Îi vei da ingerului care nu poate zbura…aripi?

[Axxa.No.Way]

Pachirisu-> nu m-am suparat:P :)...partea I va fi ceva mai lipsita de dinamism, dar sper ca o veti gasi interesanta :D

Capitolul II
Partea I

Ieri dimineata am primit o scrisoare urgenta de la Tsunade-sama in legatura cu intoarcerea mea in sat. Mi-a scris ca "Academia Superioara de Shinobi" se deschide oficial astazi, principalul scop al Academiei este de a pregati la un nivel inalt tinerii shinobi din Konoha si Sunakagure pentru un foarte probabil atac asupra ambelor sate, considerate "puteri in decadere" de catre celelalte ce doresc sa le asupreasca.
Astfel, Konohakagure si Sunakagure si-au unit fortele, strangadu-si cei mai buni elevi cu varstele cuprinse intre 12 si 16 ani in aceasta "prestigioasa" Academie... deci noi suntem cei ce vor repune satele "pe picioare" recapatandu-le gloria de odinioara si aparandu-le cu pretul vietii, iar eu cu siguranta voi fi una dintre cei ce vor muri in acest scop considerat de multi "nobil", insa nu este asa... nu toti merita sa mori pentru ei. Orochimaru i-a ucis pe al 3-lea Hokage si pe Lordul Kasekage din "Satul Ascuns in Nisip", astfel dovedind fragilitatea ambelor sate. Odata ce Lady Tsunade a fost numita al 5-lea Hokage, situatia s-a mai remediat pentru o perioada, de-asemenea si in Sunakagure a fost numit un nou Lord Kasekage a carui identitate este stiuta doar de Tsunade-sama si alti cativa din satul lui. Totusi, nu stiu prea multe despre satul meu natal, imi este greu sa cred ca apartin acelui loc cu adevarat... am citit atatea despre Konoha si despre locuitorii lui, insa tot ceea ce am citit despre sat a fost scris din perspectiva unei singure persoane care a contemplat satul ca fiind umbrit de tristete si razboaie, probabil ca doar fiintei ce a privit astfel... satul i-a fost oarecum drag, a renuntat la tot pentru a-l salva si a-i aduce "lumina",dar uneori ma inspaimanta gandul ca ii voi urma calea... e ca si cum ai muta tot intunericul in sufletul tau, desi nimeni nu ar face acelasi lucru pentru tine... este asa cum afirma A.P Cehov: "Nepasarea e paralizia sufletului, e moartea prematura." Prezenta tinerilor din ambele sate este obligatorie la Academie... chiar si pentru mine care nu am mai fost in Konoha de exact 9 ani.
Cel mai bizar este ca Itachi m-a sfatuit sa nu ma intorc in sat, pe urma ,avand aceeasi privire trista din acea noapte sangeroasa de demult... mi-a spus: "Nu as fi vrut ca lucrurile sa fie astfel, Sakura" si a plecat.
-Offf... am oftat . Nu cred ca va fi chiar atat de greu, practic am 12 ani de antrenamente... la 2 ani am facut prima clona, semana leit cu mine, numai ca avea ochii verzi si cu un an inainte de asta se nascuse fratele meu mai mic, Ikuto, dar cand am implinit 5 ani... exact in acea zi, el si parintii mei au murit, au fost ucisi. Azi se implinesc fix 9 ani de-atunci, deci: "La multi ani mie!", 14 ani e ceva, insa totul se va termina curand si nu trebuie sa duc dorul nimanui si nimic din aceasta lume prihanita...
*********************
In cele din urma am ajuns la Academie, totusi ma simt cam ciudat: se pare ca toti poarta un fel de uniforma, iar eu sunt singura care s-a imbracat cum a dus-o capul�Tsunade-sama nu a specificat nimic legat de "uniforma" in scrisoare. In regulamentul pe care mi l-a trimis scria ca trebuie sa avem emblema clanului la vedere si bandaua reprezentand satul din care facem parte(Sunakagure sau Konohakagure), dar eu nu am o banda cu emblema satului, nu am dat acel test pentru a o obtine sau macar pentru a o merita... dar mi-a trimis Lady Tsunade una, se pare ca ea vrea cu adevarat sa ma integrez . Revenind la acel sentiment care ma facea sa ma simt diferita: aveam pe mine o pereche de colanti negri pana in genunchi si o curea de-asemenea neagra de care am atarnat acel mic ghiozdanel pentru shuriken, cureaua sustinea o fusta alba, lunga pana in pamant ce lasa sa mi se vada partea din fata a piciorului drept cu banderola rosie de "Vindecator". Bandaua rosie era pentru cei cu nivelul peste 5 in "Doku"(=otrava, insa pentru ninja poate insemna si abilitatile ca "Vindecator")...concentratia mea de chakra e destul de mare si o pot directiona cu usurinta in maini, picioare sau arme... insa chakra mea este mai mult un fel de energie "bizara"... asa cum o numeau bunicii mei. Acestia au murit cu un an in urma in timpul iernii intr-o misiune de a gasi o anumita grupatie numita "Akatsuki". N-am auzit vreodata de acest nume pana la moartea lor, insa Tsunade-sama mi-a promis ca daca accept sa raman la Academie imi va spune mai multe despre ei(despre Akatsuki) si despre misiunea pe care au avut-o bunicii mei.
Stiu ca intr-o echipa sunt patru persoane dintre care trei sunt de acceasi varsta si al 4-lea/a 4-a are specializare de cel putin nivelul 1 in "Doku", nu conteaza cati ani are atata timp cat se incatreaza in limitele de varsta. Si am oftat din nou:
-Offf...
-Sakura! m-a strigat cineva din stanga mea si toti cei de fata care mi-au auzit numele si-au indreptat privirile patrunzatoare catre mine... Tsunade-sama era cea care m-a strigat. Nu s-a schimbat deloc de cand am vazut-o ultima oara. Am trait atata timp ca o persoana aparent normala printre oameni "normali", totusi nu am renuntat sa ma antrenez, dar aici si acum toti imi pareau niste straini, necunoscuti, oameni de care as vrea sa stau foarte departe, numai Tsunade-sama imi aparea ca o figura familiara.
-Vai, Sakura, cat de mult ai crescut! mi-a zis aceasta zambind.
-Ma bucur sa te vad, Lady Tsunade, i-am raspuns calma, desi ma simteam destul de rusinata. Vocea ii deveni destul de serioasa si mi-a spus:
-Trebuie sa vorbim... insa nu aici. Urmezea-ma!