04-11-2011, 09:34 PM
@Janye_fever: Hitomi nu e verisoara lui. Te rog sa citesti capitolele anterioare cu mai multa atentie.
La insistentele lui Psycho am postat azi si nu maine asa cum ma gandeam.
Well , acest capitol este mai varzuta dupa parerea mea, dar va promit o revansare in capitolul urmator, desi cred ca ati ghicit despre ce revansare vorbesc......
Picture:
Akira:
http://i1117.photobucket.com/albums/k590.../51959.jpg
Isamu:
http://i1117.photobucket.com/albums/k590...561928.jpg
Capitolul 8 " Raman peste noapte"
Am simtit cum cineva se juca in parul meu, foarte usor, vrand parca sa ma faca sa dorm mai mult. Mi-am desprins pleoapele privind imaginea persoanei de langa mine ce devenea din ce in ce mai clara. Roscatul isi retrase mana din parul meu privindu-ma atent de parca eram centrul universului.
Fara sa vreau imaginile a ce s-a intamplat imi inundasera mintea. El era cel care ma salvase si il aranjase pe Ken. Nu stiam ce sa spun. Priveam spre cearceaful ce-mi acoperea goliciunea 'simtindu-i' ochii lui Isamu, ce era intins langa mine pe pat, atintiti spre mine. Intr-un final am rupt tacerea.
-Mul... Multumesc.
-N-ai pentru ce.
Si-a indreptat mana dreapta catre gatul meu, atingand cu doua degete locul ce a fost muscat de Ken.
-Cine era?
Chipul ii devenise negru de suparare, iar tonul indica faptul ca ar putea ucide persoana de care intrebase.
-E o poveste lunga...
Si in plus nu aveam cheful pentru a-mi relata trecutul. Eram zdruncinat de faptul ca Hitomi ma tradase si ma simteam un nimeni. M-am ridicat in sezut ajutat fiind de roscat, simtind durerea devastatoare.
Lacrimile au inceput sa-mi izvoreasca patandu-mi chipul cu vesnica amaraciune. Plangeam deoarece totul mi se parea mai mult decat distrus. Isamu mi-a prins barbia intre doua degete si s-a apropiat pana ce buzele sale se contopira cu ale mele. Si-a strecurat limba printre buzele mele, ce erau intredeschise si imi explora in voie lacasul umed, chemandu-ma sa ma alatur, lacrimile facandu-se nevazute.
Primul impuls a fost de a-l respinge, asa ca mi-am pus mainile pe umerii sai pentru a-l indeparta, dar forta cu care incercam sa o fac scadea considerabil pana ce am renuntat. Era ciudat, dar imi placea.
Ma speria gandul ca-mi place sarutul oferit de o persoana de acelasi sex, insa de ce sa-l indepartez?
M-am alaturat sarutului, cu stangacie, eu nefiind as in asa ceva, limbile noastre incepandu-si propriul joc pervers.
Am rupt sarutul din nevoie de aer, chipul fiindu-mi mai rosu ca un bujor. Din dorinta de a ascunde acest lucru mi-am intors capul intr-o directie opusa roscatului.
-Nu vreau sa te mai vad plangand, ingeras.
-De-ar fi atat de simplu... Cand aflii ca lumea ti s-a intors cu susul in jos si dai numai de probleme, nu-ti mai vine sa zambesti.
Mi-a intors capul catre el fixandu-si ochii albastrii, ce parca sclipeau, in ai mei.
-Poate ca dai de probleme, dar vreau sa stii un lucru. In mine poti sa crezi pentru ca nu-ti voi face niciodata rau. M-as distruge sa stiu ca te-as devasta.Te iubesc, Akira si nu vreau sa te indoiesti de asta vreodata.
Inima imi tresalta intr-un mod ciudat, dureros, dar placut. El, el chiar a zis acele doua cuvinte? Nu credeam c-am sa le aud de la altcineva in afara de doamna Chiyo ce tinea la mine ca la propriul fiu si iata ca el le spusese. Isamu tinea la mine... Ca iu... ah, la naiba! Nici nu pot gandi cuvantul!
