17-05-2009, 02:47 PM
Off topic: Eu si sysu meu Yaku-chin ne-am apucat sa facem un yaoi despre.... vedetzi voi dak cititi. Enjoy!
Cap. 1- O urma de sentiment
Trecuse un an de cand devenisem colegul lor si cand ma gandesc cat de rece am putut fi la inceput! Acum n-asi mai putea sa ma despart de acesti copii prietenosi.
Pentru ca sunt cel mai mare dintre ei ma considera mai matur... foloseau chiar si apelativul "-san" la inceput dar eu i-am rugat sa ma strige "Le" pentru ca asa ma strigau si prietenii mei din copilarie... cat de dor imi este de ei! Mai ales de Blaze, un brunet matur, intotdeauna perfectionist si protector cu mine.
Insa Blaze a stiut intotdeauna ca locul celui mai bun prieten nu il va ocupa el. Stia ca ma certasem cu prietenul meu inca de cand aveam paisprezece ani si toate astea datorita faptului ca il iubeam si chiar de parea ca il urasc cu toata inima, il iubeam si eram gelos pentru ca el o alesese pe ea, pe sora mea. Nu puteam deveni dusmanul surorii mele dar mi-a fost mai greu sa devin dusmanul lui si totusi am reusit, iar moartea surorii mele n-a facut decat sa ne raceasca pana cand ne-am despartit de tot.
Rareori reusesc sa stau mai mult de un minut singur cu el intr-o camera pentru ca inima mea incepe sa bata cu putere si obrajii palizi devin trandafirii.
Si chiar de nu imi imaginam in ziua in care a inceput totul ca noi vom sfarsi impreuna.... viata ofera surprizele ei.
***
Era o dimineata de vara, calduroasa.
Prietenii mei ar fi vrut sa mearga la piscina dar fiind sfarsit de luna, toti ramaseseram fara bani.
Stateam in camera mea, lungit pe canapeaua din catifea neagra. Telefonul mobil era pe masa si vibra. Am raspuns si am ramas placut surprins ca primisem un telefon de la Blaze. Venise in oras si dorea sa ne intalnim... si eu doream acelasi lucru, iar faptul ca aveam telepatie arata inca odata ca suntem prieteni buni.
M-am sculat in capul oaselor si mi-am incheiat camasa, iar inainte de a pleca m-am privit in oglinda: parul meu era lung si matasos, de culoarea zapezii, iar ochii cenusii. Mi-am aranjat parul si m-am privit in continuare. Am zambit strengar: Corpul meu subtire dar puternic era imbracat in pantalonii de culoare neagra asortati cu o camase fara maneci de aceasi culoare.
-Sa nu lesinati, dom'soarelor... a fost tot ce am putut sopti sarcastic in timp ce inaintam spre motocicleta mea, iar privirile soarelui, cat si ale fetelor, erau atintite spre mine: Doar eram o celebritate.
-Nici un antrenament pe ziua de azi, Le? am auzit dupa care am zambit la vederea dragei mele prietene si partenere.
-Nu astazi, draga mea, nu astazi. i-am raspuns zambind strengar.
-Si... Unde mergi? ma intreba curioasa.
-Blaze e in oras.... A spus ca ar fi ceva sa iesim. Si... te-a mentionat si pe tine. Vrei sa vi? am intrebat-o fiind insa sigur de raspunsul ei.
-De ce nu? Suna interesant...
-Urca! i-am spus inmandu-i o casca de motocicleta, ea urcandu-se in spatele meu.
Despre intalnirea cu Blaze nu pot spune nimic special... el si Sora erau ca de obicei absorbiti de persoana mea, iar eu aproape indiferent de ce aveau de zis prietenul meu si frumoasa rozalie la adresa mea.
Dar a doua zi aveam sa aflu ceva ce credeam ca e posibil numai in visele mele.
***
-Si ce-mi pasa mie daca tu nu il suporti pe Blaze? i-am spus in timp ce, ca de obicei, ne duelam la inaltime.
-Imi pasa pentru ca ma intereseaza anturajul Sorei. Nu o mai vreau in preajma lui! raspunse in timp ce incerca sa para serios, desi era clar ca mintea.
-Daca o iubesti atat de mult pe Sora, ar trebui pur si simplu sa ai grija de ea.
-Nu o iubesc! spuse in timp ce lacrimi stralucitoare isi facur aparitia din ochii lui albastri. De ce plangea oare?
-Atunci, da-mi un motiv pentru care sa nu te arunc de pe trapezul asta! i-am spus.
Nu pot sa cred cum ma purtam cu el... si nu pot sa cred ca m-am indragostit de el pentru ca pare ciudat cum marele demon Leon Oswald sa se indragosteasca de un baiat si unul ce-i era socotit dusman.
-Ei bine... eu....
-La naiba! am spus si l-am tras peste mine, cazand amandoi pe plasa de siguranta.
Si totusi... ar fi fost ceva si daca nu cadeam in acea pozitie. Pur si simplu nu m-am putut abine sa nu-l sarut, corpurile noastre fiind lipite unul de altul.
Dar ce m-a uimit cel mai mult a fost ca el si-a impreunat mainile cu ale mele si nu s-a opus.
Cat de norocos puteam fi? Oare ma iubea si el? Ei bine nu eram sigur dar de un lucru eram sigur si acela era faptul ca Yuri Killian va ocupa mereu un loc special in inima mea.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Next-ul din perspectiva lui Yuri scrisa de sys a mea Yaku-chin. Ja~Ne!
