21-01-2011, 12:59 AM
am revenit cu capitolul 5 dupa cum se poate observa. Din pacate capitolul nu este corectat, sper ca ve-ti intelege. Voi povesti din perspectiva Sakurei, insa mai spre final, voi vorbi din perspectiva naratorului.sper ca s-a inteles ce-am vrut sa spun... acestea fiind spuse, lectura placuta! ^^ :*
Dedicatie speciala pentru gemanarea mea: MARINA!
Capitolul 5- Parasind durerea intunecata.
Imi ridic sfioasa privirea nefericita, privind catre persoana ce e in fata mea. E...
-Mama! rostesc acest cuvant cu o mirare nefericita. O, nu! Nu, ea nu trebuie sa afle ce mi s-a intamplat. Va fi distrusa. Si apoi, o voi face de ras in fata vecinilor si-a cunoscutilor. Si totusi, imi doresc atat de mult ca ea sa stie ce-am patit... Nu am alta alternativa decat sa tac si sa inghit in sec. Asta e cel bine pentru toti, nu vreau sa le patez onoarea pe care cu greu si-au castigat-o!
Aceasta ma priveste indurerata de ce vede, cu ochii sai nefericiti, parca ma intreaba ce-am patit. Ochii-mi varsa lacrimi pline de amar si durere, insa incerc pe cat pot sa ascund asta, chiar daca stiu ca inima oricarei mame stie intotdeauna adevarul. Ele isi cunosc cel mai bine copiii.
-Cine ti-a putut face una ca asta, scumpa mea copila? ma intreaba in soapta, din ochii sai revarsand un val de regrete.
Vreau sa-ti spun, dar nu pot. Ceva ma impiedica sa fac acest pas, si nu stiu ce anume.
Poate iubirea si respectul ce ti-l port ma fac sa nu-ti impartasesc necazul ce cu siguranta ti-ar provoca multa durere.
Nu pot sa-i spun. Corpul imi tremura involuntar, respiratia-mi sacadata imi seaca orice putere a glasului. In sfarsit, cineva venit sa ma salveze fara macar sa stie!
***Dupa cateva zile***
Sufletu-mi gol inca se zbate intre viata si moarte. Vreau sa mor, nu mai suport ideea ca acel nemernic mi-a distrus viata. Nu mai am nici o speranta, totul e pierdut. Toate visele mele sunt acum praf si pulbere. Nu mai am pentru ce sa traiesc. Decat sa ma zbat cu aceasta melancolie in suflet si-n inima, mai bine-mi sec existenta fara rost.
Insa, cateva cuvinte cunoscute imi revin in minte tulburandu-mi gandurile sinucigase .
<Asta-i viata! Cu bune si cu rele, noi trebuie sa mergem inainte!> Asa imi spunea bunica mea draga cu lacrimi in ochi, a care-i fiinta nu mai e astazi printre noi.
***Flasback***
Ma ia de mana si ma duce in gradina sa plina de flori parfumate. Oh, ce bine miros!
Parfumul proaspat al florilor imbobocite ce-si desfac galant micile frumuseti, imi incanta sufletul. Una singura-mi atrage atentia intr-un mod deosebit, prin frumusetea sa izbitor de impunatoare aflata in mijlocul gradinii. Daca-mi aduc eu bine aminte, niciodata nu am vazut floarea aceea inflorind. Si totusi, observ un boboc ce sta sa se deschida. Spre surprinderea mea, chiar acolo ne indreptam. Wow, e chiar superba! mi-am zis. Privirea-mi curioasa astepta marele final, planta sa-si desfaca minunata floare.
Si, cu o repezeala nemaivazuta, floarea se desfacu emanand minunatul coloritm prin razelei sale jucause. O frumusete rara, atat pot spune. Fromoasa e, insa ma intreb cum miroase, asa ca ma apropii de minunata sclipire inspirand adanc din mirosul cel emana.
Insa, ce dezamagire! Ma dau doi pasi in spate langa bunicuta mea, incepand a tusi.
Miroase mai rau ca un sconcs mort. Nu inteleg, cum poate o floare atat de frumoasa, sa miroasa atat de urat? Apoi ma uit la bunicuta neintelegatoare, aceasta zambindu-mi satisfacuta.
