26-12-2008, 11:18 PM
Bun,mi-a luat ceva vreme sa-mi dau seama unde am ramas,dar cred ca asta e continuarea capitolului:
Brunetul isi intoarce privirea,dorind sa plece,insa o voce trista l-a oprit din nou:
-Nu pleca...Te rog...Nu ma lasa singur..Nu mai vreau sa sufar inca o data..."
Hiei se intoarce din drum,vazand ca nu are sanse sa plece pur si simplu.Ofteaza adanc,dupa care se aseaza in genunchi,in fata roscatului.
Prostule,asculta-ma..Ce vrei de la mine?La naiba,nu vezi ca nu iti pot da ce iti doresti?Nici macar nu stiu cum sa....
-Ce nu sti?
Hiei isi apropie foarte mult fata de cea a roscatului,facandu-l pe acesta sa roseasca.
-Nici macar...nu stiu sa te sarut...Spundand acestea brunetul isi pleaca capul in pamant.intr-un fel rusinat de ceea ce tocmai a spus.
-Hiei....Vrei sa ma saruti?O urma de emotie se putea deduce clar din vocea lui Kurama..
Demonul a ramas fara replica.Nu stia ce raspuns sa-i dea roscatului.Era destul de greu sa-si calce pe orgoliu si sa recunoasca ca da,vroia sa il sarute..Si-a lasat pentru a doua oara fata in pamant,cautand un raspuns.Obraji brunetului capatau o nuanta rozalie,care vrand nevrand il tradau foarte usor.Intr-un final,tot ce reuseste sa faca este sa schiteze o aprobare vaga din cap.Insa era suficient pentru Kurama,nu avea nevoie de mai mult de atat.
-Tu vrei sa spui ca nu ai mai sarutat pe nimeni pana acum?Nici macar pe Mukuro,cat ai fost in Makkai?
-Cu atat mai putin pe EA!!!!!!!! Declara furios Hiei.
-Hey,nu e asa de greu..Trebuie doar sa faci ce fac si eu si o sa fie bine.
Fara sa mai stea prea mult pe ganduri,roscatul isi uneste buzele cu cele ale lui Hiei,prinzandu-l usor de talie.Spre surprinderea lui,Hiei nu a ripostat.Ba chiar parea ca ii place.Kurama incearca sa preia controlul asupra sarutului,strecurandu-si limba printre dintii stransi ai demonului,devorand efectiv fiecare coltisor al gurii brunetului.Lucrurile incepeau sa se incinga din ce in ce mai tare,asta pana cand Kurama intrerupe sarutul,dezipindu-si buzele fine de cele ale lui Hiei.Il privea din nou trist,asteptand continuarea..Stia ce va urma.
-Ce? Intreaba iritat demonul de privirea acestuia
-Ce mai astepti Hiei?Nu trebuia sa pleci?M-am obisnuit cu asta..de fiecare data cand incerc sa te tin langa mine nu reusesc decat sa te alung..Si intr-un final tot singur ma lasi...Rostise Kurama pe un ton dezamagitor..
-Vrei sa plec?
-Baka,sti prea bine raspunsul.Roscatul nu mai indrazni sa-l priveasca in ochi,ocolindu-i perechea de ochi sangerii.
-Kurama...E adevarat ca nu ma mai recunosc in ultima vreme...Insa stiu ce fac.In secunda urmatoare buzele roscatului au fost asaltate de cele ale lui Hiei.Kurama privea nedumerit,si nu-si venea sa creada ochilor,dar ratiunea a fost in scrut timp,inlocuita cu pasiunea.Sarutul a fost unul lung,si plin de emotie.Corpul lui Kurama tresarea la fiecare miscare facuta de Hiei.Demonul observa asta rapid,asa ca profita.Incepe sa-l atinga pe roscat din ce in ce mai des,la inceput cu miscari nesigure si suave,mai apoi cu miscari ferme.Roscatul tremura la fiecare mangaiere,iar Hiei nu se sfia sa-l "tortureze" in ritmul asta.Tocmai pe cand roscatul se afla in extaz si doar cateva secunde l-ar mai fi oprit sa nu sara pe Hiei,brunetul a incetat.Ii facea placere sa-l tachineze pe prietenul sau.
