23-10-2009, 12:15 PM
2 iunie 2009
Ceva mi se intampla! Uneori am impresia ca sunt nebun si ca cea ce s-a petrecut pana acum n-a fost decat o nalucire a mintii mele.
Dumnezeu (daca exista asa ceva) cu siguranta ca ma uraste. Am impresia ca sunt inchis intr-o camera fara usi sau ferestre – asa este toata viata mea, si numai in intuneric, in lungi plimbari nocturne, gasesc o alinare.
Aceiasi zi, dupamiaza
Astazi, o gaseam cu adevarat atragatoare pe profesoara de muzica.
Desi are vreo 40 de ani, nu si-a pierdut inca din vigoarea si prospetimea tineretii. Isi lasase liber parul roscat, care se unduia in bucle mari, acoperindu-I partial obrajii, si rasfirandu-se peste pielea alba, dezvaluita de un generos decolteu.
Ca de obicei, eu m-am asezat la pian. I-am studiat obrazul, tenul usor afectat din cauza fumatului excesiv, ochii ce urmareau portativul, zambetul ei calm, apoi muzica a inceput sa se nasca sub mainile mele.
Ea are caracterul unei artiste: un pic versata, un pic inocenta, un pic fanata ca orice trandafir. Este in stare sa scoata ce e mai bun din tine, si poate la fel de bine, sa te faca s-o urasti pe viata.
In timp ce dadea paginile portativului, am simtit ca se apropia un pericol imminent. Presiunea crestea odata cu muzica, odata cu miscarile din ce in ce mai repezi. Vedeam in fuga chipurile tuturor si parca anticipam agitatia nebuneasca ce avea sa se dezlantuie. Brusc, m-am trezit strigand: “Stati!†Se lasase tacerea, si inima-mi batea ingrozitor. Cu totii asteptau sa se intample ceva, iar eu credeam c-am sa ma fac de ras cu reactia asta neasteptata. Numai profesoara ma privea uimita si inspaimantata in acelasi timp.
Cu o secunda dupa strigatul meu, s-a taiat destul de adanc in hartia dura a portativului. A ramas cu mana in aer, deasupra portativului, pana cand o picatura de sange a cazut peste clape. Am auzit-o atat de clar, am receptat-o cu toate cele sase simturi ale mele, apoi; privindu-i rana, am inghitit in sec, si o stare de lesin m-a cuprins. Credeam ca am sa cad acolo, si m-am prabusit inapoi pe scaun, caci in focul acestor senzatii puternice, ma ridicasem in picioare. Ea continua sa-si priveasca mana, uluita de rapiditatea cu care se intamplase totul.
S-a scuzat si a iesit din clasa, ducandu-se la toaleta. Atunci mi-am dat seama dup ace tanjesc eu. Acel lucru a carui apsenta te face sa te simti gol pe dinauntru, lipsit de viata… Pentru mine, acesta este sangele…
Acum, tot liceul ma priveste ca pe un ciudat, ca pe o eroare a naturii.
3 iunie 2009
Vestea s-a dus asa repede…
M-am obisnuit ca nimanui sa nu-i pese de mine, si atata timp cat ceilalti ma ignorau, eram si eu indifferent, dar acum, totul s-a schimbat.
Nu suport modul in care fiecare te urmareste cu suspiciune, incercand sa patrunda dincolo de fiinta ta, pana la cele mai adanci secrete ale sufletului. Urasc dorinta lor de a te distruge, incercarile lor patetice de a-ti dinamita viata… Si toate astea fiindca ceva este… altfel.
… de parca le-ar fi pasat vreodata de mine.
Gradinile raului au inflorit, iar eu ma aflu in mijlocul lor, ratacind in cautarea iesirii, care nu stiu daca nu cumva este chiar moartea.
Un coleg, cel mai arrogant dintr ei, s-a apropiat de mine, in pauza, strigandu-mi sentinta lor fatala: “vampirul!â€
M-am intors, masurandu-l din cap pana-n picioare, iar el a vorbit clasei:
“Vedeti, stie ca despre el e vorba!â€
“Termina!†i-am spus cat am putut de indifferent.
“Sau ce?†mi-a raspuns razand, iar in ochii lui am vazut o avalansa de rautati ce se pregateau sa ma loveasca. Nu vroiam sa le dau curs, asa ca i-am tras o palma , suierandu-I cuvintele:
“Taci din gura!â€
M-am intors cu spatele, dar in momentul acela, i-am simtit mana infigandu-se in parul meu. M-a dat cu capul de banca. Era rosu la fata, si intreaga lui atitudine nu facea altceva decat sa-mi declare razboi!
I-am tras un picior in stomac, apoi, apucandu-l de guler, l-am ridicat un centimetru de la sol, lovindu-l din nou peste fata. Am dat sa ma ridic. Ceva ma impiedica. Ma prinsese de picior, lucru care m-a adus pe mine la podea. Se ridicase iar, si ma lovea, acum, cu pumnii si picioarele, pana cand l-am prins de talie, impingandu-l catre perete. Atunci, mi-am inclestat mainile in jurul gatului lui, strangulandu-l. Se zbatea ca un gandac, pana cand s-a lasat moale, intr-o cadere lina. M-am speriat, fiindca aveam impresia ca l-am omorat, dar nenorocita de "insecta" era inca vie. Ba mai mult: scosese un briceag pe care il indrepta spre mine.
