sa fac lista pentru prima mea petrecere din ultimii cinci ani. I-am spus zambind.

Am plecat de indata la laptop, in mai putin de o ora jumatate am terminat lista si am trimis-o. Au inceput sa ma doara ochii de la laptop, in definitive imi facea rau statul prea mult la calculator. Mi-am luat telefonul care era in buzunarul bluzei de trening si am format numarul lui Jean, l-am anuntat de aniversarea mea. A fost foarte fericit sa afle ca vroiam sa imi sarbatoresc ziua de nastere. Cand am terminat convorbirea cu el am pus telefonul pe masuta si am deschis televizorul, aveam nevoie de ceva actiune.
M-am intors si eu. Multumim de comentarii [ a trebuit sa imi fac alt cont pentru ca pe celalalt nu ma mai puteam loga, din pacate ._. ] . Asa ca, am venit si cu capitolul 20. Sper sa va placa cum v-au placut si celelalte. Sunt tare fericita ca va place ! :X

Lectura placuta!
_
Capitolul 20


Trecusera doua luni de cand sora mea imi facuse acea marturisire socanta. In acea clipa am tacut si i-am mangaiat fruntea. Tacerea ne-a strapuns pe amandoi. Din acea zi nu am mai vazut-o. Fugea de mine, si nu intelegeam de ce imi mai marturisise daca nu mai avea curajul sa ma priveasca in ochi?! Nici macar nu ii spusesem ceea ce cred eu cu adevarat despre asta. Poate ca ii era frica, de aceea se ascundea. Insa asta urma sa se sfarseasca curand; uram persoanele de genul asta. Imi aminteau atat de crud de comportamentul frumoasei mele Angelique care fugise de mine in trecut. Orice faceam, gandul meu zbura la ea. Cat de penibil.
Scaunul din biroul meu era confortabil, dar ma deranja. Am oftat in momentul in care am auzit un ciocanit agresiv in usa. Am tras o gura mare de aer si am incercat sa nu par cu mult prea plictisit. Am rostit sever.
- Intra !
Usa s-a deschis, in camera pasind asistenta mea. O angajasem cu cateva saptamani in urma si era destul de competenta. La fel arata si fundul sau dar asta nu avea legatura cu capacitatea sa intelectuala. Sau cel putin, nu pentru mine.
- Domnule Asazuki, va cauta un domn. Nu stiu cu exactitate cine este. Refuza sa imi spuna numele dumnealui, a spus ca a vorbit cu dumneavoastra si ca este urgent sa va vada.
A oftat miscandu-si capul in stanga si dreapta de cateva ori. A vrut sa mai spuna ceva insa m-am ridicat si am privit-o rece.
- Lasa-l sa intre.
Si-a lasat privirea in jos, intr-un mod supus ce mie imi contura teama. Am ras in sinea mea si m-am intors spre peretele de sticla, privind ceea ce se afla afara.
Cand usa s-a deschis pentru a doua oara, inauntru pasind o alta persoana, nu am zis nimic. Nu m-am intors. Cand am simtit usa inchizandu-se, am rostit.
- S-a mai gandit seful tau?
- Da! Ne pare rau domnule Asazuki dar nu putem face afacerea asta cu dumneavoastra. Include prea mult risc. Nu putem. Asa ca va rog sa nu mai faceti presiuni asupra noastra.
Am râs, de data aceasta cu glas tare pentru a mă auzi. Am constatat că eram privit răutăcios însă cu un fel de frică inexplicabilă. Am întors faţa, fără a-mi mişca şi trupul şi am zis.
- Bine ! Nu e nicio problemă. El singur se va târâ în biroul ăsta să îmi ceară ajutorul. Până atunci, eu nu o să fac nimic. Transmite-i asta şefului tău. Pentru că mai devreme sau mai târziu, va avea nevoie de mine. Acum, ieşi!
Nu a zis nimic. Starea lui a devenit şi mai agitată, am văzut cum a tresărit la ultimele cuvinte. Privirea îmi era rece , cea pe care o foloseam mereu în domeniul afacerilor. Am crezut că îl văd înghiţind în sec. S-a întors şi a plecat, eu nu mi-am putut abţine râsul.

Orele au trecut destul de repede şi după această întâmplare. Începuse să mă incomodeze cravata aşa că am desfăcut puţin nodul. Am părăsit biroul, salutând indiferent persoanele de la etajul şapte.
Ieşind din clădire am putut simţi aerul rece al toamnei. Am urcat în maşină şi m-am gândit la ziua de azi, optisprezece octombrie. Mai rămânea atât de puţin până la ziua scumpei Angelique. Am pus mâna pe telefon şi am sunat la o florărie, nu m-am putut abţine. Am comandat un buchet cu douăzeci şi trei de trandafiri roşii şi un bilet pe care i-am scris câteva cuvinte.
„ La mulţi ani !

Sper ca faţa ta angelică să fie fericită şi să păstreze întotdeauna acelaşi zâmbet ameţitor, chiar dacă nu pentru mine , chiar dacă acest lucru mă înnebuneşte. Cu mine nu poţi fi, ştiu. Dar continuă să zâmbeşti. Aşa voi fi şi eu fericit. . .

Aniversare plăcută ! ”

Takumi Asazuki

Poate că exagerasem, puţin sau mult. Mintea nu îmi mai putea sta la asta momentan. Am precizat data când doream să ajungă trandafirii şi unde. Adresa am aflat-o acum multă vreme, însă nu m-am încumetat niciodată să trec pe acolo. Nu vroiam să fiu respins, încă odată.
Am apelat un alt număr, însă nimeni nu a răspuns. Enervat de acest fapt am accelerat şi am mers până la vila familiei mele. Atmosfera era posomorâtă , ca întotdeauna. Mama mea stătea în sufragerie citind aceaşi carte ca şi data trecută când trecusem eu pe aici. Mă întrebam, oare nu se săturase de ea? Ştiam că era singurul lucru pe care tatăl meu i-l „ dedicase ” , nu am putut comenta.
- Sărut mâna mamă! Am sărutat-o pe frunte, şi-a aruncat ochii pe mine, privindu-mă blând. După aceasta am urcat scările până în camera lui Beatriz. Am intrat fără să bat, am ştiut că expresia feţei mele era încă rece. Stătea în pat, pictându-şi unchiile . Am râs în sinea mea şi am trântit uşa.
Am văzut chipul său şi m-am mai calmat, a tresărit văzându-mă aşa. Ştiam că dacă avea unde ar fi fugit. M-am trântit pe pat , întinzându-mă.
- Ce faci dovlecel? I-am zis pe un ton cât de blând posibil în acea clipă. Am simţit cum bătăile inimii sale s-au mai calmat.
- Bine.. Ce faci aici?
- Am venit să îmi văd familia , nu e voie? Am zis sarcastic. Uite ce e Bibi, noi avem o discuţie de terminat. Pentru că de atunci nu ai mai vorbit cu mine. Crede-mă, nu îţi fac nimic. Doar vreau să fii conştientă de faptul că Jack nu stă cu o fată prea mult, lui îi place să aibă mii şi mii de aventuri, niciodată nu i-a plăcut îndeajuns de mult o fată cât să o facă prietena lui , în adevăratul sens al cuvântului. În fiecare seară îl văd cu altă femeie. Iar tu.. Pe lângă el eşti doar un copil. Ştii asta?
- Da! Ştiu! Toată lumea îmi spune. Ştiam că şi tu vei spune acelaşi lucru, toţi o faceţi. Nu înţelegi... Nu înţelegi Takumi? Eu îl iubesc, de multă vreme. Am fost un copil, dacă nu eşti major nu ai voie să fi cu persoane adulte. Îl plăceam de când venea acasă la noi, dar credeam că e doar un plăcut... Mi-am dat seama că îl iubesc când l-am văzut cu o altă femeie. Mergeau la un hotel, cred. Am început să plâng în mijlocul străzii. Ştii cum e asta? Nu înţelegeţi. Ştiu că nu am nicio şansă, mai ales că sunt sora ta, dar îl iubesc. Ce pot să fac?
La începutul discursului vocea îi era ridicată, ţipând. Dar după aceasta a început să fie şi mai iritată , lacrimile sale începând să curgă involuntar. M-am apropiat de ea şi am îmbrăţişat-o, ea şi –a lăsat capul pe pieptul meu , continuând să plângă.
- Ştiu ce înseamnă să iubeşte pe cine nu trebuie Beatriz. De aceea eu te voi ajuta. Am vrut doar să fiu sigur că ştii cu cine ai de-a face. I-am mângâiat fruntea, lacrimile sale încă se prăbuşeau.Am oftat. Ştiu că e greu să stai cu mama. Mă gândeam să o chem pe sora ei, la fel de văduvă ca şi ea, să locuiască aici .Nu vei mai fi obligată să ai grijă de o casă pustie , ştiu că îţi plac locurile vesele.
A încercat să protesteze, dar nu am lăsat-o . Ea stătuse cu mama noastră pentru că a considerat că este „ datoria ” ei , şi nu era. Probabil era tot a mea, dar nu am putut suporta. Locurile atât de deprimate mă făceau să mă gândesc şi mai mult la Angel. Am încercat să îmi reprim acest ultim gând.
- Uite ce e , ai deja 18 ani, dacă eu zic că poţi locui singură înseamnă că poţi. Dar, pentru moment mă gândisem să te iau să stai cu mine până îţi găsesc un loc potrivit. O să o sunt pe mătuşa Olivia în seara asta, o să fie încântată să locuiască aici. Aşa mama o să stea liniştită. Crezi că ei îi place să stai aşa după ea ? Nu ai văzut cu ce ochi te priveşte? Am oftat. Calmează-te.
M-a îmbrăţişat şi mai tare şi eu am făcut acelaşi lucru.
M-am ridicat după asta din patul ei, şi mi-am desfăcut de tot nodul cravatei. Ea a râs, ştergându-şi ultimele lacrimi.
- Mulţumesc frăţioare. Nu ştiu ce m-aş face fără tine.
- Desigur, desigur.
În momentul în care vroiam să ies din camera lui Bibi am auzit telefonul sunând.
- Salut frate, ce faci?
- Bine bine, sunt acasă la sor’mea. Vrei ceva , Jack? Am văzut-o pe Beatriz tremurând. Apropo, te salută.
- Ah, da şi eu pe ea. Mă gândeam dacă nu vrei să ieşim în seara asta sau ceva? A venit văru-meu cu fisa şi am făcut pe dădaca până acum. De abia au plecat, am nevoie de relaxare.
Am râs.
- Nu ştiu dacă e posibil, trebuie să o ajut pe Bibi să împacheteze. Dar dacă vrei treci mai târziu la mine în apartament. Fac eu cinste.
- A, nu! Lasă , stai la familia ta. Îl sun pe Eric, să văd dacă îi dă Elisse voie să iasă.
A râs ironic, închizând.
- Puteai să mergi cu el..
- Nu puteam să te las singură, nu am zis eu că o să te ajut? I-am zâmbit.