-Ah,sa te ia naiba Hiei!Ii sopti roscatul la ureche,cu o voce senzuala,si in acelasi timp rugatoare,ca si cand l-ar fi implorat sa continue.
-Vrei sa ma ia naiba mai?Si eu care vroiam sa continui...Rosti printre chicote demonul...
-HIEEEI!!!!!!!!!De ce imi faci asta?Spuse Kurama cu amuzament.In cateva secunde,rasetele lor rasunau in toata padurea.
Momentele ce au urmat dupa au fost de liniste deplina.Nici unul din ei nu mai stia ce sa spuna.Faptul ca erau aici,razand impreuna,era un vis devenit realitate..Cel putin pentru Kurama,care era in al noualea cer.Insa a ramas blocat.Tacea,o tacere nevinovata.Din cand in cand indraznea sa ii fure cu coltul ochiului cate o privire demonului..Fara sa-si dea seama,amandoi faceau acelasi lucru.Abia cand privirile li s-au intalnit "din gresala" au izbucnit din nou in ras..Trecand peste armata de fluturi din stomac,Kurama isi intinde mana,cuprinzand-o pe cea a demonului.Acesta inceraca sa-si retraga mana din reflex,dar roscatul a fost mai rapid.Il strange mana usor,facandu-l pe brunet sa roseasca putin.Isi lasa capul pe umarul lui Hiei,strangandu-i mana cu putere.
Au trecut ore in sir,fara ca cei doi sa faca mai mult decat sa se tina strans unul pe altul in brate.Fara sa-si dea seama,intunericul a pus stapanire pe imprejurimi.Soarele se pierdea in zare,undeva dupa copaci,invaluind padurea in mister.Brusc Kurama se ghemui la pieptul brunetului,precum un copil mic si nevinovat.
-Sa nu-mi spui ca ti-e frig deja?
-Um,putin!Sopti baiatul care isi cufunda fata in haina lui Hiei.Acesta,fara sa stea prea mult pe ganduri,isi da mantia neagra jos,acoperindu-l pe roscat cu ea.
-Hiei....Kurama il privea cu ochi mari si nevinovati,zambind.Nici o mie de cuvinte nu ar fi putut descrie tot ce simtea in momentul acela...
Cei doi baieti se ridica,pornind spre oras.Tot drumul au tinut-o numai in rasete si zambete,totul era mult prea euforic.Mai ales pentru Hiei,era foarte ciudat,insa ii placea.Era o senzatie placuta sa simta mainile roscatului incolacite in jurul lui si o senzatie si mai placuta sa-l vada pe acesta atat de fericit..
Ajunsi in fata apartamentului,Kurama dorea sa-si ia la revedere de la Hiei,insa este intrerupt:
-Doar nu te gandesti sa ma lasi afara in frigul asta,nu?Era doar o scuza neinspirata,doar nu i-ar fi fost cu adevarat frig unei persoane nascute in satul Glaciar? Dar mai conta asta?
-Hiei,chiar vrei sa stai aici peste noapte? Dar nu a mai asteptat un raspuns,stia ca demonul nu-si va calca pe orgoliu nici de data acesta si nu va raspunde intrebarii.Kurama deschide usa apartamentului si amandoi pasesc inauntru.
Si prima parte din capitolul urmator :P :
-Hiei,chiar vrei sa stai aici peste noapte? Dar nu a mai asteptat un raspuns,stia ca demonul nu-si va calca pe orgoliu nici de data acesta si nu va raspunde intrebarii.Kurama deschide usa apartamentului si amandoi pasesc inauntru.
-Deci,simte-te ca la mine acasa,Hiei!
-Hn..A urmat o replica scurta din partea demonului.
Apartamentul lui Shuichi nu era cine stie ce,dar se putea mandri cu tot confortul unei locuinte respectabile.Camera de zi avea o culoare galben-pal,decorata cu tot felul de plante si mobilier.In mijlocul camerei era o canapea mare,in fata acesteia se afla o masuta si mai apoi televizorul.Pe langa acesta apartamentul mai avea inca 3 camere,printre care si camera roscatului.Peretii acelei incaperi erau zugraviti intr-un roz pal.Lenjerie de pat de matase decorata cu trandafiri.Pe un perete era aseazata o canapea mai mica,pe un altul 2 fotolii,langa pat se afla biroul lui,plin de carti si caiete,iar in fata patului inca un televizor.Nimic special,totusi,cu bun gust.