-Ai vazut draga bunicii, datorita frumusetii sale, aceasta te-a facut sa crezi neaparat ca va si mirosi pe masura, insa ai ramas dezamagita ca nu a fost asa. Si, aplecandu-se la nivelul meu, aceasta continua. Asculta aici la mama: viata, nu e asa frumoasa precum pare. Ea se aseamama cu o floare fumoasa, dar urat mirositoare. Pe masura ce vei creste, problemele nu vor conteni sa apara, si va trebui sa le faci fata. Privind din exterior, viata pare frumoasa si placuta de trait, insa vei ramane dezamagita cand te vei apropia si vei observa opusul. Iar atunci iti vei dori sa fi ramas la acel prim stadiu inselator, privind din exterior. Insa, va fi prea tarziu, si vei fi dezgustata de aceasta lume, incat nici viata nu ti-o vei mai dori. Dar, precum se spune: apa trece, pietrele raman, tot la fel e si cu problemele ce pana la urma vor disparea, dar vor lasa urme adanci in sufletul tau. >
***EndFlashback***
Lacrimile-mi nu contenesc sa apara, facandu-ma sa-mi izbesc violent pumnii de podeaua rece, si tipand ca o descreerata.
Cata dreptate ai avut bunico! Am fost o proasta si nu ti-am ascultat sfatul plin de iubire, iar acum, stau si ma tarasc ca o biata vietuitoare nehotarata de pe-o zi pe alta.
In ce hal am ajuns! Daca ai fi aici bunico, toate probleme ar disparea. Dar ce pacat ca m-ai parasit...
Of! Ce dor mi-e de tine, de sfaturile tale, si... mai ales de placintele tale cu branza!
Ce mult imi doresc sa vin acolo unde esti tu, sa te strang in brate si sa te sarut ca o nepoata grijulie. Insa, stiu ca e cu neputinta. Doar gandul ca acum ma veghezi de undeva imi mai alina sufletul plans. Soarta a decis sa ne desparta, insa eu cred contrariul.
Vreau libertare! Imi doresc sa scap de acest jug sufocant, m-am saturat! Viata mea nu mai are niciun rost, totul e pierdut. Viitorul meu sta acum atarnat intr-o funie spanzurata, asteptand sa faca noi victime. Trebuie s-o fac! Stiu ca e dureros, insa e singura mea scapare. Stiu bine ca dupa aceea ma voi "odihni" pe un alt taram, pe unde cine stie ce lume ma astepta.
Scaunul, verificat. Este instabil precum trebuie. Usa, e incuiata, deci nimeni nu ma va deranja. Funia, si trag putin de ea, rezistenta. Bine, sunt pregatita. Inca un pas si cealalta lume imi va imbratisa sufletul deprimat, gasindu-mi linistea.
***In camera alaturata***
O mama in varsta de treizeci si opt de ani poarta o discutie deranjant de serioasa cu sotul ei, parand foarte ingrijorata. Aceasta ii intinde o ceasca de ceai barbatului.
-Kakashi, fata noastra sta de cateva zile inchisa in camera sa, nu vorbeste cu nimeni si nu da drumul la usa cu nici un chip. Am incercat sa vorbesc cu ea, insa nu spune nimic.
Nu mananca, nu vrea nimic de baut, chiar ma ingrijoreaza starea ei. Vorbeste tu cu ea, poate o indupleci. Doar esti capul familiei si te respecta, stii bine. Te rog, fa ceva inainte sa innebunesc!
Barbatul, in toata mandria sa de lider, se ridica de pe fotoliu victorios inainte de-a incepe batalia, increzator in propriile forte. Ajuns in fata camerei fetei, apasa hotarat
clanta, insa aceasta nu se deschide. Nervos, mai apasa de cateva ori pe clanta, dupa care incepe sa bata cu pumnul in usa sa deschida, ca de nu o va face, va sparge usa. Insa, niciun raspuns nu primi de dupa usa. Argintiul se enerveaza si-i spune Elisei sa nu-si mai faca atatea griji ca deschide acum usa, si se izbeste de cateva ori, izbutind s-o sparga. E intuneric, nimic nu se vede, fiind stolurile trase. Aprinde intrerupatorul si:
-Doamne Dumnezeule! tipa bruneta socata de cea vazut, ducandu-si mainile la gura.
In camera tinerei, frumos aranjata, ordonata pentru o tanara de varsta ei, zacea atarnat in mijlocul camerei...
cam acesta a fost capitolul sper ca va placut..asa ca astept pareri. sper sa primesc macar un com ^^
Dedicatie speciala pentru gemanarea mea: MARINA!
Capitolul 5- Parasind durerea intunecata.
Imi ridic sfioasa privirea nefericita, privind catre persoana ce e in fata mea. E...
-Mama! rostesc acest cuvant cu o mirare nefericita. O, nu! Nu, ea nu trebuie sa afle ce mi s-a intamplat. Va fi distrusa. Si apoi, o voi face de ras in fata vecinilor si-a cunoscutilor. Si totusi, imi doresc atat de mult ca ea sa stie ce-am patit... Nu am alta alternativa decat sa tac si sa inghit in sec. Asta e cel bine pentru toti, nu vreau sa le patez onoarea pe care cu greu si-au castigat-o!