__
Merci celor ce au citit ! :x
Am venit si eu cu capitolul 21. Sper sa va placa. Si LoveNight multumesc de comm. ^^

Capitolul 21


De la discutia sincera cu Eric, totul a devenit mai usor, cele cinci zile pana la ziua mea au trecut zburand. M-a ajutat chiar si la organizarea petrecerii, pana la urma mi-am dat seama ca nu e asa rau precum mi l-am imaginat. In dimineata de 20 Octombrie am primit un buchet de douazeci si trei de trandafiri, ma intrebam cine a putut sa faca asta. Imediat ce am citit biletul inima mea a inceput sa bata cu putere. Nu am putut sa nu incep sa strig si sa topai. Eric si Elisse au venit la mine speriati, ma intrebau intr-una ca ce am patit dar nu le puteam raspunde, intr-un sfarsit Eric mi-a luat biletul si l-a citit apoi a inceput sa rada. I-a aratat foicica si lui Liss iar apoi amandoi au ras in hohote. M-am oprint din topait si tipat si le-am zis sa taca. Am inceput sa o fugaresc pe Liss prin toata casa deaorece imi zicea tot felul de chestii siropoase. Dupa ce ne-am linistit am inceput sa vorbim diferite chestii.

- Liss vi cu mine pana la restaruant ? As vrea sa vad cum a iesit tot. i-am zis Lissei in timp ce zambeam.
- Nu, nu . m-a intrerupt Eric. Am fost eu mai devreme, desigur inainte sa te trezesti si era totul perfect.
- Nu-mi vine sa cred ! am exclamat iar apoi am inceput sa rad.
- Ce ?! m-a itrebat prefacandu-se suparat.
- Nimic, nimic. Apropo o iau pe Liss. Mergem sa ne aranjam. i-am zis in timp ce m-am ridicat de pe canapea.

Nu a mai zis nimic, doar a zambit. Am mers cu Liss pana la Anne sa o luam si pe ea. Indata ce am iesit din casa, am mers la limuzina. Nu vroiam sa conduc azi, asa ca trebuia sa fiu rasfatata. Am discutat tot felul de lucruri de fete. Anne ii cerea cateva sfaturi lui Liss despre realtii iar eu doar zambeam. La capitolul "relatii" eram varza. In jur de jumatate de ora in care am auzit doar cuvantul sex de cel putin 10 ori, am ajuns la coafor. Am coborat din masina si ne-am indreptat spre cladirea unde se afla stilistul. Am intrat iar imediat un barbat m-a imbratisat. Avea o tunsoare ciudata si era blond, ochii lui fiind verzi. Avea acel aer de barbat gay, dar era un prieten foarte bun, si un stilist minunat. El s-a ocupat de mine iar pe fete le-a lasat pe mana asistentelor lui. M-a asezat pe scaun si a inceput imediat sa ma coafeze. Parul a inceput sa mi-l increteasca facandu-ma sa par la fata mai rotunjoara. Desigur ca nu aveam sa imi fac coc deoarece ma imbatranea. Asa ca am ales ceva simplu. La machiaj i-am spus culorile rochiei mele. A inceput sa ma fardeze cu un rosu destul de aprins pe pleoapa inferioara, iar pe cea superioara un rosu cam sters. Mi-a placut ceea ce a facut, mi-a pus in valoare ochii destul de bine. Mi-a facut ultimele retusuri iar buzele mi le-a dat doar cu gloss, deoarece zicea ca sunt perfecte. Mi-a placut ceea ce a facut cu mine, aratam difert. Mi-am dat seama ca au trecut doua ore, cred ca de atata carliontat e natural sa treaca atat. Le-am vazut pe Liss si Anne, erau superbe ! Liss avea ca si mine parul, adica carliontat, iar Anne avea parul lins. Le statea foarte bine. Am plecat din cladire dar nu inainte sa ii platim lui Pierre serviciile. Ne-am urcat in limuzina si am plecat acasa.
Cand am ajuns la vila, Eric ne-a intampinat complimentandu-ne pe mine si pe Anne dar apoi a adaugat ca tot Liss era mai draguta. Eu m-am retras in camera mea unde am observat ca erau trandafirii trimisi de Takumi. Am inceput sa ii priviesc si am observat ca nu erau intr-o vaza cu apa. Am inceput sa strig dupa o servitoare, imediat o fata destul de tanara a venit si mi-a adus o vaza. Am mers si le-am pus apa din baie Iar apoi i-am pus pe noptiera mea. In timp ce ii priveam fermecata telefonul mi-a intrerupt gandurile. Am raspuns si aproape am surzit de strigatul de " La multi ani ! " a lui Jean. M-a tinunt la telefon douazeci de minute in timp ce imi zicea cat de frumoasa va fi petrecerea, eu aproband la fiecare detaliu. Dupa ce am incheiat conversatia am oftat, abia atunci am observat ca era cinci fara un sfert si eu la sase trebuia sa fiu acolo la restaurant. Am iesit din camera si am coborat jos in sufragerie, am inceput sa-i strig pe toti unul cate unul dar am observat ca au plecat toti. Am fugit inapoi in camera ca sa ma imbrac. Mi-am luat rochia cumparata, si am asezat-o pe pat. Am luat-o pe mine iar apoi mi-am pus bijuteriile din argint care aveau fiecare cate o piatra de rubin. Apoi din dulap mi-am luat pantofii argintii si i-am incaltat. Mi-am pus telefonul in posetuta care o aveam si am iesit din camera. Am coborat scarile sub privirile servitoarelor, mi-au dat un cadou din partea lor, cand l-am deschis am vazut un pandantiv foarte frumos. Le-am multumit iar apoi am iesit din casa indreptandu-ma spre limuzina.
Odata ajunsa la restaurant, oamenii au inceput sa ma intampine urandu-mi invechitul "La multi ani", totusi ma simteam bine. Indata ce Jean m-a vazut nu a putut rezista sa nu imi faca o scena. A inceput sa rada de mine ca aveam douazaeci si trei de ani si eram singura. Dar stiam ca nu o zicea cu intentie rea. Seara a decurs perfect. Au fost sute de persoane, chiar nu ma asteptam ca ar fi venit atatia oameni. Tortul meu a fost magnific, exact cum am planuit, ciocolata si caramel, fara frisca desigur, mi se facea rau de la ea. Am primit sute de caudouri pe masura. Bijuterii, haine de toate. Dar singurul cadou important a fost ca Takumi si-a adus aminte de ziua mea. As fi vrut, sa fie aici, in seara asta, langa mine, sa ma sarute si sa-mi zica la multi ani, iarasi si iarasi.
Pe la doisprezece noaptea au plecat toti invitatii. Deobicei petrecerile acestea de inalta societate se termina repede. Dar imi placea, ma simteam mult prea obosita. Am plecat cu totii acasa iar acolo eu Liss si Anne am inceput sa mancam din tortul ramas. Radeam la tot felul de comentarii facute de Anne, despre cum era invitatul acela imbracat, sau cum manca o doamna care se foarte importanta. Am stat asa aproape pana la cinci dimineata, dar am mers la culcare deoarece trebuia sa dormim, maine avea sa facem inventarul cadourilor.
Bună :] deci, am venit cu următorul capitol, chiar dacă nu au fost anycoments, sper că citiţi în continuare and so ;;].
Lectură plăcută !