"Asta e! Pana aici ti-a fost!" mi-a spus aranjandu-si cravata.
Ridica mana asupra mea si isi lua avant, strigandu-mi:
"Sa-mi scrii din iad!"
De fugit, nu aveam unde, pentru ca toti ceilalti formau un zid compact in jurul nostru, si trebuia sa aleg: ori ma bat cu el pana se potoleste, ori il las sa ma omoare in inconstienta lui.
Am prins in mana taisul cutitului, si i-am intors bratul pe dos. Se zbatea plin de furie, iar mie nu-mi pasa daca mana imi sangereaza sau daca totul se va sfarsi urat. I-am zmuls arma si am infipt-o in perete - lucru care l-a speriat - apoi l-am imbrancit spre catedra, unde s-a lovit la cap si a lesinat. Inlemnisem, privind ingrozit "opera mea". Nici nu stiu de unde avesesem atata agilitate si forta ca sa ma lupt. Nu-mi dadeam seama daca mai respira sau nu.
Hotarasem ca, daca era intr-adevar mort, sa ma sinucid si eu. Nu aveam pentru ce trai, si mai ales cu un prost pe constiinta - o victima a surescitarii mele de vampir.
Curand, insa, si-a revenit. Amandoi, am ajuns la cabinetul medical, unde asteptam, aruncandu-ne priviri ucigatoare.
Mai tarziu, Regina Noptii a venit la mine, zicandu-mi:
"Daca te mai dai astfel in spectacol, ai s-o patesti! Crede-ma!"
Probabil inca mai aveam atitudinea aceea agresiva, si am reusit s-o sperii de-a binelea. Era schimbata la fata, avea o privire rece, iar mai tarziu mi-a spus ca si eu aveam ochi de animal.
Regina Noptii e o fata ca oricare alta... O fata cu probleme, o fata careia ii place sa joace teatru, o posibila criminala fara parinti, dar cu o mostenire uriasa... O fata care face pe misterioasa, care deja ma plictiseste.
Daca sfasii valul dupa care isi ascunde chipul, o vei gasi pe ea, cea usor de cucerit, usor de invins. Ca multi altii, Regina este un zeu ieftin si fals, ce se joaca cu cei slabi.
Ceva mi se intampla! Uneori am impresia ca sunt nebun si ca cea ce s-a petrecut pana acum n-a fost decat o nalucire a mintii mele.
Dumnezeu (daca exista asa ceva) cu siguranta ca ma uraste. Am impresia ca sunt inchis intr-o camera fara usi sau ferestre – asa este toata viata mea, si numai in intuneric, in lungi plimbari nocturne, gasesc o alinare.
Aceiasi zi, dupamiaza
Astazi, o gaseam cu adevarat atragatoare pe profesoara de muzica.
Desi are vreo 40 de ani, nu si-a pierdut inca din vigoarea si prospetimea tineretii. Isi lasase liber parul roscat, care se unduia in bucle mari, acoperindu-I partial obrajii, si rasfirandu-se peste pielea alba, dezvaluita de un generos decolteu.
Ca de obicei, eu m-am asezat la pian. I-am studiat obrazul, tenul usor afectat din cauza fumatului excesiv, ochii ce urmareau portativul, zambetul ei calm, apoi muzica a inceput sa se nasca sub mainile mele.
Ea are caracterul unei artiste: un pic versata, un pic inocenta, un pic fanata ca orice trandafir. Este in stare sa scoata ce e mai bun din tine, si poate la fel de bine, sa te faca s-o urasti pe viata.
In timp ce dadea paginile portativului, am simtit ca se apropia un pericol imminent. Presiunea crestea odata cu muzica, odata cu miscarile din ce in ce mai repezi. Vedeam in fuga chipurile tuturor si parca anticipam agitatia nebuneasca ce avea sa se dezlantuie. Brusc, m-am trezit strigand: “Stati!†Se lasase tacerea, si inima-mi batea ingrozitor. Cu totii asteptau sa se intample ceva, iar eu credeam c-am sa ma fac de ras cu reactia asta neasteptata. Numai profesoara ma privea uimita si inspaimantata in acelasi timp.
Cu o secunda dupa strigatul meu, s-a taiat destul de adanc in hartia dura a portativului. A ramas cu mana in aer, deasupra portativului, pana cand o picatura de sange a cazut peste clape. Am auzit-o atat de clar, am receptat-o cu toate cele sase simturi ale mele, apoi; privindu-i rana, am inghitit in sec, si o stare de lesin m-a cuprins. Credeam ca am sa cad acolo, si m-am prabusit inapoi pe scaun, caci in focul acestor senzatii puternice, ma ridicasem in picioare. Ea continua sa-si priveasca mana, uluita de rapiditatea cu care se intamplase totul.
