28-07-2009, 08:49 PM
13. Casa groazei
Doua destine aveau sa se intersecteze, sa se intrepatrunda intr-o coliziune dureroasa.
Pana atunci, insa, Conner il adusese acasa pe tanarul ucigas, si isi luara la revedere, sarutandu-se pe gura (pentru ei sarutul nu valora nimic... era doar o distractie, o placere).
-Si acum? se intreba, oprindu-se in fata usii, in timp ce degetele lui abia atingeau clanta. Isi intoarse privirea, cautand de-a lungul strazii pe amicul sau, dar se incrunta, observand ca el disparuse. ramase un timp cu ochii pironiti in pamant, insa, dintr-odata, expresia fetei i se schimba fulgerator de repede, capatand figura unui animal gata sa atace o fiinta neajutorata - isi amintise ca mai era cineva de care "trebuia sa se ocupe", ultima victima de pe intunecata lista din mintea lui.
Il cuprinsese un fel de frustrare nedefinita, o suferinta aproape fizica, asemanatoare unei sete mistuitoare, pe care nu avea cum sa o mai stavileasca. Intelegea ca totul se sfarsise tocmai atunci cand descoperise placerea in macel, cand incepuse sa adore mirosul de sange, tipatul ascutit al crimelor. Suferea deci, ca un copil caruia i se fura jucaria, si, totusi, avea sa se mai distreze pentru ultima data, asa ca trebuia sa fie o petrecere de pomina!
Ofte adanc, apoi, linistindu-se, intra in casa. Acolo - nimeni! Nu il astepta nimeni. era o casa pustie, luminoasa si spatioasa, mult prea spatioasa, iar din acest motiv, se simtea strain. Pentru el, ca si pentru Jay, de altfel, claustrarea il facea sa se simta in siguranta, sa aiba senzatia ca traieste, ca nu se risipeste ca o stea cazatoare.
Fusese, probabil o duminica ciudata pentru toata lumea. Ziua intreaga, cerul fusese invadat de nuante de rosu, iar zapusala iti intra in oase, facandu-te sa crezi ca ai devenit deja cenusa. Strazile erau mai pustii ca niciodata, iar linistea o simteai apasatoare si pacatoasa, peste tot in jurul tau.
Era una dintre zilele preferate ale lui Jay, cand nimeni nu-l deranja, cand putea sa doarma toata ziua, inchis in camera lui de la etaj, apoi sa hoinareasca in voie, intreaga noapte, fara ca cineva sa stie. In mica lui odaie se auzea aceeasimelodie rock de ore in sir, si, desi era "un zgomot infernal", dupa parerea mamei, el dormea linistit, cu draperiile trase, aparandu-l de lumina soarelui.
Apusul s-a lasat curand, si , ca prin farmec, Jay a devenit perfect lucid dupa un somn atat de lung, tranchilizant parca. Era agitat, adulmeca racoarea ce venise ca o binecuvantare peste toti, se plimba de-a lungul si de-a latul camerei, ca un leu in cusca, pana cand a avut certitudinea ca nimeni nu-i va observa lipsa.
Atunci, a deschis fereastra, s-a catarat cu indemanare pe balconul parintilor, si de acolo, a coboarat in viteza pe scara de incendiu. Era aproape miezul noptii, dar nu, nu stralucea pe cer nicio luna rosie si plina. Din contra, era luna noua, si peste tot plutea un intuneric fumuriu.
Ochii lui s-au obisnuit foarte repede cu intunericul, si a pornit cu pasi grabiti spre casa Getei.
Geta Istrate era o buna prietena care, de multe ori il primea la ea in casa, chiar si la ore atat de intarziate. Locuia intr-o casa veche, pe Lipscani. era una dintre cladirile care supravietuisera eroic trecerii atat de violente a timpului.
In jurul lui jay plutea o atmosfera bizara, care facea fiecare particula din el sa clocoteasca, ca si cum trebuia sa se intample ceva important, care i-ar fi schimbat radical viata.
De obicei avea ceva mai mult decat intuitie in legatura cu astfel de lucruri, si invatase sa le dea ascultare, numai ca de data asta, Geta il astepta. Se hotari, deci sa faca o exceptie, lasandu-se in voia destinului.