Aceasta ma priveste indurerata de ce vede, cu ochii sai nefericiti, parca ma intreaba ce-am patit. Ochii-mi varsa lacrimi pline de amar si durere, insa incerc pe cat pot sa ascund asta, chiar daca stiu ca inima oricarei mame stie intotdeauna adevarul. Ele isi cunosc cel mai bine copiii.
-Cine ti-a putut face una ca asta, scumpa mea copila? ma intreaba in soapta, din ochii sai revarsand un val de regrete.
Vreau sa-ti spun, dar nu pot. Ceva ma impiedica sa fac acest pas, si nu stiu ce anume.
Poate iubirea si respectul ce ti-l port ma fac sa nu-ti impartasesc necazul ce cu siguranta ti-ar provoca multa durere.
Nu pot sa-i spun. Corpul imi tremura involuntar, respiratia-mi sacadata imi seaca orice putere a glasului. In sfarsit, cineva venit sa ma salveze fara macar sa stie!
***Dupa cateva zile***
Sufletu-mi gol inca se zbate intre viata si moarte. Vreau sa mor, nu mai suport ideea ca acel nemernic mi-a distrus viata. Nu mai am nici o speranta, totul e pierdut. Toate visele mele sunt acum praf si pulbere. Nu mai am pentru ce sa traiesc. Decat sa ma zbat cu aceasta melancolie in suflet si-n inima, mai bine-mi sec existenta fara rost.
Insa, cateva cuvinte cunoscute imi revin in minte tulburandu-mi gandurile sinucigase .
<Asta-i viata! Cu bune si cu rele, noi trebuie sa mergem inainte!> Asa imi spunea bunica mea draga cu lacrimi in ochi, a care-i fiinta nu mai e astazi printre noi.
***Flasback***
Ma ia de mana si ma duce in gradina sa plina de flori parfumate. Oh, ce bine miros!
Parfumul proaspat al florilor imbobocite ce-si desfac galant micile frumuseti, imi incanta sufletul. Una singura-mi atrage atentia intr-un mod deosebit, prin frumusetea sa izbitor de impunatoare aflata in mijlocul gradinii. Daca-mi aduc eu bine aminte, niciodata nu am vazut floarea aceea inflorind. Si totusi, observ un boboc ce sta sa se deschida. Spre surprinderea mea, chiar acolo ne indreptam. Wow, e chiar superba! mi-am zis. Privirea-mi curioasa astepta marele final, planta sa-si desfaca minunata floare.
Si, cu o repezeala nemaivazuta, floarea se desfacu emanand minunatul coloritm prin razelei sale jucause. O frumusete rara, atat pot spune. Fromoasa e, insa ma intreb cum miroase, asa ca ma apropii de minunata sclipire inspirand adanc din mirosul cel emana.
Insa, ce dezamagire! Ma dau doi pasi in spate langa bunicuta mea, incepand a tusi.
Miroase mai rau ca un sconcs mort. Nu inteleg, cum poate o floare atat de frumoasa, sa miroasa atat de urat? Apoi ma uit la bunicuta neintelegatoare, aceasta zambindu-mi satisfacuta.
-Ai vazut draga bunicii, datorita frumusetii sale, aceasta te-a facut sa crezi neaparat ca va si mirosi pe masura, insa ai ramas dezamagita ca nu a fost asa. Si, aplecandu-se la nivelul meu, aceasta continua. Asculta aici la mama: viata, nu e asa frumoasa precum pare. Ea se aseamama cu o floare fumoasa, dar urat mirositoare. Pe masura ce vei creste, problemele nu vor conteni sa apara, si va trebui sa le faci fata. Privind din exterior, viata pare frumoasa si placuta de trait, insa vei ramane dezamagita cand te vei apropia si vei observa opusul. Iar atunci iti vei dori sa fi ramas la acel prim stadiu inselator, privind din exterior. Insa, va fi prea tarziu, si vei fi dezgustata de aceasta lume, incat nici viata nu ti-o vei mai dori. Dar, precum se spune: apa trece, pietrele raman, tot la fel e si cu problemele ce pana la urma vor disparea, dar vor lasa urme adanci in sufletul tau. >
***EndFlashback***
Lacrimile-mi nu contenesc sa apara, facandu-ma sa-mi izbesc violent pumnii de podeaua rece, si tipand ca o descreerata.
Cata dreptate ai avut bunico! Am fost o proasta si nu ti-am ascultat sfatul plin de iubire, iar acum, stau si ma tarasc ca o biata vietuitoare nehotarata de pe-o zi pe alta.
In ce hal am ajuns! Daca ai fi aici bunico, toate probleme ar disparea. Dar ce pacat ca m-ai parasit...
