14-05-2011, 02:22 PM
Scuzaţi-mă pentru absenţă, dar am teste şi examene, e prea complicat. Trebuie să termin primul an de facultate cu bine şi nu pot să combin totul, sunt prea leneşă. Abia aştept vacanţa. Vă mulţumesc enorm pentru commuri. *hugs*
Capitolul 14 - Alex
Mă simţeam rău doar din cauza locului acela oribil în care eram supus să stau atâta timp. Nu mi-au plăcut niciodată spitalurile cu albul lor şi cu oribilul miros de medicamente.
Şi medicii nu înţelegeau că mă simţeam perfect. Eu credeam că e cazul să ies deja, dar ei nu doreau să audă de una ca asta. De fapt mama era aceea care-i susţinea.
Dar nu eram eu Alex dacă nu o convingeam că mă simt bine şi atunci mi-au zis că luni pot să plec acasă.
Dar aveam şi o mică problema... aveam halucinaţii. De multe ori când deschideam ochii îl zăream pe Chris şi nu înţelegeam dacă e realitate sau vis. Îmi reveneam într-un sfârşit şi gândeam normal, dar el dispărea. Şi ce puteam să cred când mama mă întreba de ce prietenul meu cel mai bun nu mă vizitează? Nu doream să cred aşa.
Trebuia să îi zic mamei că l-am violat ca ultimul ticălos. Era să fie amuzant, era să mă privească cu ochii mari şi să creadă că glumesc. Adevărul e că am fost un imbecil, care mă numeam prietenul lui, care s-a revoltat când a aflat de bisexualitatea sa şi care şi-a ieşit din minţi, provocându-i durere. Încercam să-mi imaginez ce simte şi ce sentimente şi-au făcut loc în sufletul său, dar nu-mi ieşea.
Mi-a apărut şi un gând mai logic, poate Chris nu ştia că am fost lovit de maşină? De multe ori mi s-a zis că sunt neatent şi doar acum m-am convins. Mă linişteam cu gândul că el nu ştie de asta, căci îmi era frică să nu creadă că am vrut să mă sinucid. Ideea asta mă lăsa rece.
Şi muream de dor. Ce aveam să fac când avea să dau ochii cu el l-a şcoală? Cum avea să se poarte cu mine? Oare era să mă ignore demonstrativ sau avea să-mi arate ura curată ce o simte? Dumnezeule, de-aş putea să întorc timpul înapoi!
Chris, acum nu voi mai fi în stare să-ţi fac vreun rău, căci te iubesc enorm...
***
Chris
I-am spus mamei că mă duc să mă plimb, dar de fapt aveam de gând să mă întâlnesc cu Colin. Ne-am pus în plan să ne ducem la o piscină, care era situată foarte aproape de apartamentul său. Colin a constatat că m-am transformat într-un zombie şi trebuie să mă distrez măcăr un pic, să uit de Alex care s-a făcut bine, dacă tot a venit vorba. Mama lui îl ţinea în spital, de frica să nu i se întâmple ceva. Ce să-i faci, aşa erau toate mamele - trebuiau să se asigure că odraslele sale nu sunt în pericol. Am mers aproape în fiecare zi să îl văd, dar când era cât pe ce să se trezească, plecam de acolo. Mă lăsa să îl vizitez o domnişoară ce lucra acolo. De fapt a vorbit Colin cu dânsa şi tăcea mâlc. Doamna Clara nu m-a văzut şi nici Alex nu avea de unde să ştie că l-am vizitat.
Chiar dacă l-am iertat, sufletul mă durea...
Amintirile se transformau în coşmaruri şi mă bântuiau în fiecare noapte. Doar când dormeam la Colin mă simţeam în siguranţă, îi simţeam căldura corpului când mă îmbrăţişa şi adormeam imediat. Era foarte înţelegător şi mă ajuta foarte mult. Nu am făcut sex niciodată de la întâmplarea cu Alex, Colin nici nu insista. Dacă nu îl cunoşteam perfect, era să cred că mă iubeşte cu adevărat. Dar realitatea e alta - mă iubeşte ca pe un frate. Apare altă întrebare - şi-o trag fraţii? Era prea încurcat. Vedeam clar că uneori în mintea lui domină nişte imagini străine, se gândea la altcineva şi expresia feţei îi devenea tristă. Era prea departe de mine atunci, dar nu îi ziceam nimic.
- Urcă, Chris, mă îndemnat Colin şi a zâmbit galeş.
M-am aşezat în maşină, lângă el şi l-am salutat plictisit.
