21-05-2012, 09:05 PM
Multumesc enorm pentru comentarii. So, uite ca am venit cu next-ul.
Capitolul 17
Cateva saptamani... Doar de atat am avut nevoie sa-mi pun in ordine gandurile si totusi inca unele lucruri imi erau neclare, insa un lucru imi este cert- pentru mine Isamu e ca si mort.
Nici nu am apucat sa intru bine in casa caci soneria se auzise facandu-ma sa vreau sa il injur pe cel sau cea ce ma ridica de la masa. Cuvintele de ocara s-au oprit in gat cand am realizat ca dincolo de usa statea Ken. Fara sa mai am nevoie de vreun impuls trimis de creier mana mea a actionat inaintea oricarei ratiuni si a apasat clanta, permitandu-i satenului sa intre in casa.
- Hei salut! Greu mai da omul de tine prin scoala, se pare ca te gasesc acasa.
A inceput sa rada dupa propozitita rosita, apoi imi ciufuli parul si continua sa vorbeasca:
- Ce faci? Sa nu-mi spui ca te-ai si apucat de teme!
Nu stiam de ce, dar urechile mele percepeau doar cuvinte anapoda, creierul abia facand legatura intre ceea ce spune. Ochii mei nu doreau sa-l scape din priviri si imi fixasem fara sa vreau atentia asupra buzelor ce inca se miscau, insa refuzasem sa mai auda vreo silaba. Inima isi accentuase bataile, pompandu-mi sangele intr-un mod fulgerator, de parca toate celulele propriului meu trup au ramas fara oxigen, fara viata, dorind disperate cantitatea de sange.
- Ma asculti?
Intreba satenul chicotind cand a observat ca atentia mea este dusa de mult in alta parte. Mi-am scuturat usor capul si am spus:
- Da, scuze, ce spuneai?
- E clar ca visai cu ochii deschisi. Te intrebam daca ai vrea ca profesoara ta sa ma treaca pe mine ca elevul tau meditat in locul lui Isamu.
- Da, pe mine unul nu ma deranjeaza. Cum de m-ai intrebat?
- Nu cred ca-ti placeau surprizele neplacute... Si cred ca ar fi fost una sa te trezesti cu mine acolo in sala de meditatii.
- Nu ar fi fost neplacuta...
Am spus fara sa gandesc, lasand primul gand ce-mi trecea prin cap sa imi scape printre buzele ce nu mai puteau sa retraga ceea ce au spus in acest moment. Priveam dezorientat prin camera incerand disperat sa gasesc un punct fix pe care sa-l privesc si poate sa ma scape de aceasta situatie.
- Sa inteleg ca ti-ar fi facut ziua mai buna acea surpriza.
Ken se apropiase de mine si m-a cuprins in brate moment in care obrajii mei capatasera o altfel de culoare ce ma facea sa simt ca mi-am pus apa fiarta pe fata de la caldura. Nu intelegeam ce e cu mine, parca asta asteptasem, insa nu era totul bine. Simteam un fel de gol in inima, iar asta era de neconceput.
- Te-ai mai gandit la ceea ce ti-am zis acum cateva saptamani?
- La ce anume? Am intrebat derutat. Nu intelegeam la ce anume dorea sa ma fi gandit sau poate ca nu doream sa deschid acel subiect.
- La ce simti pentru mine.
Mi-a prins chipul, departandu-se de mine si ridicandu-mi privirea ca ochii lui sa se oglindeasca in ai mei parca cititnd dincolo de ei fiece coltisor al mintii mele inca nedeslusita de propria-mi persoana.
- Nu... Nu am gandit, nu stiu...
- Ma omori. Imi spuse scurt, iar capul sau se rezema pe umarul meu.
- Nici cand corpul iti ofera un raspuns nu esti capabil sa-l citesti? Asa o sa ajung la trei sute de ani cu tine. Stai putin si gandeste ce reactii ai cand sunt langa tine. De fapt, zi-le cu voce tare.
- Paaaaa...Pai... Incepusem ezitant, dar apoi am vorbit fulgerator:
- Imi bate inima aiurea, fixez chipul tau fara intentie si nu aud prea bine ce spui deoarece ochii mei iti fixeaza chipul tot timpul.
Cand am terminat am luat o gura mare de aer, deoarece ramasesem fara cand am vorbit, apoi mi-am intors chipul ca el sa nu vada cat de rac devenisem. Si-a ridicat capul de pe umarul meu si cu mana dreapta mi-a intors iar privirea spre el. Isi apropiase chipul de al meu, buzele noastre fiind la cativa milimetri distanta, inima mea simtind ca explodeaza.
-Si ce iti spun aceste lucruri?
Ochii sai aurii erau fix in ai mei, nasul sau presat de al meu, iar fruntile noastr lipite. Simteam ca nu mai am glas. Cu o ultima parte de putere am spus:
- Ca... Te plac...