La ora aceea, mijloacele de transport in comun nu mai circulau, iar el nu avea destui bani sa ia un taxi, asa ca dupa ce se scotoci prin buzunare, porni pe js, cuprins de ciudata stare de veselie, pe care ti-o da faptul ca nu ai bani.
Peste vreo 15 minute, se afla pe bulevard, deslusind in intuneric umbrele micilor magazine, in care rochiile albe straluceau ca niste fantasme, iar siluetele catorva trecatori intarziati grabeau pasul, cea ce ii dadea impresia ca toti fug de un rau iminent, spre care numai el se indreapta. S-a oprit in fata unei locuinte care semana cu un castel in miniature, atacat numai de vreme. Fereastra Getei era larg deschisa, iar, prin lumina slaba ce venea din camera, deslusea o umbra stearsa, care, nu stia de ce, dar ii dadea fiori.
Se apropie de usa, vrea sa o ciocaneasca, dar, la primul ghiont, aceast se deschide cu un scartatit lung si sinistru, ca un semn prevestitor.
In hol era bezna, si numai lumina unui felinar de afara, intra printr-o crapatura mica in perete. Aceasta se oglindea in luciul lichidului intunecat de pe podea, apoi cobora asupra unei gramezi nedefinite.
Fara sa realizeze, calcase intr-o balta de sange, despre care isi dadu seama ce este, abia cand descoperi cadavrele paritilor Getei, intinse pe jos. Intreaga incapere era devastata, si arata ca dupa o lupta indelungata.
O bufnitura care s-a auzit la etaj, l-a trezit insa, din vraja diabolica a intregii scene. Innebunit, a sarit practic peste trupurile macelarite, si a urcatin goana scarile, lasand peste tot urmele pantofilor lui murdari de sange.
Se sprijinea de usa data de perete a odaii, si privea in jur, cautand sa surprinda orice miscare. Vazu un scaun asezat cu spatele, de unde se ivea parul des si negru al Getei. Il intoarse cu fata si practic se lovi cu spatele de perete - se daduse inapoi infiorat de o singura miscare ce spunea totul: bratul fetei se lasase inert, atarnand intr-o parte. "Ochii ei erau mai vii si mai albastrii ca oricand, ba chiar straluceau in luminile strazii, iar pe buze i se asternuse un zambet inocent. Singurul lucru care dovedea ca este moarta, era gatul alb, acum invinetit.
Cineva a luat-o la fuga spre usa, si am incercat sa-l urmaresc, dar luminile albe m-au oprit - totul, totul a fost invadat de acea lumina iscoditoare. Brusc mi s-a facut rau si am fugit la toaleta ca sa vomit. Credeau ca incerc sa scap, si ma priveau banuitor, de parca ar fi vrut sa ma execute pentru ceva ce nu facusem. Am incercat sa le explic, le-am spus ca afevaratul vinovat a plecat, pana cand am devenit atat de incoerent incat le ceream s-o intrebe pe mama Getei, uitand ca ea este moarta. Camera se invartea cu mine, tot felul de lucruri imi treceau prin cap, ma intrebam daca nu cumva chiar eram criminalul, insa agitatia pur si simplu imi bloca mintea. Stiu ca m-am rastit la unul dintre ei (un ingamfat cu fata lunga si osoasa), zicandu-i pen ton indracit sa taca. red ca am lesinat, pentru ca m-am trezit intr-o masina, cu niste catuse ce-mi strangeau puternic mainile. Am ajuns la sectie, unde mi-au luat toate lucrurile (jurnalul l-am ascuns pe sub tricou) si m-au tinut in aceiasi celula cu niste hoti prinsi in noaptea asta. La inceput, hotii nu mai pridideau cu intrebarile, fiindca erau foarte mirati de cea ce se presupunea ca facusem. In sfarsit au adormit, plictisiti de tacerea mea, si mi-au dat ragazul necesar sa scriu aceste randuri.
Desi nu am niciun chef, maine va trebui sa-mi vad parintii, sa le explic tuturor ce s-a intamplat. Va trebui sa vorbesc despre lucruri pe care nici eu nu le inteleg, care nici in mintea mea nu se leaga pe de-a-ntregul."
Jay inchise jurnalul si isi lipi fruntea fierbinte de gratiile reci.