Cei doi baieti se indreptau spre bucatarie.Kurama mai ciugulise cate ceva din frigider,dupa o zi asa agitata ii era foame.Dorea sa-i ofere ceva de mancat si la Hiei.
-Hiei,daca tot esti aici,de ce nu mananci ceva?
-Hn,cum ar fi?
-Pai..niste ochiuri de oua cum ti s-ar parea?Adevarul e ca frigiderul e cam gol,abia maine voi face cumparaturile.
-Atunci mananca tu,mie nu mi-e foame..Rapunse brunetul.
"Ah,te-as manca pe tine,Hiei..stai...la ce Dumnezeu ma gandesc?! Inceteaza Kurama...!!!"
-Ok..Cum vrei tu...Deci..Ce zici de un film?Intreba curios baiatul.
-Hn,ok...
Cei doi s-au facut comozi pe canapea.Kurama porneste televizorul si incepe sa schimbe canalele in cautarea unui film bun.Dar se pare ca norocul era de partea lui,a nimerit un film numit "Love is in the air" El,Hiei,si un film pe nume "Love is is the air" Mai e nevoie de alte comentarii?Nu prea cred.Dupa jumatate de ora Hiei privrea plictisit dulcegariile de la TV,Kurama se uita din cand in cand la film,era destul de interesant,dar nu-si putea dezlipi ochii de la baiatul din fata lui.Era atat de fericit incat nu-i mai pasa de nimic.Tot ce conta e ca Hiei e acolo cu el.Isi ia inima in dinti si isi strecoara mainile in jurul taliei demonului.Acesta se opune la inceput,dar mai apoi devine chiar placut.Lucrurile deveneau din ce in ce mai interesante,asa ca Shuichi il intinde pe Hiei pe canapea,si incepe sa il sarute usor pe gat.Brunetul doarea sa lase liber un mic scancet inabuist,insa n-a putut,ii era rusine.Prefera sa stranga din dinti si sa se abtina,desi saruturile lui Kurama deveneau din ce in ce mai patimase si faceau ravagii in inima micului demon.In mod normal l-ar fi dat jos pe prietenul sau de pe el,dar nu putea.Ceva se schimbase in el,iar prezenta si saruturile acestuia deveneau un lucru normal.
Brusc,mainile roscatului care ii explorau tot corpul s-au oprit.Hiei era putin confuz.In secunda urmatoare simtii parul lui Kurama in jurul gatului sau,si o mana care il cuprindea.Baiatul adormise,era obosit.
-Bakayaro,nu-mi spune ca ai adormit...Spuse Hiei ridicandu-se de pe canapea cu roscatul cufundat in vise in brate.
"Arata asa neajutorat cand doarme..Fara ochii aceia verzi de smarald,fara privirea patrunzatoare.."
Demonul intrase in camera lui Shuichi si il intinse pe pat,acoperindu-l cu o patura.Ar fi vrut sa stea langa el,dar ceva il retinea.S-a indepartat de pat.
"Ce caut eu aici?De ce il privesc asa?Asta nu sunt eu..Dar daca nu sunt eu..cine sunt de fapt?"
"Ah,inceteaza prostule,sti prea bine cine esti.Si esti aici findca te-ai indragostit de baiatul asta"- o alta voce din capul lui i-a raspuns.
"Nu e adevarat!"
"Ba este Hiei,chiar daca nu vrei sa recunoscti.Si sti prea bine..faptele te dau de gol..Il iubesti prea mult.."
Conflictul sau interior incetase,insa tot ce ii spunea acea voce era adevarat si nu mai putea nega asta..
"La naibaa!!" Gandi Hiei iritat.
Avea nevoie de o gura de aer curat.Deschise geamul,incet,de teama sa nu-l trezeasca pe Kurama.Se aseza pe pervaz,gandurile il purtau departe.Privirea i s-a intors spre baiatul adormit.In lumina plina de viata a luni,Shuichi parea un inger.Ofteaza adanc si priveste in jur.Teama l-a cuprins din nou,teama de necunoscut.Incet,incet Kurama il schimba,si nu isi dorea acest lucru.Inchide ochii si se lasa cuprins de adierea racoritoare a noptii.
