Ceau! Ai pus nextul foarte rapid. o.O Ma bucur.
--
₪ "Povestea nu incepe intr-o noapte senina, sau zi de vara, nu este o istorisire vesela sau amuzanta, ci tragica, tragica inca din prima clipa...
Poate nu groaznica din pricina neintelegerii sau a cruzimii, ci din propriul meu egoism, ce in acel timp nu parea a avea limite, ci doar era amortit in preajma persoanelor potrivite." ₪
♦ Ok... inceputul pare fortat, ai vrut sa scoti in evidenta, ca povestea nu incepe ca in toate basmele, cartile, pe scurt povestile.
Nu era necesar sa spui in velul acesta, chiar nu da bine, puteai prin sub inteles sa faci asta sau sa te formulezi altfel, intr-o alta maniera.
Ma gandesc, poate ai dorit sa ne implantezi in cap modul cum percepti si vezi tu totul. Da, cu asta sunte de acord... dar nu in felul acesta.
'Fortat'- nu este cuvantul potrivit, nu stiu exact ce cuvant s-ar potrivi cu inceputul tau, dar puteai face altfel.
Acum urmatorul rand, care incepe cu: "Poate nu groaznica..."- destul de complicat si pare fara legatura, nu pot sa-mi dau seama chiar de la inceput de ce se leaga. Oricum si asta este scopul acelei propozitii, dar ai complicat-o cam mult. Nu te forta sa scoti ceva amplu mereu. Nu este necesar acest lucru aici, in alte parti da, dar aici nu.
Cand este simplu si sunt cuvinte pe inteles, atunci ni se creeaza in cap o imagine mult mai clara.
Deci sfatul meu ar fi sa nu te complici asa de tare inca de la inceput, nu merita mereu.
₪ "Iar eu, ca de obicei, cantam la vioara facand un duet dezacordat cu fulgii ce aterizau pe pervazul de lemn al ferestrei, ritmuri atat de diferite, dar ce exprima acelasi lucru: tristete." ₪
♦ Acum nu stiu cum sa-ti explic aici, dar ma voi stradui:
Ari fi doua variante:
#1: era o iarna rece spui tu, deci frig rau de tot, pai acum fulgii nu prea arata tristete, deobicei ei sunt ai vioi si zboara nastrujnic pe aripile vantului.
Deci daca el se acorta intr-un mod totusi dezordonat cu fulgii insemna ca ritmul era accelerat, sprinten. Nu trist.
#2: vremea era mai pasnica si ningea calm, alenea, vantul nu batea strajnic, atunci poti spun ca atmosfera se ineca intr-o stare de tristete, somnolenta si nostalgica.
Concluzia ar fi asa: tu trebuia sa descrii mai amanuntit vremea de afara. Dai putine date si cand treci la sentimente (si observ ca ai asociat acest lucru cu natura), atunci este esential ca sa adaugi mai multe detalii despre vreme. Fiindca relatezi personajul si in acelasi timp, trairile, zbuciumul sau sufletesc la vremea de afara (deci m-am cam repetat cu aces cuv., imi cer scuze, dar nu prea am ce face) si doar asa, prin mai multa descriere, puteam sa ne dam seama. E cam gresit cum ai formulat tu. Trebuie mereu sa te gandesti la mai multe variante si sa le asociezi.
Vremea pare neutra, nu pare ca afecteaza cu nimic melodia pe care o canta si nici sentimentele lui nu sunt in armonie cu frigul de afara. E putin spus: "era o vreme rece"
₪ "Eram asezat pe un vechi scaun de lemn, cu fata catre un geam, incercand sa ma imaginez altundeva decat locul in care stateam.
Ma saturasem de acea incapere mica, atat de simpla si lipsita de stralucire, de viata, de maretie. Mi se acrise de tapetul albastru, simplu si de lemnul vechi al podelei. Pana si semineul isi pierduse farmecul de altadata. Acea odaie in care se afla numai un pat, un semineu si o masuta cu un scaun ma deprima. Nu era nimic fantastic la ea, absolut nimic. Nu era ceea ce eu doream, ceea ce imi imaginam in acele momente. Era ceva ce nici nu se apropia, ceva ce imi era cu neputinta sa ating, dar, ca orice om, ravneam la ceea ce imi era imposibil sa am.
