Angel without soul ( sezonul 2 )

[Rain]

Ghiciti cine a venit aici? Da, chiar eu... Si am adus un nou capitol. Sper ca va mai aduceti aminte ce s-a petrecut ultima oara xD
Astept pareri, caci as vrea sa stiu daca se observa o schimbare a stilului meu.

~ Capitolul 7 Boboc de trandafir ~
( Matsuro )



-Multumesc pentru pros...
Nu am apucat sa-mi termin fraza caci interveni el cu o replica ce ma lasa fara cuvinte. Credeam ca tipul acesta este unul serios, un vechi prieten al familiei Hudson, insa dupa aceste cuvinte mi-am schimbat imediat parerea.
-Cum indraznesti sa vorbesti asa? m-am rastit eu la el, privindu-i silueta inalta din cap pana in picioare.
Nu-i vorbisem pe un ton foarte grav, insa i-o spusesem destul de tare incat sa vada ca sunt nervos.
Intinse mana spre mine, dar eu m-am ferit si i-am aruncat prosopul in fata, intorcandu-i spatele si iesind din baie. Ma framantau acele cuvinte, chair daca incercam sa nu le mai bag in seama. Tipul ala chiar era nesimtit, in ciuda aspectului de bogatas, limbajul sau lasa de dorit. Vocea lui inca imi facea timpanele sa tremure. Am dat cu piciorul intr-o pietricica ce-mi iesi in cale, apoi m-am indreptat spre masa, luand loc langa Kiru. Aburii din mancare aratau ca aceasta inca era fierbinte, asa ca am asteptat pe scaun sa se raceasca, pierdut in ganduri. Blondul realiza nelinistea mea si incerca sa-mi atraga intr-un fel atentia, insa neobservand. Intr-un final ma calca pe picior si am tresarit, fixandu-l cu privirea. Nu scoase niciun sunet de frica sa nu faca prea multa galagie si sa dea o impresie proasta, doar ridica o spranceana ce ma facu sa inteleg ca era ingrijorat pentru starea mea. I-am facut semn sa astepte pana vom termina de mancat, ceea ce a si facut.
Supa fierbinte se raci imediat si am reusit s-o termin, ca mai apoi sa trecem cu totii la felul urmator. Dupa terminarea cinei ne-am ridicat de la masa, parinttii plecand in camerele lor, iar eu cu Kiru ramanand cateva secunde afara.
Atmosfera era foarte placuta si linistita.
-Ce s-a intamplat? Nu esti deloc in apele tale.
-Vincent…. Tipul ala ma sperie. Inaru nu mi-a povestit nimic despre el inainte.
Blondul rase slab si isi duse mana dupa umarul meu, privind spre cer.
-Din cate am inteles nici familia Hudson nu l-a mai vazut de mult, spuse pe un ton serios. In orice caz, in afara faptului ca e cam tacut, cu ce te-a speriat?
Am ezitat in a-i raspunde si totusi in el puteam avea incredere, asa ca am inceput :
-Inainte sa vin la masa m-am intalnit cu el in baie. Parea un tip normal, un om increzator si cu care poti purta o discutie normala, dar mi-a dat una dintre cele mai dulci replici. E cam nesimtit, am spus eu ca un fel de concluzie.
- Nu toti oamenii sunt la el iar aparentele inseala cam de multe ori, din pacate, veni raspunsul lui prompt. Ar fi bine sa te intelegi cu el atata timp cat Inaru va face parte din familia Hudson de acum incolo iar noi vom veni mult mai des pe aici. Nu cred ca brunetul va fi prea fericit daca suntem intr-o continua cearta.
-De ce te pui si pe tine in asta?
-La ce te referi?
Ridica o spranceana.
-Ai vorbit la plural. Tu si eu. De ce?
Rase din nou. Modul in care buzele lui se arcuiau in acel zambet ma fascina. L-am privit cu chipul meu cald, strangandu-i mana intra mea.
-Ce tot zaboviti acolo? ne intrerupse sunetul unei voci groase foarte cunoscute mie.
Sunetul pasilor mici se auzeau din spatele nostru, asa ca ne-am intors amandoi si am privit spre Inaru printre razele de lumina ale lunii. Brunetul se opri nu cu mult in fata noastra si isi scoase mainile din hanorac, asezandu-le pe umerii nostri.
-Haideti in casa la ceai. E mult mai cald ca aici!
Am acceptat amandoi fara sa mai intervina vreo replica ce ar fi putut strica toata atmosfera pana am trecut de pragul usii. In livingul de la parter erau toti asezati pe canapele crem cu perne moi in jurul unei sobe imense ce emana o caldura pura. In ciuda zilelor destul de calduroase, noptile erau reci si uneori ploioase. Ne-am luat cescutele de ceai si ne-am asezat langa ei, auzind frumoasele povesti din tineretea domnului Hudson, sau prima dragoste a sotiei lui, ori despre nunta frumoasei Laurence.
Dupa doua ore de zaboveala, ne-am instalat comod in camerele noastre si am adormit imediat, cel putin eu; eram foarte obosit.