Va astept parerile si criticile. :)
Brunetul isi intoarce privirea,dorind sa plece,insa o voce trista l-a oprit din nou:
-Nu pleca...Te rog...Nu ma lasa singur..Nu mai vreau sa sufar inca o data..."
Hiei se intoarce din drum,vazand ca nu are sanse sa plece pur si simplu.Ofteaza adanc,dupa care se aseaza in genunchi,in fata roscatului.
Prostule,asculta-ma..Ce vrei de la mine?La naiba,nu vezi ca nu iti pot da ce iti doresti?Nici macar nu stiu cum sa....
-Ce nu sti?
Hiei isi apropie foarte mult fata de cea a roscatului,facandu-l pe acesta sa roseasca.
-Nici macar...nu stiu sa te sarut...Spundand acestea brunetul isi pleaca capul in pamant.intr-un fel rusinat de ceea ce tocmai a spus.
-Hiei....Vrei sa ma saruti?O urma de emotie se putea deduce clar din vocea lui Kurama..
Demonul a ramas fara replica.Nu stia ce raspuns sa-i dea roscatului.Era destul de greu sa-si calce pe orgoliu si sa recunoasca ca da,vroia sa il sarute..Si-a lasat pentru a doua oara fata in pamant,cautand un raspuns.Obraji brunetului capatau o nuanta rozalie,care vrand nevrand il tradau foarte usor.Intr-un final,tot ce reuseste sa faca este sa schiteze o aprobare vaga din cap.Insa era suficient pentru Kurama,nu avea nevoie de mai mult de atat.
-Tu vrei sa spui ca nu ai mai sarutat pe nimeni pana acum?Nici macar pe Mukuro,cat ai fost in Makkai?
-Cu atat mai putin pe EA!!!!!!!! Declara furios Hiei.
-Hey,nu e asa de greu..Trebuie doar sa faci ce fac si eu si o sa fie bine.
Fara sa mai stea prea mult pe ganduri,roscatul isi uneste buzele cu cele ale lui Hiei,prinzandu-l usor de talie.Spre surprinderea lui,Hiei nu a ripostat.Ba chiar parea ca ii place.Kurama incearca sa preia controlul asupra sarutului,strecurandu-si limba printre dintii stransi ai demonului,devorand efectiv fiecare coltisor al gurii brunetului.Lucrurile incepeau sa se incinga din ce in ce mai tare,asta pana cand Kurama intrerupe sarutul,dezipindu-si buzele fine de cele ale lui Hiei.Il privea din nou trist,asteptand continuarea..Stia ce va urma.
-Ce? Intreaba iritat demonul de privirea acestuia
-Ce mai astepti Hiei?Nu trebuia sa pleci?M-am obisnuit cu asta..de fiecare data cand incerc sa te tin langa mine nu reusesc decat sa te alung..Si intr-un final tot singur ma lasi...Rostise Kurama pe un ton dezamagitor..
-Vrei sa plec?
-Baka,sti prea bine raspunsul.Roscatul nu mai indrazni sa-l priveasca in ochi,ocolindu-i perechea de ochi sangerii.
-Kurama...E adevarat ca nu ma mai recunosc in ultima vreme...Insa stiu ce fac.In secunda urmatoare buzele roscatului au fost asaltate de cele ale lui Hiei.Kurama privea nedumerit,si nu-si venea sa creada ochilor,dar ratiunea a fost in scrut timp,inlocuita cu pasiunea.Sarutul a fost unul lung,si plin de emotie.Corpul lui Kurama tresarea la fiecare miscare facuta de Hiei.Demonul observa asta rapid,asa ca profita.Incepe sa-l atinga pe roscat din ce in ce mai des,la inceput cu miscari nesigure si suave,mai apoi cu miscari ferme.Roscatul tremura la fiecare mangaiere,iar Hiei nu se sfia sa-l "tortureze" in ritmul asta.Tocmai pe cand roscatul se afla in extaz si doar cateva secunde l-ar mai fi oprit sa nu sara pe Hiei,brunetul a incetat.Ii facea placere sa-l tachineze pe prietenul sau.
-Ah,sa te ia naiba Hiei!Ii sopti roscatul la ureche,cu o voce senzuala,si in acelasi timp rugatoare,ca si cand l-ar fi implorat sa continue.