Era doar o camera in care stateam din necesitate, un loc care sa ma apere de iarna si sa imi ofere adapost.
As minti daca v-as zice ca uram acea casuta de la marginea orasului. Oarecum as putea, insa ar insemna sa urasc momentele copilariei mele, clipe care abia la maturitate le-am inteles importanta si le-am pretuit. Ar insemna sa arunc amintirea parintilor... defapt, viata mea ca om. Nu sunt intr-atat de prost, sau cel putin acum cand privesc in urma nu mai sunt si realizez cat de placut era soarele si adierea vantului de dimineata ce intra pe fereastra si ma trezea." ₪
♦ Aici pot spune ca ai descris foarte frumos totul si ai scos bine ine videnta aspiratiile sale spre ceva mai bun. Avea gusturi elegante si sarac fiind, ravnea la lucruri de lux.
Inafara de asta ai transmis intr-o maniera simpla sentimentele si in acelasi timp in mintea mea s-a derulat o scena foarte, foarte frumoasa.
Un loc simplu dar atat de imbacsit de amintiri, trairi anterioare. Genial!
--
Finalul simplut.
Faci capitole foooarte~ scurte am observat. Nu spun ca este gresit, dar cred ca ar fi bine sa incerci sa scrii mai multe, actiunea este scurta, ideile delimitate si iar vad fragmentari pe paragrafe.
Deci chestia asta cu fragmentarea de la maxim 10 raduri este o prostie.
Ca sa te fac sa intelegi: fragmentarea se faci cand treci de la o idee principala/fundamentala la o alta, nu de la o idee secundara la alta, caci asa am fragmenta in prostie. Nu este corect.
Greseli de tastare nu ai, nu am vazut, cel mai mult am vazut de exprimare, dar se rezolva, oricum toti avem greseli. Ca la urma, urmei suntem oameni. xD
Sfat: incearca sa combini mai multe idei, principale + secundare si astfel o sa-ti iasa capitole lungi.
That`s all. Good luck!
--
₪ "Povestea nu incepe intr-o noapte senina, sau zi de vara, nu este o istorisire vesela sau amuzanta, ci tragica, tragica inca din prima clipa...
Poate nu groaznica din pricina neintelegerii sau a cruzimii, ci din propriul meu egoism, ce in acel timp nu parea a avea limite, ci doar era amortit in preajma persoanelor potrivite." ₪
♦ Ok... inceputul pare fortat, ai vrut sa scoti in evidenta, ca povestea nu incepe ca in toate basmele, cartile, pe scurt povestile.
Nu era necesar sa spui in velul acesta, chiar nu da bine, puteai prin sub inteles sa faci asta sau sa te formulezi altfel, intr-o alta maniera.
Ma gandesc, poate ai dorit sa ne implantezi in cap modul cum percepti si vezi tu totul. Da, cu asta sunte de acord... dar nu in felul acesta.
'Fortat'- nu este cuvantul potrivit, nu stiu exact ce cuvant s-ar potrivi cu inceputul tau, dar puteai face altfel.
Acum urmatorul rand, care incepe cu: "Poate nu groaznica..."- destul de complicat si pare fara legatura, nu pot sa-mi dau seama chiar de la inceput de ce se leaga. Oricum si asta este scopul acelei propozitii, dar ai complicat-o cam mult. Nu te forta sa scoti ceva amplu mereu. Nu este necesar acest lucru aici, in alte parti da, dar aici nu.
Cand este simplu si sunt cuvinte pe inteles, atunci ni se creeaza in cap o imagine mult mai clara.
Deci sfatul meu ar fi sa nu te complici asa de tare inca de la inceput, nu merita mereu.
₪ "Iar eu, ca de obicei, cantam la vioara facand un duet dezacordat cu fulgii ce aterizau pe pervazul de lemn al ferestrei, ritmuri atat de diferite, dar ce exprima acelasi lucru: tristete." ₪
♦ Acum nu stiu cum sa-ti explic aici, dar ma voi stradui:
Ari fi doua variante:
#1: era o iarna rece spui tu, deci frig rau de tot, pai acum fulgii nu prea arata tristete, deobicei ei sunt ai vioi si zboara nastrujnic pe aripile vantului.