Capitolul 22

- Neaţa Taku!
- Neaţa , neaţa.
Bucătăria nu mai era la fel de goală ca întotdeauna. Pe masă era aşezat un mic dejun apetisant şi am putut simţi căldura aceea nostalgică ; mirosul mâncării pregătite de mama mea... Sentimente atât de nostalgice. Mi-am oprit gândurile pentru o secundă şi m-aş aşezat pe unul din scaune. La fel a făcut şi Beatriz. Trecuseră trei zile de când se mutase la mine, la fel şi de când fusese ziua lui Angelique. Oare ce făcea? Primise trandafirii mei? Ce reacţie avusese oare? Mă întrebam...
- A sunat Eric. A fost tare surprins că am răspuns eu la telefon, zicea că ai mobilul închis. Mi-a transmis să îl suni şi că s-a întors. Ah şi a sunat şi Vanessa, am încercat să fiu politicoasă.
Am râs.
- Nu contează, poţi să te comporţi cum vrei. Vanessa e doar... Eh, nu contează. Şi tu nu ai cursuri azi?
Părul ei era legat într-o coadă strânsă şi ridicată, purta o pereche de blugi de casă şi un tricou lung şi negru. Simplu. Dedusesem că nu avea de gând să meargă la cursuri. A zâmbit ştrengar.
- Azi nu am ore.
Eu încă eram îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de pijama şi un maieu. În casă era destul de bine şi cald; în comparaţie cu vremea uşor răcoare de afară.

După ce am mâncat , nu mai mâncasem de mult un mic dejun acasă şi preparat de cineva, am decis să mă îmbrac să merg la birou.
- Beatriz, fără petreceri la mine în apartament, fără fetiţe curioase şi aşa mai departe. Ştii că nu îmi place, când o să ai locul tău o să poţi face ce vrei. O să trec mai târziu pe la mama să văd dacă e bine. Eu am plecat.
- Bine , bine. Oricum azi nu am de gând să plec nicăieri. O să fac curat pe aici...
Am crezut că a mai spus ceva însă nu am reuşit să aud pentru că am închis uşa. Purtam un costum negru cu o cravată roşie. Cămaşa era albă. Când am urcat în automobil am auzit telefonul sunând. „ Oare de ce mi l-am deschis? ”
- Bună Taku! Ce faci? Nu ştiam că sora ta s-a mutat cu tine, dacă te simţeai singur mă puteai chema, veneam eu la tine..
- Ce vrei Vanessa?
Am oftat, nu aveam chef de mofturile ei aşa de dimineaţă.
- Ei bine azi am ajuns şi eu din Germania şi mă gândeam că ar fi super dacă te-aş vedea. Deci când scapi de la birou? Sau ar fi mai bine să trec eu pe acolo? A chicotit.
- O să trec eu mai târziu , după amiază, pe la tine prin apartament. Acum am treabă.
Am apăsat butonul roşu şi am accelerat. Ajuns la birou a trebuit să mă ocup de unele afaceri şi contracte. Avusesem câteva încercări grele de a convinge un acţionar să îmi vândă nişte acţiuni de la o firmă vecină dar reuşisem. În fine, când venea vorba de afaceri reuşeam orice , sau cel puţin până acum aşa fusese.
Nu mi-am dat seama când ziua trecuse atât de repede, dar când m-am uitat la ceas era deja ora patru. Mă aflam în biroul meu semnând un contract mai puţin favorabil. Existau şi anumite riscuri din când în când. Am aruncat stiloul undeva pe birou şi m-am ridicat de pe scaun. Mi-am mai desfăcut iar puţin nodul de la cravată şi l-am văzut pe Jack uitându-se pe fereastră. Era cam tăcut .
- Ce ai păţit ?
- N-am nimic, sunt plictisit. Ai ceva de băut la tine acasă?
- Mă duc la Vanessa acu’, da’ e Beatriz acas’ la mine. Stă o perioadă până îi găsesc un apartament în care să o mut. E cam deprimant să stea cu mama. Ah, mai întâi trebuie să trec şi p’ la vilă să văd cum se descurcă.
A oftat.
- Chiar aveam poftă să beau ceva. Crezi că se supără Bibi dacă trec pe acolo? Te aştept , o să fiu cuminte, nu o să sparg nimic...
Am chicotit. Acum înţelegeam de ce era atât de tăcut.
- Ce dracu’ s-a întâmplat cu apartamentu’ tău?
A încercat să se ferească de privirea mea. Eram cei mai buni prieteni dar eu eram şi cel care îi ţinea morală întotdeauna. Ca un frate mai mare deşi aveam aproximativ aceaşi vârstă, cu una sau două luni diferenţă.
- Ok Ok, deci... Nu a fost vina mea ... Dar... Şi.. Uite ce e, o să mă las de jocurile de noroc. Jur . Doar că eram stresat.
L-am apucat de braţ, pentru a-l întoarce spre mine şi i-am aruncat un pumn uşor în faţă. A vrut să riposteze însă l-am prins, întorcându-i mâinile la spate. Îl ţineam strâns.
- Uite ce e, rezolv eu problema asta dar e ultima dată când aud că pierzi ceva la jocurile de noroc. I-aţi o femeie când eşti stresat.
A încercat să pară amuzat. Ştiam care era viciul lui şi ştiam şi cauza stresului său. Familia lui făcea întotdeauna presiuni asupra lui, acum că nu se mai aflau în faliment aveau multe pretenţii de la el; ca de exemplu căsătoria cu o altă bogătaşă ; lui îi plăcea să lucreze la firma mea şi în fond el fusese cel ce îi scosese din faliment. Nimeni nu vroia să recunoască, sau să îi acorde sprijin. Era frustrat că nu avea o adevărată familie.
- Dă-le dracu’ de femei că toate vor acelaşi lucru; n-am văzut una care să ţină cu adevărat la unu’ ca mine. Ele sunt aşa, şi eu mă port aşa cu ele. Uneori chiar mi-e scârbă.
- Mda , desigur. Du-te la mine în apartament că o sun eu pe Bibi să aibă grijă de tine. Da’ fără prea multă băutură, că nu vreau ca sor’mea să asiste la aşa ceva.
- Da, sigur. Bibi e cea mai drăguţă fată pe care o cunosc. Pardon, singura fată drăguţă. O să ne jucăm cu păpuşile. A început să râdă însă nu am observat sarcasm în tonul lui. Am luat servieta şi mă pregăteam să ies din birou dar m-am oprit să îi zic ceva.
- Ştii Jack , Beatriz nu mai e de mult o fetiţă.
Nu ştiu ce expresie a avut sau cum a reacţioant pentru că am ieşit. Mi se părea ciudat să vorbesc cu cineva despre sor’mea, în aşa fel. Vroiam doar ca ea să fie bine, dacă urma totuşi să se „ dea ” la ea, urma să aibă condiţii. Poate era el cel mai bun prieten al meu, dar ea era sora mea.
Am încercat să îmi umplu mintea cu tot felul de detalii ca să nu îmi mai zboare la Angelique.
Am trecut pe la mama mea care era puţin mai bine de când mătuşa Olivia stătea cu ea. M-am bucurat.
Când am ajuns la Vanessa eram uşor deprimat. Gândul la Angelique m-a atacat cu mult prea agresiv. Te rog, ieşi din mintea mea. Aş fi vrut să zic, dar nu puteam. Nu vroiam pentru că dacă ieşea din mintea mea, dacă nu o mai „ ştiam ” aş fi murit, fără ea mi se părea că lumea este goală. Acum că nu o aveam lângă mine, ştiam că am nevoie de ceva să îmi distragă atenţia.
Când uşa mi s-a deschis am prins trupul înalt şi cu forme apteisante în braţe. Am sărutat-o şi am început să o dezbrac, fără să îi vorbesc. Îmi spunea diferite chestii însă mintea mea era prea ocupată pentru a o asculta.
Ştiam doar că scoteam un singur nume printre buze, nu ştiam însă dacă eram auzit. Am aruncat-o pe o canapea aflată în sufragerie şi am început să o pipăi, masându-i sânii agresiv. I-am muşcat sfârcurile întărite şi încercam să îmi controlez actele sălbatice. Corpurile noastre s-au apropiat şi mai tare unul de celălalt până când am pătruns-o. Am auzit un geamăt destul de ascuţit dar am continuat cu mişcările monotone pentru a o pătrunde. Continuam să îmi trec limba peste trupul ei muşcând fiecare parte posibilă. Părul meu era ţinut între degetele sale subţiri, trăgându-l uşor. Sau aşa aveam eu impresia.
- Takumi, te iubesc atât de mult... Chiar dacă strigi numele altei femei. Ştiu că te voi face să o uiţi. Te iubesc... te rog să rămâi mereu lângă mine. Şi-a înconjurat braţele în jurul gâtului meu dar eu m-am desprins. Mi-am lăsat privirea în jos, fără a da ochii cu ea şi am luat pantalonii pe mine. M-am aşezat jos, lângă canapea şi am scos o ţigară. Am început să trag şi să eliberez fumul provocat de ţigară. Nu mi-o mai puteam scoate din minte. Mă întrebam cum oare aş putea să suport asta întreaga mea viaţă. Vanessa era pentru mine doar un obiect sexual cu care îmi satisfăceam nevoile. Aş fi putut să merg la câte o femeie diferită în fiecare seară, dar preferam să ştiu că sunt iubit atunci când mă culc cu cineva, chiar dacă eu nu iubeam. Aşa mi se părea că este răscumpărată greşeala făcută de ea în trecut.
După ce s-a terminat prima ţigară am mai scos o alta din pachet dar gândurile mele nu se limpezeau. Curând nu am mai observat dacă sunt sau nu singur în încăpere, sau dacă zgomotul provocat de Vanessa era plâns sau nu ...
__
Mulţumim celor ce au citit = )
Deci am venit si eu sa va laud putin:D
Imi place fic-ul vostru pentru ca descrieti din doua perspective diferite, dar cred ca cu totii asteptam sa se intoarca Angel si sa il gaseasca pe Taku cu acea Vanessa si sa creada ca la uitat si etc:D
Oricum astept cat de repede urmatorul capitol, succes la scris!Ja ne!
Heeeellaaaau ! Multam de comm Yumina ^^, ma bucur ca-ti place.
Nau za new chapter :>. Enjoy ^^.