-Vrei sa ma ia naiba mai?Si eu care vroiam sa continui...Rosti printre chicote demonul...
-HIEEEI!!!!!!!!!De ce imi faci asta?Spuse Kurama cu amuzament.In cateva secunde,rasetele lor rasunau in toata padurea.
Momentele ce au urmat dupa au fost de liniste deplina.Nici unul din ei nu mai stia ce sa spuna.Faptul ca erau aici,razand impreuna,era un vis devenit realitate..Cel putin pentru Kurama,care era in al noualea cer.Insa a ramas blocat.Tacea,o tacere nevinovata.Din cand in cand indraznea sa ii fure cu coltul ochiului cate o privire demonului..Fara sa-si dea seama,amandoi faceau acelasi lucru.Abia cand privirile li s-au intalnit "din gresala" au izbucnit din nou in ras..Trecand peste armata de fluturi din stomac,Kurama isi intinde mana,cuprinzand-o pe cea a demonului.Acesta inceraca sa-si retraga mana din reflex,dar roscatul a fost mai rapid.Il strange mana usor,facandu-l pe brunet sa roseasca putin.Isi lasa capul pe umarul lui Hiei,strangandu-i mana cu putere.
Au trecut ore in sir,fara ca cei doi sa faca mai mult decat sa se tina strans unul pe altul in brate.Fara sa-si dea seama,intunericul a pus stapanire pe imprejurimi.Soarele se pierdea in zare,undeva dupa copaci,invaluind padurea in mister.Brusc Kurama se ghemui la pieptul brunetului,precum un copil mic si nevinovat.
-Sa nu-mi spui ca ti-e frig deja?
-Um,putin!Sopti baiatul care isi cufunda fata in haina lui Hiei.Acesta,fara sa stea prea mult pe ganduri,isi da mantia neagra jos,acoperindu-l pe roscat cu ea.
-Hiei....Kurama il privea cu ochi mari si nevinovati,zambind.Nici o mie de cuvinte nu ar fi putut descrie tot ce simtea in momentul acela...
Cei doi baieti se ridica,pornind spre oras.Tot drumul au tinut-o numai in rasete si zambete,totul era mult prea euforic.Mai ales pentru Hiei,era foarte ciudat,insa ii placea.Era o senzatie placuta sa simta mainile roscatului incolacite in jurul lui si o senzatie si mai placuta sa-l vada pe acesta atat de fericit..
Ajunsi in fata apartamentului,Kurama dorea sa-si ia la revedere de la Hiei,insa este intrerupt:
-Doar nu te gandesti sa ma lasi afara in frigul asta,nu?Era doar o scuza neinspirata,doar nu i-ar fi fost cu adevarat frig unei persoane nascute in satul Glaciar? Dar mai conta asta?
-Hiei,chiar vrei sa stai aici peste noapte? Dar nu a mai asteptat un raspuns,stia ca demonul nu-si va calca pe orgoliu nici de data acesta si nu va raspunde intrebarii.Kurama deschide usa apartamentului si amandoi pasesc inauntru.
Si prima parte din capitolul urmator :P :
-Hiei,chiar vrei sa stai aici peste noapte? Dar nu a mai asteptat un raspuns,stia ca demonul nu-si va calca pe orgoliu nici de data acesta si nu va raspunde intrebarii.Kurama deschide usa apartamentului si amandoi pasesc inauntru.
-Deci,simte-te ca la mine acasa,Hiei!
-Hn..A urmat o replica scurta din partea demonului.
Apartamentul lui Shuichi nu era cine stie ce,dar se putea mandri cu tot confortul unei locuinte respectabile.Camera de zi avea o culoare galben-pal,decorata cu tot felul de plante si mobilier.In mijlocul camerei era o canapea mare,in fata acesteia se afla o masuta si mai apoi televizorul.Pe langa acesta apartamentul mai avea inca 3 camere,printre care si camera roscatului.Peretii acelei incaperi erau zugraviti intr-un roz pal.Lenjerie de pat de matase decorata cu trandafiri.Pe un perete era aseazata o canapea mai mica,pe un altul 2 fotolii,langa pat se afla biroul lui,plin de carti si caiete,iar in fata patului inca un televizor.Nimic special,totusi,cu bun gust.
