04-07-2011, 04:05 PM
M-am decis sa fac si eu un fic dar fiind primul meu fic vreau comentarii dure pentru a putea evolua.
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul / manga-ul Naruto si nu fac profit pe urma acestor personaje.
Cum e atunci cand alergi mereu prin viata fara sa sti unde poti sa ajungi sau ce gasesti la capat? Pasesti mereu printre umbre in incercarea de a gasi o raza de lumina care te poate ridica din intunericul ce te-a cuprins. Speranta se zice ca moare ultima dar cum e atunci cand nu mai ai speranta ca poti reusi? Cum e atunci cand totul e impotriva ta si nimeni nu te ajuta? Ramai doar tu cu gandurile tale care te distrug incet si dureros. Esti singur in intunericul vietii tale fara sa poti schmiba ceva,fara sa poti sa evadezi. Viata e o inchisoare eterna din care numai cei norocosi pot fi fericiti dar majoritatea evadeaza. Moartea e o solutie pentru a fi fericit in edenul luminos din nori dar te desparte de singurele persoane care au tinut cu adevarat la tine. In viata cazi si te ridici,trebuie sa fi puternic. Nu ai voie sa renunti pentru ca devii victima vanatorilor insetati de sange. Ei nu dorm niciodata si pandesc dupa fiecare colt o noua victima din care se pot satisface. Cum te simti cand sti ca esti incoltit si sti ce va urma? Sangele tau pulseaza in vene iar tu stai ingrozit,asteptand...Astepti sa se termine odata si sa te lasi purtat de adierea calda a vantului prin vazduh. Dar uneori nu e asa. Uneori apare dragostea intre vanat si vanator dar sacrificile sunt prea mari ca sa scapi in cazul in care esti nefericitul vanat. Viata unui vanator de sange este foarte usoara...Sangele inseamna totul pentru ei. Dar poate exista o exceptie la care cel mai important lucru....esti tu.
Sakura: "Pasesc pe podeaua rece si ma indrept spre patul meu cald. Intunericul a cuprins incet peisajul inghetat de afara si copacii par acum niste fantome ce bantuie la fereastra mea. Deschid geamul si aerul rece imi loveste violent pielea alba. Privesc cateva momente cerul si dintre norii desi zaresc o stea. Stralucea prntre nori si misterele ei ma fermecau. Cu fiecare secunda eram tot mai atrasa de ea si fara sa mai gandesc a altceva ma las purtata de o dorinta ascunsa si sar de pe frereastra. Paseam desculta in zapada si vantul imi strapungea pielea brutal. Dar eu nu ma mai gandeam la nimic. Mergeam in continuare spre necunoscut fara sa imi dau seama de pericolul ce va urma.
Ajung intr-o fundatura si atunci parca ma trezesc la realitate. Parul roz era plin de fulgi de cristal si ochii mei verzi s-au inrosit. Caut speriata o cale de iesire dar nu mai gasesc nici macar drumul pe care am venit. Am cazut in capcana si acum sunt prinsa. Trebuia sa stiu ca asta va urma. Din intuneric zaresc doua umbre. Ochii rosii sclipesc puternic si parca ma dezbraca din priviri. Privesc in jurul meu in speranta ca voi gasi ceva cu care sa ma apar dar nimic.....Viata mea se termina aici,dar e pacat. La cei optsprezece ani ai mei nu am ajuns inca sa iubesc cu adevarat pe cineva,inca nu am apucat sa traiesc in adevaratul sens al cuvantului.
Cu fiecare pas facut de ei inima imi bate cu putere vrand sa imi iasa din piept. Nu am unde sa fug,nu am putere sa ma lupt,nu mai am speranta. Totul e pierdut si astept sfarsitul. O lumina puternica isi face aparitia si acum ii pot vedea foarte bine pe cei doi. Un baiat blond cu ochii rosii si plini de lacomie care ma priveste ca pe cina lui muscandu-si buzele de pofta si un baiat brunet cu o privire calda dar tot odata rece si plina de ura. Brunetul se apropie periculos de mult si apoi simt o durere sfasietoare si cad la pamant. Un tipat asurztor isi face aparitia si apoi liniste totala. Ochii mi se inchid incet si ma pierd incet in abisul negru cu imaginea familiei mele in minte. Oare acesta este sfarsitul meu? "
Cam atat sper sa va placa si scuze ca e atat de scurt :D
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul / manga-ul Naruto si nu fac profit pe urma acestor personaje.