Capitolul 23

In urmatoarele zile am stat cu Liss si Eric. Imi parea foarte rau ca trebuiau sa plece. M-am atasat de Eric destul de tare fapt ce ma mira. Cu Liss era alta problema, pe ea nu am vrut sa o las sa plece, pe ea o iubeam, o iubeam nebuneste, ca si cand ea mi-ar fi sora. La plecarea lor am plang cel putin o ora. Nu credeam ca ma va durea atat. Dar totusi i-am promis ca ma voi intoarce in Boston in cel mai scrut timp posibil. Totusi, nu am vrut sa-i spun despre planul meu. Sa vin la 'sarbatoarea' a cei cinci ani in care am fost plecata. Vroiam sa fie o surpirza, pentru toti, in clusiv pentru Takumi. Acum eram mai decisa ca oricand, sa-l recunceresc, si sa stau cu el acolo, pentru totdeauna, indiferent de pret.
In ultimele doua luni am stat tot cu Alex ba cu Anne. Sau chiar odata plicitiseala m-a facut sa ma duc la tata la firma, sa invat si eu ceva. Acum ca Craciunul a venit, Jean a inceput sa ma sune deoarece avea nevoie de mine pentru niste sedinte foto. Unele chiar le-am anulat ca sa fiu acasa de Craciun si Anul Nou.
Eram in sufragerie si decoram pomul cu Alex si Anne. Radeam mai mult decat sa punem globuri. Intr-un sfarsit am terminat bradul, restul casei fiind aranjat cu cateva ore in urma de catre servitoare. Am mai stat sa degustam ciocolata calda cu scortisoara pregatita de noi insine dupa o reteta veche a mamei mele. Dupa vreo ora de stat si povestit ne-am dat seama ca era timpul sa ne schimbam pentru cine in familie plus cativa asociati ai tatei. Am urcat sus in camera mea, si am facut un dus iar mai apoi mi-am luat rochie neagra pe mine, mai sus de genunchi si fara bretele. Mi-am lasat parul liber si mi-am pus niste cercei in urechi. M-am incaltat cu niste platforme tot negre si am mers spre camera lui Anne. Cand am intrat am observat ca era gata, purta o rochie verde superba care ii punea in evidenta pigmentul parului, si ea ca si mine si-a lasat parul liber. I-am zambit si am mers amandoua spre sufragerie. Nici nu mi-am dat seama ca asociatii tatei erau aici, sau ca ar fi ajuns. Le zambeam fiecaruia dintre ei, ii salutam, dar parca aceste actiuni ma scarbeau. Erau doar bosorogi libidinosi care se uitau la picioarele si fundurile noastre. Scarbos. Atat aveam in minte, doar acest cuvant. Spre fericirea mea si a suriorii mele seara a trecut destul de repede. Am cinat in liniste iar mai apoi eu si cu Anne plus Alex, am mers la mine in camera ca sa ne dam cadourile. Lui Anne, i-am cumparat un sireag de perle alb ca si lumina lunii, iar lui Alex a fost mai greu, dar i-am ales o bratara din aur cu numele lui Anne pe ea, era foarte fina. In schimb eu am primit de la Anne un lantisor care la pandantiv avea imprimata poza mamei mele, iar de la alex o pereche de cercei din argint cu rubine pe ele. I-am imbratisat pe amadoi si dupa aceea mi-a venit sa plang. Ciudat. Nu am mai avut un Craciun real pana acum. As fi vrut ca Takumi sa fie langa mine.
Anul Nou a trecut destul de repede, am fost cu Anne si cu Alexander la o petrecere pe care Jean a organizat-o. Erau multe fete cunoscute din lumea mondena, dar toti erau la fel de plictisitori, nu aveau simtul umorului prea mare. Am plecat destul de repede preferand sa dorm.
Lunile au zbuart repede si a venit si luna Mai. Mai aveam cinci zile pana cand plecam inapoi in Boston, iar eu impachetam toate lucrurile. Puneam obiecte, peste obiecte in cutii si le sigilam. Mai apoi cand am terminat cu ele i-am chemat pe servitori sa le duca sa le trimita la vechea mea casa din Boston. Indata ce au dus toate cutiile am inceput sa pun hainele in valize. Care desigur urmau sa fie trimise, deaorece imi duceam in avion doar vreo doua. Puneam la haine fara sa ma gandesc la nimic, exact ca un robot. Sau poate ca mintea imi era ocupata cu ceea ce aveam sa fac cand ajung acolo. Sa le spun tuturor, sau doar lui Liss ? Facandu-mi tot felul de planuri timpul a trecut repede, poate prea repede. Dupa ce m-am decis sa las afara ca sa port urmatoarele trei zile am organizat valizele care le voi duce si care le voi trimite acum. Am iesit cu doua valize din camera si le-am dus jos in sufragerie, am venit dupa inca doua. Indata ce Anne ma vazuse lacrimile au inceput sa ii apara pe fata, ii parea prea rau ca trebuia sa plec. Dar totusi aveam o idee care sigur nu avea sa ii displaca. Am fugit pana la camera ei dupa care am dat buzna inauntru.

