Suflet rebel [ Yaoi ]

[Yaku-chin]

Multumesc de comenturi fetelor:*:x Acum inainte de a pune a doua parte vreau sa specific ca in prima parte pana la stelute vorbeste rein apoi ryu apoii iar rein:)) sa intelegeti macar ceva....


Partea a doua
Oare chiar asa, asa sa fie exact totul pe cum mi se parea ? Aparentele inseala, vorbele la fel si faptele fac acelasi lucru. Daca ele ne inseala, in cine sa ai incredere, cine nu te va putea insela, cine va fi persoana aceia care nu va face nimic rau ? Si daca acea persoana nu ti-ar face nimic rau, cum ai stii ca o iubesti, cum ai stii ca nu ii esti indiferent? Cum ai stii ca simte ceva mai mult pentru tine decat prietenie ? Greselile isi au si ele rostul lor, ca si orice lucru de pe lume...toate isi au rostul lor.
***

Cum puteam eu sa ii explic ca tot ce facusem era doar din dragoste pentru el? Stiam, stiam ca atunci cand o sa se treazeasca o sa isi dea seama de tot ce se intamplase. Puteam sa acopar acele indicii, dar nu voiam. Nu intelegeam de ce acum imi parea rau, regretam atat de tare, as fi facut orice numai sa dau timpul inapoi sa modific ce facusem, dar nu puteam. Scuze, mii si mii de scuze puteam inventa, dar parca ratiunea nu ma lasa sa ii explic nimic. Am lasat la aprecierea sa, insa ma durea. Cum puteam explica acel sentiment, de vinovatie, de vulnerabilitate, de parere de rau? Nu puteam.
Ma uitam la el cum pleaca, parea atat de calm si relaxat si nu intelegeam,cum de a reactionat asa. Nu indrazneam sa ii vorbesc, stiam ca nu mai am niciun drept, dar ma intreb: am avut vreodata? Pleca...dar unde? Nu stia pe nimeni aici, nu stia orasul, nu stia nimic....si atunci cum de indraznea sa plece,sa nu ma asculte, poate aveam si eu ceva de zis, aveam ceva sa ii daruiesc ? Stiam ca il ranisem, dar macar putea sa ma intrebe de ce am facut asta, dar nu a facut-o. Nu mi-a dat ocazia de ai explica, nu a vrut-o, iar eu poate ca nici nu i-o puteam oferi, insa ma durea ca nu a intrebat.
Imi faceam griji, oare ce gandeste acum, oare ce parere are despre mine, ce avea sa faca?
Chiar daca l-as fi putut opri, ce mai puteam face ? Ce as fi putut sa ii zic, ca sa ma ierte ? Cand eu nu aveam niciun motiv sa il opresc, imi parea rau dar nimic mai mult. Imi parea rau fiindca stiam ca pierdusem o prietenie, care putea sa dureze mai mult de atat, insa eram sigur ca puteam sa gasesc si pe altcineva, nu-i asa ? Daca eram asa convins de asta, cum de nu ma puteam misca din acel fotoliu, cum de lacrimile inca imi brazdau chipul, cum de inima mea era putreda, ca si cum era stearsa si patata cu durere in acelasi timp.
Ochii stiam ca imi sunt rosii, stiam ca tremur, stiam ca sunt...singur. Trebuia sa merg dupa el, sa il opresc, dar parca nu voiam si totusi voiam. Ce reactie putea avea daca o faceam, daca ii spuneam ca il iubesc, il minteam, ca nu il iubeam, daca ii spuneam ca regretam ce facusem , cred ca ma va lua la bataie daca ziceam si asta.
Si cea mai mare problema va fi ce explicatie ii voi da lui James si Tanaka, cum voi putea sa le relatez intamplarile petrecute ?
Poate ca nu voiam asa de mult sa imi asum responsabilitatea pe cat credeam. Voiam sa treaca cu vederea acea....acel incident. Insa era, cred eu, imposibil asa ceva.
Daca as fi fost eu il locul lui Rein cred ca omoram acea persoana care imi facuse una ca asta din prima clipa, o faceam de tot rasul si totusi el nu a facut asta, stau si ma gandesc si ajung la concluzia: oare Rein nu simte ceva mai mult pentru mine decat prietenie ? Poate ca nu...poate ca da. Dar eu cred ca distrusem deja tot, dar nu o facusem cu intentie, nu tocmai ...adica nu o facusem ca el sa sufere.
***
Picioarele ma purtau afara din acea vila, nu stiam unde ar trebui sa merg, dar oriunde era mai bine decat acolo, decat alaturi de el. Trebuia sa ma gandesc, ce voi face, ce se va intampla de acum in colo...nu puteam sa ma prefac ca nimic nu s-ar fi intamplat. Si de ce nu? Pentru ca se intamplase ceva si inca grav. Si ce e cu asta? Nu puteam lasa totul pur si simplu asa....De ce? Fiindca imi era greu. Si nu ar fi mai greu sa schimbi lucururile? Ba da, dar...Niciunda “dar”, prefate ca nimic nu s-a intampla si lasa lucurile sa curga de la sine, nu le forta.
Daca am ajuns sa vorbesc singur, sigur m-a aflectat prea tare intamplarea asta. Poate asa a vrut Dumnezeu, dar de ce sa dau vina pe el ? Cand e si vina mea, nu trebuia sa beau asa mult si nici Ryu nu trebuia. Desi recunosc ca imi e greu sa accept ce a facut, sunt poate un pic placut surprins ca macar am aflat ca si el ma place.
Nu am vrut sa vorbesc cu el, ca poate as fi zis cuvinte de care mai tarziu as fi putut sa le regret. Da, am fugit, insa cand am sa ma intorc am sa vin cu o decizie.
Nu tot ce e bun e bine, dar nici tot ce e rau e rau si bine. Fiecare lucru are rostul sau, trebuie doar vazut si descoprit, ca nu orice vezi si intelegi si nu orice intelegi ai sa si vezi.


Stiu ca am spus ca o sa ma revansez data viitoare dar mia venit o noua idee si imi trebuia satermin deja cu chestia asta...si de aceea lam facut mai mititel....nu e vina mea k ideile vin si pleaca~~~:D