<Sfarsitul partii 1>
Doua destine aveau sa se intersecteze, sa se intrepatrunda intr-o coliziune dureroasa.
Pana atunci, insa, Conner il adusese acasa pe tanarul ucigas, si isi luara la revedere, sarutandu-se pe gura (pentru ei sarutul nu valora nimic... era doar o distractie, o placere).
-Si acum? se intreba, oprindu-se in fata usii, in timp ce degetele lui abia atingeau clanta. Isi intoarse privirea, cautand de-a lungul strazii pe amicul sau, dar se incrunta, observand ca el disparuse. ramase un timp cu ochii pironiti in pamant, insa, dintr-odata, expresia fetei i se schimba fulgerator de repede, capatand figura unui animal gata sa atace o fiinta neajutorata - isi amintise ca mai era cineva de care "trebuia sa se ocupe", ultima victima de pe intunecata lista din mintea lui.
Il cuprinsese un fel de frustrare nedefinita, o suferinta aproape fizica, asemanatoare unei sete mistuitoare, pe care nu avea cum sa o mai stavileasca. Intelegea ca totul se sfarsise tocmai atunci cand descoperise placerea in macel, cand incepuse sa adore mirosul de sange, tipatul ascutit al crimelor. Suferea deci, ca un copil caruia i se fura jucaria, si, totusi, avea sa se mai distreze pentru ultima data, asa ca trebuia sa fie o petrecere de pomina!
Ofte adanc, apoi, linistindu-se, intra in casa. Acolo - nimeni! Nu il astepta nimeni. era o casa pustie, luminoasa si spatioasa, mult prea spatioasa, iar din acest motiv, se simtea strain. Pentru el, ca si pentru Jay, de altfel, claustrarea il facea sa se simta in siguranta, sa aiba senzatia ca traieste, ca nu se risipeste ca o stea cazatoare.
Fusese, probabil o duminica ciudata pentru toata lumea. Ziua intreaga, cerul fusese invadat de nuante de rosu, iar zapusala iti intra in oase, facandu-te sa crezi ca ai devenit deja cenusa. Strazile erau mai pustii ca niciodata, iar linistea o simteai apasatoare si pacatoasa, peste tot in jurul tau.
Era una dintre zilele preferate ale lui Jay, cand nimeni nu-l deranja, cand putea sa doarma toata ziua, inchis in camera lui de la etaj, apoi sa hoinareasca in voie, intreaga noapte, fara ca cineva sa stie. In mica lui odaie se auzea aceeasimelodie rock de ore in sir, si, desi era "un zgomot infernal", dupa parerea mamei, el dormea linistit, cu draperiile trase, aparandu-l de lumina soarelui.
Apusul s-a lasat curand, si , ca prin farmec, Jay a devenit perfect lucid dupa un somn atat de lung, tranchilizant parca. Era agitat, adulmeca racoarea ce venise ca o binecuvantare peste toti, se plimba de-a lungul si de-a latul camerei, ca un leu in cusca, pana cand a avut certitudinea ca nimeni nu-i va observa lipsa.
Atunci, a deschis fereastra, s-a catarat cu indemanare pe balconul parintilor, si de acolo, a coboarat in viteza pe scara de incendiu. Era aproape miezul noptii, dar nu, nu stralucea pe cer nicio luna rosie si plina. Din contra, era luna noua, si peste tot plutea un intuneric fumuriu.
Ochii lui s-au obisnuit foarte repede cu intunericul, si a pornit cu pasi grabiti spre casa Getei.
Geta Istrate era o buna prietena care, de multe ori il primea la ea in casa, chiar si la ore atat de intarziate. Locuia intr-o casa veche, pe Lipscani. era una dintre cladirile care supravietuisera eroic trecerii atat de violente a timpului.
In jurul lui jay plutea o atmosfera bizara, care facea fiecare particula din el sa clocoteasca, ca si cum trebuia sa se intample ceva important, care i-ar fi schimbat radical viata.
De obicei avea ceva mai mult decat intuitie in legatura cu astfel de lucruri, si invatase sa le dea ascultare, numai ca de data asta, Geta il astepta. Se hotari, deci sa faca o exceptie, lasandu-se in voia destinului.