- Anne am o idee geniala ! Ce ar fi sa vi si tu cu mine si cu Alex in Boston ? i-am spus plina de entuziasm.
- Pai ... nu .... nu stiu. a reusit sa-mi spuna printre lacrimi si sughituri.
- Nu ca nu stii ! Vi cu noi si punct ! Ahh, ma duc sa-i spun tatei. am zis si am iesit afara din camera.

Am fugit in biroul tatalui meu si am intrat fara sa bat la usa. M-am oprit in fata biroului si am inceput sa strig ca vroiam ca Anne sa vina cu noi. Nu a zis nimic ci doar a aprobat din cap, vroia oricum sa o trimita sa invete in America si ce loc mai bun decat Boston ? A sunat la agentie ca sa rezerveze inca un bilet pentru ea. Am inceput sa sar in sus de bucurie ca si un copil care tocmai a primit o acadea. Nu imi venea sa cred ! Am iesit din birou dar nu inainte sa ii multumesc tatalui meu. Am mers incapoi la Anne in camera si i-am zis sa-si faca bagajele deoarece venea cu mine in Boston. Lacrimile nu ii mai spalau fata, s-au oprit, acum avea o expresie de uimire. Am mers spre ea si am obligat-o sa se ridice, mai apoi am tras-o dupa mine ca sa ii iau trollerele din dulap si sa ii punem hainele in ele. Dupa o ora de aranajat totul le-am pus inapoi in dulap si am iest pe usa fugind ca sa ii spunem vestea lui Alex. Imediat cum am ajuns amandoua am strigat in cor vestea cea mare. Nu s-a putut rabda si a luat-o pe Anne in brata sarutand-o pe buze apasat. Am scos un sunet de dezgust in gluma iar mai apoi am iesit din camera lasandu-i singuri.
Urmatoarele trei zile au trecut destul de greu, ma trezeam, mancam si apoi iar dormeam. Nu am facut decat sa astept ziua de azi. Stateam in pe holul din fata camerei lui Anne cu cele doua trollere dupa mine. Bateam din picior nerabdatoare ce aceasta sa iasa din camera. Dupa cinci minute aceasta a iesit cu o gentuta, valizele ei fiind jos deja. Am mers amandoua cu cate un troller pana in holul mare unde ne astepta papa cu Alex. Ne-am luat la revedere de la tata si apoi am plecat catre limuzina. Am pus trollerele in porbagaj si am urcat. In drumul spre aeroport a fost destul de liniste, doar in momentele cand mai punea soferul o frana brusca si ne panicam. Odata ajunsi am intrat in cladire si am mers spre terminala care trebuia, noroc ca am ajuns la timp astfel pierdeam zborul. In avion am stat cu Anne desigur iar Alex in fata noastra. Tata a vrut sa ne trimita cu avionul privat dar am zis ca cel mai bine e ca sa mergem ca niste oameni normali. Un singur gand am avut in mintea mea pe tot parcursul calatoriei : ca il voi recupera pe brunetul meu indiferent de piedici.
Iata ca am venit si cu capitolul urmator. Sper sa va placa, nu e cine stie ce dar totul trebuie sa aiba un mic inceput, no? :]] anyhow, lectura placuta !

Capitolul 24 :

Cat de repede trec lunile racoroase de toamna si ce repede vin cele de iarna . Imi amintesc ca luna noiembrie a trecut foarte repede. Deja suntem in decembrie cu o zi inainte de Craciun. Am facut toate cumparaturile , sper ca nu am uitat pe cineva. Craciunul are ca scop sa ne faca mai.. buni? Oare... Nu stiu, nu sunt un impatimit al acestei sarbatori ; imi placea pe vremea cand petreceam aceasta zi cu Angelique, dar de atunci nu starnesc niciun interes. Imi amintesc cât de mult îi plăcea ziua de Crăciun , sau poate doar se prefăcea însă zâmbetul ei era tot la fel de ameţitor.
Revenisem iar la statutul de singur localnic în apartament, îi găsisem surorii mele un nou apartament chiar de ziua ei. Nu am putut să nu fiu fericit de entuziasmul pe care l-a arătat. Se pare că şi Jack se ataşase mai mult de ea ; din păcate o vedea doar ca pe sora mea mai mică. Nu puteam totuşi, în sinea mea , să nu fiu oarecum fericit. Nu vroiam ca Beatriz să aibă de – a face cu el ; ştiam că nu se poate comporta frumos cu o femeie. Preferam să o vadă ca un copil, o fetiţă... Orice nu îl tenta să o rănească. Asta nu aş fi putut ierta, însă am încercat să îmi reprim gândurile.

Telefonul meu suna de câteva minute, însă eram prea adâncit în gânduri ca să realizez. M-am ridicat de pe canapea şi am răspuns . Atunci am realizat că stăteam pe întuneric în cameră.
- Salut !
- Salut Eric ! Te-ai întors deja din Italia?
Am răspuns pe un ton plictisit. La fel mi s-a părut şi cel al prietenului meu.
- Mda, ieri. Doar e Crăciunul, nu putea să treacă peste mine aşa. Cât despre asta, nu vrei să vii să petreci Noul An cu noi? Nu o să fie o petrecere prea mare , Elisse nu are chef de prea mult fus anul ăsta. Doar câţiva prieteni.
Am chicotit răspunzând.
- Desigur că voi fi acolo. Dar nu ştiu ce înseamnă o petrecere restrânsă pentru Elisse, ea mereu face totul extravagant. Sau poate că s-a mai schimbat, de când e cu tine. Am accentuat un ton ironic. Ne vedem atunci. Ah, unde se ţine?
- La mine . Ok, ne vedem atunci . Sunt ocupat cu prea multe Crăciunul ăsta ; ştii cum sunt părinţii lui Elisse. Ne mai auzim. Salut.
A închis înainte să mai pot răspunde ceva iar eu am aruncat telefonul pe masă. Am aprins lumina pentru câteva secunde după care am stins-o. Cred că era timpul să mă adâncesc în vise.

Următoarele zile până la Revelion au trecut foarte repede. De Crăciun am mers acasă la mama mea împreună cu Bibi. A fost o atmosferă tăcută şi liniştită . Tata era întotdeauna acasă de Crăciun şi o cam deprimau pe mama astfel de momente. Am respectat decizia ei de a nu face prea mult zgomot.
Seara am trecut puţin pe la Vanessa şi mi-a făcut o scenă pentru care am decis să nu o iau cu mine la petrecerea din Noul An. Am trimis-o acasă la părinţii ei ; nu ştiam dacă a luat-o drept glumă sau nu. Nu mă interesa.
Astfel mă aflam acum în faţa oglinzii privindu-mă plictisit. Am luat pe mine o pereche de pantaloni negri eleganţi şi o bluză asemenea. Nu vroiam să ies prea mult în evidenţă. Am pus pe mine una din gecile aflate în cuierul din holul principal şi am decis să ies. Atunci mi-a sunat telefonul. Numărul Vanessei a fost afişat pe ecranul principal. Am apăsat pe butonul roşu şi am aruncat telefonul la întâmplare după ce l-am stins. Nu aveam chef de ea în seara asta.
Când am intrat în casa unde urma să fie ţinută petrecerea am ştiut că Elisse avea un foarte bun gust; se pricepea la organizările petrecerilor. Nu am analizat atât de tare atmosfera, nu eram un împătimit al detaliilor. Am realizat că nu se întrecuse pe sine de data aceasa, nu erau atât de multe persoane invitate. Aveam parte de o atmosferă de pace. Am luat un pahar de wisky şi m-am plimbat prin jur, salutând anumite persoane.
- Şi tu Bibi ? Am zis chicotind. M-a privit entuziasmată . Era lângă Jack şi nu aş fi vrut să ştiu despre ce discutau. M-a salutat iar eu am vrut să par indiferent. Nu îmi plăcea că se agăţa atât de soră-mea, dar pentru fericirea ei făceam orice.
L-am luat mai aproape de mine, lăsând-o pe Beatriz afară din discuţie.
- Ăh, ce faci tu cu soră-mea?
- Calm prietene, calm. Doar vorbeam . Ştii că nu o să îi fac nimic lu’ Bibi , e doar un copil, o iubesc . Doar ne ştim de când s-a născut, nu o să stric acum prietenia asta. Ea e singura fată pentru care nu aş încerca nimic, calmează-te. Chiar nu am chef de nici-o stricată în seara asta aşa că prefer să stau cu dovlecelul ăla . A arătat spre Bibi. Am râs şi am plecat de lângă el.
Era recomfortant să ştiu că nu atesta nimic faţă de ea, dar mă durea să ştiu că nu o putea vedea ca pe o femeie. Mă gândeam şi la sentimentele surorii mele. În fond şi eu fusesem respins. Am oftat nerealizând că lângă mine stătea o altă persoană. M-a salutat entuziast.
- Salut şi ţie Eric. Bună Elisse. Reuşită petrecere.
Blonda părea foarte entuziasmată. Am zâmbit amical şi la fel a făcut şi ea. Ochii ei străluceau ca întoteauna. Eram invidios pe relaţia celor doi. Am ascuns asta.
- Ok , mulţumesc Takumi. Sper să te simţi bine. Merg să văd dacă mai e nevoie de ceva.
A plecat de lângă noi. Recunoşteam că cei doi erau o gazdă minunată. Cuplul perfect ! Nu ştiu cum reuşiseră însă se potriveau de minune. Asta mă enerva şi mai tare. Am încercat să scot acest sentiment egoist, nu prea am reuşit.
- Şi.. Cum a fost în Franţa?
- Deci ai auzit? M-a întrebat oarecum surprins. Am încercat să par indiferent.
- Mda, am auzit.
- Păi în principal mai nimic. Am vizitat-o pe Angelique şi am mers la aniversarea ei. A fost Ok . Am văzut că a primit şi nişte trandafiri , foarte drăguţi. A trecut prin multe în ultimii ani, oamenii se mai schimbă şi cred că suferinţa e de vină.
Mi se părea straniu ca Eric să vorbească aşa despre Angelique. De obicei, după acel incident din trecut o vorbea urât de fiecare dată, sau evita să aducă în discuţie numele ei. Am încercat să nu iau asta în considerare ci să mă concentrez pe ceea ce îmi spunea. Mi-ar fi plăcut să fi fost acolo.
- Hmm, înţeleg. Mă bucur , înseamnă că a devenit o persoană mai bună.
După asta am terminat discuţia. Ştiam că dacă aş fi discutat mai mult aş fi înnebunit de dorul ei şi l-aş fi întrebat şi ce haine ar fi purtat în fiecare zi cât au stat acolo.
Noaptea a trecut repede, nimic memorabil nu s-a întâmplat. Am văzut-o doar pe Bibi lângă Jack tot timpul. Dacă mă uitam cu mai multă atenţie erau o pereche potrivită. Îmi era totuşi greu să îl las să se apropie de ea, cu reputaţia şi gândurile lui.