Of! Ce dor mi-e de tine, de sfaturile tale, si... mai ales de placintele tale cu branza!
Ce mult imi doresc sa vin acolo unde esti tu, sa te strang in brate si sa te sarut ca o nepoata grijulie. Insa, stiu ca e cu neputinta. Doar gandul ca acum ma veghezi de undeva imi mai alina sufletul plans. Soarta a decis sa ne desparta, insa eu cred contrariul.
Vreau libertare! Imi doresc sa scap de acest jug sufocant, m-am saturat! Viata mea nu mai are niciun rost, totul e pierdut. Viitorul meu sta acum atarnat intr-o funie spanzurata, asteptand sa faca noi victime. Trebuie s-o fac! Stiu ca e dureros, insa e singura mea scapare. Stiu bine ca dupa aceea ma voi "odihni" pe un alt taram, pe unde cine stie ce lume ma astepta.
Scaunul, verificat. Este instabil precum trebuie. Usa, e incuiata, deci nimeni nu ma va deranja. Funia, si trag putin de ea, rezistenta. Bine, sunt pregatita. Inca un pas si cealalta lume imi va imbratisa sufletul deprimat, gasindu-mi linistea.
***In camera alaturata***
O mama in varsta de treizeci si opt de ani poarta o discutie deranjant de serioasa cu sotul ei, parand foarte ingrijorata. Aceasta ii intinde o ceasca de ceai barbatului.
-Kakashi, fata noastra sta de cateva zile inchisa in camera sa, nu vorbeste cu nimeni si nu da drumul la usa cu nici un chip. Am incercat sa vorbesc cu ea, insa nu spune nimic.
Nu mananca, nu vrea nimic de baut, chiar ma ingrijoreaza starea ei. Vorbeste tu cu ea, poate o indupleci. Doar esti capul familiei si te respecta, stii bine. Te rog, fa ceva inainte sa innebunesc!
Barbatul, in toata mandria sa de lider, se ridica de pe fotoliu victorios inainte de-a incepe batalia, increzator in propriile forte. Ajuns in fata camerei fetei, apasa hotarat
clanta, insa aceasta nu se deschide. Nervos, mai apasa de cateva ori pe clanta, dupa care incepe sa bata cu pumnul in usa sa deschida, ca de nu o va face, va sparge usa. Insa, niciun raspuns nu primi de dupa usa. Argintiul se enerveaza si-i spune Elisei sa nu-si mai faca atatea griji ca deschide acum usa, si se izbeste de cateva ori, izbutind s-o sparga. E intuneric, nimic nu se vede, fiind stolurile trase. Aprinde intrerupatorul si:
-Doamne Dumnezeule! tipa bruneta socata de cea vazut, ducandu-si mainile la gura.
In camera tinerei, frumos aranjata, ordonata pentru o tanara de varsta ei, zacea atarnat in mijlocul camerei...
cam acesta a fost capitolul sper ca va placut..asa ca astept pareri. sper sa primesc macar un com ^^
Unele iubiri nu prind rasaritul,
Altele traiesc doar pentru o vara...
Unele se pierd si le-nghite timpul,
Doar una te topeste,
Cand nu crede-ai s-apara!
Imi iubesc:
My mamiiii,
DeDal N.
Fetita mea ascultatoare si dulce ca o capsunica, Larisa
Iubirea mea, Iljimae Te iubesc, iubire!
Gemanarea mea draga, Natasha!
Surioara scumpa, Venus-Roseta . Am grija de fetita ta, fii sigura sys.
Nepotelele mele, •нąкü•, Rose. : * Va iubeste buni, scufitele mele.
Prietenii: Fallen Angel, Myranda ^_^, O.o.::draQusoR.::o.O
My fics: Ce a fost...nu va mai fi!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24414
Durere, adormi in zapada! http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24691
intrati cu incredere ^^
![[Imagine: chibi_6723.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_6723.gif)
, chibi-ul lui
Altele traiesc doar pentru o vara...
Unele se pierd si le-nghite timpul,
Doar una te topeste,
Cand nu crede-ai s-apara!
Imi iubesc:
My mamiiii,
DeDal N.Fetita mea ascultatoare si dulce ca o capsunica, Larisa
Iubirea mea, Iljimae
Te iubesc, iubire!Gemanarea mea draga, Natasha!
Surioara scumpa, Venus-Roseta . Am grija de fetita ta, fii sigura sys.
Nepotelele mele, •нąкü•, Rose. : * Va iubeste buni, scufitele mele.
Prietenii: Fallen Angel, Myranda ^_^, O.o.::draQusoR.::o.O
My fics: Ce a fost...nu va mai fi!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24414
Durere, adormi in zapada! http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24691
intrati cu incredere ^^
, chibi-ul lui