Fake [shounen'ai / yaoi]

[mikaru]

Wah thx for tah commz <3.
@nozaly: NU l-am abandonat, pur si simplu am simtit nevoia de o pauza, so i'll be bk soon. xD

-----------------------------------


Capitolul 2: Impresie.

Ma pierdeam usor sau..pur si simplu nu ma puteam intelege. Doar afundandu-te mai mult spre acea senzatie, te facea sa te simti vulnerabil, sters de pe fata pamantului, separat de realitate, impins cu violenta intr-un alt cerc. Ranjetul slab, asemeni unui demon cicatrizat de gustul satisfacator al preeminentei. Un caracter..imposibil. Un imposibil atat de rece! Imi devoreaza mintea, imi goleste fiecare picatura de curaj, o elimina calm, intr’un mod plin de simplitate. Si totusi, trasaturile suave, definite intr-un mod placut exprima fermitatea. Un chip de inger rupt din iadul placerii. Acele buze sterse ce se apropie de mine ma infiorau, nedorind sa fiu patat de un gest diabolic insa stiu ca cedarea nu-si va abandona aparitia.
...Lucrurile ciudate chiar sunt..ciudate.
Privea pierdut persoana din fata sa, clipind des, simtind nevoia de a inghiti in sec. Insa nu avea energia suficienta, simtindu-se incoltit de ochii negrii ce-l sfidau. Pe de alta parte, brunetul se apropia cu pasi lenti, eliminandu-i vizibilitatea din jur, determinandu-l sa faca un pas in spate la fiecare apropiere inceata. Singurul lucru vazut de amandoi era chipul celuilalt, o aura de neliniste inconjurandu-l pe Arata cu fiecare miscare in plus. Cu o voce slaba, in acelasi timp atingand o tenta de raguseala, isi continua fraza.
-Sa stii ca..detest sa ma repet!
Liniste. O liniste obscura ineaca oxigenul prezent. Privirea plina de lacomie doreste sa diminueze stabilitatea. Celalalt cedeaza. Simte cum nu poate sa-i reziste, adancimea fiind prea puternica, asemenea unei raze ratacite in vazduhul aburit de sentimente. Buzele brunetului se despart dupa o scurta ezitare, cu gandul de a afirma ceva, simtindu-se jalnic in fata unui astfel de comportament superior. Nu dorea sa para slab atunci cand nu era cunoscut de ceilalti, astfel recuperandu-si calmul dupa cateva minute de retragere. Inainte de a-si incepe fraza, ce mai mult nu avea sa iasa cu o logica concreta, cineva i-o luase inainte, scapandu-l de acest pas pe care trebuia sa-l faca. Rebelul si-a intors privirea, intalnind-o pe cea a mamei sale, in special cand vocea acesteia rasuna usor pana la cei doi.
-Ryuchi! Lasa-l in pace, tanarul acesta tocmai mi-a salvat viata, sopti aceasta pe un ton bland la final, indepartand acea tensiune incredibila.
Chipul i s-a luminat cu un zambet simplu, facandu-si fiul sa cedeze. S-a conformat rapid, departandu-se de Arata intr-un ritm slab. La terminarea gestului, baiatul a rasuflat adanc, ducandu-si o mana in par. Pasii inceti se indreptau spre femeia de la intrare, imbracata intr-o rochie lunga, din tesatura fina, formele corpului fiind definite la fiecare val lasat de materialul moale. Ajuns in fata acesteia, i-a luat mana stanga cu usurinta, sarutandu-i-o slab, fara pic de sentimentalism.
-Mama..imi pare rau ca nu am putut sa vin. Este vina mea, murmura intr-un ritm slab, de neinteles, faptul de a-si cere scuze nefiind un lucru placut pentru el.
Degetele acesteia au parcurs parul negru al fiului sau, ciufulindu-l intr-un mod copilaresc si, in acelasi timp, injositor. Ochii demonului parcursera podeaua, simtind inconfort amestecat cu rabdare. In cealalta parte a camerei, Arata a privit cu interes scena petrecuta, simtind o durere slaba infiripandu-se in corpul sau, probabil amarul gust al invidiei, un gust teribil de conceput. Niciodata nu fusese tratat astfel de catre mama sa, devenind incapabil atunci cand cei din jurul sau faceau aceste lucruri cu atata simplitate si placere, macabrul cosmar al amintirilor.
Nu toata lumea poate simti aceasta senzatie familiala...pur si simplu, n-a fost.