Cei doi baieti se indreptau spre bucatarie.Kurama mai ciugulise cate ceva din frigider,dupa o zi asa agitata ii era foame.Dorea sa-i ofere ceva de mancat si la Hiei.
-Hiei,daca tot esti aici,de ce nu mananci ceva?
-Hn,cum ar fi?
-Pai..niste ochiuri de oua cum ti s-ar parea?Adevarul e ca frigiderul e cam gol,abia maine voi face cumparaturile.
-Atunci mananca tu,mie nu mi-e foame..Rapunse brunetul.
"Ah,te-as manca pe tine,Hiei..stai...la ce Dumnezeu ma gandesc?! Inceteaza Kurama...!!!"
-Ok..Cum vrei tu...Deci..Ce zici de un film?Intreba curios baiatul.
-Hn,ok...
Cei doi s-au facut comozi pe canapea.Kurama porneste televizorul si incepe sa schimbe canalele in cautarea unui film bun.Dar se pare ca norocul era de partea lui,a nimerit un film numit "Love is in the air" El,Hiei,si un film pe nume "Love is is the air" Mai e nevoie de alte comentarii?Nu prea cred.Dupa jumatate de ora Hiei privrea plictisit dulcegariile de la TV,Kurama se uita din cand in cand la film,era destul de interesant,dar nu-si putea dezlipi ochii de la baiatul din fata lui.Era atat de fericit incat nu-i mai pasa de nimic.Tot ce conta e ca Hiei e acolo cu el.Isi ia inima in dinti si isi strecoara mainile in jurul taliei demonului.Acesta se opune la inceput,dar mai apoi devine chiar placut.Lucrurile deveneau din ce in ce mai interesante,asa ca Shuichi il intinde pe Hiei pe canapea,si incepe sa il sarute usor pe gat.Brunetul doarea sa lase liber un mic scancet inabuist,insa n-a putut,ii era rusine.Prefera sa stranga din dinti si sa se abtina,desi saruturile lui Kurama deveneau din ce in ce mai patimase si faceau ravagii in inima micului demon.In mod normal l-ar fi dat jos pe prietenul sau de pe el,dar nu putea.Ceva se schimbase in el,iar prezenta si saruturile acestuia deveneau un lucru normal.
Brusc,mainile roscatului care ii explorau tot corpul s-au oprit.Hiei era putin confuz.In secunda urmatoare simtii parul lui Kurama in jurul gatului sau,si o mana care il cuprindea.Baiatul adormise,era obosit.
-Bakayaro,nu-mi spune ca ai adormit...Spuse Hiei ridicandu-se de pe canapea cu roscatul cufundat in vise in brate.
"Arata asa neajutorat cand doarme..Fara ochii aceia verzi de smarald,fara privirea patrunzatoare.."
Demonul intrase in camera lui Shuichi si il intinse pe pat,acoperindu-l cu o patura.Ar fi vrut sa stea langa el,dar ceva il retinea.S-a indepartat de pat.
"Ce caut eu aici?De ce il privesc asa?Asta nu sunt eu..Dar daca nu sunt eu..cine sunt de fapt?"
"Ah,inceteaza prostule,sti prea bine cine esti.Si esti aici findca te-ai indragostit de baiatul asta"- o alta voce din capul lui i-a raspuns.
"Nu e adevarat!"
"Ba este Hiei,chiar daca nu vrei sa recunoscti.Si sti prea bine..faptele te dau de gol..Il iubesti prea mult.."
Conflictul sau interior incetase,insa tot ce ii spunea acea voce era adevarat si nu mai putea nega asta..
"La naibaa!!" Gandi Hiei iritat.
Avea nevoie de o gura de aer curat.Deschise geamul,incet,de teama sa nu-l trezeasca pe Kurama.Se aseza pe pervaz,gandurile il purtau departe.Privirea i s-a intors spre baiatul adormit.In lumina plina de viata a luni,Shuichi parea un inger.Ofteaza adanc si priveste in jur.Teama l-a cuprins din nou,teama de necunoscut.Incet,incet Kurama il schimba,si nu isi dorea acest lucru.Inchide ochii si se lasa cuprins de adierea racoritoare a noptii.
Va astept parerile si criticile. :)