S-a scuzat si a iesit din clasa, ducandu-se la toaleta. Atunci mi-am dat seama dup ace tanjesc eu. Acel lucru a carui apsenta te face sa te simti gol pe dinauntru, lipsit de viata… Pentru mine, acesta este sangele…
Acum, tot liceul ma priveste ca pe un ciudat, ca pe o eroare a naturii.
3 iunie 2009
Vestea s-a dus asa repede…
M-am obisnuit ca nimanui sa nu-i pese de mine, si atata timp cat ceilalti ma ignorau, eram si eu indifferent, dar acum, totul s-a schimbat.
Nu suport modul in care fiecare te urmareste cu suspiciune, incercand sa patrunda dincolo de fiinta ta, pana la cele mai adanci secrete ale sufletului. Urasc dorinta lor de a te distruge, incercarile lor patetice de a-ti dinamita viata… Si toate astea fiindca ceva este… altfel.
… de parca le-ar fi pasat vreodata de mine.
Gradinile raului au inflorit, iar eu ma aflu in mijlocul lor, ratacind in cautarea iesirii, care nu stiu daca nu cumva este chiar moartea.
Un coleg, cel mai arrogant dintr ei, s-a apropiat de mine, in pauza, strigandu-mi sentinta lor fatala: “vampirul!â€
M-am intors, masurandu-l din cap pana-n picioare, iar el a vorbit clasei:
“Vedeti, stie ca despre el e vorba!â€
“Termina!†i-am spus cat am putut de indifferent.
“Sau ce?†mi-a raspuns razand, iar in ochii lui am vazut o avalansa de rautati ce se pregateau sa ma loveasca. Nu vroiam sa le dau curs, asa ca i-am tras o palma , suierandu-I cuvintele:
“Taci din gura!â€
M-am intors cu spatele, dar in momentul acela, i-am simtit mana infigandu-se in parul meu. M-a dat cu capul de banca. Era rosu la fata, si intreaga lui atitudine nu facea altceva decat sa-mi declare razboi!
I-am tras un picior in stomac, apoi, apucandu-l de guler, l-am ridicat un centimetru de la sol, lovindu-l din nou peste fata. Am dat sa ma ridic. Ceva ma impiedica. Ma prinsese de picior, lucru care m-a adus pe mine la podea. Se ridicase iar, si ma lovea, acum, cu pumnii si picioarele, pana cand l-am prins de talie, impingandu-l catre perete. Atunci, mi-am inclestat mainile in jurul gatului lui, strangulandu-l. Se zbatea ca un gandac, pana cand s-a lasat moale, intr-o cadere lina. M-am speriat, fiindca aveam impresia ca l-am omorat, dar nenorocita de "insecta" era inca vie. Ba mai mult: scosese un briceag pe care il indrepta spre mine.
"Asta e! Pana aici ti-a fost!" mi-a spus aranjandu-si cravata.
Ridica mana asupra mea si isi lua avant, strigandu-mi:
"Sa-mi scrii din iad!"
De fugit, nu aveam unde, pentru ca toti ceilalti formau un zid compact in jurul nostru, si trebuia sa aleg: ori ma bat cu el pana se potoleste, ori il las sa ma omoare in inconstienta lui.
Am prins in mana taisul cutitului, si i-am intors bratul pe dos. Se zbatea plin de furie, iar mie nu-mi pasa daca mana imi sangereaza sau daca totul se va sfarsi urat. I-am zmuls arma si am infipt-o in perete - lucru care l-a speriat - apoi l-am imbrancit spre catedra, unde s-a lovit la cap si a lesinat. Inlemnisem, privind ingrozit "opera mea". Nici nu stiu de unde avesesem atata agilitate si forta ca sa ma lupt. Nu-mi dadeam seama daca mai respira sau nu.
Hotarasem ca, daca era intr-adevar mort, sa ma sinucid si eu. Nu aveam pentru ce trai, si mai ales cu un prost pe constiinta - o victima a surescitarii mele de vampir.
Curand, insa, si-a revenit. Amandoi, am ajuns la cabinetul medical, unde asteptam, aruncandu-ne priviri ucigatoare.
Mai tarziu, Regina Noptii a venit la mine, zicandu-mi:
"Daca te mai dai astfel in spectacol, ai s-o patesti! Crede-ma!"
Probabil inca mai aveam atitudinea aceea agresiva, si am reusit s-o sperii de-a binelea. Era schimbata la fata, avea o privire rece, iar mai tarziu mi-a spus ca si eu aveam ochi de animal.
Regina Noptii e o fata ca oricare alta... O fata cu probleme, o fata careia ii place sa joace teatru, o posibila criminala fara parinti, dar cu o mostenire uriasa... O fata care face pe misterioasa, care deja ma plictiseste.
Daca sfasii valul dupa care isi ascunde chipul, o vei gasi pe ea, cea usor de cucerit, usor de invins. Ca multi altii, Regina este un zeu ieftin si fals, ce se joaca cu cei slabi.