Cap. 1- O urma de sentiment
Trecuse un an de cand devenisem colegul lor si cand ma gandesc cat de rece am putut fi la inceput! Acum n-asi mai putea sa ma despart de acesti copii prietenosi.
Pentru ca sunt cel mai mare dintre ei ma considera mai matur... foloseau chiar si apelativul "-san" la inceput dar eu i-am rugat sa ma strige "Le" pentru ca asa ma strigau si prietenii mei din copilarie... cat de dor imi este de ei! Mai ales de Blaze, un brunet matur, intotdeauna perfectionist si protector cu mine.
Insa Blaze a stiut intotdeauna ca locul celui mai bun prieten nu il va ocupa el. Stia ca ma certasem cu prietenul meu inca de cand aveam paisprezece ani si toate astea datorita faptului ca il iubeam si chiar de parea ca il urasc cu toata inima, il iubeam si eram gelos pentru ca el o alesese pe ea, pe sora mea. Nu puteam deveni dusmanul surorii mele dar mi-a fost mai greu sa devin dusmanul lui si totusi am reusit, iar moartea surorii mele n-a facut decat sa ne raceasca pana cand ne-am despartit de tot.
Rareori reusesc sa stau mai mult de un minut singur cu el intr-o camera pentru ca inima mea incepe sa bata cu putere si obrajii palizi devin trandafirii.
Si chiar de nu imi imaginam in ziua in care a inceput totul ca noi vom sfarsi impreuna.... viata ofera surprizele ei.
***
Era o dimineata de vara, calduroasa.
Prietenii mei ar fi vrut sa mearga la piscina dar fiind sfarsit de luna, toti ramaseseram fara bani.
Stateam in camera mea, lungit pe canapeaua din catifea neagra. Telefonul mobil era pe masa si vibra. Am raspuns si am ramas placut surprins ca primisem un telefon de la Blaze. Venise in oras si dorea sa ne intalnim... si eu doream acelasi lucru, iar faptul ca aveam telepatie arata inca odata ca suntem prieteni buni.
M-am sculat in capul oaselor si mi-am incheiat camasa, iar inainte de a pleca m-am privit in oglinda: parul meu era lung si matasos, de culoarea zapezii, iar ochii cenusii. Mi-am aranjat parul si m-am privit in continuare. Am zambit strengar: Corpul meu subtire dar puternic era imbracat in pantalonii de culoare neagra asortati cu o camase fara maneci de aceasi culoare.
-Sa nu lesinati, dom'soarelor... a fost tot ce am putut sopti sarcastic in timp ce inaintam spre motocicleta mea, iar privirile soarelui, cat si ale fetelor, erau atintite spre mine: Doar eram o celebritate.
-Nici un antrenament pe ziua de azi, Le? am auzit dupa care am zambit la vederea dragei mele prietene si partenere.
-Nu astazi, draga mea, nu astazi. i-am raspuns zambind strengar.
-Si... Unde mergi? ma intreba curioasa.
-Blaze e in oras.... A spus ca ar fi ceva sa iesim. Si... te-a mentionat si pe tine. Vrei sa vi? am intrebat-o fiind insa sigur de raspunsul ei.
-De ce nu? Suna interesant...
-Urca! i-am spus inmandu-i o casca de motocicleta, ea urcandu-se in spatele meu.
Despre intalnirea cu Blaze nu pot spune nimic special... el si Sora erau ca de obicei absorbiti de persoana mea, iar eu aproape indiferent de ce aveau de zis prietenul meu si frumoasa rozalie la adresa mea.
Dar a doua zi aveam sa aflu ceva ce credeam ca e posibil numai in visele mele.
***
-Si ce-mi pasa mie daca tu nu il suporti pe Blaze? i-am spus in timp ce, ca de obicei, ne duelam la inaltime.
-Imi pasa pentru ca ma intereseaza anturajul Sorei. Nu o mai vreau in preajma lui! raspunse in timp ce incerca sa para serios, desi era clar ca mintea.
-Daca o iubesti atat de mult pe Sora, ar trebui pur si simplu sa ai grija de ea.
-Nu o iubesc! spuse in timp ce lacrimi stralucitoare isi facur aparitia din ochii lui albastri. De ce plangea oare?
-Atunci, da-mi un motiv pentru care sa nu te arunc de pe trapezul asta! i-am spus.
Nu pot sa cred cum ma purtam cu el... si nu pot sa cred ca m-am indragostit de el pentru ca pare ciudat cum marele demon Leon Oswald sa se indragosteasca de un baiat si unul ce-i era socotit dusman.
-Ei bine... eu....
-La naiba! am spus si l-am tras peste mine, cazand amandoi pe plasa de siguranta.
Si totusi... ar fi fost ceva si daca nu cadeam in acea pozitie. Pur si simplu nu m-am putut abine sa nu-l sarut, corpurile noastre fiind lipite unul de altul.
Dar ce m-a uimit cel mai mult a fost ca el si-a impreunat mainile cu ale mele si nu s-a opus.
Cat de norocos puteam fi? Oare ma iubea si el? Ei bine nu eram sigur dar de un lucru eram sigur si acela era faptul ca Yuri Killian va ocupa mereu un loc special in inima mea.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Next-ul din perspectiva lui Yuri scrisa de sys a mea Yaku-chin. Ja~Ne!