Lunile au trecut atât de repede încât mă întrebam când s-a întâmplat cu adevărat. Ne aflam deja în luna mai când am revenit în totalitate pe Pământ. În ultima perioadă mă simţisem beat din cauza muncii excesive. Muncisem în câteva luni cât pentru câţiva ani. Dar urma să merit, presupuneam.
Vremea de afară era atât de primitoare, nu aş mai fi intrat în casă. Aşa mă aflam în parc, lucru pe care îl fac foarte rar, într-un leagăn. Telefonul meu suna de câteva minute în continuare dar nu vroiam să răspund. Enervat totuşi de sunetul enervant l-am scos din buzunar.
- Ce vrei Vanessa?
- Takumi! Nu te-am mai văzut de o săptămână. Pe unde umbli? Vreau să te văd! Nu treci pe la mine?
Am lăsat-o să vorbească, fiind absent. Am înţeles totuşi ce zisese , am răspuns sec.
- Nu
- De ce? Tonul ei era uşor supărat, copilăros. Nu o prindea prea tare. Nervos, am răspuns.
- Uite ce e, n-am chef de tine. Te sun când am nevoie. Ce dracu’ eşti aşa, am avut de muncă. Eu nu mă învârt pe tocuri toată ziua în rochiţe roz. Unii dintre noi chiar muncesc.
Tonul meu aspru a speriat- o pentru câteva clipe. Când şi-a revenit şi-a cerut iertare. I-am închis. Nu vroiam ca nimic să îmi strice după amiaza.
Pentru că era totuşi destul de devreme, am decis să mă întorc la birou. Mă simţeam monoton, plictisit şi total lovit de un sentiment din trecut. La naiba, nu cam pe vremea asta se întâmplase să fiu părăsit în ultimul hal, în urmă cu câţiva ani? Mă întrebam de ce oare nu mi-o puteam scoate din minte...
Buna din nou. Imi pare rau ca nu am mai trecut pe aici insa de cand s-au sters acele posturi am citit si atat.

Ce pot spune...
Imi place si vreau mai mult. Vreau ca cei doi sa se intalneasca. Sunt tare curioasa sa vad cum o sa decurga treburile intre ei si mai ales daca o sa ramana impreuna, pana la urma au trecut prin foarte multe si ar fi foarte cute ca totul sa aiba un final fericit.

In ultimul timp imi pare foarte rau de tot ce i se intampla lui Takumi. Nustiu de ce insa mereu mi-a fost mila de tipul asta, pe cand Angelique mereu mi s-a parut o Barbie prefecuta, insa imi dau seama ca intradevar s-a schimbat si ii pare foarte rau de ceea ce a facut.
Vanessa mi se pare o micuta curvulita - da, cred ca asta am spus tot.
Pe celalalta parte mi-ar place ca Jack sa se indragosteasca de Bibi si astia sa fie impreuna [inca ceva in spune ca Jack nu prea are de gand sa faca asta, sau cel putin nu prea curand]

Felicitari pentru tot ce ati scris.
De abia astept sa vina si continuarea [eu fierb aici :))].
Spor la scris.




Ja ne...

[Edit:] Teh, imi place la nebunie avatarul tau. M-am indragostit si eu de Otani.
Mersi mult Teo pentru comm ^^ Ma bucur ca-ti place. Si sper ca capitolul acesta iti va placea. ;))

Enjoy.