Vroiam sa-mi ascund chipul mai rosu ca un rac, dar degetele baiatului, care-mi tineau barbia, nu-mi permiteau asa ca mi-am mutat ochii spre alt obiect din camera. Se pare ca eram tot in locul unde ma facuse al lui.
-Stii, am observat ca ai obiceiul de a-ti ascunde chipul cand te rusinezi, iar daca nu poti iti muti privirea. Nu trebuie sa o faci atat timp cat esti cu mine. Ador sa te vad asa.
Propozitia lui nu a facut altceva decat sa ma jeneze si mai tare, astfel sangele ce circula in obrajii mei le-a oferit culoare sangerie. Probabil ca nu a vrut sa ma faca sa ma simt prost asa ca mi-a dat drumul barbiei.
-Ti-e foame, Shiro?
La auzul poreclei mi-a trecut prin cap ceva ce doream sa-l intreb de mult.
-De ce-mi spui Shiro?
A zambit cald, raspunzandu-mi fara intarziere:
-Dupa cum stii, Shiro inseamna alb, iar acea culoare mi-a trecut prin cap din prima clipa de cand te-am vazut. Simplitate, sinceritate, puritate, asemeni unui ingeras. De aceea ti-am atribuit acest nume. Si, asa cum am mai spus, as vrea sa-mi vad ingerasul radiind de fericire, nu plangand.
Deci nu era o porecla data la nimereala, ci avea un sens foarte interesant. Mai era un lucru ce-mi placea la aceasta porecla, sau mai degraba ce incepuse sa-mi placa - Isamu era singurul care imi spunea asa.
-Imi reiau intrebarea: Ti-e foame?
-Putin...
-Revin imediat.
Intradevar a fost rapid, caci la nici zece minute dupa plecarea sa, a revenit cu un platou mare pe care se afla o omleta, un pahar cu lapte si cateva sandwichuri.
-Ai impresia ca o sa mananc pe un an? E mult prea mult.
S-a asezat langa mine punand platoul pe genunchii mei.
-Itadakimas!*
Am inceput sa mananc simtind cum fiecare miscare imi era studiata, lucru ce facea ca obrajii mei sa ia foc.
-Ai putea sa nu ma mai privesti fix?
-Asta-i un lucru imposibil.
Clar! Ii placea sa ironizeze si sa ma faca sa ma rusinez. Chiar el recunoscuse ca-i place sa ma vada asa.
Am terminat omleta si paharul cu lapte, dar restul era deja prea mult. Isamu, intelegand, a luat platoul si l-a asezat pe birou.
S-a apropiat, asezandu-se langa mine, punandu-mi capul in poala sa, jucandu-se cu firele mele de par la fel ca mai devreme. Imi placea si ma relaxa, facandu-ma sa uit pe moment de griji.
Mi-am auzit telefonul sunand si credeam ca aiurez. Parca il pierdusem in parcare odata cu hainele, dar Isamu probabil mi le culesese de acolo.
Am observat cu coada ochiului cum roscatul luase micul aparat de pe un scaun de langa pat pe care, culmea, nu-l observasem.
Mi-a inmanat celularul continuand jocul degetelor sale in parul meu. Privind micul ecran am vazut ca cea care ma suna era doamna Chiyo asa ca am raspuns rapid, vocea ei, mult prea ridicata, rasunand in urechea mea.
-Alo! Akira? Pe unde umblii? Esti bine? Esti cu Hitomi?
Atatea intrebari puse asa rapid! Bine ca eram obijnuit ca altfel nu pricepeam nimic.
-Da, sunt bine si nu sunt cu Hitomi.
-Esti la un coleg?
Asta este o intrebare problema. Isamu nu-mi era coleg ci mergea la facultatea Yumeda , care avea aceeasi cladire cu liceul asa ca practic as fi mintit sa spun da. Totusi, decat sa-i explic ce si cum cu Isamu am preferat sa-i dau dreptate.
-Da! Exact! De ce?