- Ce-i cu mutra asta înăcrită? Zâmbeşte, viaţa e frumoasă! zise el pe un ton vesel şi-mi ciufuli părul, care şi aşa era vai de el - nearanjat şi fără strălucire.
- Când nu vei mai face asta, voi fi cel mai fericit din lume, i-am zis eu sarcastic.
- Voi ţine cont, a spus el şi am tăcut ambii.
Gândurile m-au dus la Alex. Cum puteam să mă distrez când el era în spital?
- Alex al tău va fi externat în câteva zile, stai fără grijă. În locul tău nici nu m-aş uita în partea lui, zise Colin şi atunci chiar am crezut că poate citi gândurile.
- Nici nu aveam de gând să interacţionez cu el. Nu mă interesează ce face.
- Serios? De aceea l-ai vizitat aproape în fiecare zi?
- Din obişnuinţă, a fost prietenul meu cel mai bun, i-am zis eu tăios.
- Îl iubeşti? a întrebat fără să clipească şi m-am pierdut.
- Ce?
- Ce ai auzit, îl iubeşti?
- Da, am zis eu sec.
Nu aveam ce să ascund, oricum Colin nu era prost şi şi-a dat seama. Merita să fiu sincer cu el, mai mult decât cu oricine altcineva.
- Am ÅŸtiut asta mereu, a zis el rece.
- Colin...
- Nu spune nimic, Chris, nu vreau să te simţi vinovat. Nu te iubesc, dacă asta te frământă. Adică te iubesc mult, dar nu în sensul acela... simt nevoia să te protejez şi nu pot nega că eşti perfect pentru mine, mai ales în pat.
- Nesimţitule, i-am zis eu dar am zâmbit.
- Nici chiar aÅŸa.
- Am impresia că toţi simt nevoia să mă protejeze. Par atât de neajutorat?
- Cine toţi? Alex ai vrut să zici? Hmm, are metode interesante de a te proteja...
- Colin, nu vreau să vorbesc despre asta, i-am tăiat-o aspru, simţind cum trece un fior de gheaţa prin mine.
- Bine, am vrut să zic că vreau să te protejez mereu, mai ales că semeni cu un căţeluş neajutorat, frumuşel şi prietenos.
L-am privit ca pe un nebun de legat.
- Căţeluş?
- Motănaş, dacă vrei, a zis şi a surâs ironic.
- Ajungem la piscină şi te înec.
- Abia aştept, a spus el şi a zâmbit provocator.
***
Capitolul 14 - Alex
Mă simţeam rău doar din cauza locului acela oribil în care eram supus să stau atâta timp. Nu mi-au plăcut niciodată spitalurile cu albul lor şi cu oribilul miros de medicamente.
Şi medicii nu înţelegeau că mă simţeam perfect. Eu credeam că e cazul să ies deja, dar ei nu doreau să audă de una ca asta. De fapt mama era aceea care-i susţinea.
Dar nu eram eu Alex dacă nu o convingeam că mă simt bine şi atunci mi-au zis că luni pot să plec acasă.
Dar aveam şi o mică problema... aveam halucinaţii. De multe ori când deschideam ochii îl zăream pe Chris şi nu înţelegeam dacă e realitate sau vis. Îmi reveneam într-un sfârşit şi gândeam normal, dar el dispărea. Şi ce puteam să cred când mama mă întreba de ce prietenul meu cel mai bun nu mă vizitează? Nu doream să cred aşa.
Trebuia să îi zic mamei că l-am violat ca ultimul ticălos. Era să fie amuzant, era să mă privească cu ochii mari şi să creadă că glumesc. Adevărul e că am fost un imbecil, care mă numeam prietenul lui, care s-a revoltat când a aflat de bisexualitatea sa şi care şi-a ieşit din minţi, provocându-i durere. Încercam să-mi imaginez ce simte şi ce sentimente şi-au făcut loc în sufletul său, dar nu-mi ieşea.
Mi-a apărut şi un gând mai logic, poate Chris nu ştia că am fost lovit de maşină? De multe ori mi s-a zis că sunt neatent şi doar acum m-am convins. Mă linişteam cu gândul că el nu ştie de asta, căci îmi era frică să nu creadă că am vrut să mă sinucid. Ideea asta mă lăsa rece.
Şi muream de dor. Ce aveam să fac când avea să dau ochii cu el l-a şcoală? Cum avea să se poarte cu mine? Oare era să mă ignore demonstrativ sau avea să-mi arate ura curată ce o simte? Dumnezeule, de-aş putea să întorc timpul înapoi!