M-am ridicat din pat si am iesit afara, respirand aerul curat de sub cerul Parisului. Privind in jur cu atata dorinta am avut impresia ca aceasta calatorie pana aici a fost un vis frumos, dar totul era real : peisajul, cantecele pasarilor si minunata casa a familiei. De multe ori ma intrebam cum se simtea Inaru aici, cat de bine se intelege cu acea fata sau cat de mult ii lipsesc eu… Multe intrebari imi aduceau aminte de clipele agitate de acum cativa ani cand locuiam cu el.



Flashback


-Matsuro, crezi ca am fost mandru de ceea ce am facut in acea seara? Crezi ca-mi e dor de acele momente in care isi puteam citi suferinta din ochi cu usurinta? Tu chiar crezi ca sunt un animal ce merita inchis intr-o cusca?
Scutura din cap trezit dintr-un vis, tigara cazandu-i dintre buze. O lua repede de pe masa si o aseza la loc, tragand fumul cu putere, aratandu-si nervii. Expresia si tonul pe care il folosea era totusi calm, lucru ce-mi opri tremuratul.
-Poate ca ai dreptate… Poate ca…


End Flashback


Nu faceam decat sa-l ascult si sa-l aprob de fiecaredata, chiar daca stiam ca minte sau nu spune tot adevarul. Vocea acelor amintiri imi rasunau cu putere in cap, neauzind pasii din spatele meu.
-Nu ti-am spus cat de suparat sunt ca nu am apucat sa te sarut aseara in baie?
Am tresarit si m-am intors cu fata spre barbatul sumbru si inalt de landa mine. Purta in mana un trandafir frumos, cu petalele descoperite si un boboc mic langa acesta. Ochii imi fura atintiti asupra rosului ce-l tinea in mana, apoi asupra chipului sau infiorator de pervers.
Ajunse in fata mea in scurt timp, apoi rupse trandafirul, lasandu-i un spin sa-i intre in deget. Sangele se prelungi pe unghia acestuia, apoi cobori mai jos pana la inceietura, ce o misca rapid spre gulerul tricoului meu, unde aseza crenguta cu trandafirul cu tepi.
-Ce faci? Ustura! am spus pe tonul unui judecator nervos.
-Te impodobesc cu boboci de trandafir, rase batjocoritor, prinzandu-mi barba intre cele doua degete ale sale. O ridica astfel incat privirile ni s-au intalnit. Chipul lui si ranjetul demonic ma secau de orice scrupule.
Am inchitit in sec cand i-am observat expresia plina de dorinta placerilor trupesti. Nu-mi putea exprima nimic altceva chipul lui nepamantesc.
Ma impinse pana ma sprijini cu spatele de primul copac ce-mi veni in cale, tintuindu-ma acolo cu propriul lui trup. Era foarte inalt si infricosator, iar urmatoarele gemete nu stiu din cauza cui le-am scos: a spinilor ce-mi intrau in pielea gatului si-mi provocau usturime, ori a genunchiului sau ce ajunse intre picioarele mele pentru a ma imobiliza.
Furnicaturile resimtite imi zguduiau nervii, tulburandu-ma peste masura.
Barbatul apuca sa-si linga lichidul rosu de pe deget, apoi isi presa buzele de ale mele, incercand sa-si creeze propriul sarut vulgar. Din rasputeri ma feream de mana sa ce nu-mi dadea voie sa-mi intorc capul, ori de limba lui ce aluneca printre buzele mele. Nu putea trece insa de dintii mei ce nu-i permiteau de nicio culoare sa patrunda in cavitatea mea bucala.
-Inceteaza! am incercat a spune, dar el ignora orice murmur.
-Pustiule, nu ma face sa te lovesc mai tare decat am de gand s-o fac daca nu-ti deschizi dracului gura aia.
Ma prinse de incheietura mainii si o ridica deasupra capului meu, oferindu-mi una dintre cele mai incomode pozitii. Ma simteam prost, asaltat, si probabil un imbecil daca unul din sotii Hudson m-ar fi vazut cu acest barbat in gradina din spatele casei in aceste ipostaze. Din pacate linistea predomina in jurul nostru, ramanand doar cu speranta ca va aparea cineva la timp inainte sa dea in mine. Isi ridica pumnul si-l vari spre obrazul meu, in timp ce mi-am inchis ochii.
Ma gandeam ca acest gest amelioreaza durerea, asa ca am asteptat sa-mi dea pumnul in obraz mai repede, pentru a reusi apoi sa prind ocazia sa fug, dar acea lovitura intarzia cam mult.
Cand am deschis ochii, imaginea lui Kiru statea victorioasa in fata mea, prinzand bine bratul lui Vincent. Venise la timp inainte de a ma lovi sau, mai rau, inainte de a ma saruta brutal. Am rasuflat usurat, alunecand mai apoi pe tulpina tare a copacului. Il priveam vesel si jucaus, cu toate ca blondul avea una din expresiile pe care nu le vedeam prea des.