-Am uitat sa-ti spun ca plec in delegatie si nu stiu cand vin. Daca vrei poti ramane la colegul tau, daca nu sa stii ca esti singur acasa.
Inainte sa apuc sa gasesc un motiv suficient de bun ca sa nu raman la Isamu, acesta a vorbit suficient de tare cat sa-l auda si persoana cu care vorbeam la telefon.
-Desigur ca ramane la mine.
-Atunci e bine. Te las, Akira. Pa!
Grozav! A inchis inainte sa mai pot spune ceva. Astia doi faceau complot impotriva mea cumva?!
-Deci am un oaspete in seara asta.
Am realizat ca dorea sa se ridice, dar imi placea jocul sau in parul meu.
-Poti sa mai stai asa putin?
-Iti place?
Imbujorandu-ma mai rau decat eram am raspuns.
-Da...
Zambind isi lua mana din parul meu si imi prinse barbia unindu-si buzele cu ale mele, eu permitandu-i limbii sale sa-si joace jocul impreuna cu a mea.
Nevoia de aer a rupt si acest sarut, eu dorind sa pot sa-mi ascund chipul deoarece eram mult prea rosu.
M-am ridicat in picioare, avand grija sa-mi pastrez cearceaful pe mine, simtind durerea din partea de jos a trupului.
-Pe unde au ajuns hainele mele?
-Majoritatea nu s-au uscat.
Mi-a inmanat boxerii mei impreuna cu un halat alb si foarte pufos.
-Multumesc.
Nu doream sa-mi dau jos cearceaful in fata lui, iar el, intelegand, a plecat (se misca in reluare!), din camera.
Am lasat materialul sa o ia usor inspre pamant, apoi mi-am luat boxerii, fiecare miscare fiind un junghi in acea zona.
Halatul pe care-l imbracasem avea parfumul roscatului, iar materialul din care era confectionat era atat de moale incat as fi fost in stare sa dorm in picioare!
Am pasit afara din incapere ajungand in sufragerie unde Isamu era pe covor studiind caietul pe care isi scrisese lectia de la meditatie. Langa el se afla un caiet si o carte alaturi de un pix, probabil pentru a-si realiza alte schite dupa care sa invete.
Nu m-a observat decat atunci cand m-am asezat langa el pe covor, simtind ca usor-usor durerea se diminueaza.
-Ai putea retine mai usor ce ti-am dat eu daca ti-ai face o schema.
-Mi-ai explicat foarte bine si ai dat destul de schematic. Nu am ce rezumat sa mai fac.
-Lenea asta te omoara!
Am pus mana pe pix si pe caiet, dand la spatele acestuia, incepand sa simplific si mai mult ceea ce ii spusesem.
-Ai retine mai usor daca ti-as explica inca o data?
-Cu siguranta.
In timp ce redactam schema, fiecare cuvant pe care il spuneam sau scriam il explicam cat de bine puteam.
Cand am terminat l-am lasat sa citeasca de cateva ori ce am scris.
-Acum chiar am priceput, iar de uitat nu am cum sa mai uit.
-Ar fi bine sa-ti scrii rezumate la lectii deoarece nu am sa pot sa-ti reexplic fiecare lucru in parte. Asta daca vrei sa termini anul asta cu meditatiile.
A zambit intr-un mod ciudat raspunzandu-mi.
-Cine a zis sa termin anul asta? Meditatiile sunt timp cu tine.
-Timp cu mine poti sa ai oricand. Cunostintele sunt importante.
M-a cuprins in brate, strangandu-ma de parca nu ar fi vrut sa plec de langa el niciodata.
-Du-te sa faci baita ca e tarziu.
Am privit ceasul de pe masa observand ca avea dreptate. Cand trecuse timpul?
-Unde e baia?
-In camera mai este o usa. Aia este.
Din nou mi se punea in fata un detaliu neobservat. Unde avusesem capul de nu vazusem usa aia? M-am ridicat de pe covor ducandu-ma in incaperea indicata.
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Itadakimas = expresie folosita in Japonia inainte sa mananci.