La ora aceea, mijloacele de transport in comun nu mai circulau, iar el nu avea destui bani sa ia un taxi, asa ca dupa ce se scotoci prin buzunare, porni pe js, cuprins de ciudata stare de veselie, pe care ti-o da faptul ca nu ai bani.
Peste vreo 15 minute, se afla pe bulevard, deslusind in intuneric umbrele micilor magazine, in care rochiile albe straluceau ca niste fantasme, iar siluetele catorva trecatori intarziati grabeau pasul, cea ce ii dadea impresia ca toti fug de un rau iminent, spre care numai el se indreapta. S-a oprit in fata unei locuinte care semana cu un castel in miniature, atacat numai de vreme. Fereastra Getei era larg deschisa, iar, prin lumina slaba ce venea din camera, deslusea o umbra stearsa, care, nu stia de ce, dar ii dadea fiori.
Se apropie de usa, vrea sa o ciocaneasca, dar, la primul ghiont, aceast se deschide cu un scartatit lung si sinistru, ca un semn prevestitor.
In hol era bezna, si numai lumina unui felinar de afara, intra printr-o crapatura mica in perete. Aceasta se oglindea in luciul lichidului intunecat de pe podea, apoi cobora asupra unei gramezi nedefinite.
Fara sa realizeze, calcase intr-o balta de sange, despre care isi dadu seama ce este, abia cand descoperi cadavrele paritilor Getei, intinse pe jos. Intreaga incapere era devastata, si arata ca dupa o lupta indelungata.
O bufnitura care s-a auzit la etaj, l-a trezit insa, din vraja diabolica a intregii scene. Innebunit, a sarit practic peste trupurile macelarite, si a urcatin goana scarile, lasand peste tot urmele pantofilor lui murdari de sange.
Se sprijinea de usa data de perete a odaii, si privea in jur, cautand sa surprinda orice miscare. Vazu un scaun asezat cu spatele, de unde se ivea parul des si negru al Getei. Il intoarse cu fata si practic se lovi cu spatele de perete - se daduse inapoi infiorat de o singura miscare ce spunea totul: bratul fetei se lasase inert, atarnand intr-o parte. "Ochii ei erau mai vii si mai albastrii ca oricand, ba chiar straluceau in luminile strazii, iar pe buze i se asternuse un zambet inocent. Singurul lucru care dovedea ca este moarta, era gatul alb, acum invinetit.
Cineva a luat-o la fuga spre usa, si am incercat sa-l urmaresc, dar luminile albe m-au oprit - totul, totul a fost invadat de acea lumina iscoditoare. Brusc mi s-a facut rau si am fugit la toaleta ca sa vomit. Credeau ca incerc sa scap, si ma priveau banuitor, de parca ar fi vrut sa ma execute pentru ceva ce nu facusem. Am incercat sa le explic, le-am spus ca afevaratul vinovat a plecat, pana cand am devenit atat de incoerent incat le ceream s-o intrebe pe mama Getei, uitand ca ea este moarta. Camera se invartea cu mine, tot felul de lucruri imi treceau prin cap, ma intrebam daca nu cumva chiar eram criminalul, insa agitatia pur si simplu imi bloca mintea. Stiu ca m-am rastit la unul dintre ei (un ingamfat cu fata lunga si osoasa), zicandu-i pen ton indracit sa taca. red ca am lesinat, pentru ca m-am trezit intr-o masina, cu niste catuse ce-mi strangeau puternic mainile. Am ajuns la sectie, unde mi-au luat toate lucrurile (jurnalul l-am ascuns pe sub tricou) si m-au tinut in aceiasi celula cu niste hoti prinsi in noaptea asta. La inceput, hotii nu mai pridideau cu intrebarile, fiindca erau foarte mirati de cea ce se presupunea ca facusem. In sfarsit au adormit, plictisiti de tacerea mea, si mi-au dat ragazul necesar sa scriu aceste randuri.
Desi nu am niciun chef, maine va trebui sa-mi vad parintii, sa le explic tuturor ce s-a intamplat. Va trebui sa vorbesc despre lucruri pe care nici eu nu le inteleg, care nici in mintea mea nu se leaga pe de-a-ntregul."
Jay inchise jurnalul si isi lipi fruntea fierbinte de gratiile reci.
<Sfarsitul partii 1>