-Vincent iti zice tie? Numele tau ma dezgusta.
Brunetul nu arata nici un fel de interes fata de replicile fratelui meu. Eram jos, la pamant, ascultand ceea ce aveau de vorbit. Ma simteam atat de usurat, incat am reusit cu greu sa ma ridic de jos.
-Pot sa-mi dau seama dupa sclipirea diabolica din ochii tai ca nu e nimic in regula cu tine. Cred ca te-ai saturat sa ti se spuna ca esti un imbecil, de aceea eu iti voi gasi alt sinonim perfect numelui tau...
Nu apuca sa termine propozitia, caci Kiru se trezi cu un sut in stomac din partea lui. Brunetul nu era cu mult mai inalt decat Kiru, insa muschii se conturau mai bine pe bratele sale, pe pulpe si pe abdomenul lui. Era imbracat din varful degetelor pana la gat, dar ma simteam de parca am ochelari cu raze X, vazandu-i fiecare patratica din corp. Am tresarit si m-am ridicat in picioare cand fratele meu mai primi unul putin mai sus de burta.
-Stai! Opreste-te! Nu da in el! am tipat cand am vazut cum Kiru incepuse sa gafaie.
Vincent ma dadu la o parte cu brutalitate si-l prinse de incheieturile mainilor, rasucindu-le la spate. Pozitia era foarte incomoda, mi-am dat seama de asta dupa sunetul de durere scos de fratele meu. Priveam ingrijorat toata scena, ramanand cu gura cascata cand brunetul inalt privi spre poarta de la iesire, apoi ii dadu drumul si-l provoca din privi sa dea in el. Kiru, nestapanindu-si nervii, sari pe el fara mila si incepu sa dea cu pumnii si picioarele unde nimerea. Spre surprinderea mea si a blondului, barbatul isi accepta pedeapsa si scotea sunete infundate la fiecare lovitura, nedorind deloc sa se fereasca. Nu-l cunosteam deloc, dar nu mi-as fi putut imagina niciodata ca ar renunta atat de usor la genul acesta de batai, mai ales cand era cu mult in avantaj.
Cand prinsesem curaj si m-am apropiat de ei pentru a-i opri si a le spune din nou sa inceteze, o voce din spatele meu ma facu sa-mi indrept privirea inainte si sa fac liniste, oprindu-mi chiar respiratia pentru scurt timp.
-Ce se petrece aici, domnilor?
Cand am intors capul, un om solid imbracat intr-o uniforma albastra cu cateva insigne se prezenta rapid, spunand ca este de la politie si ca a vazut toata scena de afara, apoi a intrat alarmat fara permisiune in gradina.
-Se pare ca avem un vinovat aici.
Accentul lui frantuzesc ma ingrozea si mai mult, mai ales cand am privit spre cei doi barbati ce se batusera cu cateva secunde inainte, caci Vincent arata in starea cea mai proasta, avand semne, vanatai si picaturi de sange pe fata si maini.
”A facut-o intentionat” am gandit stupefiat cand i-am vazut ranjetul diabolic atunci cand politistul i se adresa fratelui meu, spunandu-i sa-i dea o explicatie. Din pacate nu putea iesi niciunul din cuvantul lui, asa ca vinovatul a fost Kiru.
-Tinere, trebuie sa-ti ispasesti pedeapsa. Vii cu mine la sectie, dupa care stabilim cate zile vei sta inchis. Ma tem ca tu, domnule, spuse si arata spre Vincent, trebuie sa vizitezi cat mai repede un medic. Imi e tare frica ca ai vreun os rupt la pumnii pe care i-ai primit.
Rase scurt catre mine, apoi aproba din cap catre domnul politist, de parca exact asa avea sa faca dupa ce va placa dansul. M-am apropiat de Kiru si l-am privit cu ochii aproape in lacrimi. Ma temeam tare mult daca el nu mai era, indiferent daca ar fi stat inchis doar o singura zi, timpul petrecut cu Vincent nu ma pasiona in nici un fel.
-Stai linistit, micutule, totul o sa fie bine! spuse trist si totusi afisa un zambet calm in timp ce-mi ciufuli parul.
-Nu pot sta aici cu el…
-Nu-ti face griji, mai e si Inaru cu voi. Spune-i ca-l rog sa aiba grija de tine. Crede-ma, va fi bine!
Se apleca spre mine si-mi oferi un sarut fugitiv pe buze cand domnul politist nu a fost atent, apoi pleca, urcand in masina alba si plecand din fata casei. In urmatorul minut, am primit un mesaj pe telefon de la el, anuntandu-ma din nou ca o sa fie bine.
” Vorbim aici pana ma intorc. O sa vin repede, vei vedea. Imi voi face eu dreptate ! „