La insistentele lui Psycho am postat azi si nu maine asa cum ma gandeam.
Well , acest capitol este mai varzuta dupa parerea mea, dar va promit o revansare in capitolul urmator, desi cred ca ati ghicit despre ce revansare vorbesc......
Picture:
Akira:
http://i1117.photobucket.com/albums/k590.../51959.jpg
Isamu:
http://i1117.photobucket.com/albums/k590...561928.jpg
Capitolul 8 " Raman peste noapte"
Am simtit cum cineva se juca in parul meu, foarte usor, vrand parca sa ma faca sa dorm mai mult. Mi-am desprins pleoapele privind imaginea persoanei de langa mine ce devenea din ce in ce mai clara. Roscatul isi retrase mana din parul meu privindu-ma atent de parca eram centrul universului.
Fara sa vreau imaginile a ce s-a intamplat imi inundasera mintea. El era cel care ma salvase si il aranjase pe Ken. Nu stiam ce sa spun. Priveam spre cearceaful ce-mi acoperea goliciunea 'simtindu-i' ochii lui Isamu, ce era intins langa mine pe pat, atintiti spre mine. Intr-un final am rupt tacerea.
-Mul... Multumesc.
-N-ai pentru ce.
Si-a indreptat mana dreapta catre gatul meu, atingand cu doua degete locul ce a fost muscat de Ken.
-Cine era?
Chipul ii devenise negru de suparare, iar tonul indica faptul ca ar putea ucide persoana de care intrebase.
-E o poveste lunga...
Si in plus nu aveam cheful pentru a-mi relata trecutul. Eram zdruncinat de faptul ca Hitomi ma tradase si ma simteam un nimeni. M-am ridicat in sezut ajutat fiind de roscat, simtind durerea devastatoare.
Lacrimile au inceput sa-mi izvoreasca patandu-mi chipul cu vesnica amaraciune. Plangeam deoarece totul mi se parea mai mult decat distrus. Isamu mi-a prins barbia intre doua degete si s-a apropiat pana ce buzele sale se contopira cu ale mele. Si-a strecurat limba printre buzele mele, ce erau intredeschise si imi explora in voie lacasul umed, chemandu-ma sa ma alatur, lacrimile facandu-se nevazute.
Primul impuls a fost de a-l respinge, asa ca mi-am pus mainile pe umerii sai pentru a-l indeparta, dar forta cu care incercam sa o fac scadea considerabil pana ce am renuntat. Era ciudat, dar imi placea.
Ma speria gandul ca-mi place sarutul oferit de o persoana de acelasi sex, insa de ce sa-l indepartez?
M-am alaturat sarutului, cu stangacie, eu nefiind as in asa ceva, limbile noastre incepandu-si propriul joc pervers.
Am rupt sarutul din nevoie de aer, chipul fiindu-mi mai rosu ca un bujor. Din dorinta de a ascunde acest lucru mi-am intors capul intr-o directie opusa roscatului.
-Nu vreau sa te mai vad plangand, ingeras.
-De-ar fi atat de simplu... Cand aflii ca lumea ti s-a intors cu susul in jos si dai numai de probleme, nu-ti mai vine sa zambesti.
Mi-a intors capul catre el fixandu-si ochii albastrii, ce parca sclipeau, in ai mei.
-Poate ca dai de probleme, dar vreau sa stii un lucru. In mine poti sa crezi pentru ca nu-ti voi face niciodata rau. M-as distruge sa stiu ca te-as devasta.Te iubesc, Akira si nu vreau sa te indoiesti de asta vreodata.
Inima imi tresalta intr-un mod ciudat, dureros, dar placut. El, el chiar a zis acele doua cuvinte? Nu credeam c-am sa le aud de la altcineva in afara de doamna Chiyo ce tinea la mine ca la propriul fiu si iata ca el le spusese. Isamu tinea la mine... Ca iu... ah, la naiba! Nici nu pot gandi cuvantul!