Prolog
Cum e atunci cand alergi mereu prin viata fara sa sti unde poti sa ajungi sau ce gasesti la capat? Pasesti mereu printre umbre in incercarea de a gasi o raza de lumina care te poate ridica din intunericul ce te-a cuprins. Speranta se zice ca moare ultima dar cum e atunci cand nu mai ai speranta ca poti reusi? Cum e atunci cand totul e impotriva ta si nimeni nu te ajuta? Ramai doar tu cu gandurile tale care te distrug incet si dureros. Esti singur in intunericul vietii tale fara sa poti schmiba ceva,fara sa poti sa evadezi. Viata e o inchisoare eterna din care numai cei norocosi pot fi fericiti dar majoritatea evadeaza. Moartea e o solutie pentru a fi fericit in edenul luminos din nori dar te desparte de singurele persoane care au tinut cu adevarat la tine. In viata cazi si te ridici,trebuie sa fi puternic. Nu ai voie sa renunti pentru ca devii victima vanatorilor insetati de sange. Ei nu dorm niciodata si pandesc dupa fiecare colt o noua victima din care se pot satisface. Cum te simti cand sti ca esti incoltit si sti ce va urma? Sangele tau pulseaza in vene iar tu stai ingrozit,asteptand...Astepti sa se termine odata si sa te lasi purtat de adierea calda a vantului prin vazduh. Dar uneori nu e asa. Uneori apare dragostea intre vanat si vanator dar sacrificile sunt prea mari ca sa scapi in cazul in care esti nefericitul vanat. Viata unui vanator de sange este foarte usoara...Sangele inseamna totul pentru ei. Dar poate exista o exceptie la care cel mai important lucru....esti tu.
Capitolul 1
Demonii din intuneric
Demonii din intuneric
Sakura: "Pasesc pe podeaua rece si ma indrept spre patul meu cald. Intunericul a cuprins incet peisajul inghetat de afara si copacii par acum niste fantome ce bantuie la fereastra mea. Deschid geamul si aerul rece imi loveste violent pielea alba. Privesc cateva momente cerul si dintre norii desi zaresc o stea. Stralucea prntre nori si misterele ei ma fermecau. Cu fiecare secunda eram tot mai atrasa de ea si fara sa mai gandesc a altceva ma las purtata de o dorinta ascunsa si sar de pe frereastra. Paseam desculta in zapada si vantul imi strapungea pielea brutal. Dar eu nu ma mai gandeam la nimic. Mergeam in continuare spre necunoscut fara sa imi dau seama de pericolul ce va urma.
Ajung intr-o fundatura si atunci parca ma trezesc la realitate. Parul roz era plin de fulgi de cristal si ochii mei verzi s-au inrosit. Caut speriata o cale de iesire dar nu mai gasesc nici macar drumul pe care am venit. Am cazut in capcana si acum sunt prinsa. Trebuia sa stiu ca asta va urma. Din intuneric zaresc doua umbre. Ochii rosii sclipesc puternic si parca ma dezbraca din priviri. Privesc in jurul meu in speranta ca voi gasi ceva cu care sa ma apar dar nimic.....Viata mea se termina aici,dar e pacat. La cei optsprezece ani ai mei nu am ajuns inca sa iubesc cu adevarat pe cineva,inca nu am apucat sa traiesc in adevaratul sens al cuvantului.
Cu fiecare pas facut de ei inima imi bate cu putere vrand sa imi iasa din piept. Nu am unde sa fug,nu am putere sa ma lupt,nu mai am speranta. Totul e pierdut si astept sfarsitul. O lumina puternica isi face aparitia si acum ii pot vedea foarte bine pe cei doi. Un baiat blond cu ochii rosii si plini de lacomie care ma priveste ca pe cina lui muscandu-si buzele de pofta si un baiat brunet cu o privire calda dar tot odata rece si plina de ura. Brunetul se apropie periculos de mult si apoi simt o durere sfasietoare si cad la pamant. Un tipat asurztor isi face aparitia si apoi liniste totala. Ochii mi se inchid incet si ma pierd incet in abisul negru cu imaginea familiei mele in minte. Oare acesta este sfarsitul meu? "
Cam atat sper sa va placa si scuze ca e atat de scurt :D