Capitolul 25

Avionul a aterizat pe pista. Simteam ceva furnicaturi in stomac, poate erau de emotie sau poate de fericire. Am zambit, apoi m-am uitat spre Anne si Alex care dormeau. I-am trezit urandu-le bun venit in Boston. Ne-am ridicat de pe scaune si am mers catre usa avionului, dupa care am trecut prin tunel si am ajuns in cladire. Am asteptat cam zece minute sa ne luam bagajele iar apoi am iesit din cladire sa gasim un taxi, care sa ne duca la mine la vila. Indata ce am gasit unul am si plecat. Din cauza traficului am ajuns in o ora la vila, i-am dat bani taximentristului si am intrat in casa. Anne s-a minunat de cat de frumos era in casa, dar eu m-am intrsitat, motivul nestiindu-l. Am mers la etaj, si le-am aratat camerele unde aveau sa stea. Mai apoi eu am mers si mi-am cautat ceva prin dulapuri sa ma imbrac lejer pentru a putea aranja casa. Dupa ce m-am imbracat, am iesit pe hol si am vazut-o pe Anne care avea un trening pe ea. Mi-a spus ca avea sa ma ajute cu curatatul. Am inceput cu sufrageria care era plina de cearseafuri albe, parca era scos dintr-un film horror. Am inceput sa le dam jos de pe mobila si sa le aruncam intr-o cutie. Apoi am inceput sa aspiram si sa stergem praful. Indata ce am terminat am inceput sa asezam bibelourile, fotografiile, si toate celalalte. Dupa ce am terminat sufrageria am trecut la bucatarie, incepand sa spalam vasele, frigiderul si aragazul. Pe Alex l-am trimis sa cumpere mancare imprumutandu-i Porsche-ul meu. Bucataria am terminat-o destul de repede iar apoi am trecut in cemerele noastre pentru a face si acolo curat. Am terminat totul pe cand s-a intors Alex cu mancarea. Am inceput sa le luam din pungi si sa ne punem de acord cu ce vom manca. Am luat alimentele necesare si am inceput sa gatim. Ne-am gandit sa facem paste cu scoici. Imi aminesc ca mama ni le facea special pentru mine si Alex. Am decis ca eu sa prepar tot iar ei doar sa stea si sa se uite la TV. Am inceput sa spal scoicile avand grija sa nu le deschid ca astefel nu erau bune, le-am pus intr-un vas cu apa rece iar apoi le-am pus in frigider. Am luat o cratita, si am pus untul sa se topeasca, in timp ce eu tocam ceapa. Dupa ce untul s-a topit am luat o sticla de vin alb sec si am scos scoicile din frigider. Am pus ceapa in cratita cu untul si pe urma scoicile, iar la sfarsit am pus vinul, le-am lasat sa fiarba timp de cateva minute. Cand a terminat de fiert, am luat sosul si l-am strecuart si am aruncat scoicile care nu s-au deschis. Am luat alta cratita si am pus ulei plus ceapa si usturoi maruntite bine. In timp ce fierbea am decojit niste rosii si le-am maruntit mai apoi le-am adaugat in cratita si am potrivit sarea si piperul pe gustul meu. In timp ce sosul acesta fierbea, am pus spaghetele sa fiarba in apa cu sare. In timp ce ele fierbeau eu mi-am turnat in pahar putin vin, savurandu-l incet. Imediat ce au fost gata amadoua, am luat pastele le-am scurs si le-am adaugat in sosul de rosii iar mai apoi le-am pus cu totul in sosul cu scoici. Am scos carnea din jumatate de scoici si apoi am amestecat pastele cu scoicile. Am tocat patrunjelul si am pus pastele intr-un bol, mai apoi adaungand restul scoicilor si patrunjelul. am aranjat masa punand farfurii si tacamuri plus niste pahare cu vin. I-am chemat la masa pe cei doi indragostiti si am inceput sa mancam. Amandoi au inceput sa ma complimenteze pentru mancarea gatita. Le-am zambit si apoi am continuat sa mananc. Dupa terminarea cinei am inceput sa ne uitam la un film horror. Anne statea agatata de gatul lui Alex iar eu strangeam din cand in cand patura cu care eram invelita datorita fazelor din film. Eu nu am mai stiut ce s-a intamplat deoarece am adormit pe canapeaua din sufragerie.
Umatoarea zi cand m-am trezit era de parca am dormit pe niste busteni. M-am ridicat cu greu de pe canapea si m-am dus spre camera mea si mai greu. Am urcat scarile ajutandu-ma si de maini. M-am dus in camera mea si am intrat direct in baie. Am intrat sub dus asa imbracata cum eram si am dat drumul la apa fierbinte, cand am simtit ca e destul de bine mi-am aruncat hainele ude pe jos. Si am stat in jur de juma' de ora sub dus. Am iesit afara fara sa-mi iau un prosop ca sa ma infasor. Mi-am luat feonul si am inceput sa-mi usuc parul. Dupa vreo zece minute l-am uscat, l-am pieptanat, si apoi am mers in dressing sa-mi iau un costum, aveam de gand sa ii fac o vizita lui Elisse. Mi-am luat un costum crem format din doua piese o fusta si un sacou. M-am incaltat cu o pereche de pantofi negrii cu toc. Mi-am luat o poseta tot neagra, m-am dat cu putin gloss. Mi-am bagat in geanta cartile de credit si ceva bani cash si telefonul iar apoi am iesit pe usa. Am mers in sufragerie si acolo era Anne care pregatea niste cafea, i-am zis ca plec sa o vad pe Elisse si am iesit din casa. M-am urcat in Porche si am pornit lasand niste dare negre in spatele meu. Indata ce am intrat in orasul propiu zis, aglomeratia era din ce in ce mai mare. Am sunat-o pe Liss, intreband-o unde sta, nu i-am zis motivul intrebarii mele doar am accelerat. Am facut dreapta si am ajuns in fata unui bloc mare vopsit in alb se vedea ca apartamentele erau mari. M-am dat jos din masina si am mers spre intrarea cladirii. Usa era deschisa asa ca nu trebuia sa sun la interfon. Am urcat cu liftul pana la etajul 4, dupa care am mers putin pe hol pana cand am ajuns in fata apartamentului lui Liss. Am batut la usa de doua ori. I-am auzit vocea lui Eric spunand ' Imediat ' , iar apoi mi-a deschis usa. I-am zambit si l-am salutat, el tot mut a ramas.

- O sa ma lasi sa stau aici ? l-am intrebat parand suparata.
- Nu .. doar ca ... nu te asteptam. mi-a zis zambind si poftindu-ma inauntru.
- Eric cine e la usa ? i-am auzit vocea lui Liss dupa care a iesit de dupa un colt. O, Doamne ! Angelique ! a inceput sa strige si a fugit catre mine luandu-ma in brate.
- Eu sunt, Liss. Ti-am spus ca ma voi intoarce. i-am spus imbratisand-o puternic.

Ne-am asezat pe canapeaua din living si am inceput sa vorbim. A inceput sa-mi puna tot felul de intrebari, in timp ce Eric ne-a adus o tava cu ceai si fursecuri. I-am zambit si el mi-a raspuns la zambet, iar apoi s-a scuzat cum ca avea ceva treaba. A plecat iar eu am ramas cu Liss singure si iarasi a inceput sa-mi puna intrebari. Cand i-am raspuns la toate intrebarile a rasuflat usurata. Nu s-a prea schimbat., e asa curioasa.

- Liss, am o intrebare. Unde sta Takumi ?
- Err ... pai ... adresa nu o stiu. Dar, cred ca la ora asta e la firma.
- Firma ?! am exclamat eu.
- Da, a preluat afacerile familiei dupa ce tatal lui a decedat.

Nu am mai zis nimic, nu aveam ce sa zic. Tatal lui murise iar eu nici habar nu am avut. Ma simteam un nimeni. O idioata. I-am cerut sa-mi dea adresa firmei si dupaia am mai stat timp de aproximativ zece minute si am plecat. Am fugit pana la lift sa cobor mai repede. Mai apoi de la lipft spre masina iarasi am fugit. Am deschis portiera in graba si am intrat in masina pornind-o. Am calcat acceleratia prea tare vrand parca sa ma avant mai repede, dar am lasat-o cate putini, putea sa ma prinda politia si sa ma retina mai mult timp. Am trecut de cateva ori pe rosu dar nu imi pasa, vroiam sa ajung cat mai repede. Indata ce am vazut ca ma apropiu de strada am inceput sa respir normal. Iar cand am franat in fata cladirii am rasuflat usurata. Am vazut ca era un baiat care statea acolo, cred ca era ca sa parcheze masinile, i-am dat cheile de la autovehicul si apoi am intrat in cladire. Am mers spre lift si am intrat in el, am apasat pe ultimul buton si a inceput sa se miste. M-am uitat in oglinda care era in spatele meu si mi-am aranjat parul. Liftul s-a oprit brusc la etajul unde era biroul lui Takumi. Am iesit si m-am indreptat spre singura usa de acolo. O femeie a incercat sa ma impiedice sa intru cu motivul ca Takumi era mult prea nervos si nu vroia sa fie deranjat. I-am zambit si i-am zis ca pe mine sigur v-a vrea sa ma vada. Am intrat pe usa masiva din lemn si l-am auzit pe Taku injurand de toti sfintii spunand ca cine indrazneste sa-l deranjeze.

- Mai usor tigrule. i-am spus in timp ce am zambit.
Nu-mi vine sa cred Angel s-a intors!Imi place la nebunie capitolul acesta.Abia astept sa apara si cel al lui Teh. Am o intrebare reteta acea pe care ai descriso pot sa o incerc si eu:)) pare comestibila=)). Astept sa vad ce fata o sa faca Takumi sper ca capitolul lui Teh va fi continuarea si nu ce s-a intamplat cu Takumi intre timp. Vreau continuarea nu ma mai tineti in suspans:((.Gambate.Ja ne!
Yumina >:D<merci de coment. Mă bucur că îţi place ficul nostru, şi am venit şi cu capitolul 26. Sper să îţi placă şi acesta. <3
Lectură plăcută !

Capitolul 26

- Domnule Asazuki , semnaţi aici.
- Domnule Asazuki aveţi un apel.
- Domnule Asazuki...