Vroiam sa-mi ascund chipul mai rosu ca un rac, dar degetele baiatului, care-mi tineau barbia, nu-mi permiteau asa ca mi-am mutat ochii spre alt obiect din camera. Se pare ca eram tot in locul unde ma facuse al lui.
-Stii, am observat ca ai obiceiul de a-ti ascunde chipul cand te rusinezi, iar daca nu poti iti muti privirea. Nu trebuie sa o faci atat timp cat esti cu mine. Ador sa te vad asa.
Propozitia lui nu a facut altceva decat sa ma jeneze si mai tare, astfel sangele ce circula in obrajii mei le-a oferit culoare sangerie. Probabil ca nu a vrut sa ma faca sa ma simt prost asa ca mi-a dat drumul barbiei.
-Ti-e foame, Shiro?
La auzul poreclei mi-a trecut prin cap ceva ce doream sa-l intreb de mult.
-De ce-mi spui Shiro?
A zambit cald, raspunzandu-mi fara intarziere:
-Dupa cum stii, Shiro inseamna alb, iar acea culoare mi-a trecut prin cap din prima clipa de cand te-am vazut. Simplitate, sinceritate, puritate, asemeni unui ingeras. De aceea ti-am atribuit acest nume. Si, asa cum am mai spus, as vrea sa-mi vad ingerasul radiind de fericire, nu plangand.
Deci nu era o porecla data la nimereala, ci avea un sens foarte interesant. Mai era un lucru ce-mi placea la aceasta porecla, sau mai degraba ce incepuse sa-mi placa - Isamu era singurul care imi spunea asa.
-Imi reiau intrebarea: Ti-e foame?
-Putin...
-Revin imediat.
Intradevar a fost rapid, caci la nici zece minute dupa plecarea sa, a revenit cu un platou mare pe care se afla o omleta, un pahar cu lapte si cateva sandwichuri.
-Ai impresia ca o sa mananc pe un an? E mult prea mult.
S-a asezat langa mine punand platoul pe genunchii mei.
-Itadakimas!*
Am inceput sa mananc simtind cum fiecare miscare imi era studiata, lucru ce facea ca obrajii mei sa ia foc.
-Ai putea sa nu ma mai privesti fix?
-Asta-i un lucru imposibil.
Clar! Ii placea sa ironizeze si sa ma faca sa ma rusinez. Chiar el recunoscuse ca-i place sa ma vada asa.
Am terminat omleta si paharul cu lapte, dar restul era deja prea mult. Isamu, intelegand, a luat platoul si l-a asezat pe birou.
S-a apropiat, asezandu-se langa mine, punandu-mi capul in poala sa, jucandu-se cu firele mele de par la fel ca mai devreme. Imi placea si ma relaxa, facandu-ma sa uit pe moment de griji.
Mi-am auzit telefonul sunand si credeam ca aiurez. Parca il pierdusem in parcare odata cu hainele, dar Isamu probabil mi le culesese de acolo.
Am observat cu coada ochiului cum roscatul luase micul aparat de pe un scaun de langa pat pe care, culmea, nu-l observasem.
Mi-a inmanat celularul continuand jocul degetelor sale in parul meu. Privind micul ecran am vazut ca cea care ma suna era doamna Chiyo asa ca am raspuns rapid, vocea ei, mult prea ridicata, rasunand in urechea mea.
-Alo! Akira? Pe unde umblii? Esti bine? Esti cu Hitomi?
Atatea intrebari puse asa rapid! Bine ca eram obijnuit ca altfel nu pricepeam nimic.
-Da, sunt bine si nu sunt cu Hitomi.
-Esti la un coleg?
Asta este o intrebare problema. Isamu nu-mi era coleg ci mergea la facultatea Yumeda , care avea aceeasi cladire cu liceul asa ca practic as fi mintit sa spun da. Totusi, decat sa-i explic ce si cum cu Isamu am preferat sa-i dau dreptate.
-Da! Exact! De ce?
-Am uitat sa-ti spun ca plec in delegatie si nu stiu cand vin. Daca vrei poti ramane la colegul tau, daca nu sa stii ca esti singur acasa.