Nu ma lasase sa mai respir nici o secunda in plus. Isi lipise buzele intr-un fel oarecum brutal de ale mele, cuprinzandu-ma in brate. Imi trecu peste buze cu limba sa cerand astfel permisiunea de a-l lasa sa puna stapanire asupra gurii mele. Mi-am intredeschis buzele, iar el nu asteptase o secunda in plus. Isi strecurase limba asemeni unui sarpe in gura mea, parca dorind sa ma lase fara aer. Acum amandoi participam la acest vals ce mie unul mi se parea prea pervers, era ceva total schimbat parca in actiunile lui si in felul in care ma atingea. Nu m-a lasat sa rup sarutul pentru a lua o gura de oxigen, ci imi acorda momente de respiro cand isi intorcea usor capul. Ma lipise de perete, piciorul sau strecurandu-se intre ale mele, fara ca sa rupa vreun moment sarutul. Mi-a prins cu mana sa dreapta stanga mea intretaindu-si degetele cu ale mele si strangandu-mi usor palma, iar cealalta mana a sa ma cuprinse in brate, lipindu-mi corpul de al sau. Mi-am pus mana libera in jurul gatului lui semanand cu o pisica ce sta agatata de stapanul ei, era ciudat din punctul meu de vedere si felul in care facusem comparatia. Isi desprinse buzele de ale mele intr-un final. Crezusem ca o sa le am vinete de la felul sau posesiv de a ma saruta, parca fiind dependent pana si de simpla atingere a buzelor noastre. Respiram inca sacadat plamanii mei dorind sa-si recapete aerul pierdut. Se indepartase incet de mine, parca miscandu-se in reluare, apoi imi prinse mana luandu-ma dupa el si m-a tras in camera mea, cuprinzandu-ma iar in brate.
- Nici nu stii de cand astept sa te aud spunand cuvintele alea. Cat de greu imi era sa nu te strang in brate imediat cum te vad si cu ce chin imi pastram calmul cand veneam pe un altul sau o alta atat de aproape de tine.
- Conteaza atat de tare fiece lucru facut sau spus de mine?
- Contezi tu, persoana ta si tot ce e legat de tine.
Isi lipi din nou buzele de ale mele, de data asta insa am simtit ca sunt ghidat spre pat. M-am intins pe suprafata alba si moale fara sa rupa sarutul, insa am facut-o eu schimbandu-mi rapid pozitia capului cand mana lui se strecurase pe sub tricoul ce-l purtam.
- Stai!
Am spus scurt si privindu-l oarecum speriat. nu sunt o marioneta, iar daca el crede asta se inseala amar...
Capitolul 17
Cateva saptamani... Doar de atat am avut nevoie sa-mi pun in ordine gandurile si totusi inca unele lucruri imi erau neclare, insa un lucru imi este cert- pentru mine Isamu e ca si mort.
Nici nu am apucat sa intru bine in casa caci soneria se auzise facandu-ma sa vreau sa il injur pe cel sau cea ce ma ridica de la masa. Cuvintele de ocara s-au oprit in gat cand am realizat ca dincolo de usa statea Ken. Fara sa mai am nevoie de vreun impuls trimis de creier mana mea a actionat inaintea oricarei ratiuni si a apasat clanta, permitandu-i satenului sa intre in casa.
- Hei salut! Greu mai da omul de tine prin scoala, se pare ca te gasesc acasa.
A inceput sa rada dupa propozitita rosita, apoi imi ciufuli parul si continua sa vorbeasca:
- Ce faci? Sa nu-mi spui ca te-ai si apucat de teme!
Nu stiam de ce, dar urechile mele percepeau doar cuvinte anapoda, creierul abia facand legatura intre ceea ce spune. Ochii mei nu doreau sa-l scape din priviri si imi fixasem fara sa vreau atentia asupra buzelor ce inca se miscau, insa refuzasem sa mai auda vreo silaba. Inima isi accentuase bataile, pompandu-mi sangele intr-un mod fulgerator, de parca toate celulele propriului meu trup au ramas fara oxigen, fara viata, dorind disperate cantitatea de sange.
- Ma asculti?
Intreba satenul chicotind cand a observat ca atentia mea este dusa de mult in alta parte. Mi-am scuturat usor capul si am spus:
- Da, scuze, ce spuneai?
- E clar ca visai cu ochii deschisi. Te intrebam daca ai vrea ca profesoara ta sa ma treaca pe mine ca elevul tau meditat in locul lui Isamu.
- Da, pe mine unul nu ma deranjeaza. Cum de m-ai intrebat?
- Nu cred ca-ti placeau surprizele neplacute... Si cred ca ar fi fost una sa te trezesti cu mine acolo in sala de meditatii.
- Nu ar fi fost neplacuta...
Am spus fara sa gandesc, lasand primul gand ce-mi trecea prin cap sa imi scape printre buzele ce nu mai puteau sa retraga ceea ce au spus in acest moment. Priveam dezorientat prin camera incerand disperat sa gasesc un punct fix pe care sa-l privesc si poate sa ma scape de aceasta situatie.