Deci daca el se acorta intr-un mod totusi dezordonat cu fulgii insemna ca ritmul era accelerat, sprinten. Nu trist.
#2: vremea era mai pasnica si ningea calm, alenea, vantul nu batea strajnic, atunci poti spun ca atmosfera se ineca intr-o stare de tristete, somnolenta si nostalgica.
Concluzia ar fi asa: tu trebuia sa descrii mai amanuntit vremea de afara. Dai putine date si cand treci la sentimente (si observ ca ai asociat acest lucru cu natura), atunci este esential ca sa adaugi mai multe detalii despre vreme. Fiindca relatezi personajul si in acelasi timp, trairile, zbuciumul sau sufletesc la vremea de afara (deci m-am cam repetat cu aces cuv., imi cer scuze, dar nu prea am ce face) si doar asa, prin mai multa descriere, puteam sa ne dam seama. E cam gresit cum ai formulat tu. Trebuie mereu sa te gandesti la mai multe variante si sa le asociezi.
Vremea pare neutra, nu pare ca afecteaza cu nimic melodia pe care o canta si nici sentimentele lui nu sunt in armonie cu frigul de afara. E putin spus: "era o vreme rece"
₪ "Eram asezat pe un vechi scaun de lemn, cu fata catre un geam, incercand sa ma imaginez altundeva decat locul in care stateam.
Ma saturasem de acea incapere mica, atat de simpla si lipsita de stralucire, de viata, de maretie. Mi se acrise de tapetul albastru, simplu si de lemnul vechi al podelei. Pana si semineul isi pierduse farmecul de altadata. Acea odaie in care se afla numai un pat, un semineu si o masuta cu un scaun ma deprima. Nu era nimic fantastic la ea, absolut nimic. Nu era ceea ce eu doream, ceea ce imi imaginam in acele momente. Era ceva ce nici nu se apropia, ceva ce imi era cu neputinta sa ating, dar, ca orice om, ravneam la ceea ce imi era imposibil sa am.
Era doar o camera in care stateam din necesitate, un loc care sa ma apere de iarna si sa imi ofere adapost.
As minti daca v-as zice ca uram acea casuta de la marginea orasului. Oarecum as putea, insa ar insemna sa urasc momentele copilariei mele, clipe care abia la maturitate le-am inteles importanta si le-am pretuit. Ar insemna sa arunc amintirea parintilor... defapt, viata mea ca om. Nu sunt intr-atat de prost, sau cel putin acum cand privesc in urma nu mai sunt si realizez cat de placut era soarele si adierea vantului de dimineata ce intra pe fereastra si ma trezea." ₪
♦ Aici pot spune ca ai descris foarte frumos totul si ai scos bine ine videnta aspiratiile sale spre ceva mai bun. Avea gusturi elegante si sarac fiind, ravnea la lucruri de lux.
Inafara de asta ai transmis intr-o maniera simpla sentimentele si in acelasi timp in mintea mea s-a derulat o scena foarte, foarte frumoasa.
Un loc simplu dar atat de imbacsit de amintiri, trairi anterioare. Genial!
--
Finalul simplut.
Faci capitole foooarte~ scurte am observat. Nu spun ca este gresit, dar cred ca ar fi bine sa incerci sa scrii mai multe, actiunea este scurta, ideile delimitate si iar vad fragmentari pe paragrafe.
Deci chestia asta cu fragmentarea de la maxim 10 raduri este o prostie.
Ca sa te fac sa intelegi: fragmentarea se faci cand treci de la o idee principala/fundamentala la o alta, nu de la o idee secundara la alta, caci asa am fragmenta in prostie. Nu este corect.
Greseli de tastare nu ai, nu am vazut, cel mai mult am vazut de exprimare, dar se rezolva, oricum toti avem greseli. Ca la urma, urmei suntem oameni. xD
Sfat: incearca sa combini mai multe idei, principale + secundare si astfel o sa-ti iasa capitole lungi.
That`s all. Good luck!