Isi lasa privirea catre podea, studiind-o fara expresivitate. Doamna il urmari pentru cateva secunde, retragandu-si mana in parul moale al baiatului, pasii acesteia indreptandu-se catre Arata. S-a oprit in fata lui, afisand zambetul de mai devreme, in timp ce mainile acesteia erau plasate cu tandrete pe umerii puternici acoperiti partial de gulerul sifonat al tricoului.
-Ce-ar fi sa ne imprietenim cu aceasta ocazie?
Nu reusea sa se opuna niciodata unui astfel de gest, era prea mult pentru sensibilitatea sa. Inainte de a spune ceva, barbatul de mai devreme isi facuse subtil aparitia in incapere, murmurand cateva cuvinte intr-un mod politicos si la inceput, de neinteles. Lasa tava cu usurinta pe masa joasa din camera, retragandu-se dupa o scurta plecaciune. La indemnul brunetei, Arata s-a asezat pe suprafata moale, ceilalti urmandu-i exemplul. Ochii sai cercetau fara interes tava de pe masa, aburul facand forme prin aer. Nu indraznea sa-si atinga ceasca, realizand ca este prea fierbinte. Din cand in cand isi ridica privirea spre celelalte doua persoane, intalnind zambetul bland al doamnei, pe de alta parte fiind sfitat de dispretul oferit de catre baiat, fixat pe locul din fata sa. Modul in care il privea atat de rece si atent, il facea sa simta discomfortul de fiecare data cand privirile lor se intalneau. Insa isi pastra calmul ca intotdeauna, acest lucru determinandu-l pe celalt sa simta satisfactia cum se stinge.
Era liniste, niciunul tentat sa spuna ceva pentru a o distruge. Bruneta si-a intins mana spre ceasca, rujul aprins facand pentru cateva momente cunostinta cu lichidul fierbinte. Schita o expresie copilareasca, inchizand ochii de la caldura, realizand ca mai trebuie sa astepte. Isi fixa din nou privirea spre Arata, intrebandu-l amuzata cum se numeste. Tanarul se prezenta, cerandu-si scuze ca nu a facut-o pana atunci, desi nu avusese de ales in oportunitatile oferite. Aceasta a inceput sa-l intrebe diferite lucruri, brunetul raspunzandu-i cursiv si incercand sa se comporte natural. In timp ce purtau o discutie prieteneasca, celalalt tanar ii urmarea raspunsurile, asteptand ca mama sa sa-si termine tenta de curiozitate. Desi acest lucru devenea din ce in ce mai imposibil, deoarece entuziasmul acesteia nu avea limite, comportandu-se ca o adolescenta. Vorbisera atat de mult, atat de prostesc, incat Ryuchi se plictisise de tot acest „circ”. Isi indrepta privirea spre ceas, realizand ca era mai tarziu decat crezuse. Nu avusese oportunitatea sa spuna ceva, simtindu-se exclus, acest lucru calcandu-l usor pe nervi. Singurul lucru de care a profitat a fost sa-i urmareasca gesturile celuilalt tanar, privirile reci devenind pe parcurs neexpresive. Stia ca mama sa nu are limite atunci cand cineva ii face un bine, si de data aceasta acest „bine” era extrem, nu o putea impiedica, pe nici unul dintre ei nu avea puterea. De fiecare data trebuia sa fie vina lui..si totusi, ii putea vedea zambetul. Acel zambet plin de naturalete, la care incerca sa se redreseze.
Isi lasa incet capul pe spate, privirea sa intalnind tavanul luminat.
-Poti ramane in aceasta noapte la noi, murmura femeia privindu-l vesela pe Arata.
Acesta a ramas blocat, nestiind cu ce sa-si inceapa replica. Observandu-i confuzia, isi continua vorbele:
-Te asteapta cineva?
-Nu.., spuse soptit, inca fiind incurcat in vorbe.
-Atunci nu vad care este problema.
Un zambet cald ii completa expresia vesela, in cele din urma despartindu-se de materialul moale. Se ridica, scuzandu-se, probabil incercand sa vorbeasca cu servitorii.
Tanarul inspira adanc, indreptandu-si privirea spre celalalt. Ryuchi continua sa taca, ridicandu-si capul de pe marginea scaunului. Ii intalni privirea de asemenea, pentru cateva secunde neintelegandu-i acel sentiment pe care voia sa-l spuna. Devenea oarecum stresant sa-l vada atat de nesigur, nedorind sa impiedice pe nimeni.
-Nu te uita asa la mine..nu voi comenta.., sopti Ryuchi, privind in alta parte, oarecum saturat de acest timp pierdut.
Il urmari cateva clipe, neintelegandu-i comportamentul atat de radical, ce continua sa-i ofere discomfort.