- Sa inteleg ca ti-ar fi facut ziua mai buna acea surpriza.
Ken se apropiase de mine si m-a cuprins in brate moment in care obrajii mei capatasera o altfel de culoare ce ma facea sa simt ca mi-am pus apa fiarta pe fata de la caldura. Nu intelegeam ce e cu mine, parca asta asteptasem, insa nu era totul bine. Simteam un fel de gol in inima, iar asta era de neconceput.
- Te-ai mai gandit la ceea ce ti-am zis acum cateva saptamani?
- La ce anume? Am intrebat derutat. Nu intelegeam la ce anume dorea sa ma fi gandit sau poate ca nu doream sa deschid acel subiect.
- La ce simti pentru mine.
Mi-a prins chipul, departandu-se de mine si ridicandu-mi privirea ca ochii lui sa se oglindeasca in ai mei parca cititnd dincolo de ei fiece coltisor al mintii mele inca nedeslusita de propria-mi persoana.
- Nu... Nu am gandit, nu stiu...
- Ma omori. Imi spuse scurt, iar capul sau se rezema pe umarul meu.
- Nici cand corpul iti ofera un raspuns nu esti capabil sa-l citesti? Asa o sa ajung la trei sute de ani cu tine. Stai putin si gandeste ce reactii ai cand sunt langa tine. De fapt, zi-le cu voce tare.
- Paaaaa...Pai... Incepusem ezitant, dar apoi am vorbit fulgerator:
- Imi bate inima aiurea, fixez chipul tau fara intentie si nu aud prea bine ce spui deoarece ochii mei iti fixeaza chipul tot timpul.
Cand am terminat am luat o gura mare de aer, deoarece ramasesem fara cand am vorbit, apoi mi-am intors chipul ca el sa nu vada cat de rac devenisem. Si-a ridicat capul de pe umarul meu si cu mana dreapta mi-a intors iar privirea spre el. Isi apropiase chipul de al meu, buzele noastre fiind la cativa milimetri distanta, inima mea simtind ca explodeaza.
-Si ce iti spun aceste lucruri?
Ochii sai aurii erau fix in ai mei, nasul sau presat de al meu, iar fruntile noastr lipite. Simteam ca nu mai am glas. Cu o ultima parte de putere am spus:
- Ca... Te plac...
Nu ma lasase sa mai respir nici o secunda in plus. Isi lipise buzele intr-un fel oarecum brutal de ale mele, cuprinzandu-ma in brate. Imi trecu peste buze cu limba sa cerand astfel permisiunea de a-l lasa sa puna stapanire asupra gurii mele. Mi-am intredeschis buzele, iar el nu asteptase o secunda in plus. Isi strecurase limba asemeni unui sarpe in gura mea, parca dorind sa ma lase fara aer. Acum amandoi participam la acest vals ce mie unul mi se parea prea pervers, era ceva total schimbat parca in actiunile lui si in felul in care ma atingea. Nu m-a lasat sa rup sarutul pentru a lua o gura de oxigen, ci imi acorda momente de respiro cand isi intorcea usor capul. Ma lipise de perete, piciorul sau strecurandu-se intre ale mele, fara ca sa rupa vreun moment sarutul. Mi-a prins cu mana sa dreapta stanga mea intretaindu-si degetele cu ale mele si strangandu-mi usor palma, iar cealalta mana a sa ma cuprinse in brate, lipindu-mi corpul de al sau. Mi-am pus mana libera in jurul gatului lui semanand cu o pisica ce sta agatata de stapanul ei, era ciudat din punctul meu de vedere si felul in care facusem comparatia. Isi desprinse buzele de ale mele intr-un final. Crezusem ca o sa le am vinete de la felul sau posesiv de a ma saruta, parca fiind dependent pana si de simpla atingere a buzelor noastre. Respiram inca sacadat plamanii mei dorind sa-si recapete aerul pierdut. Se indepartase incet de mine, parca miscandu-se in reluare, apoi imi prinse mana luandu-ma dupa el si m-a tras in camera mea, cuprinzandu-ma iar in brate.
- Nici nu stii de cand astept sa te aud spunand cuvintele alea. Cat de greu imi era sa nu te strang in brate imediat cum te vad si cu ce chin imi pastram calmul cand veneam pe un altul sau o alta atat de aproape de tine.
- Conteaza atat de tare fiece lucru facut sau spus de mine?
- Contezi tu, persoana ta si tot ce e legat de tine.
Isi lipi din nou buzele de ale mele, de data asta insa am simtit ca sunt ghidat spre pat. M-am intins pe suprafata alba si moale fara sa rupa sarutul, insa am facut-o eu schimbandu-mi rapid pozitia capului cand mana lui se strecurase pe sub tricoul ce-l purtam.
- Stai!
Am spus scurt si privindu-l oarecum speriat. nu sunt o marioneta, iar daca el crede asta se inseala amar...
![[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]](http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/semnatura_zps4673586a.png)