Inainte sa apuc sa gasesc un motiv suficient de bun ca sa nu raman la Isamu, acesta a vorbit suficient de tare cat sa-l auda si persoana cu care vorbeam la telefon.
-Desigur ca ramane la mine.
-Atunci e bine. Te las, Akira. Pa!
Grozav! A inchis inainte sa mai pot spune ceva. Astia doi faceau complot impotriva mea cumva?!
-Deci am un oaspete in seara asta.
Am realizat ca dorea sa se ridice, dar imi placea jocul sau in parul meu.
-Poti sa mai stai asa putin?
-Iti place?
Imbujorandu-ma mai rau decat eram am raspuns.
-Da...
Zambind isi lua mana din parul meu si imi prinse barbia unindu-si buzele cu ale mele, eu permitandu-i limbii sale sa-si joace jocul impreuna cu a mea.
Nevoia de aer a rupt si acest sarut, eu dorind sa pot sa-mi ascund chipul deoarece eram mult prea rosu.
M-am ridicat in picioare, avand grija sa-mi pastrez cearceaful pe mine, simtind durerea din partea de jos a trupului.
-Pe unde au ajuns hainele mele?
-Majoritatea nu s-au uscat.
Mi-a inmanat boxerii mei impreuna cu un halat alb si foarte pufos.
-Multumesc.
Nu doream sa-mi dau jos cearceaful in fata lui, iar el, intelegand, a plecat (se misca in reluare!), din camera.
Am lasat materialul sa o ia usor inspre pamant, apoi mi-am luat boxerii, fiecare miscare fiind un junghi in acea zona.
Halatul pe care-l imbracasem avea parfumul roscatului, iar materialul din care era confectionat era atat de moale incat as fi fost in stare sa dorm in picioare!
Am pasit afara din incapere ajungand in sufragerie unde Isamu era pe covor studiind caietul pe care isi scrisese lectia de la meditatie. Langa el se afla un caiet si o carte alaturi de un pix, probabil pentru a-si realiza alte schite dupa care sa invete.
Nu m-a observat decat atunci cand m-am asezat langa el pe covor, simtind ca usor-usor durerea se diminueaza.
-Ai putea retine mai usor ce ti-am dat eu daca ti-ai face o schema.
-Mi-ai explicat foarte bine si ai dat destul de schematic. Nu am ce rezumat sa mai fac.
-Lenea asta te omoara!
Am pus mana pe pix si pe caiet, dand la spatele acestuia, incepand sa simplific si mai mult ceea ce ii spusesem.
-Ai retine mai usor daca ti-as explica inca o data?
-Cu siguranta.
In timp ce redactam schema, fiecare cuvant pe care il spuneam sau scriam il explicam cat de bine puteam.
Cand am terminat l-am lasat sa citeasca de cateva ori ce am scris.
-Acum chiar am priceput, iar de uitat nu am cum sa mai uit.
-Ar fi bine sa-ti scrii rezumate la lectii deoarece nu am sa pot sa-ti reexplic fiecare lucru in parte. Asta daca vrei sa termini anul asta cu meditatiile.
A zambit intr-un mod ciudat raspunzandu-mi.
-Cine a zis sa termin anul asta? Meditatiile sunt timp cu tine.
-Timp cu mine poti sa ai oricand. Cunostintele sunt importante.
M-a cuprins in brate, strangandu-ma de parca nu ar fi vrut sa plec de langa el niciodata.
-Du-te sa faci baita ca e tarziu.
Am privit ceasul de pe masa observand ca avea dreptate. Cand trecuse timpul?
-Unde e baia?
-In camera mai este o usa. Aia este.
Din nou mi se punea in fata un detaliu neobservat. Unde avusesem capul de nu vazusem usa aia? M-am ridicat de pe covor ducandu-ma in incaperea indicata.
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Itadakimas = expresie folosita in Japonia inainte sa mananci.
![[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]](http://i1117.photobucket.com/albums/k590/olimpiutza/semnatura_zps4673586a.png)