Chris, acum nu voi mai fi în stare să-ţi fac vreun rău, căci te iubesc enorm...
***
Chris
I-am spus mamei că mă duc să mă plimb, dar de fapt aveam de gând să mă întâlnesc cu Colin. Ne-am pus în plan să ne ducem la o piscină, care era situată foarte aproape de apartamentul său. Colin a constatat că m-am transformat într-un zombie şi trebuie să mă distrez măcăr un pic, să uit de Alex care s-a făcut bine, dacă tot a venit vorba. Mama lui îl ţinea în spital, de frica să nu i se întâmple ceva. Ce să-i faci, aşa erau toate mamele - trebuiau să se asigure că odraslele sale nu sunt în pericol. Am mers aproape în fiecare zi să îl văd, dar când era cât pe ce să se trezească, plecam de acolo. Mă lăsa să îl vizitez o domnişoară ce lucra acolo. De fapt a vorbit Colin cu dânsa şi tăcea mâlc. Doamna Clara nu m-a văzut şi nici Alex nu avea de unde să ştie că l-am vizitat.
Chiar dacă l-am iertat, sufletul mă durea...
Amintirile se transformau în coşmaruri şi mă bântuiau în fiecare noapte. Doar când dormeam la Colin mă simţeam în siguranţă, îi simţeam căldura corpului când mă îmbrăţişa şi adormeam imediat. Era foarte înţelegător şi mă ajuta foarte mult. Nu am făcut sex niciodată de la întâmplarea cu Alex, Colin nici nu insista. Dacă nu îl cunoşteam perfect, era să cred că mă iubeşte cu adevărat. Dar realitatea e alta - mă iubeşte ca pe un frate. Apare altă întrebare - şi-o trag fraţii? Era prea încurcat. Vedeam clar că uneori în mintea lui domină nişte imagini străine, se gândea la altcineva şi expresia feţei îi devenea tristă. Era prea departe de mine atunci, dar nu îi ziceam nimic.
- Urcă, Chris, mă îndemnat Colin şi a zâmbit galeş.
M-am aşezat în maşină, lângă el şi l-am salutat plictisit.
- Ce-i cu mutra asta înăcrită? Zâmbeşte, viaţa e frumoasă! zise el pe un ton vesel şi-mi ciufuli părul, care şi aşa era vai de el - nearanjat şi fără strălucire.
- Când nu vei mai face asta, voi fi cel mai fericit din lume, i-am zis eu sarcastic.
- Voi ţine cont, a spus el şi am tăcut ambii.
Gândurile m-au dus la Alex. Cum puteam să mă distrez când el era în spital?
- Alex al tău va fi externat în câteva zile, stai fără grijă. În locul tău nici nu m-aş uita în partea lui, zise Colin şi atunci chiar am crezut că poate citi gândurile.
- Nici nu aveam de gând să interacţionez cu el. Nu mă interesează ce face.
- Serios? De aceea l-ai vizitat aproape în fiecare zi?
- Din obişnuinţă, a fost prietenul meu cel mai bun, i-am zis eu tăios.
- Îl iubeşti? a întrebat fără să clipească şi m-am pierdut.
- Ce?
- Ce ai auzit, îl iubeşti?
- Da, am zis eu sec.
Nu aveam ce să ascund, oricum Colin nu era prost şi şi-a dat seama. Merita să fiu sincer cu el, mai mult decât cu oricine altcineva.
- Am ÅŸtiut asta mereu, a zis el rece.
- Colin...
- Nu spune nimic, Chris, nu vreau să te simţi vinovat. Nu te iubesc, dacă asta te frământă. Adică te iubesc mult, dar nu în sensul acela... simt nevoia să te protejez şi nu pot nega că eşti perfect pentru mine, mai ales în pat.
- Nesimţitule, i-am zis eu dar am zâmbit.
- Nici chiar aÅŸa.
- Am impresia că toţi simt nevoia să mă protejeze. Par atât de neajutorat?
- Cine toţi? Alex ai vrut să zici? Hmm, are metode interesante de a te proteja...
- Colin, nu vreau să vorbesc despre asta, i-am tăiat-o aspru, simţind cum trece un fior de gheaţa prin mine.
- Bine, am vrut să zic că vreau să te protejez mereu, mai ales că semeni cu un căţeluş neajutorat, frumuşel şi prietenos.
L-am privit ca pe un nebun de legat.
- Căţeluş?
- Motănaş, dacă vrei, a zis şi a surâs ironic.
- Ajungem la piscină şi te înec.
- Abia aştept, a spus el şi a zâmbit provocator.
***