Durere, adormi in zapada!

[DeMentă]

O sa ma crezi daca-ti spun ca mi-au dat lacrimile?
Pur si simplu ma simt pierduta, pentru ca impactul cu realitatea m-a zbuciumat calumea. Intr-adevar, nu ma asteptam la o despartire ca asta...
Descrierea a fost extraordinara, ca in toate celelalte capitole, m-a facut sa vad cu ochii mei ceea ce se intampla. Dialogul m-a induiosat, cuvintele pe care le imbini in propozitii si fraze practic fac totul sa fie atat de diferit de ceea ce este in ziua de azi. Iar imaginile pe care mi le ofera actiunea, care, apropo, n-a fost grabita,
Sakura, oh Doamne, pare disperata fara scumpul de Itachi. Sper sa nu faca iar ceva necugetat... Si a fost atat de grijulie sa fie totul perfect pentru aniversarea prietenului sau! O adoooor...
Iar Itachi... i-ai construit personalitatea special sa ma faci sa visez cu ochii deschisi? Pare tipul perfect, pe care nu-l mai poti gasi acum prin lume...
Nici nu stiu ce sa mai zic, m-ai lasat fara cuvinte!
Abia astept next-ul, sper sa ma anunti cand il vei posta >:D< Spor la scris si multa, multa inspiratie! (Si scuze daca gasesti greseli de tastare pe la mine prin comm)
Paaaa :X :-j