Ceasornicul inalt situat pe holul central isi batea secundele fara ezitare, zgomotul provocat de acesta rasunand in fiecare coltisor al locuintei. O privire pierduta urmarea tavanul intunecat, strabatut deseori de catre o urma de lumina reflectata pe geam, in ambianta cu zgomotul masinii. Desi se afla intr-un loc minunat, in conditii exagerat de bune, tanarul nu reusea sa adoarma nici o secunda. Somnul ii trecuse, realizand de la inceput ca avea sa fie o noapte pierduta, dupa atatea intamplari petrecute.
Cosmarul. Demisia. Chipul nervos al barbatului, expresia demna de amuzament a lui Shun, gesturile de infricosare ale doamnei Takara, in acelasi timp zambetul sau angelic..si intr-un final privirea patrunzatoare a tanarului demon.
"-Sa ma repet?"
..................................................
Chipul chiar..ii era de neperceput. Un aer distins, lipsit de inocenta, ingropat in superioritate.
-Rebel..huh? murmura Arata pe un ton soptit, prelungind primele sunete. Ahhh, ce-i cu tipul asta?! isi schimba tonul imediat, dezlipindu-si spatele de pe suprafata patului, astfel sprijinindu-si corpul cu ajutorul bratelor.
Dupa cateva momente de tacere, ofta apasat, indreptandu-si privirea spre usa. Se simtea sufocat intre cei patru pereti inalti ai incaperii, pe de alta parte curiozitatea crescand treptat. Se ridica incet de pe pat, pasind spre usa. Clanta nu oferi nici un zgomot, in schimb cand usa fusese miscata un scartait slab gesticula in linistea apasatoare. Brunetul parasi incaperea, micile sunete provocate de pasii sai fiind acoperite de ceasornicul puternic. Era intuneric, acest sentiment bizar accentuand senzatia de neliniste. Tavanul inalt facea ca totul sa para atat de imens, in ambianta cu tablourile vaste, modelate, diversificate, insotite de masti diferite, impodobite cu palarii mari, pene colorate si nuante sumbre. Atmosfera tacuta devenea de nesuportat asemenea unui zgomot ridicat.
Se opri. O lumina slaba isi facuse aparitia la capatul holului, in timp ce se apropia aceasta devenind mult mai vizibila. Usa era semi-deschisa, insa parea ca cineva o uitase astfel. Baiatul se apropie incet, lipindu-si corpul de perete. Isi lasa capul spre interior, suvitele parului alunecand incet pe obrazul stang, acoperindu-i privirea. Ramasese tacut la vederea lui Ryuchi, pasind spre retragere pentru a nu fi observat. Insa nu dorea sa plece, era prea curios sa vada ce se intampla. Celalalt tanar statea asezat pe scaunul de la birou, privind atent catre aparatul de fotografiat din mainile sale. Din cand in cand un zambet bland ii completa expresia, acest lucru determinandu-l pe Arata sa devina mult mai atent, nevenindu-i sa creada nici pentru o secunda. Cum..un demon atat de rece putea zambi bland? Atat de neobisnuit, pentru impresia pe care i-a oferit-o si care continua sa i-o ofere, devenind nelimitata la fiecare lucru ce i se parea ciudat. Privirea acestuia ii studia chipul, in timp ce mainile sale se lipisera de suprafata rece a peretului.
Dupa un timp, Ryuchi a lasat aparatul pe marginea biroului, toata blandetea si toata atmosfera de mai devreme sfarsindu-se intr-un mod rapid. Sperand sa nu fie observat, Arata facuse cativa pasi in spate, insa de data aceasta linistea il tradase subtil, podeaua lasand un zgomot prelungit sa rasune pe hol. Brunetul il auzi destul de clar, indreptandu-si privirea spre usa, parasind pozitia de mai devreme. Parasi camera intr-un mod rapid, prinzandu-l pe baiat inainte ca acesta s-o ia la fuga. Crezand ca este un hot, il lipi violent de perete, tinandu-si mana dreapta peste gura acestuia, acoperind-o pentru a nu face mai mult zgomot. Observandu-i privirea mai mult decat infricosatoare, brunetul se sperie la maxim, simtindu-si incheietura mainii cum tremura sub forta puternica ce-o mentinea in aer, in acelasi timp conferind o durere ce ducea la amortizare. Perceperea oxigenului slabea usor datorita agitatiei si a mainii ce-l acoperea cu forta, nelasandu-l sa scoata nici un sunet in plus.
-Ce incerci sa..!
Demonul isi indrepta privirea spre victima, observand cum tremura, in intunericul prezent incercand sa-i distinga trasaturile. Esua in cele din urma, eliberandu-i calea pentru a respira in voie. Insa continua sa simta durere, corpul lui Arata fiind tras in camera luminata si trantit pe podea cu violenta. Scanci usor de la impact, inca incercand sa-si regleze respiratia.
-Acum cred ca va trebui sa primesc o expli..
Fraza tanarului se opri cand observa cine este, simtind cum vorbele ii pierisera. Chipul lui Arata inca exprima spaima, una slaba, in timp ce incheietura mainii era rosie de la stransoarea puternica ce-i provocase o rana usoara.
--------------

Enjoy lol.