Întreaga zi de la birou a fost încărcată. Am reuşit totuşi să mă refugiez în biroul meu când telefonul a început să sune iar. Am răspuns. Contractul pe care tocmai urma să îl finalizez căzuse. A trebuit să reduc din finanţe, să investesc în alte categorii, şi în fine să pierd o sumă nu prea importantă de bani. Am înjurat şi am cerut să nu fiu deranjat. Mobilul a început să sune. Numărul mult prea cunoscut a fost afişat pe ecranul telefonului. Am răspuns.
- Ce vrei?
- Takumi! Ce faci? A râs iar eu am înjurat uşor.
- Lasă-mă. Am treabă. Am închis. Vanessa îşi găsea cele mai proaste momente pentru a suna. M-am aruncat pe scaun pentru a mă relaxa. Ceva imposibil. Am fost iar deranjat pentru a semna un contract. După ce am dat angajatul afară din birou am cerut , strict, asistentei mele să nu mă deranjeze nimeni.
Am început să privesc unul din stilourile aflate pe birou. Încercam să mă calmez. Am început să aud iar zgomot pe hol. Nervii meu apărură iar. Telefonul mobil a început să sune. Iar am înjurat. Am răspuns. Era Eric.
Între timp uşa biroului meu s-a deschis. Nu am putut fii extrem de atent la ce îmi mai spunea Eric.
- Mai uşor tigrule. Mi-a spus persoana ce a intrat, în momentul în care şi în telefon s-a auzit ceva.
- Takumi! Angelique e în Boston !
Am închis, aruncând telefonul pe undeva. Am privit-o. Era ea. Inima mea începuse să o ia razna şi mă întrebam dacă este de la nervi. Mi-am calmat, oarecum, sentimental de a sări să o îmbrăţişez. Asta a durat doar o secundă. I-am văzut zâmbetul ameţitor, acela pe care mi-l ofera întotdeauna. Nu ştiam dacă e fals dar îl adoram. Am încercat să zâmbesc dar nu ştiu ce expresie a conturat faţa mea. Eram uimit, nu , nu uimit. Extrem. Nu ştiam ce să cred. Ce căuta aici? De ce Boston? De ce la mine? Nu am mai gândit. Corpul meu s-a mişcat involuntar. Respiraţia mea de abia îşi putea face loc pentru existenţă. M-am aflat lângă ea atât de repede încât m-am întrebat când s-a întâmplat. I-am atins faţa perfect albă şi perfect rece. Cât de dor îmi fusese de această piele, de această persoană. Ce dor îmi era de ea, da! O iubeam , şi încă cum. Poate chiar mai mult decât în trecut. Acum că o vedeam , aş fi putut arunca totul la gunoi, chiar şi viaţa mea pentru o atingere de-a ei. Doar pentru mine. Mi-am apropiat chipul de al ei şi mi-am strecurat degetele prin părul ei. Feţele noastre se aflau la o distanţă milimetrică iar eu eram prea fericit să mai gândesc. Părul ei era la fel de moale ca întotdeauna. Buzele ei erau la fel de perfecte ca şi în trecut. Iar ale mele.. Ei bine, acestea tânjeau să le atingă. Am sărutat-o.
Mi-am introdus limba printre buzele sale, ţinându-i faţa în mâini. Am apropiat-o. Mi-era teamă să deschid ochii, nu ştiam ce expresie au ai ei. Am strâns-o la pieptul meu după ce sărutul s-a sfârşit, protejând-o. De ce o protejam? Nu ştiu. Simţeam să o fac. O atingeam. Poate încă nu era a mea, sau poate că nu avea să fie niciodată. Dar acum, fie şi pentru o singură secundă, o simţeam. Era lângă mine. O atingeam. Nu o făcea asta oare a mea, fie şi pentru puţin?
- Cât de dor mi-a fost de tine. Cât de dor. Nu îmi vine să cred. Te-ai schimbat şi totuşi ai rămas aceaşi. Eşti chiar mai frumoasă decât în trecut.
Am luat-o în braţe, ridicând-o şi am purtat-o aşa până pe birou, aşezând-o pe masă. Acolo am mai sărutat-o odată.
- Takumi... Eu ...
Mi-am trecut un deget peste buzele sale. Iar am sărutat-o. I-am atins iar pielea, pentru a-i simţi răceala. Îmi fusese atât de dor de ea. M-am oprit într-un moment de raţiune. Ce făceam ? Poate că ea nu îşi dorea să fie sărutată de mine, mângâiată ... Poate avea pe altcineva. Dar nu îmi păsa. Dacă avea, atunci acela urma să moară; ucis de mine. Dacă cineva îmi stătea în cale, mai bine nu o făcea. Singura care mă putea respinge era ea. Dacă nu o făcea, atunci luam cale liberă. Era o decizie pe care o luasem cu mult timp în urmă. Aşa că nimic nu avea să mă facă să îmi schimb părerea . Nici acum nici altă dată.
M-am desprins de ea şi am privit-o iar. La dracu, era prea frumoasă.
- Angelique... Mi-a fost dor de tine. Nu ştiu ce simţi tu acum pentru mine, am zis că nu o să te aştept. Nu am făcut-o. Nu am ştiut că vei reveni. Dar te iubesc. Nu la fel cum o făceam în trecut, adevărat. Chiar mai pătimaş ca atunci. Mai mult. Nu îmi cere să îţi explic pentru că nu ştiu cum.
I-am prins mâinile şi am privit-o. Nu aveam nevoie de cuvintele ei, doar de acea privire blândă şi zâmbetul pe care îl adoram atât de mult. Mi le-a oferit. Am atins-o . Nu mă puteam sătura de răceala trupului ei. Am ridicat-o de pe masă, şi am luat-o de mână.
- Unde mergem? M-a întrebat uşor alarmată, pe un ton oarecum surprins. I-am zâmbit.
- Să ne plimbăm.
Am ieşit ţinând-o de mână şi l-am putut zări pe hol pe Jack. Se uita la noi, nu ştiam ce era în privirea lui. Era confuz, supărat. Poate, nu îmi păsa. Am urcat în maşina mea, punându-mă la volan . Nu am dat drumul mâinii sale. Pe timpul drumului nu am spus nimic, dar nici ea nu a scos vreo vorbă. De fiecare dată când îmi permiteam să nu fiu atent la drum îmi întorceam ochii spre ea. Inima mea încă stătea să explodeze. Nu o puteam face să îşi micşoreze acceleraţia. În cele din urmă, avea şi ea voie să fie fericită.
Am oprit autovehicolul într-un parc. Acelaşi în care îi cerusem să fie iubita mea. Acceptase. Mă făcuse fericit. Fusese o farsă. Nu mai conta.
- Takumi...
Încerca să îmi spună ceva, dar am rugat-o să nu o facă. În cele din urmă, nu cuvintele erau cele mai importante. Bine, pentru a fi sincer îmi era teamă că urma să îmi spună să o las în pace. Nu sunt aşa de sigur că aş putea suporta aşa ceva. Dar nici nu ştiu dacă aş putea să o las în pace. Nu ştiu.
- Mai ţii mine? Aici a început totul. I-am zâmbit.
Am luat-o iar în braţe şi am început să o învârt. Vremea era prea frumoasă, se potrivea cu starea mea de spirit. Am strâns-o iar la piept şi am aşezat-o într-un leagăn. Eu m-am pus în cel de lângă ea.
- A trecut ceva vreme de când nu ne-am mai văzut. Am auzit de tatăl tău. Îmi pare rău.
Mi-a zis pe tonul acela care putea ucide pe oricine. A trebuit să respir adânc ca să pot vorbi.
- Mda. A fost trist, mama a trecut mai greu peste. Dar e OK. Viaţa nu e la fel fără tine, dar să zicem că am supravieţuit. Trebuia să o fac. Dar lasă asta. Tu ce ai făcut ?
Mi-a zâmbit blând.
- Niciodată nu e vorba de tine. Nu-i aşa? Mereu pui vieţile celorlalţi înainte. De ce?
Am încercat să mă gândesc la asta, dar nu am găsit un răspuns. Am oftat în sinea mea şi m-am ridicat. M-am apropiat de ea şi m-am lăsat în jos, pentru a putea pune capul în poala ei. Mi-am ridicat privirea şi i-am răspuns.
- Nu fac asta întotdeauna. Iar tu, nu mi-ai răspuns la întrebare. Oricum, ţi-am zis că te iubesc? Brusc, m-am ridicat şi am sărutat-o. Iar şi iar. Îmi fusese dor de ea.
- Eu... S-au întâmplat multe.
Am râs uşor. Gândurile mele se îndreptau pe tot felul de direcţii. M-am enervat pentru o secundă şi am decis că o astfel de discuţie poate să mai aştepte, măcar puţin.
- Ştii, dacă urmează să îmi spui că ţi-ai găsit iubirea vieţii şi că te-ai întors să îţi ceri scuze, sau pentru că aici urmează să lucreze el, sau orice de genul acesta. Nu o face. Nu vreau să ştiu, şi dacă o faci să nu te aştepţi să mă port frumos. Nu vreau totuşi să comit o crimă, dar nu aş suporta să ştiu că iubeşti pe altcineva. E bine să ştiu că nu mă iubeşti cum o fac eu. Dar nu pot îngădui să iubeşti pe altcineva. Acel el nu poate exista în aceaşi lume ca şi mine.
Am îmbrăţişat-o. Aş fi vrut să stau aşa pentru totdeauna. La dracu! La dracu ! La dracu! Te-ai întors să mă înnebuneşti?